Category Archives: Rugaciune

Grupul de zece este noul eu

Anularea și subjugarea sunt atât de importante în munca spirituală, deoarece simbolizează trecerea de la autoritatea egoismului la autoritatea forței de dăruire, iubire și unitate cu Creatorul.

Există două autorități: înclinația bună și înclinația rea; de fiecare dată când trecem de la una la alta, cădem și ne ridicăm, astfel încât noi ne regăsim în conexiunea noastră, în comparația dintre ele, în evaluarea uneia în raport cu cealaltă.

Locul nostru nu se află în înclinația rea, dar nici în înclinația bună, pentru că am dispărea în acestea. Prin urmare, trebuie să stăm în mijloc pentru a fi un individ independent. Acest lucru este posibil doar prin integrarea în grupul de zece. În grupul de zece, avem ocazia să ne afirmăm statutul, să devenim ființe umane și să dobândim independență și imaginea lui Adam.

Prin garanția reciprocă dintre noi, devenim asemănători Creatorului, starea în care avem dreptul să fim numiți oameni.

Prin urmare, pe măsură ce avansăm în spiritualitate, ne simțim din ce în ce mai puțin încrezători, avem din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la ceea ce simțim sau înțelegem. Spre deosebire de această lume în care fiecare stă ferm pe propria opinie, omul care tânjește după spiritualitate se simte confuz, neajutorat, ca un copil pierdut. I se pare că este pierdut în lumea mare și și-a tăiat legătura cu realitatea.

De fapt, acestea sunt momente fericite pe calea spirituală, deoarece începem treptat să vedem că existăm în grup, în grupul de zece. Mi se pare că salvatorul a venit și El mă scoate din neputință și disperare, din golul din mintea și inima mea.

În această stare disperată, ne amintim brusc că avem un grup. Acesta este modul în care Creatorul ne dă direcția corectă, de parcă ar spune „Vrei să fii bărbat, vrei să crești? Te rog, iată următoarea ta imagine, următoarea ta formă. ” Te simți pierdut chiar acum și este bine. Noul tăueu  este grupul de zece. Integrează-te în el, dizolvă-te în el și acolo te vei regăsi, vei simți lumea.

Nu este nimic în afara grupului de zece.

În măsura în care îți simți prieteni și intri în starea corectă, vei intra într-o lume nouă, o dimensiune spirituală. În această perioadă, traversăm această joncțiune între lumi, granița dintre lumea precedentă, veche, individualistă și lumea integrală, perfectă.

În lumea anterioară, un singur cabalist ar fi putut dezvălui forța superioară, dar acum trebuie să ne conectăm în grupuri de zece. Altfel, nu avem nicio șansă să dezvăluim spiritualitatea. Numai conectându-ne cu prietenii găsim un scut, un volan și mijloace corecte pentru a avansa spre obiectivul care apare la capătul unei căi line. Întregul drum este printr-o conexiune tot mai mare în grupul de zece. Astfel, ies dintr-o stare lipsită de speranță, pierdută.

Când îmi dau seama că întregul meu progres se face numai prin conexiunea din grup, totul îmi devine clar și se deschide un drum dreapt. Nu este necesar decât să ne conectăm cu prietenii pentru a simți încrederea în conexiunea noastră, care vine de la Creatorul care este ascuns acolo. Creatorul se apropie treptat și se dezvăluie pe Sine, pentru că eu vizez conexiunea.

De aceea sunt atât de fericit de dependența mea de grupul zece, de acest cerc mic. Întreaga cale devine foarte simplă: trebuie doar să mă anulez înaintea grupului de zece și în această măsură voi avansa spre scop. Implementarea este clară și este în mâinile mele.

Mă simțeam disperat, ca un copil pierdut, un zero complet și dintr-o dată constat că am totul, totul este în fața mea. Nu este nimic în afară de prieteni și voi găsi totul în ei.

Dacă sunt în afara grupului, mă simt complet neajutorat, înecându-mă în egoism și întrebări care nu au răspuns. Toată încrederea și bucuria, fericirea și împlinirea sunt în conexiunea mea cu grupul de zece. Numai acolo, în direcția din interiorul acestuia, îmi găsesc viitorul bun.

Am nevoie de grup pentru că acolo este sufletul meu. Toate stările negative apar numai din deconectarea de grupul de zece, și toate stările pozitive pot fi doar în conexiunea cu el, astfel încât nu m-aș imagina fără grupul zece, așa cum este scris: „căci sunt bolnav de iubire”.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 01.01.2021, „Anulare și subjugare”

“Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început” (Times Of Israel)

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască și antisemitism – ieșind din exil și pornind de la început

(Articolul nr. 5 dintr-o serie) În articolul precedent, am discutat despre ridicarea și căderea Primului Templu din cauza vărsării de sânge și a păcatelor în rândul regilor lui Israel. Când Israelul a fost exilat, a fost trimis în Babilon, din care mai înainte venise Avraam. Acolo, în Babilon, s-au împrăștiat și s-au asimilat până când, din nou, s-a ridicat un mare duşman al evreilor, care a încercat să-i distrugă: antisemitul cunoscut sub numele de Haman cel Rău.

Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii erau dezbinați: „Există un anumit popor împrăștiat și dispersat între popoare în toate provinciile regatului vostru” (Estera 3: 8). Cu toate acestea, nu împrăştierea lor fizică a fost cea care a instigat la ura lui Haman; era dezbinarea lor. Un comentariul din secolulal XVII-lea asupra Torei, Kli Yakar, afirmă foarte clar: „‘un anumit popor împrăștiat și dispersat ’înseamnă că era împrăștiat și distanţat unul de altul”. La fel, interpretarea proeminentă a legii evreiești, Yalkut Yosef, consideră „separat” ca fiind „separarea inimilor dintre ei”. Deci, așa cum s-a întâmplat cu Faraonul și așa cum s-a întâmplat cu Nebucadnețar (Nabucodonosor al doilea), separarea din rândul poporului Israel duce la apariția dușmanilor, care doresc să-i distrugă. Haman a fost doar o altă verigă din lanț, dacă nu chiar vicioasă.

Pentru a obține ceea ce dorea, Haman i-a spus regelui Ahașveroș că evreii „nu respectă legile regelui” (Esther 3:8). Cu toate acestea, chiar dacă regele i-a permis să-i elimine pe evrei, în fiecare an la Purim, sărbătorim miracolul supraviețuirii noastre, deoarece în ultimul moment, Mordechai a unit toți evreii. „‘Mergeți să-i adunați pe toți evreii”, adică spuneți-le cuvinte de înfrângere”, scrie Haim Yosef David Azulai (CHIDA) în cartea Pnei David, „așa că toți vor fi într-o unitate. Mergeți să adunați ca una singură inimile tuturor evreilor”. Această descriere grăitoare din secolul al XVIII-lea demonstrează disperarea Esterei și a lui Mordechai în perspectiva de a-și vedea întregul demers șters, așa cum a fost intenția lui Haman. Ultima lor soluție a fost unitatea. Când evreii s-au unit, s-au salvat și au facilitat începutul întoarcerii din Babilon.

Dar, spre deosebire de Egipt, când evreii au trebuit să fugă în toiul nopții, de data aceasta, au plecat nu numai cu binecuvântarea regelui, ci și cu sprijinul său moral, financiar și spiritual deplin: De îndată ce Cyrus a venit la putere, el a simțit că Dumnezeu îi poruncise să trimită evreii înapoi în țara lor și să reconstruiască Templul. A simțit că i se poruncise să-i ajute în sarcina lor. El a dat faimoasa Declarație Cyrus care spunea: „Fiecare supraviețuitor [evreu], în orice loc ar trăi, oamenii din acel loc să-l sprijine cu argint și aur, cu bunuri și vite, împreună cu o ofrandă de bună voie pentru casa lui Dumnezeu, care este în Ierusalim ”(Ezra 1: 4). După executarea ordinului său, „Regele Cyrus a scos ustensilele casei Domnului, pe care Nebucadnețar le luase [jefuite] din Ierusalim și le pusese în casa zeilor săi” (Ezra 1: 7).

Declarația Cyrus a marcat sfârșitul oficial al exilului în Babilon și începutul erei celui de-al Doilea Templu, deși Templul însuși nu fusese construit încă. În acea perioadă, evreii au atins mari înălțimi, dar în cele din urmă au ajuns la două războaie civile, ultimul dintre acestea fiind atât de sângeros și brutal încât rănile sale nu au fost încă vindecate.

Următorul articol din serie va spune povestea „epocii de aur” din istoria evreilor din țara Israelului, când națiunile lumii au vrut să învețe de la ei cum să își conducă viața socială.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti .

Shavuot: Despre dăruire și primire

Shavuot este dăruirea Torei care s-a întins vreme de milenii. Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? De ce ne întoarcem tot timpul la asta? Câtă vreme putem să primim Tora?

Poporul evreu este făurit în focarul Sinai. Fulgere străluceau deasupra, chiar în vârf, într-un nor negru, tunetele vuiau, iar noi priveam speriați în afara taberei. Crăpătura pieirii a fost auzită pretutindeni. Muntele emitea fum și un tremur când am venit la poalele lui. Iar Moise a mers în vârf la strigătul Creatorului.

Sau Tora descrie nu această inagine de Hallywood, ci ceva mult mai serios? Lucrul care se întâmplă în noi astăzi. Poate că norul a căzut pe inimă? Poate a fost muntele urii, care era peste noi cu fum și foc? Poate că pasiunile tunau și ardeau în noi, făcându-ne să tremurăm în profunzimea naturii noastre?

Tora nu este o poveste despre evenimentele din trecut, din contră, ea descrie momentul în care viitorul nostru a fost decis. Pentru prima dată s-a cerut de la noi toți un răspuns clar: suntem pregătiți să acceptăm garanția reciprocă precum o Lege a vieții? Până la urmă, exact asta este Tora – o instrucțiune a modului în care devenim garantori în mod reciproc.

De atunci principală lecție este dată din generație în generație: Tora care ne-a fost dată cândva trebuie să o primim din nou și din nou. Trebuie să o primim la muntele urii (Sina), sub vuietul furtunii care urlă în interior. Acceptând această Lege, am trăit împreună pe pământul nostru, respingând-o, ne-am împrăștiat printre alte națiuni.

Lucrul surprinzător în era modernă este că țara Israel ne-a fost “dată”, la fel precum Tora, de asemenea, ne așteaptă să o primim. De la proclamarea independenței au trecut aproape 70 de ani. Cu jumătate de secol în urmă am unit Ierusalimul. Totuși, asta încă nu este o garanție, nu este națiunea unită “ca un singur om cu o singură inima”. Da, fizic am “ieșit din Egipt”, ne-am reîntors acasă, însă interior încă nu am trecut prin Sinai și, prin urmare, riscăm să ne pierdem șansa.

Statul modern al Israelului este o fereastră istorică a oportunităților. Și cel mai important este că nu este deschisă doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. La urmă urmei, astăzi întreaga omenire se transformă într-un butoi de pulbere. Iar alegerea noastră va fi decisivă pentru acest lucru.

Medicație la cerere

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o strigare pentru acțiune. Este lumionoasă, plină de albeață, însă nu este simplu. Dacă ar fi fost suficient să ne ținem de mâini și să zâmbim unul la celălalt, am fi construit un “oraș grădină” cu multă vreme în urmă ca toată lumea să îl admire.

Totuși, nu este așa. Ni s-a dat un pământ și oportunitatea de a trăi pe el precum frații, iar noi, în schimb, ezităm, ne certăm și ne bem sângele unul altuia și încercam într-un fel să ne rezolvăm problemele doar în măsura în care apăr.

Soarta ne-a prezentat șansa unică pentru unitate, iar noi nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă. Ne ciocnim unul de celălalt, oamenii sunt sufocați de indiferență, aprinși de furie și asurziți de focul de artilerie al urii, însă noi pretindem că totul este în regulă, că nimic nu este greșit. Ne putem continua viața în modul acesta. Avem o asemenea experiență a dezastrelor din urma noastră, încât aparent nu ne putem plânge.

Totuși, acesta este numai un răgaz! De fapt, noi, încet, dar sigur, devenim presați de muntele propriei noastre uri. Nu ne uităm în afara taberei, însă, cu toate acestea, acest munte atârnă asupra noastră chiar acum.

În mod natural, atunci când nu observăm asta, nu avem nevoie de Tora. Fulgerele strălucesc undeva, de undeva noi ne simțim inima, iar inima uneori bubuie “sub capotă”, însă noi suntem pe pământul nostru, nu într-un anumit deșert. Corect?

Nu, noi suntem acolo unde este inima noastră. Suntem în deșertul relațiilor goale și lipsite de suflet. Dacă, dintr-o dată, am descoperi cum egoismul ne rupe în bucăți, dacă încercam să ne conectăm în ceva integral și să stăm în fața unei rupturi interioare de neînvins, atunci avem nevoie de ajutor.

Reiese că ieșirea <<normală>> din Egipt nu este finalul. Principala provocare este înaintea noastră. Toate drumurile duc la munte. La poalele acestuia, în sfârșit, realizând problema și recunoașterea bolii, noi înțelegem și luăm medicamentul. Am fost în această “farmacie” și mai înainte, însă nu am știut că suntem bolnavi. De aceea, dăruirea Torei și primirea ei nu este același lucru.

Elixir sau otravă?

Tora este un medicament menit numai pentru “folosirea interioară”, pentru conexiunea dintre noi. Toate problemele noastre, exilele, distrugerile Templelor, mersul la întâmplare și persecutările au fost provocate de ura nefondată, care ne-a făcut străini și distanți unul față de celălalt.

Tora ne permite să devenim din nou apropiați, “sa ieșim de sub foc”. Totuși, dacă o folosim numai în exterior, fără străduința uniunii dintre toți oamenii, “elixirul vieții” se transformă într-o “otravă mortală”.

Acestea nu sunt deloc metafore, ci termeni preciși pe care i-au folosit înțelepții noștrii. Noi nici măcar nu înțelegem dauna pe care ne-o provocăm nouă înșine, neutilizând Tora sau prin folosirea ei cu scopul corect. Uneori noi chiar ne mândrim de “curățenia” noastră, deși în realitate noi suntem în propria murdărie până la urechi. Marile sectoare din țară există în “lumi paralele”, aproape fără să se atingă între ele. Unii din ei trăiesc pe socoteala restului populației și chiar se opun acesteia sub pretextul “dreptății”.

Orice ne divide în mod direct sau sub coperta unor cuvinte frumoase și corecte, este o otravă mortală. Macină pe toată lumea.

Dacă ne ridicăm privirea deasupra grijilor zilnice, vom vedea cât de departe ne-am împrăștiat între noi. Noi nu mai suntem doar separați, ne încântă să lovim, să umilim și să călcăm în picioare. Fiecare vrea să aibă mai mult succes, să fie mai bogat, mai deștept și mai sus decât ceilalți. Acest lucru este evident, în mod special, în media, unde viciile societății sunt vizibile ca în palmă. Nimeni nu mai este surprins de nimic și nimănui nu-i mai este rușine.

Nu este cea mai plăcută priveliște, însă totul se destrămă: hoinărim prin deșertul naturii umane și ea se ridică înaintea noastră precum un munte. “Au intrat în pustia Sinai și și-au așezat tabăra în pustie, înaintea muntelui”. (Tora, Exodul, 19:2)

Acum avem oportunitatea să primim ajutor, o instrucțiune, o forță care ne va aduce împreună, așa încât să construim relațiile sănătoase în societate și să trăim fericiți în țara noastră. Acesta este momentul prezent al dezvoltării: fie ne maturizăm noi înșine și începem să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor neînțelegerilor sau necazurile maturizării ne vor forța să facem asta. În esență, aceasta este situația în care orice copil se regăsește de îndată ce încetează să mai fie un bebeluș.

Remediu pentru totdeauna

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi înșine, și pentru lume, este să ne unim la muntele urii, muntele dubiilor noastre și să-l revelăm pe Moise din interiorul nostru, puterea care ne trage (Mosheh) în Sus. Aceasta funcționează tot timpul, dacă suntem împreună.

Apoi vom înțelege că nu anumiți refugiați din Egiptul antic sunt cei care au campat în deșert, pentru a primi cel mai important dar din viață, ci fiecare din noi, indiferent unde trăiește, de ce naționalitate și de ce religie aparține și care stă la poalele muntelui. Aici este numai o singură naționalitate – omul, iar inima este una pentru toți.

Tora, într-adevăr, este cea mai puternică uneltă pe care încă nu știm s-o folosim. O persoană nu poate ajunge la ea singură, iar noi nu suntem pregătiți să o facem împreună. Ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii. Noi trebuie doar să ne obișnuim cu faptul că ea nu lucrează într-o persoană separată, ci între noi.

La urmă urmei, Tora este menită să corecteze conexiunea unei persoane cu mediul, în orice moment și la orice nivel al dezvoltării tehnice. Nu poate fi înlocuită cu cele mai noi mijloace de comunicare. Tot ceea ce avem nu va funcționa corect fără ea. Numai o relație pozitivă ne va permite să stabilim fundația solidă a viitorului nostru.

 

Dincolo de toate religiile din lume

Întrebare: De ce oamenii religioși ai Torei îi atacă pe cei care studiază Cabala?

Răspuns: Este absolut normal că oamenii să nu dorească ca noi să dezvăluim înțelepciunea Cabalei deoarece se elimină dorințele pentru orice altceva. Lumea nu va mai avea nevoie de alte științe sau cultură, poezie sau literatură, balet sau muzică, nimic.

Dobândirea Creatorului oferă omului un sentiment al unei armonii superioare, care îl va umple complet. Toate nișele ascunse ale sufletului vor fi umplute de Lumina Superioară, cu cea mai normală și completă bucurie.

Exact din acest motiv, cei care sunt implicați în tot felul de activități ale științei și artei se opun imediat înțelepciunii Cabalei. Se pare că le luăm mijlocul lor de existența. Lor ce le mai rămâne?

În mod similar, nimic nu va mai rămâne pentru religie, deoarece înțelepciunea Cabalei este o metodă care este foarte direct implicată cu cea mai mare regulă generală, așa cum este în sursele noastre și în Tora, “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” (Leviticul 19:18). Întrebarea este dacă oamenii religioși respectă această regulă generală și mențin dragostea lor petru cei din jur.

Toate religiile urăsc și au ucis în numele credinței. De mii de ani au ucis oameni în numele lui Dumnezeu. Evident, această atitudine nu este corectă față de oameni; Există o singură Mitzvah (poruncă) divină: “Să iubești pe aproapele tau”. Această este ceea ce forță superioară, Creatorul, cere de la noi toți, iar noi trebuie să respectăm această poruncă.

Dar din moment ce religiile sunt rezultatul ego-ului, acestea sunt angajate în orice lucru posibil cu excepția bunelor relații dintre oameni. Dimpotrivă chiar, religiile incită oamenii împotrivă oamenilor. Astăzi este dificil că omul de rând să înțeleagă acest lucru, dar din moment ce atinge realitatea superioară, înțelege cât de mult este cufundat în ură și cât de mult a fost obișnuit să gândească în felul acesta ca și cum ură ar fi fost un lucru normal.

Toate religiile au crescut ca rezultat al căderii evreilor din nivelul “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” într-o ură reciprocă, iar de atunci, de acum 2000 de ani, după distrugerea Beit HaMikdash (Templului), a apărut iudaismul modern.Creștinismul a apărut apoi într-o etapă ulterioară, iar în secolul 6 -7 a apărut Islamul. Din momentul în care au apărut până în prezent, fiecare în cercul său separat, else sunt în conflic și se opun una alteia.

A venit timpul ca evreii, creștinii și musulmanii, să se ridice deasupra tuturor religiilor și să se unească într-o singură religie în lume, care există sub Mitzvah de “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” așa cum a scris Baal HaSulam.

Întrebare: Au reprezentanții religiilor libertate de alegere în asta?

Răspuns: Nu, acest lucru este determinat de programul de dezvoltare. Atât timp cât înțelepciunea Cabalei nu a fost dezvăluită pe deplin, toate religiile vor fi împotrivă ei. Numai după dezvăluirea totală, singură alegere rămasă va fi să fie de acord sau nu cu înțelepciunea Cabalei și să se integreze total în ea.

Întrebare: Cum se raportează religiile la scopul creației?

Răspuns: Religiile sunt necesare pentru descoperirea scopului creației, ca o persoană să poată înțelege înțelepciunea Cabalei din perspective opusă. Religia deschide persoană și o aduce în starea în care începe să simtă, să vadă, și să înțeleagă, că nu este întâmplător ceea ce este și că este parte integrantă din planul acestei lumi.

Este dificil să ne ne imaginăm de cât de jos trebuie să se dezvolte lumea, iar ca umanitatea să se dezvolte, pentru a atinge lumea superioară, este nevoie de multe instrumente cum ar fi: religiile, credința, muzică, psihologia, cultură și știință, orice. Principalul lucru este că omenirea se va află într-o stare în care va fi capabilă să simtă ceea ce înțelepciunea Cabalei poate oferi.

Întrebare: Asta înseamnă cu nu ești împotrivă artei, literaturii și altora asemenea?

Răspuns: În nici un fel; toate acestea deschid oamenii, inclusiv religiile. Au fost date intenționat pentru a dezvoltă umanitatea, și pentru a pregăti gradul de conștientizare a sistemului spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 15.11.2015

Congresul din Mexic – „O inimă pentru toţi” 17 – 19.07.2015, Lecţia nr. 1

Lecţia nr. 1: Scara spirituală

Procesul spiritual prin care trebuie să treacă cineva

1. Această înţelepciune nu este nimic mai mult decât o secvenţă de rădăcini care se revarsă în jos, sub influenţa cauzei şi efectului, prin legi fixe, întreţesându-se pentru un scop unic şi sublim, descris ca „revelarea Divinităţii Sale, creaturilor Sale, în această lume.”
Scrierile lui Baal HaSulam, „Esenţa înţelepciunii Cabla”

2. Gândul creaţiei este de a aduce plăcere creaturile Sale şi nicio plăcere nu este percepută de creatură în timp ce este separată de Creator. Mai mult, învăţăm că Creatorul doreşte cu înfocare să locuiască în cei inferiori.
Zohar La’am – Două puncte, nr. 21

3. Este scris în Cartea Zohar: „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”. Faptul că noi nu putem să îl simţim este pentru că ne lipseşte vasul acestui simţ. Aşa cum ştim că un radio recepţionează sunetele care sunt prezente în lume, dar receptorul nu face aceste sunete ci ele sunt deja prezente în lume, înseamnă că înainte să avem acest receptor suntem incapabili să simţim (auzim) sunetele, chiar dacă ele sunt prezente în lume. Similar, înţelegem că „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”, iar ceea ce ne trebuie este receptorul pentru a-L simţi. Receptorul se numeşte adeziune şi echivalenţă de formă, adică „voinţa de a dărui”. Atunci când obţinem acest receptor, vom putea imediat să simţim că într-adevăr „nu există niciun loc în care să nu se afle El” şi că „întreaga lume este plină de gloria Sa”.
Scrierile lui Rabaş, „Din acţiunile Tale te vom cunoaşte”, vol. 3

4. Se spune că sunt 600.000 suflete şi că fiecare dintre ele este împărţit în mai multe scântei. Trebuie să înţelegem cum este posibil ca spiritualul să fie împărţit, deoarece iniţial a fost creat un singur suflet, sufletul Adam haRişon.

În opinia mea, într-adevăr există un singur suflet în lume… Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei, ca în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat …

Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, mai întâi trupul se împarte şi se reneagă total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui.

Din acest motiv, au fost făcute în corpul fizic două discernăminte: în primul discernământ, fiecare îşi simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.

În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.

Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după cum a apărut în Adam haRişon.
Scrierile lui Baal HaSulam, “600 000 de suflete”.

5.Dacă vei merge cu legile Mele şi vei ţine poruncile mele să le îndeplineşti.” Aici, Sfântul Zohar întreabă: “De ce se spune “să le îndeplineşti”, dacă este spus deja să mergi şi să le ţii?” Şi răspunde: oricine îndeplineşte poruncile din Tora şi merge pe drumul Lui; este ca şi cum îl face pe El sus, iar Creatorul spune: este ca şi cum mă face pe Mine. Şi acesta este înţelesul “Şi le vom îndeplini” – ca şi cum voi “mă creaţi” pe Mine. Este important să înţelegem înţelesul a „oricine merge pe drumul Domnului, îl creează pe Dumnezeu.” Cum poate un asemenea gând doar să intre în mintea cuiva?

Iată, se ştie că „întreaga lume este plină de gloria Sa.” […] Totuşi Creatorul a ascuns asta pentru a o face imposibil de văzut, pentru a permite alegerea, iar asta face loc credinţei – a crede că Dumnezeu umple întreaga lume (universul) şi înconjoară întreaga lume. Numai după ce omul se angajează în Tora şi Miţvot şi ţine poruncile alegerii, numai atunci Creatorul i se revelează şi el este capabil să vadă că Creatorul conduce lumea.

Înseamnă că atunci omul este capabil să „creeze” Regele care să îl conducă, adică simte că Creatorul este cel care conduce întreaga lume, iar asta înseamnă că cineva „creează” Creatorul pentru a fi Rege asupra lui. Dar atâta timp cât nu obţine acest sentiment, Regatul Creatorului rămâne în ascundere. Şi asta este ceea ce spunem: „În acea zi Creatorul va fi Unul şi Numele Lui Unul”, adică ni se va revela gloria Regatului Său.

Aceasta este corectarea completă pe care trebuie să o atingem în această lume, iar prin asta atragem tot binele în lume, adică toată abundenţa de Sus este atrasă prin angajamentul nostru în Tora şi Miţvot, cu intenţia de a atrage binecuvântatul Său Regat asupra noastră.
Scrierile lui Rabaş, Vol. 2, Articolul 76

6. Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem animale, …

Fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.

Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi nu are decât un singur scop: Divinitatea să fie printre noi.

Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi acest lucru trebuie de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scrierile lui Rabaş, “Scopul societăţii – 1”

7. Este imposibil să aşteptăm momentul în care se va găsi o soluţie pentru a ne permite să începem munca Creatorului în Lişma. La fel ca în trecut, aşa este şi în viitor – fiecare slujitor al Creatorului trebuie să înceapă munca în Lo Lişma, iar de acolo să obţină Lişma. Modul obţinerii acestui nivel nu este limitat de timp, ci de limitările lui şi prin măsura în care omul îşi controlează propria inimă. Aşadar, mulţi au căzut şi vor cădea, în munca lor în Lo Lişma. […] Totuşi, recompensa lor este măreaţă, deoarece mintea omului nu poate aprecia adevăratul merit şi adevărata valoare atunci când aduce încântare Creatorului său. Chiar dacă cineva nu lucrează în această condiţie, deoarece nu merită asta, tot aduce încântarea Creatorului său.
Scrierile lui Baal HaSulam , „O poruncă”

 

O rugăciune din inimă

Întrebare: Am făcut o muncă excelentă externă și internă în materie de diseminare. Ce ne lipsește în grup pentru a ajunge la o mai mare unitate între noi, pentru ca să fim în măsură să revelăm Creatorul?

Răspuns: Există un cuvânt care înlocuiește absolut totul: rugăciunea. Vorbesc rar despre acest subiect pentru că rugăciunea trebuie să izbucnească de la sine.Este sentimentul că sunteți total dependenți de Creator și că este singurul care vă conduce: ce gândiți și simțiți, ce cereți și ce primiți, totul, cu excepția singurului punct de întoarcere la El, care, de asemenea, vine de la El – atunci când vă conectați la El și doriți mereu să faceți ceva pentru El, în conformitate cu ceea ce face El pentru voi – este ceea ce numim o rugăciune.

Asta ar trebui să fie starea noastră comună deoarece, atunci, se va concentra pe El. Dar este vorba de fiecare separat și se concentrează pe direcția opusă. Este punctul de recunoaștere că nu puteți ieși din drumul vostru și să vă întoarceți la Creator pentru ca El să unească toate punctele noastre împreună, să le topească și să le unească într-o picătură.

Sper că vom recunoaște și înțelege că avem nevoie de această rugăciune.

Forța care ne distruge voluntar și a creat toate condițiile pentru recunoașterea opziției față de Creator este, de asemenea, forța care va corecta această stare de opoziție și ne va da un sentiment de Creator

Din conversație în timpul mesei, Congresul din Toronto, 04.08.2014

A deveni oaspeți recunoscători

Studiem că nu există altă muncă, decât să ajungem la conexiune. Dar nu noi creăm conexiunea, aceasta este o concepție generală amară ce corupe drumul nostru și prelungește exilul.

Ar trebui să dorim să ne conectăm și să atribuim această conexiune la un factor extern, forța superioară. Nu ne vom corecta, ci vom descoperi necesitatea sa. Nevoia pentru conexiune provine din dorința noastră de a evita suferințele și dorința de a aduce mulțumire sursei de Lumină care ajunge la noi. Este un drum destul de lung, pe o scară de niveluri spirituale pe care trebuie să le urcăm în înțelegerea noastră și conștiința noastră, în conexiunea cu sursa de Lumină.

Prin urmare, în primul rând trebuie să oprim gândul că noi suntem cei care stabilim această conexiune. ”Să ne conectăm” înseamnă ”ne vom conecta la sursa forței superioare, la forța superioară de dăruire care ne leagă”. Tot ce avem de făcut este de a ridica MAN (apele feminine) care, pe de o parte, este o cerere și o rugăciune pentru descoperirea și ridicarea unui deficit. Pe de altă parte, aceasta este hrana pe care o consumăm în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire în deșert.

Asta înseamnă că noi nu trebuie să facem ceva, doar să ridicăm MAN, deplina recunoaștere a dependenței noastre de forța superioară. Trebuie să invocăm lipsa corectă în inimile noastre și să încercăm să le unim într-o singură inimă care dorește să fie conectată. Apoi, ne vom întoarce spre gazdă cu cererea de a ne uni pentru a-I aduce plăcere Lui și a deveni oaspeți recunoscători.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 03.07.2014

Iluminarea principală este lăsată în rădăcină

Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 183: De aceea se spune că trebuie să ceară sfat de la sfinții părinți, pentru că rugăciunea pe care o facem este corectarea Divinității Sfinte, pentru a extinde abundența către ea, pentru a-i satisface toate deficiențele.

Divinitatea reprezintă toate dorințele noastre care sunt conectate pentru a deveni ceva colectiv în care fiecare își pierde eul și construiește ceva împărtășit.

De aceea, toate cererile sunt la plural. Acest lucru este astfel pentru că rugăciunea este pentru unitatea Israelului, pentru că tot ceea ce este în Divinitatea sfântă există în unitatea Israelului. Este o diferență între termenii Divinitate și comunitatea Israel. Noi înșine construim comunitatea și Divinitatea este ceea ce Creatorul încheie ca rezultat al eforturilor noastre.

Rezultă că atunci când ne rugăm pentru unitatea Israelului, ne rugăm pentru Divinitatea Sfântă, pentru că sunt la fel. Astfel, înainte de rugăciune, trebuie să ne uităm la deficiențele din Divinitate, pentru a ști ce trebuie să fie corectat și umplut în ea. Adică, la ce grad trebuie încă să fim incluși unii în alții.

Totuși, toate generațiile unității Israelului sunt incluse în Divinitatea Sfântă. Astfel, se spune că, în generațiile precedente, cabaliștii au făcut corecții pentru noi și noi nu trebuie să ne mai supunem austerității corporale. Toate eforturile cabaliștilor din trecut sunt incluse în interiorul Divinității Sfinte, în interiorul lui Malchut din lumea Atzilut, și în vremea noastră merităm corecția spargerii generale la nivelul corectării finale, adică nivelul Mashiach.

Părinții sfinți reprezintă includerea unității Israel. Ei sunt cele trei rădăcini ale celor 600 de mii de suflete ale Israelului din fiecare generație până la sfârșitul corectării. Și toate extensiile și dăruirile pe care întregul Israel le extinde și primește în toate generațiile sunt primite mai întâi de părinții sfinți. De la ei, abundența ajunge la întregul Israel în acea generație care a extins abundența.

Asta se potrivește cu structura Partzuf-ului spiritual, HBD-HGT-NHY. Primele două mii de ani sunt Avot (străbunii) HBD; următoarele două mii de ani sunt fiii, iar noi, poporul Israel, aparținem ultimelor două mii de ani.

Este astfel pentru că aceasta este ordinea spirituală, nicio ramură nu poate primi nimic, cu excepția primirii prin rădăcina ei. Asta înseamnă că Lumina trece prin toți cei care ne-au precedat în acea ierarhie a copacului vieții, începând de la Adam HaRishon (Primul Om), apoi douăsprezece generații de la el până la Avram, și apoi Moise, toți profeții, Rashbi, Ari, Baal HaSulam, Rabash, și în final ajunge la noi. Acest aranjament nu se schimbă niciodată pentru că astfel este construită o piramidă și a trebuit ca sufletele să apară unul după altul în această ordine. De aceea, noi primim mereu Lumina prin aceia care ne-au precedat.

Iluminarea primară rămâne în rădăcină, și doar o parte a ei se extinde spre ramură. Munca pe care o facem noi nu este măreață. Dar acționează ca un amplificator care primește cel mai slab semnal și în interiorul sistemului se află un rezistor foarte puternic. Asta înseamnă că noi nu intrăm în acest sistem decât ca să-l influențăm crescând amplificarea în interiorul lui.

Dar este clar că toate schimbările intense au loc în interiorul amplificatorului și rezultatul este revelat în lumea Infinității. Și aici, jos, noi simțim numai o parte mică a reacției și toate rezultatele minunate sunt revelate în interiorul părinților noștri sfinți la niveluri superioare. Dar cu finalul corectării va fi o integrare colectivă reciprocă.

Și cei care vor veni după noi vor primi din ce în ce mai puțin cu rezistență din ce în ce mai mare. Astfel este construit sistemul. Dar împreună cu mica noastră influență în interiorul sistemului, împreună cu marea rezistență, un stimul puternic este trezit. Marile dorințe ale străbunilor noștri sunt umplute cu o Lumină intensă drept rezultat pentru minuscula noastră muncă de jos. Noi nu înțelegem acest lucru pentru că nu luăm în considerare rezistența intensă a întregului sistem al lumilor care acționează ca un amplificator.

Astfel rezultă că toate corectările care au fost făcute deja în Divinitatea Sfântă se află și există în sufletele părinților noștri sfinți. Toate rezultatele muncii noastre sunt concentrate în nivelurile superioare. Și dacă le-am primi în noi înșine, nu ne-am menține poziția și am deveni aroganți. Acest lucru ne-ar distruge. Primim exact doza măsurată, suficientă pentru noi pentru a realiza pasul următor corect, apărându-ne de aroganță și distrugere, de primire egoistă. De aceea, primim puțin, dar exact ceea ce ne trebuie.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

O rugăciune pentru care cei răi se vor pocăi

Întrebare: Ştiu că nu pot cere pentru mine, chiar dacă vreau să mă rog Creatorului pentru mine. În schimb, nu pot cere decât pentru prieteni. Atunci, cum pot cere ajutorul Creatorului, ca El să-mi dea forţă?

Răspuns: Trebuie să cereţi ajutor pentru ca să fiţi incluşi în grup şi să dăruiţi prietenilor, în scopul de a dărui Creatorului, prin ei. Mai precis, este vorba despre cererea corectă care atrage Lumina care Reformează. Aici, este creat un cerc închis, un inel. Cer Creatorului capacitatea de a-I dărui Lui.

Şi se pare că totul depinde de El – cât de mult primesc, pentru a-I dărui Lui? Dar nu este aşa deoarece toate pregătirile care se produc în acest cerc depind de mine. Este imposibil să treci prin asta fără să simţi angoase, rău şi presiune care, în final, vor face  să mă întorc spre Creator.

Toate eforturile mele nu ar trebui să mă scape de senzaţiile fizice rele, angoasele bestiale, ci mai degrabă, ceea ce investesc nu este pentru a mă elibera de emoţiile fizice rele, tulburările groaznice, ci de a dărui grupului şi de a adăuga pentru bine. Nu pot avansa decât astfel, nu ca un animal care fuge de lovituri.

Dacă ne găsim, dintr-o dată, sub presiune, speriaţi şi confuzi, dorim doar, să fugim de această stare, pentru că este neplăcută. Mai degrabă, ar trebui să dorim această condiţie pentru a avansa spre Creator, care aranjează asta pentru noi. Dacă vom simţi, cu toţii, acest lucru, atunci vom avansa.

Nu cer Creatorului de a lua toate neplăcerile, tot răul, dar cer ca răul să se transforme în bine. Astfel, persoana trebuie să se roage: „Nu simt plăcere în moartea păcătosului, ci, mai degrabă să-şi schimbe conduita şi să trăiască.”

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.04.2013, Scrierile lui Rabasch

 

Un sistem de măsură spiritual: Grupul

Întrebare: Cum este posibil să verific al cărui servitor sunt: al Faraonului sau al Creatorului? Cum se realizează examinarea, intelectual sau emoţional?

Răspuns: Cercetăm cu mintea ceea ce simţim în inimă. Inima reprezintă totalitatea dorinţele omului şi eu trebuie să verific cine îmi controlează dorinţele: voinţa de a primi cu intenţia pentru a primi sau cu intenţia pentru a dărui. Voinţa de a primi este întodeauna prezentă; este substanţa creaţiei, dar eu trebuie să examinez pentru cine lucrez.

Examinarea se face numai prin grup. În lumea noastră fizică nu putem măsura ceva fără o scala de măsură. Ne trebuie o anumită unitate de măsură: metru, kilogram, Hertz, o scală de măsură cu care putem să măsurăm şi să cântărim un anumit fenomen.

Cum pot cântări dorinţa şi intenţia care o controlează? Asta se poate face numai în funcţie de cât de mult ader la grup şi mă asociez cu întregul. Prin asta mă pot măsura şi pot schimba ceva în mine. Altfel, voi fi întodeauna în eroare.

De aceea, „Şi vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuşi” se numeşte regula fundamentală din Tora, pentru că controlează totul. Dacă nu mă plasez corect faţă de societate, nu voi putea deloc să văd unde sunt. În măsurătorile mele nu voi putea să discern nicio greşeală, nici pe cea mai mică nici pe cea mai mare.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13