Întrebare: Care este diferența dintre credință conform înțelepciunii Cabalei (credința deasupra rațiunii) și credința conform religiei?

Răspuns: Conform înțelepciunii Cabalei, credința este forța de a fi deasupra ego-ului tău. Această forță apare într-o persoană, ca urmare a efectului Luminii Inconjuratoare. În conformitate cu religia, credința este un sentiment psihologic de securitate în ceva care este nesigur.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Sunt un student al lui Rav de aproape opt ani; il respect, ii sunt recunoscator pentru invatamintele lui si caut sa implementez invataturile si sfaturile lui cum pot mai bine, la fel ca oricare al student al Ravului.

Crescut precum un musulman, in ultima vreme, am avut o multime de  preocupari cu privire la discutiile despre credinta musulmana, cu privire la intrebarile ridicate si raspunsul lui Rav la ele, in ceea ce priveste pericolul islamist si musulmanii. Nu cred ca Rav este anti-islamist sau impotriva oricarei alte credinte. Am incredere in Rav, dar nu pot opri durerea atunci cand subiectul este in discutie in jurul meu.

Nu sunt sigur ca raspunsul dat de Rav este mereu perceput corect de majoritatea studentilor sai si a celor care il asculta; unii dintre cei mai devotati studenti ai lui Rav au devenit anti-musulmani, ca sa fiu sincer.

Nu sunt un musulman practicant, dar cunosc multi musulmani, inclusiv familia mea, in care sunt oameni buni si care practica credinta lor in cel mai bun mod, fara sa simta ura si invidie pentru cei din jur.

Studentii lui Rav, crescuti ca musulmani, isi asuma foarte multe riscuri studiind cabala si sunt sigur ca Rav este constient de asta. Nu stiu care este solutia, dar sigur, dand impresia neintentionata ca o religie este mai daunatoare decat alta nu poate fi de foarte mult ajutor.

Ii doresc multa sanatate si succes mereu lui Rav.

Raspuns: Cabala nu este impotriva religiilor, pentru ca toate se trag din ea. Baal HaSulam scrie că, si la sfarsitul corectiei naturii umane, va fi un loc pentru religii.

Sunt doar impotriva distorsionarii religiilor din ziua de azi. Iudaismul s-a transformat in metoda efectuarii numai a actiunilor mecanice, crestinsimul se angajeaza in decoratiuni externe, iar islamul demonstreaza ura in tot si in toate.

Intr-adevar, sursa tuturor religiilor, Cabala (vezi articolul lui Baal HaSulam “Esenta religiilor si scopul lor”) cheama toate natiunile lumii doar la unificare si dragoste deasupra egoismului lor.

Practica din islamul prezent activeaza ura si crimele. In acelasi timp, s-au expulzat cabalistii islamului, sufistii, din mediul lor. Ma intalnesc cu ei doar in exilul lor din tarile Arabe. Asadar nu pot ura adevaratul islam, ci doar pe cei care il distorsioneaza astazi si il transforma intr-o practica a urii catre oamenii altor religii, chiar si impotriva islamistilor insăși.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Triburile primitive care au supravietuit pana in prezent traiesc mult mai impacati si intr-un altruism reciproc mai mare decat oamenii care apartin oricarei religii. De ce este religia considerata un lucru atat de bun? La urma urmei, am putea trai cu totii in pace fara religii, crescandu-ne caprele si mancand fructele pamantului.

Raspuns: Daca am trai in felul acesta am ramane la nivelul animal, traind in pesteri, vanand mamuti, pescuind si totul ar fi perfect, iar procesul evolutiei nu ar fi asupra noastra.

Ne dezvoltam datorita egoismului care creste in noi, multumita naturii noastre rele. Dar adaugarea data noua prin religii au domesticit egoismul nostru pana la un amumit nivel si l-au format intr-un anumit fel. Si pentru asta trebuie sa recunoastem meritul religiilor.

Desi s-au nascut din egosimul uman, fiecare dintre religii, prin formele sale, printre oamenii ei, in sectorul lor, au fost rodnice. Medicina, cultura, dansul si chiar si stiintele provin din dezvoltarea religiilor.

Stiinta se dezvolta din religii pentru a demonstra bazele credintelor religioase si pentru a explica diferite situatii din viata noastra. Apoi conflictele si contradictiile se pare ca se unesc intre stiinta si diferite religii, religii care continuua in modul acesta si care au devenit fosilizate. Ar trebui sa respectam religiile ca fiind radacina dezvoltarii umane.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 29.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce oamenii religioși ai Torei îi atacă pe cei care studiază Cabala?

Răspuns: Este absolut normal că oamenii să nu dorească ca noi să dezvăluim înțelepciunea Cabalei deoarece se elimină dorințele pentru orice altceva. Lumea nu va mai avea nevoie de alte științe sau cultură, poezie sau literatură, balet sau muzică, nimic.

Dobândirea Creatorului oferă omului un sentiment al unei armonii superioare, care îl va umple complet. Toate nișele ascunse ale sufletului vor fi umplute de Lumina Superioară, cu cea mai normală și completă bucurie.

Exact din acest motiv, cei care sunt implicați în tot felul de activități ale științei și artei se opun imediat înțelepciunii Cabalei. Se pare că le luăm mijlocul lor de existența. Lor ce le mai rămâne?

În mod similar, nimic nu va mai rămâne pentru religie, deoarece înțelepciunea Cabalei este o metodă care este foarte direct implicată cu cea mai mare regulă generală, așa cum este în sursele noastre și în Tora, “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” (Leviticul 19:18). Întrebarea este dacă oamenii religioși respectă această regulă generală și mențin dragostea lor petru cei din jur.

Toate religiile urăsc și au ucis în numele credinței. De mii de ani au ucis oameni în numele lui Dumnezeu. Evident, această atitudine nu este corectă față de oameni; Există o singură Mitzvah (poruncă) divină: “Să iubești pe aproapele tau”. Această este ceea ce forță superioară, Creatorul, cere de la noi toți, iar noi trebuie să respectăm această poruncă.

Dar din moment ce religiile sunt rezultatul ego-ului, acestea sunt angajate în orice lucru posibil cu excepția bunelor relații dintre oameni. Dimpotrivă chiar, religiile incită oamenii împotrivă oamenilor. Astăzi este dificil că omul de rând să înțeleagă acest lucru, dar din moment ce atinge realitatea superioară, înțelege cât de mult este cufundat în ură și cât de mult a fost obișnuit să gândească în felul acesta ca și cum ură ar fi fost un lucru normal.

Toate religiile au crescut ca rezultat al căderii evreilor din nivelul “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” într-o ură reciprocă, iar de atunci, de acum 2000 de ani, după distrugerea Beit HaMikdash (Templului), a apărut iudaismul modern.Creștinismul a apărut apoi într-o etapă ulterioară, iar în secolul 6 -7 a apărut Islamul. Din momentul în care au apărut până în prezent, fiecare în cercul său separat, else sunt în conflic și se opun una alteia.

A venit timpul ca evreii, creștinii și musulmanii, să se ridice deasupra tuturor religiilor și să se unească într-o singură religie în lume, care există sub Mitzvah de “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” așa cum a scris Baal HaSulam.

Întrebare: Au reprezentanții religiilor libertate de alegere în asta?

Răspuns: Nu, acest lucru este determinat de programul de dezvoltare. Atât timp cât înțelepciunea Cabalei nu a fost dezvăluită pe deplin, toate religiile vor fi împotrivă ei. Numai după dezvăluirea totală, singură alegere rămasă va fi să fie de acord sau nu cu înțelepciunea Cabalei și să se integreze total în ea.

Întrebare: Cum se raportează religiile la scopul creației?

Răspuns: Religiile sunt necesare pentru descoperirea scopului creației, ca o persoană să poată înțelege înțelepciunea Cabalei din perspective opusă. Religia deschide persoană și o aduce în starea în care începe să simtă, să vadă, și să înțeleagă, că nu este întâmplător ceea ce este și că este parte integrantă din planul acestei lumi.

Este dificil să ne ne imaginăm de cât de jos trebuie să se dezvolte lumea, iar ca umanitatea să se dezvolte, pentru a atinge lumea superioară, este nevoie de multe instrumente cum ar fi: religiile, credința, muzică, psihologia, cultură și știință, orice. Principalul lucru este că omenirea se va află într-o stare în care va fi capabilă să simtă ceea ce înțelepciunea Cabalei poate oferi.

Întrebare: Asta înseamnă cu nu ești împotrivă artei, literaturii și altora asemenea?

Răspuns: În nici un fel; toate acestea deschid oamenii, inclusiv religiile. Au fost date intenționat pentru a dezvoltă umanitatea, și pentru a pregăti gradul de conștientizare a sistemului spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 15.11.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Religie, Rugaciune - Un comentariu →

Lecţia nr. 1: Scara spirituală

Procesul spiritual prin care trebuie să treacă cineva

1. Această înţelepciune nu este nimic mai mult decât o secvenţă de rădăcini care se revarsă în jos, sub influenţa cauzei şi efectului, prin legi fixe, întreţesându-se pentru un scop unic şi sublim, descris ca „revelarea Divinităţii Sale, creaturilor Sale, în această lume.”
Scrierile lui Baal HaSulam, „Esenţa înţelepciunii Cabla”

2. Gândul creaţiei este de a aduce plăcere creaturile Sale şi nicio plăcere nu este percepută de creatură în timp ce este separată de Creator. Mai mult, învăţăm că Creatorul doreşte cu înfocare să locuiască în cei inferiori.
Zohar La’am – Două puncte, nr. 21

3. Este scris în Cartea Zohar: „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”. Faptul că noi nu putem să îl simţim este pentru că ne lipseşte vasul acestui simţ. Aşa cum ştim că un radio recepţionează sunetele care sunt prezente în lume, dar receptorul nu face aceste sunete ci ele sunt deja prezente în lume, înseamnă că înainte să avem acest receptor suntem incapabili să simţim (auzim) sunetele, chiar dacă ele sunt prezente în lume. Similar, înţelegem că „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”, iar ceea ce ne trebuie este receptorul pentru a-L simţi. Receptorul se numeşte adeziune şi echivalenţă de formă, adică „voinţa de a dărui”. Atunci când obţinem acest receptor, vom putea imediat să simţim că într-adevăr „nu există niciun loc în care să nu se afle El” şi că „întreaga lume este plină de gloria Sa”.
Scrierile lui Rabaş, „Din acţiunile Tale te vom cunoaşte”, vol. 3

4. Se spune că sunt 600.000 suflete şi că fiecare dintre ele este împărţit în mai multe scântei. Trebuie să înţelegem cum este posibil ca spiritualul să fie împărţit, deoarece iniţial a fost creat un singur suflet, sufletul Adam haRişon.

În opinia mea, într-adevăr există un singur suflet în lume… Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei, ca în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat …

Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, mai întâi trupul se împarte şi se reneagă total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui.

Din acest motiv, au fost făcute în corpul fizic două discernăminte: în primul discernământ, fiecare îşi simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.

În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.

Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după cum a apărut în Adam haRişon.
Scrierile lui Baal HaSulam, “600 000 de suflete”.

5.Dacă vei merge cu legile Mele şi vei ţine poruncile mele să le îndeplineşti.” Aici, Sfântul Zohar întreabă: “De ce se spune “să le îndeplineşti”, dacă este spus deja să mergi şi să le ţii?” Şi răspunde: oricine îndeplineşte poruncile din Tora şi merge pe drumul Lui; este ca şi cum îl face pe El sus, iar Creatorul spune: este ca şi cum mă face pe Mine. Şi acesta este înţelesul “Şi le vom îndeplini” – ca şi cum voi “mă creaţi” pe Mine. Este important să înţelegem înţelesul a „oricine merge pe drumul Domnului, îl creează pe Dumnezeu.” Cum poate un asemenea gând doar să intre în mintea cuiva?

Iată, se ştie că „întreaga lume este plină de gloria Sa.” […] Totuşi Creatorul a ascuns asta pentru a o face imposibil de văzut, pentru a permite alegerea, iar asta face loc credinţei – a crede că Dumnezeu umple întreaga lume (universul) şi înconjoară întreaga lume. Numai după ce omul se angajează în Tora şi Miţvot şi ţine poruncile alegerii, numai atunci Creatorul i se revelează şi el este capabil să vadă că Creatorul conduce lumea.

Înseamnă că atunci omul este capabil să „creeze” Regele care să îl conducă, adică simte că Creatorul este cel care conduce întreaga lume, iar asta înseamnă că cineva „creează” Creatorul pentru a fi Rege asupra lui. Dar atâta timp cât nu obţine acest sentiment, Regatul Creatorului rămâne în ascundere. Şi asta este ceea ce spunem: „În acea zi Creatorul va fi Unul şi Numele Lui Unul”, adică ni se va revela gloria Regatului Său.

Aceasta este corectarea completă pe care trebuie să o atingem în această lume, iar prin asta atragem tot binele în lume, adică toată abundenţa de Sus este atrasă prin angajamentul nostru în Tora şi Miţvot, cu intenţia de a atrage binecuvântatul Său Regat asupra noastră.
Scrierile lui Rabaş, Vol. 2, Articolul 76

6. Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem animale, …

Fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.

Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi nu are decât un singur scop: Divinitatea să fie printre noi.

Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi acest lucru trebuie de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scrierile lui Rabaş, “Scopul societăţii – 1”

7. Este imposibil să aşteptăm momentul în care se va găsi o soluţie pentru a ne permite să începem munca Creatorului în Lişma. La fel ca în trecut, aşa este şi în viitor – fiecare slujitor al Creatorului trebuie să înceapă munca în Lo Lişma, iar de acolo să obţină Lişma. Modul obţinerii acestui nivel nu este limitat de timp, ci de limitările lui şi prin măsura în care omul îşi controlează propria inimă. Aşadar, mulţi au căzut şi vor cădea, în munca lor în Lo Lişma. […] Totuşi, recompensa lor este măreaţă, deoarece mintea omului nu poate aprecia adevăratul merit şi adevărata valoare atunci când aduce încântare Creatorului său. Chiar dacă cineva nu lucrează în această condiţie, deoarece nu merită asta, tot aduce încântarea Creatorului său.
Scrierile lui Baal HaSulam , „O poruncă”

Filed under: Congrese, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Religie, Rugaciune, Spiritualitate, Surse Cabaliste, Torah, Zohar - Un comentariu →

Întrebare: Când studiem natura şi pe noi înşine, descoperim că suntem total dependenţi de gene şi de mediul înconjurător. Avem de a face cu aceasta evidenţă de neînfrânt că nu avem libr arbitru şi că suntem muritori. Totuşi, nu suntem pregătiţi să confirmăm aceste fapte; ignorăm rezultatele cercătărilor noastre şi preferăm să stăm în iluzia care ne apare. Cum poate fi rezolvat acest conflict?

Răspuns: Studiem multe fenomene, dar nu suntem ghidaţi în mod necesar de rezultate. Sunt îndoieli, credinţe, speranţe şi în cele din urmă egoism. Chiar dacă ştim că ne înşelăm, rămânem înţepeniţi în „opinia” noastră din moment ce asta vrem cu adevărat. Vedem asta la copii, dar şi adulţii sunt de cele mai multe ori la fel.

Pe scurt, viaţa noastră este dificilă. Dar în orice caz, datele imparţiale, rezonabile, certificate de cercetări ştiinţifice ar trebui să fie accepte ca fapte. Altfel, în final, îi vom rănii pe alţii şi pe noi înşine.

Pe de altă partem, concepte care nu au fost validate sau dovedite prin ştiinţă nu pot fi acceptate de nimeni

Întrebare: Deci, un om este o creatură iraţională şi egoistă care crede în poveşti, dacă acestea i se potrivesc?

Răspuns: Chiar! Cum se poate asta? Suntem chiar păcăliţi de senzaţii plăcute, chiar dacă ele sunt greşite? Hai să spunem că îmi place să fumez, să mănânc în exces şi să fac multe alte lucruri nesănătoase. Nu îmi pasă că îmi fac rău atâta timp cât mă delectez cu ele. Vreau să fac ce îmi face plăcere şi dacă va trebui să plătesc pentru ele mai târziu, cui îi pasă!?

O astfel de atitudine este iraţională. Logic, trebuie să accept legile naturii şi să mă conformez lor şi să le urmez ca şi o maşină. Oricum, dorinţele mele „strică” totul şi, în ciuda a orice, eu fac ce îmi face plăcere. Aşa este modul în care este creată o fiinţă umană. În contrast cu nivelele mineral, vegetal şi nivelul animal, omul deteriorează.

Dacă nu ar fi egoismul nostru, noi am fi simple animale care au un program bine inoculat în ele; dacă ar fi aşa, nu am avea nici o şansă. Animalele nu se confruntă cu dileme, de genul: „Să fac sau să nu fac? Să fac asta în acest mod sau în alt mod? Va fi plăcut sau nu?” Ele sunt guvernate de legi corecte:  aşa se face.

Şi aici noi suntem măi rău ca ele; suntem cei mai răi! Dincolo de toate, egoismul nostră ne stă în cale şi ne previne să observăm legile naturii; nu ne lasă să acţionăm cum ar trebui să acţionăm, fără să deviem un centimetru la dreapta şi la stânga, să mergem doar pe linia fină, pe cale. Legile naturii sunt imuabile, invariabile şi infinit de precise; oricum surplusul de egoism distruge şi ne face rău la toţi. Noi facem ce este bine pentru egoul nostru iar asta este tot timpul împotriva naturii.

Aceasta este calea prin care un om se transformă într-un „animal stricăcios”. Toate lucrurile pe care le avem în plus faţă de nivelul animal arată extrem de bine: cultură, educaţie, etc. aceste lucruri sunt bazate pe corupţia noastră. Literantura, muzica, şi alte „nivele spirituale” rezultă din deficienţa omului după ce a încetat să mai fie un animal. Păsările cântă nu pentru că aspiră către frumuseţe, dar fac asta. Însă, noi suntem diferiţi…

În final, orice îmbrăţişare a bunului simţ şi a ştiinţei în forma pură este dăunătoare. În fapt, tot ce ar trebui să promovăm este ştiinţa. În orice caz, noi găsim utilitatea pentru orice putem. Ce putem face în privinţa asta? În fapt, chiar educaţia, creşterea şi cultura tot ce nu este derivat de la instinctele animale, este spart şi vine ca o compensaţie. Noi nu realizăm cât de puternic deviem de la calea care ne-a fost dată de Natură, nici nu înţelegem că am devenit un element străin, o „tumoare cancerigenă”, care se dezvoltă în organismul nostru colectiv. În final, tumoarea se distruge pe sine şi mediul în care trăieşte. Ecologia este cel mai bun exemplu. Celulele cancerigene devorează corpul şi mor împreună cu el. Ele nu se pot opri. Asta este forma lor de existenţă. Egoismul se comportă în acelaşi mod în noi.

Deci noi trebuie să înţelegem clar unde este linia subţire, muchia, proporţia între ştiinţă şi „ştiinţă sf”, care este religia, credinţele, conceptele filosofice, construcţiile psihologice etc. Nu putem folosi lucruri din aria ştiinţifică dacă nu o facem cu acurateţe, ca şi animalele care îşi urmează instinctele şi să nu facem greşeli. Chiar dacă am descoperit tot felul de fenomene şi am dezvoltat metode variate care se bazează pe ce am găsit, aceste lucruri îşi au originea şi există în natură. De aceea, dacă urmăm legile naturii, totul merge bine. Este bine dacă legile naturii sunt revelate în ştiinţă.

Oricum, dacă ne referim la sfera speculativă, la teorii artificiale şi practică, ar trebui să păstrăm în minte că toate sunt imaginare sau false. Nu le putem aplica în viaţă. În acest caz, cum ne putem relaţiona la suflet? Nu i-am găsit metode ştiinţifice şi nu îl simţim în simţurile noastre. Deci există el în realitate?

Este chiar posibil ca ştiinţa să fie capabilă curând să răspundă la această întrebare. Ştiinţa constant ne aduce ceva nou dintr-o sferă ascunsă, corectează deficienţe curente, modernizează şi îmbunătăţeşte lucruri care au fost descoperite anterior. Oricum, nu putem să facem aceste lucruri pe muncă la întâmplare.

Pe de altă parte, cum să ne raportăm la cărţile de Kabbalah care ne spun despre suflet? Ne putem baza pe ele? Dincolo de tot, credinţa nu funcţionează din moment ce nu este ştiinţifică.

Deci, până când atingem aceste lucruri noi înşine, nimic nu dovedeşte existenţa lor şi vom avea îndoieli.

Ce putem face?

Ar trebui să reconciliem progresul nostru natural ca şi o „bio-maşină electrochimică” şi să realizăm clar că nu avem niciun liber arbitru cu excepţia alegerii mediului şi plasarea noastră în mediul corect. Trebuie să fie făcut strict ştiinţific; trebuie să vedem totul din jurul nostru doar prin legile naturii care pot fi reduse la două părţi, care pot fi numite „calea Torei” şi „calea suferinţei”.

Din a patra parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 13.01.2013, „Corp şi Suflet”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Religie, Stiinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Se resupune ca exista o mare Mitzva in conformitate cu comentariile daca cineva ia un pui din cuib atunci cand mama nu este acolo. Am cercetat ceva mai mult subiectul, si comentariile spun ca acest lucru are loc pentru ca, atunci cand mama se intoarce la cuib si nu isi gaseste puiul, ea striga Ha Kadosh Baruch Hu, si acesta atrage atributul milei (Rahamim) in intreaga lume.

Ce inseamna asta in Cabala? Pe peretele casei mele exista un cuib in care sunt pui, si noi vedem cum mama si tatal se straduiesc sa isi hraneasca puii. Eu nu indraznesc sa ii ating.

Raspuns: Nici nu trebuie!!! Toate acestea sunt hotarate la nivelul spiritual, si nu la cel material. Exista o imensa confuzie in respectarea poruncilor in lumea fizica; studiati Rambam.

Intrebare: Daca religia este pentru toti, de ce nu accepta ea oamenii care nu au orientari standard?

Raspuns: Oamenii creaza religii pe care le exploateaza. Prin urmare, religiile sunt prezentate si manipulate in functie de interes.

Intrebare: Am crescut ca un Crestin, si de trei ani studiez Cabala. Insa, acum cateva zile, un prieten care este evreu mi-a spus ca doar evreii pot studia Cabala, si ca este un  pacat pentru noi care nu suntem evrei sa o studiem, si acest lucru mi-a stricat dispozitia.

Insa, ma simt atat de confortabil studiind Cabala! Ea ma ajuta cu adevarat sa gasesc conexiunea cu Creatorul. Eu nu vreau sa renunt la a mai practica religia parintilor mei, care sunt Crestini.

Intrebarea mea este: Este posibil sa imi pastrez credinta in religia parintilor mei sau cel putin sa pastrez un anumit respect fata de aceasta, si totusi sa fiu capabil sa continui pe calea Cabalei?

Raspuns: Te rog sa continui si sa spui prietenilor tai evrei ca nu au inteles nimic din Iudaism.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Religie - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă rog să îmi răspundeţi: Spunerea rugăciunii (Shema şi Shema Yisrael) şi punerea unei Tefillin te face să primeşti lumina mai rapid? Dacă nu, vă rog să explicaţi de ce fac aşa tradiţiile Evreieşti?

Răspuns: Nu. Asta pentru că aceste „tradiţii” sunt comportamente din lumea noastră care sunt identice cu coreţia înaltă pe care trebuie să o facă toată lumea în cele 613 dorinţe, aţintindu-le către „iubeşte-ţi aproapele”.

Întrebare: De secole, Cabalişii şi-au îndeplinit cu vigilenţă toate tradiţiile şi obiceiurile poporului lor. Ei au accentuat importanţa activităţilor lor fizice şi spirituale.  Baal Hasulam şi Rabash nu au făcut excepţie. De ce nu acordăm importanţă spirituală activităţilor fizice?

Dacă acţiunile fizice nu sunt aşa de importante, atunci de ce au fost minţiţi Evreii atâţia ani? De ce nu poate fi explicat totul simplu, astfel încât oamenii să nu îşi piardă timpul şi să spere în van?

Răspuns: A venit timpul să facem asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Religie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rolul religiei in procesul de integrare și este posibil să integrăm toate religiile lumi împreună?
Răspuns: Mi-am început viața ca specialist în cibernetică biomedicală. Apoi mi-am luat doctoratul în filozofie și am devenit profesor de ontologie și teoria cunoașterii, ceea ce a am făcut mulți ani. Nu văd nicio conexiune între religie și metoda integrării despre care vorbim aici.

În general, religiile vorbesc despre nevoia de a deveni conectat integral cu alții, de a trăi o viață bună, de a fi buni cu alții, să îți iubești aproapele, etc. Dar de fapt, ele numai vorbesc despre asta și nimic nu a fost vreodată implementat. Mai mult, religiile sunt pline de ritualuri diferite și credință oarbă, lucruri care sunt absente în metoda noastră. Aceasta se adresează tuturor oamenilor din lume, pentru că toată umanitate este integrată și interconectată.

De aceea, nu cred că este loc pentru religie aici. Este treaba personală a fiecăruia, pentru că convingerile religioase nu sunt în opoziție cu metoda noastră în niciun fel. Deci, poți fi adept al oricărei religii și să practici educația integrală în același timp.

Din lecția preliminară de la congresul din Vilnius

Filed under: Congrese, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Religie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esența Religiei și Scopul ei”: În acest articol aș vrea să lămuresc trei chestiuni:
A. Care este esența religiei?
B. Se atinge esența ei în lumea asta sau în lumea viitoare?
C. Este scopul ei de a beneficia Creatorului sau creaturilor?”

Evident, aceste trei chestiuni acoperă întreaga, imensa temă a religiei. Deci, ce este religia? O persoană care trăiește în lumea asta are aceste trei întrebări despre viața sa. Ea vrea să știe:

“Cine sunt eu? De unde vin? Cine mă conduce? Cum exist eu? Încotro mă îndrept?”

Animalele nu se preocupă de așa ceva. Ele se nasc în mod natural, trăiesc stăpânite de instinctele lor și mor fără să-și pună nicio întrebare. Întrebările se ivesc numai în rasa umană, și nici aici în fiecare om. Nouăzeci la sută dintre oameni nu se gândesc la asta deloc. Ei acceptă nașterea, viața, moartea, ca stabilite. Ceea ce se întâmplă li se pare evident și clar.

Și dacă totuși o persoană se gândește la ceva mai măreț, la motiv? Motivul vine de la Creator.

După cum știm, fiecare etapă este divizată în patru niveluri de Aviut, adică profunzimea sau asprimea dorinței. Dacă o persoană a atins deja un nivel mai profund, mai corupt, are mai multe întrebări. El trece prin diferite temeri, vrea să câștige bani, caută adevărul, și sapă mai adânc. Astfel, oamenii devin savanți și filozofi, și în general, ei dezvoltă o atitudine particulară față de viață.

Pe ultima treaptă a acestei scări, o persoană începe să se raporteze obiectiv, independent de el însuși față de ceea ce se întâmplă. Nu este doar o abordare științifică; el vrea să descopere secretul vieții, în ciuda marelui interes personal, rămânând în același timp cât mai independent posibil în discernământul său.

Clasicul om de știință culege date ignorându-se pe sine, fără a revela propria sa relație cu subiectul. El studiază numai natura materială în care nu există răspunsuri la întrebările despre semnificație. De aceea oamenii de știință și filozofii nu pot descoperi dimensiunea care se întinde deasupra acestei vieți, ce se desfășoară în cele cinci organe de simț.

Totuși, dacă o persoană realizează că trebuie să reveleze esența vieții mai presus de propria sa natură, în afară de el însuși, atunci el trebuie să se deconecteze de viața asta, să se ridice deasupra ei și să devină un adevărat om de știință. El nu poate rămâne prizonier propriei sale naturi, care îi dictează concepția de viață și comportamentul.

Astfel, în căutarea sensului vieții, noi trebuie să atingem un asemenea nivel la care suntem cu adevărat independenți de natura noastră, nivel care este cel mai obiectiv și complet separat de tot ce există în noi. Cum este posibil așa ceva? Este o mare problemă, și înțelepciunea Cabalei se ocupă mai ales de asta.

Progresul nostru în viață este împărțit în două etape. În prima etapă, noi trebuie să ne ridicăm la nivelul de independență, dotați cu toate facilitățile, uneltele și detaliile de percepție necesare pentru a ocupa “no-man’s land”, teritoriul neutru unde nu suntem datori nimănui nimic: nici lumii acestea, nici lumii viitoare, nici egoism, nici dăruire, nici înclinații bune, nici înclinații rele, nici Creator, nici creatură. Noi trebuie să stăm în mijloc, în locul numit Klipat Noga sau treimea mijlocie a lui Tifferet.

Noi nu înțelegem cum poate fi așa ceva. La urma urmei, nu există decât Creator și creatură, nu există nimic cu excepția Luminii și a vasului. Și din moment ce vorbim despre noi înșine, despre creatură, atunci prin definiție, noi suntem în vasul dorinței create. Cum putem fi aduși într-o asemenea stare în care nu vom depinde nici de noi înșine, nici de Lumină? Cum putem merge pe muchie de cuțit? Cine ia de fapt decizii în această situație, și ce parte să alegem dacă suntem neutrali?

Aici trebuie să înțelegem că este posibil să facem o analiză imparțială a vieții noastre numai dacă ne ridicăm mai presus de noi înșine, deasupra propriilor noastre însușiri. Astfel, suspendați în aer, noi devenim în primul rând independenți de noi înșine. Apoi, posibil să descoperim că suntem sub autoritatea Creatorului și va trebui să ne eliberăm și de aceasta. Cum ar putea fi altfel?

Deci, pentru a răspunde la întrebarea despre esența religiei, trebuie să înțeleg originea vieții mele, cine mă controlează și încotro mă îndrept. La urma urmei, sunt purtat de curent, dar mă va ajuta că am cunoștință de asta? Mi-aș putea schimba soarta înspre bine? Prin revelația sensului vieții aș putea să o îmbunătățesc sau din contră, este ignoranța mea o binecuvântare?

Până la urmă, ce va fi, va fi. Așadar, întrebarea despre esența religiei este foarte complexă, și abordând-o, trebuie să rezolvăm câteva sarcini preliminarii.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 24.11.2011,  “Esența Religiei și Scopul Ei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Religie - Niciun comentariu→