Category Archives: Religie

Rădăcinile spirituale ale tradiţiilor

Întrebare: Vă rog să îmi răspundeţi: Spunerea rugăciunii (Shema şi Shema Yisrael) şi punerea unei Tefillin te face să primeşti lumina mai rapid? Dacă nu, vă rog să explicaţi de ce fac aşa tradiţiile Evreieşti?

Răspuns: Nu. Asta pentru că aceste „tradiţii” sunt comportamente din lumea noastră care sunt identice cu coreţia înaltă pe care trebuie să o facă toată lumea în cele 613 dorinţe, aţintindu-le către „iubeşte-ţi aproapele”.

Întrebare: De secole, Cabalişii şi-au îndeplinit cu vigilenţă toate tradiţiile şi obiceiurile poporului lor. Ei au accentuat importanţa activităţilor lor fizice şi spirituale.  Baal Hasulam şi Rabash nu au făcut excepţie. De ce nu acordăm importanţă spirituală activităţilor fizice?

Dacă acţiunile fizice nu sunt aşa de importante, atunci de ce au fost minţiţi Evreii atâţia ani? De ce nu poate fi explicat totul simplu, astfel încât oamenii să nu îşi piardă timpul şi să spere în van?

Răspuns: A venit timpul să facem asta.

Religia și procesul integrării

Întrebare: Care este rolul religiei in procesul de integrare și este posibil să integrăm toate religiile lumi împreună?
Răspuns: Mi-am început viața ca specialist în cibernetică biomedicală. Apoi mi-am luat doctoratul în filozofie și am devenit profesor de ontologie și teoria cunoașterii, ceea ce a am făcut mulți ani. Nu văd nicio conexiune între religie și metoda integrării despre care vorbim aici.

În general, religiile vorbesc despre nevoia de a deveni conectat integral cu alții, de a trăi o viață bună, de a fi buni cu alții, să îți iubești aproapele, etc. Dar de fapt, ele numai vorbesc despre asta și nimic nu a fost vreodată implementat. Mai mult, religiile sunt pline de ritualuri diferite și credință oarbă, lucruri care sunt absente în metoda noastră. Aceasta se adresează tuturor oamenilor din lume, pentru că toată umanitate este integrată și interconectată.

De aceea, nu cred că este loc pentru religie aici. Este treaba personală a fiecăruia, pentru că convingerile religioase nu sunt în opoziție cu metoda noastră în niciun fel. Deci, poți fi adept al oricărei religii și să practici educația integrală în același timp.

Din lecția preliminară de la congresul din Vilnius

Să te zbați sau să te lași pradă curentului?

Baal HaSulam, “Esența Religiei și Scopul ei”: În acest articol aș vrea să lămuresc trei chestiuni:
A. Care este esența religiei?
B. Se atinge esența ei în lumea asta sau în lumea viitoare?
C. Este scopul ei de a beneficia Creatorului sau creaturilor?”

Evident, aceste trei chestiuni acoperă întreaga, imensa temă a religiei. Deci, ce este religia? O persoană care trăiește în lumea asta are aceste trei întrebări despre viața sa. Ea vrea să știe:

“Cine sunt eu? De unde vin? Cine mă conduce? Cum exist eu? Încotro mă îndrept?”

Animalele nu se preocupă de așa ceva. Ele se nasc în mod natural, trăiesc stăpânite de instinctele lor și mor fără să-și pună nicio întrebare. Întrebările se ivesc numai în rasa umană, și nici aici în fiecare om. Nouăzeci la sută dintre oameni nu se gândesc la asta deloc. Ei acceptă nașterea, viața, moartea, ca stabilite. Ceea ce se întâmplă li se pare evident și clar.

Și dacă totuși o persoană se gândește la ceva mai măreț, la motiv? Motivul vine de la Creator.

După cum știm, fiecare etapă este divizată în patru niveluri de Aviut, adică profunzimea sau asprimea dorinței. Dacă o persoană a atins deja un nivel mai profund, mai corupt, are mai multe întrebări. El trece prin diferite temeri, vrea să câștige bani, caută adevărul, și sapă mai adânc. Astfel, oamenii devin savanți și filozofi, și în general, ei dezvoltă o atitudine particulară față de viață.

Pe ultima treaptă a acestei scări, o persoană începe să se raporteze obiectiv, independent de el însuși față de ceea ce se întâmplă. Nu este doar o abordare științifică; el vrea să descopere secretul vieții, în ciuda marelui interes personal, rămânând în același timp cât mai independent posibil în discernământul său.

Clasicul om de știință culege date ignorându-se pe sine, fără a revela propria sa relație cu subiectul. El studiază numai natura materială în care nu există răspunsuri la întrebările despre semnificație. De aceea oamenii de știință și filozofii nu pot descoperi dimensiunea care se întinde deasupra acestei vieți, ce se desfășoară în cele cinci organe de simț.

Totuși, dacă o persoană realizează că trebuie să reveleze esența vieții mai presus de propria sa natură, în afară de el însuși, atunci el trebuie să se deconecteze de viața asta, să se ridice deasupra ei și să devină un adevărat om de știință. El nu poate rămâne prizonier propriei sale naturi, care îi dictează concepția de viață și comportamentul.

Astfel, în căutarea sensului vieții, noi trebuie să atingem un asemenea nivel la care suntem cu adevărat independenți de natura noastră, nivel care este cel mai obiectiv și complet separat de tot ce există în noi. Cum este posibil așa ceva? Este o mare problemă, și înțelepciunea Cabalei se ocupă mai ales de asta.

Progresul nostru în viață este împărțit în două etape. În prima etapă, noi trebuie să ne ridicăm la nivelul de independență, dotați cu toate facilitățile, uneltele și detaliile de percepție necesare pentru a ocupa “no-man’s land”, teritoriul neutru unde nu suntem datori nimănui nimic: nici lumii acestea, nici lumii viitoare, nici egoism, nici dăruire, nici înclinații bune, nici înclinații rele, nici Creator, nici creatură. Noi trebuie să stăm în mijloc, în locul numit Klipat Noga sau treimea mijlocie a lui Tifferet.

Noi nu înțelegem cum poate fi așa ceva. La urma urmei, nu există decât Creator și creatură, nu există nimic cu excepția Luminii și a vasului. Și din moment ce vorbim despre noi înșine, despre creatură, atunci prin definiție, noi suntem în vasul dorinței create. Cum putem fi aduși într-o asemenea stare în care nu vom depinde nici de noi înșine, nici de Lumină? Cum putem merge pe muchie de cuțit? Cine ia de fapt decizii în această situație, și ce parte să alegem dacă suntem neutrali?

Aici trebuie să înțelegem că este posibil să facem o analiză imparțială a vieții noastre numai dacă ne ridicăm mai presus de noi înșine, deasupra propriilor noastre însușiri. Astfel, suspendați în aer, noi devenim în primul rând independenți de noi înșine. Apoi, posibil să descoperim că suntem sub autoritatea Creatorului și va trebui să ne eliberăm și de aceasta. Cum ar putea fi altfel?

Deci, pentru a răspunde la întrebarea despre esența religiei, trebuie să înțeleg originea vieții mele, cine mă controlează și încotro mă îndrept. La urma urmei, sunt purtat de curent, dar mă va ajuta că am cunoștință de asta? Mi-aș putea schimba soarta înspre bine? Prin revelația sensului vieții aș putea să o îmbunătățesc sau din contră, este ignoranța mea o binecuvântare?

Până la urmă, ce va fi, va fi. Așadar, întrebarea despre esența religiei este foarte complexă, și abordând-o, trebuie să rezolvăm câteva sarcini preliminarii.

Din partea a 4-a a lecției zilnice de Cabala 24.11.2011,  “Esența Religiei și Scopul Ei”

Intrebare: De Ce Femeile Trebuie Sa Isi Acopere Parul

Intrebare: Am cautat aceasta intrebare pe google:” De ce femeile Evreice Ortodoxe casatorite isi acopera parul? Si iata ce am gasit:

„Conform Zohar-ului si Cabalei, misticismului Ebraic, femeia este considerata Malchut, sau „vas”. Barbatul este considerat Zeir Anpin, sau „cel care atrage Lumina si energia.” Atunci cand un un cuplu de evrei se casatoresc, Neshamot-urile (sufletele) lor devin una si ei creaza un sistem complicat. In mare, barbatul atrage lumina dinspre univers, si femeia este vasul in care intra Lumina- pentru ea, sotul ei, precum si pentru copiii pe care ii au impreuna.

Cum gestioneaza ea aceasta energie? Prin parul ei. Parul femeii (si parul din barba barbatului impreuna cu alte parti ale capului) actioneaza ca o multitudine de conducte pentru Lumina si energie. Acoprindu-si parul prin care femeia gestioneaza aceasta energie, o contine, si o „pastreaza” pentru familia sa. Atunci cand nu isi acopera parul, aceasta energie poate scapa sau poate aduce provocari de nestapanit pentru ea si pentru familia sa.”

Acest lucru exista in Cabala autentica, si daca este asa, ne poti explica ce inseamna de fapt? Trebuie femeia sa isi acopere parul? Si daca da, unde pot gasi asta in texte?

Am crezut ca noi nu trebuie sa asociem sinele nostru adevarat cu corpul pentru ca este doar materie? Deci care este motivul acestor reguli „ciudate” despre celulele moarte ale corpului?

Raspuns: Din nefericire, cartile sunt scrise de oameni care nu sunt educati in Cabala, si de aceea ei inteleg textele Cabaliste in mod literar, ca si cum ar vorbi despre oameni din aceasta lume, si nu despre suflete. Se refera doar la dorinta, singurul lucru care a fost creat, si la corectia sa pe calea ecranului sau a intentiei.

Un punct negru intr-un ocean de bunatate

Intrega diferenta intre Cabalisti (oameni cu punctul in inima care urmeaza calea dezvoltarii spirituale) si masele religioase este in atitudinea lor fata de Creator. Cabalistii spun: „Totul depinde de mine. Trebuie sa ma schimb, in timp ce Creatorul ramane de neschimbat.”

Singurii care se pot schimba sunt cei care pot fi mai buni sau mai rai, dar Creatorul este doar „bun si face bine”. Cum as putea sa-I cer sa se schimbe si sa se imbunanteasca? Nu L-ar face asta ca acum sa fie „rau”?

Cabalistul crede ca este singurul care trebuie sa schimbe,si nimeni altcineva nu este subiect de corectie: nici lumea, nici prietenii, nici grupul, nici macar o singura persoana. Chiar acum, eu exist in bun si face bine, Creatorul, singura forta a naturii pentru ca „nu exista nimeni in afara de El”. Cum Il percep eu, depinde de calitatile mele.

Cand lucrez cu grupul, eu sunt cel care lucreaza; eu sunt cel care se schimba. De aceea mi se pare ca grupul este cel care trece prin diferite stari, dar in realitate lucrez cu umbra mea, cu calitatile mele.

Este la fel in ceea ce Il priveste pe Creator. Mi se pare ca El ma trateaza in diferite feluri. Cateodata vine mai aproape de mine si cateodata se distanteaza Singur, dar sunt eu cel care lucreaza cu mine impotriva absolutului, cel bun care face bine, si nu exista nimeni in afara de El. Sunt parte din El.

Asadar, „fiecare judeca conform propriilor defecte”. Imi vad umbra fata de Creator. Asta sunt eu vazut din afara, reflectia propriilor mele calitati.

In acest fel, intreaga lume, cu exceptia Cabalistilor Ii cer Creatorului sa se schimbe, si ei sunt gata sa faca orice daca Creatorul este bun cu ei. Ei nu se gandesc ca trebuie sa isi schimbe interiorul, sa isi corecteze „inclinatia spre rau”, egoul lor, ci ii cer Creatorului sa fie bun cu ei asa cum sunt.

Cabalistii spun dimpotriva: Creatorul este „bun si face bine”, si „nu exista nimeni in afara de El”, este universal, singura forta din natura. Nu exista nimic altceva in afara de Creator. In afara de El, exista doar un punct al dorintei de a primi placere, „existenta din absenta”. Diferite actiuni au loc in interiorul acestui punct, si acestea sunt schimbari in constienta sa, in existenta sa in Lumina superioara.

Dintr-o data acest punct simte cum se extinde la scara lui Malchut al Infinitului, lumile se formeaza si ceva schimbari apar. Astfel, acelasi punct experimenteaza toate acestea. Nimic nu s-a schimbat. Toate schimbarile se intampla doar in senzatiile sale.

Acestea se intampla pana cand atinge o stare constanta, o senzatie care este asemenea punctului negru care exista in „bun si face bine”, singurul care exista. Intreg circuitul prin care trecem ca si creatie pana la completa sa corectie (Gmar Tikkun), este destinat pentru a determina locul nostru actual, reveland Creatorul.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011Shamati No.1

Cabala şi alte stiinţe, filozofie şi religie

Diferenţa esenţială dintre Cabala şi filozofie este că filozofia  se angajează în materia abstractă, în timp ce intelepciunea Cabalei se ocupă exclusiv cu forma îmbrăcat în materie. Prin urmare, filozofia  este detaşată de realitate, în timp ce Cabala este legat de ea ca orice altă ştiinţă.

Cu toate acestea, în timp ce ştiinţele regulat studiază realitatea percepută în dorinţa de egoistă, Cabala explorează realitatea simţită în dorinţa altruistă. Realitatea este percepută în aceeaşi dorinţă de a primi placere, dar în primul caz, dorinţa vrea să se bucure de dragul său, în timp ce în cealaltă, este de dragul de a darui.

Aceasta dorinta are două forme de existenţă. Ştiinţa care studiază comportamentul dorinţei care se străduieşte să absoarbă şi să primească totul în sine, se numeşte sţiinţa naturii, materială. Material înseamnă că acţionează cu intenţie egoistă.

Ştiinţa care studiază acţiunile dorintei de a primi placere care aspiră pentru daruire, se numeşte Cabala. Această formă de existenţă a materiei este absentă în lumea noastră; ea poaste fi găsită doar în lumile superioare.

Prin urmare, este clar că înţelepciunea Cabalei este opusă ştiinţa materialelor pentru că aceasta studiază comportamentul opus al materiei, care face ca toate legile şi principiile ei să fie total opuse. Cu toate acestea, ambele utilizează aceeaşi abordare ştiinţifică de a se baza doar pe fapte evidente.

În consecinţă, în timp ce ştiinţele materialiste studiază nivelele de materiei egoiste, care există în această lume, la fel foloseşte şi Cabala aceeaşi abordare realistă, ştiinţifică pentru a examina existenţa materiei spirituale la nivelele minerale, vegetale, animale şi umane ale naturii, care acţionează în daruire in lumea spirituala.

Dar metoda de studiu poate fi ori ştiinţifică, ori un care se bazează pe credinţă, religioasă. Şi dacă da, aceasta metodă este religia nu ştiinţă. În consecinţă, în cazul în care această abordare non-ştiinţifică bazată pe credinţă pură este aplicată în lumea noastră, ea se transformă în filozofie.

Pentru a rezuma, materia ar putea funcţiona fie 1) de dragul ei, sau 2), de dragul altora. În ambele cazuri (fie în lumea superioară sau în lumea noastră), se poate aplica o metodă ştiinţifică, în sensul că metoda se bazeaza pe experienta, motiv, fapte evidente şi studiul formei îmbrăcată în materie. În plus, o altă abordare care studiază forma abstractă poate fi folosită în ambele zone: filozofia  si religia.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia ”

Sa compensam lipsa cunostintelor cu credinta

Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

  1. Cauza, care vine de Sus,
  2. Consecinta, determinata de Sus, si
  3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

O discutie onesta cu Creatorul

Intrebare: Ce inseamna sa vorbesti cu Creatorul?

Raspuns: Sa vorbesti cu Creatorul, insemna in primul rand sa faci tot ceea ce poti ca sa descoperi imaginea Lui in tine. Incearca sa-ti imaginezi: El este motivul pentru tot ceea ce simt. Gandurile mele, dorintele si senzatiile sunt El, Cel care mi-a pus fundatia si m-a facut. Atunci cand decid ca realitatea mea curenta este stabilita de El, cum voi trata tot ceea ce mi se intampla? Sunt doua posibilitati:

  1. Sa-mi structurez direct atitudinea catre realitatea mea interioara, ca atitudine catre EL. Dar aceasta abordare este incorecta si instabila. Nu am nicio abilitate sa o testez sau sa o verific, pentru ca voi fi, cu siguranta ghidat de egoul meu si voi gresi.
  2. Mai intai, ma intaresc prin conexiunea cu ceilalti ca mine si apoi imi structurez atitudinea mea catre realitatea interioara prin trecerea prin aceasta conexiune a imaginii. In acest caz, sunt cu certitudine pregatit in anumite calitati ale daruirii, si calitatile mele sunt adaptate imaginii Creatorului. Astfel, in loc sa schimb imaginea, imi schimb atitudinea catre el. Asta inseamna sa vorbesti cu Creatorul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Maretia unei persoane depinde de credinta sa in viitor

Transformand intristarea in bucurie

Intrebare: De ce oamenii privesc Iom Kipur ca pe o zi trista si jalnica?

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu inteleg ca ceea ce este perceput ca fiind trist poate fi o trambulina catre bine pentru ca ce este privit ca bun sau rau depinde de atitudinea persoanei. De exemplu, daca in timpul unei vizite de rutina la doctor o persoana descopera ca este bolnava, raul a fost revelat pentru a putea fi tratat. Deci revelarea raului a fost buna.

Totusi, este scris, Opinia oamenilor obisnuiti este opusa parerii Torei, si o persoana se impinge pe sine departe de corectie. El nu intelege de ce are nevoie de asta. El se plange ca se simte rau si il roaga pe Creator sa-l faca sa se simta bine. Adica, el isi plange egoismul si se vaita ca, Creatorul nu il implineste. Este ca si cum L-ar intreba pe Creator De ce esti atat de rau si crud? Cu ce te-ar afecta pe Tine daca  m-ai lasa sa ma bucur? El nu intelege ca revelarea raului este in beneficiul sau, astfel incat sa poata creste.

Bazandu-ne pe mii de ani de istorie, noi ar trebui sa intelegem in final ca, Creatorul respunde doar unei dorinte care este indreptata spre corectarea si scopul creatiei. Orice alta cerere ramane fara raspuns. Este acum timpul sa explicam tuturor ce inseamna sa vina la Ziua Judecatii: pentru a revela Am creat inclinatia rea, apoi Am creat Tora, pentru corectarea acesteia si in final pentru ca Lumina Torei corecteaza.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 16.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Ziua Ispasirii

In cateva zile vom sarbatori o zi speciala, numita Iom Kipur (Ziua Judecatii, sau a Ispasirii, a Izbavirii). Totusi, nimeni nu stie ce stare interioara simte un Cabalist in acea zi si cand i se intampla starea numita Ziua Judecatii. Starea lui interioara nu are loc conform calendarului.

Starile prin care trece o persoana pot fi personale sau generale. La nivel general, oamenii urmeaza traditiile comune ale fiecarei sarbatori. Atunci cand un grup de Cabalisti atinge unitatea si prin ea obtine o anumita stare interioara numita o sarbatoare, aceasta stare nu se va asocia cu sarbatoarea generala, sarbatorita de catre toti oamenii. Sarbatoarea interioara se petrece in conformitate cu starea personala interioara, in timp ce sarbatoarea generala se petrece conform calendarului. Traditiile si obiceiurile, ca si fiecare zi specifica, au o radacina spirituala inalta. De aceea , un Cabalist isi doreste, de asemenea, sa urmeze traditiile impreuna cu ceilalti, asa cum este scris: Creatorul sta cu poporul Lui. Totusi, in acelasi timp, un Cabalist ramane si in propria stare interna.

Oamenii religiosi urmeaza obiceiurile si traditiile, in timp ce Cabalistii fac actiuni interne in sufletele lor, conectandu-se cu alte suflete intr-un singur suflet comun al lui Adam. Facand asta, ei il multumesc pe Creator si se corecteaza ei insisi. Corectarea este posibila numai pe calea unificarii cu ceilalti, asa cum este scris: Iubeste-si aproapele ca pe tine insuti, aceasta este o mare lege a Torei.

Oamenii din toata lumea se roaga la Creator (fiecare dintre ei adresandu-se Domnului lor) si cer iertare. Dar poate merita sa le explicam ca pocainta se realizeaza numai in respect pentru iubeste-ti aproapele si depinde daca esti pentru asta sau impotriva. Ne putem da seama daca am pacatuit sau nu, comparandu-ne cu aceasta regula. Este singura lege pe care trebuie sa o respectam, asa cum este scris: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, este principala lege a Torei.

Daca intreaga omenire s-ar aduna, virtual, impreuna pentru a clarifica ce inseamna iubeste-si aproapele , cat de puternic ne cere asta Creatorul si cat de departe suntem inca de aceasta stare, aceasta ar fi cu adevarat Ziua Izbavirii (Iom Kipur) si ea ne-ar conduce la Purim (in ebraica Kipur inseamna Ca Purim), corectia completa).

Cand oamenii se roaga pentru iertare, este foarte important sa stie ce sa ceara. Plangem si ne rugam de atatia ani, dar nu ajuta la nimic. Creatorul nu ne poate auzi rugaciunile in aceasta forma. Si asta pentru ca acest tip de rugaciune este opus strigatului corect: Nu cerem sa simtim iubire pentru semeni, iar Creatorul nu asculta decat aceasta cerere. Astfel, noi intoarcem spatele Celui care ne mantuieste si tipam in directia opusa. Asta inseamna Ziua Judecatii pentru majoritatea oamenilor.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru Slihot