Întrebare: Dacă a existat o restricţie la recepţie, de ce nu simţim ruşine ridicand cereri şi rugăciuni (MAN) deasupra?

Răspunsul meu: Nu simţim ruşine, pentru că cerem ajutorul pentru obtinerea daruirii, şi nu de dragul nostru. Asta nu e nimic de care sa te rusinezi!

Puteţi fi impotriva „dar întreaga corecţie se produce din cauza ruşinii simţite de către Malchut a Lumii Infinitului!” Cu toate acestea, nu simt ruşine ridicand aceasta cerere, deoarece eu nu cer pentru mine, ci mai degraba, pentru mine cer numai strictul necesar, astfel încât sa pot darui restul!

Nu există nici o ruşine în asta. Este exact opusul, există onoare pentru mine aici, pentru că voi fi capabil de a darui altora ceea ce nimeni altcineva nu le poate da! Toată lumea are astfel de abilităţi unice prin faptul că activitatea desfăşurată de o anumită persoană nu poate fi efectuată de către altcineva. Aceasta este pentru că fiecare are rădăcina sa personala în sufletul comun.

Prin urmare, este permis să ceri tăria de a trăi şi să fii sănătos, sa primesti cunoştinţe şi abilităţi, în cazul în care aceste lucruri sunt necesare pentru a efectua acţiuni de daruire. Acest lucru este exact ceea ce este „viata” în lumea adevărului.

Astfel este existenţa mea: Viaţa mea este posibilă numai în măsura în care pot darui. Acţiunile mele sunt exclusiv de daruire. Iar spiritul care curge prin mine susţine existenţa mea, care este destinata pentru daruire. Aceasta este ceea ce se numeşte o stare spirituala.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/25/11, Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut”: „Natiunea sfanta” este recompensa in forma finala a adeziunii (Dvekut) la El, care include toate recompensele care pot fi concepute.

Este o parte a umanitatii care primeste trezire spirituala – grupul (Bnei Baruh). Acesti oameni sunt obligati sa indeplineasca corectia in interiorul lor, sa obtina forta garantiei mutuale, si in virtutea acestei forte sa inceapa sa daruiasca tuturor celorlalti.

In plus, ei trebuie sa observe legea care este descrisa in versul „Voi veti fi regatul preotilor Mei”. Spus altfel, este vorba de starea Hafetz Hesed: Preotii nu au propria lor calitate. Ca si Bina, ei doar aspira la daruire. Aceasta este calitatea pe care, de asemenea, noi trebuie sa o dobandim.

Cat despre calitatea de „natiune sfanta”, aceasta este deja o dorinta de primire pe care noi o folosim si care inalta la nivelul de sfintenie. Astfel, ea obtine o intentie de dragul daruirii si ajunge la adeziune.

Aceasta unitate, aceasta forta, sau aceasta stare trebuie sa domneasca in cadrul grupului. Nu exista aici nicio a lta posibilitate. Vorbim despre legile naturii. Daca nu vrem sa le indeplinim pe drumul bun vom fi fortati sa o facem pe calea cea rea – prin suferinta. Nu exista aici niciun compromis, ci un program care trebuie realizat cu un singur parametru al alegerii libere: tu poti accelera dezvoltarea ta inainte sa fii obligat sa o faci printr-o forta speciala, sistematica.

La fiecare faza, aceasta forta obligatorie coboara asupra noastra si incepe sa ne impinga mai departe. Dar, noi ne putem misca mai repede decat ea si in acest caz vom atinge scopul pe calea cea buna si rapida fara lovituri de la spate.

Astfel, noi avem doua posibilitati de a alege modul de avansare. Dar avansarea in sine este obligatorie fiindca in starea finala, programul de dezvoltare este deja realizat complet. Cele doua faze de realizare sunt „regatul preotilor” si „natiunea sfanta” . Ele ne cer sa obtinem daruirea mutuala, iubirea aproapelui ca pe sine, si apoi adeziunea cu Lumina superioara, Creatorul.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 7/26/2011 „Arvut”

Filed under: Garantia reciproca, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne abtinem sa cerem adevarul atunci cand descoperim ca ne mintim pe noi insine?

Raspuns: Daca cineva poate sa fie fidel adevarului, atunci este o persoana norocoasa. Vedem ca exista multe persoane care nu au nevoie de adevar si care nu se intreaba pentru ce traiesc.

In altii aceasta intrebare apare deja, dar din punctul de vedere al „De ce trebuie sa sufar?” Pentru ca nu este intrebarea despre scopul vietii, ci cum pot gasi gustul in viata, pentru ca acum o simt mai mult amara decat dulce.

Si exista alti oameni care nu cer o viata buna, ci cer sa gaseasca adevarul din ea. Si mai exista oameni care nu cauta adevarul in viata, ci intreaba cine ne da viata, intreaba despre Creator. Aceasta intrebare nu mai este despre mine, pentru ca nu-mi mai pasa cine sunt si ce se intampla cu viata mea, intr-un fel sau altul. Vreau sa il cunosc pe El, sa ating Creatorul, sa exist in El – in sursa insasi, in radacina.

Exista multe nivele in aceasta atitudine in functie de cererea persoanei, de senzatia si de realizarea sa. Aici totul depinde de radacina sufletului si de ciclul vietii actuale a cuiva, adica stadiul de dezvoltare in care se afla.

Dar chiar daca in stadiul actual nu ni se garanteaza dreptul de a cere adevarul, tot putem dezvolta aceste dorinte in interiorul  nostru cu ajutorul mediului, „profesorul, grupul si cartile”, si astfel sa avansam. Dar nu este usor si iti cere sa descoperi ce se afla in adancul tau, in interiorul genelor informationale Reshimot.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, Writings of Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea”: Gandul, rezistenta egoista dintre oameni care duce la deteriorarea relatiilor internationale, toate acestea nu vor disparea din lume prin nicio tactica omeneasca, oricare ar fi aceasta.

Sa nu credeti ca lumea este capabila sa se corecteze singura. Chiar daca oamenii inteleg ca egoismul este raul din lume, corectia este imposibila fara „condiment”, adica fara metoda Cabala. Trebuie sa dam lumii Lumina care Reformeaza, dar acest lucru poate fi facut doar prin studiul intelepciunii Cabalei, intr-o forma sau alta, conform cu variatele tipuri de dorinte, asta este, oamenii din lumea noastra.

In orice caz, trebuie sa le dam Lumina. Egoismul nu poate fi corectat in niciun alt fel. Nimic nu poate ajuta, nici psihologia, nici sociologia, nici minunatele eforturi sau problemele. Singurul lucru care ajuta este atragerea Luminii care Reformeaza. Nu avem nicio sansa fara ea.

Intr-adevar, Lumina include scopul si programul pentru obtinerea ei, toate stadiile prin care am trecut. Fara Lumina, suntem asemenea animalelor care nu pot face o singura miscare. Lumina trebuie sa vina si sa ne influenteze. Dupa aceea, ne vom pune in miscare.

Deci, de ce experimentam necazuri si tot felul de schimbari? De fapt, nu sunt schimbari, ci doar probleme care se vor intensifica pana cand noi, sau cel putin unii dintre noi, incep sa atraga Lumina, cel putin o parte din ea.

Dezvoltarea este dusa doar de Lumina. Ar trebui sa fim pe deplin constienti de asta. Nu este nicio sansa ca aceasta dorinta egoista, singura, sa gaseasca calea pentru dezvoltare. De-a lungul secolelor, aceasta oportunitate a fost descoperita cu ajutorul Luminii care a venit fara sa astepte sa fie chemata si continua sa ne impinga inainte.

Astazi, am trecut de limita dupa care trebuie sa precedam sosirea Luminii cu dorinta noastra adresata chiar Luminii. De acum inainte, totul incepe cu „initiativa noastra”, cu „o rugaciune si fapte bune”. Aceasta definitie inseamna ca noi insine trebuie sa vrem sa evoluam, nu in forma egoista cautand noi placeri, ci deasupra egoismului. Trezirea, ridicarea, trebuie sa vina din partea noastra.

Mai mult, nu vom putea evolua daca nu formam o cerere in interiorul nostru, asteptand ca in schimb, forta Luminii sa vina si sa ne influenteze, dandu-ne noi proprietatii de unitate si iubire,  astfel incat sa ne unim intr-un intreg, global, intergral. Doar aceasta Lumina contine starile noastre urmatoare. Nu stim ce sunt si nici cum sa le trecem, dar munca noastra, in esenta, este simpla: cautam forta care sa ne dezvolte.

Asta-i tot, nu avem nevoie de nicio intelepciune speciala. Nu stiu dinainte ce ma asteapta. Cateodata, vad ceva nou in mintea si sentimentele mele, descopar un nou strat subtire al intelegereii si senzatiei. Seamana putin cu efectul Luminii care ne trezeste si ne corecteaza dorintele. Nu ar trebui sa ne amestecam in munca sa, ci mai degraba sa ne grabim dezvoltarea cat de mult putem.

Lumina nu ne va influenta niciodata pana cand nu ii vom cere asta. Trebuie ca noi sa fim primi care cer. Asta asteapta Lumina de la noi. Aceasta cerere, aceasta necesitate initiaza o actiune spirituala asupra materiei dorintei. Datorita ei, descoperim cine suntem si cine este Creatorul.

La gradul nostru inferior, intelegem gradul superior putin mai bine, pentru ca a ne putea uni cu el. Nu-l intelegem complet, ci doar locul in suntem lipiti de el. Ca sa aderi la un punct in uterul mamei, trebuie sa devii egal in proprietati cu ea.

In felul acesta, fiintele create incep sa faca o munca mare, dorindu-si sa se uneasca cu cel superior printr-un mic segment de perceptie. Apoi, doresc ca cel superior sa le anuleze, sa le umple cu Lumina dezvoltarii. Similar unui embrion, cerem Lumina care aduce dezvoltarea, nu pe cea care aduce placerea. In acest fel, obtinem echivalenta cu Creatorul.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, “Pacea”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebam, „De ce ne-a facut Creatorul atat de intunecati si egoisti si nu altfel?” Ca si cand am intelege cum altfel ar fi posibil… Fara indoiala, daca aceasta intrebare apare in mintile noastre, inseamna ca isi are locul. Fiecare intrebare care apare in mintea unei persoane, chiar si cele care par proaste sau accidentale, inseamna ca au aparut cu un motiv. In felul acesta suntem facuti: intrebam si trebuie sa primim un raspuns sau o implinire la intrebare.

Dar atata timp cat nu simtim raspunsul in interiorul nostru, il vom accepta ca si ipoteza pentru „Avantajul Luminii este obtinut doar din intuneric”. Senzatia de placere, „gustul” prin care Creatorul vrea sa dea placere creatiei, poate fi simtit doar atunci cand avem fie o dorinta, fie o lipsa.

Este imposibil sa auzi despre aceasta lipsa din alta parte. Trebuie sa o simti in tine, ca si propria ta nevoie de implinire. Atunci si placerea va fi a ta! O vei simti si te va bucura.

De aceea, aceasta cere o dezvoltare speciala a dorintei, nevoia de a simti Lumina in creatie, iarapoi placerea va imbraca aceasta dorinta. Si in masura in care a fost simtita dorinta, va fi simtita si placerea.

Daca Creatorul exista, daca este bun si are grija de toate, daca umple totul cu Lumina infinita, si dorinta sa este de a ne face placere, atunci singurul lucru care ne lipseste este dorinta de a primi toate astea! Toata abundenta Creatorului se revarsa deja in jurul nostru, dar nu o putem simti si nu ii putem cere sa ne patrunda.

Ii cerem „Da-mi acum! Cand o sa primesc?” Dar trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca nu avem ce sa cerem in afara de dorinta. Lumina este deja aici, atat cat ai nevoie! Problema este doar dorinta, care trebuie sa fie mare si sa se potriveasca pentru a simti aceasta Lumina.

Trebuie sa o obtinem cumva, sa o cumparam, sa o furam, sa o avem cumva, direct sau prin alte mijloace. Nu conteaza cum; suntem obligati sa o obtinem! Fara aceasta dorinta nu vom simti Lumina!

Ca si cand in fata mea este o carte deschisa, dar eu nu am ochelarii si nu pot citi! Voi cere cuiva sa imi dea cartea? Nu! Voi cere ochelari! Ne lipseste doar „instrumentul perceptiei” (kli), insemnand „vasul” sau dorinta.

De aceea, toate actiunile prin care suntem condusi nu sunt necesare pentru a atrage Lumina. Sunt actiuni care formeaza dorinta pentru a avea aceasta Lumina in noi.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/23/11, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce ar trebui sa asteptam de la urmatoarea conventie? Ce intentie ar trebui sa construim?

Raspuns: Ne apropiem de schimbari foarte puternice datorita unificarii noastre si sper ca viitorul lant de conventii ne va ajuta sa pastram punctul de vedere impreuna pentru o luna intreaga fara sa il parasim. Munca, familie, copii, probleme persoanale –  in ciuda tuturor acestora, inconstient, intr-un oarecare colt al mintii mele, pastrez un loc pentru cel mai important lucru si ma ingrijorez constant pentru unitatea noastra, despre cum avansam de la o conventie la urmatoarea, de la o zi la alta, in intentiile noastre si in solidaritatea noastra interioara – pana atunci, in interior, vom revela pe Creator.

Noi am studiat teoretic aceasta de foarte mult timp, deja. Asa ca sa ne dorim cu adevarat ca EL sa fie revelat. Am auzit de asta de mii de ori – asa ca haideti sa facem efortul.

Nu putem cadea in dubii, “ Din nou?  De cate ori nu am trecut noi prin aceasta? “ Ne aflam in pragul realizarii. Si lumea, de asemnea, cere aceasta. La urma urmei, nu are nici cea mai mica sansa de a gasi o solutie. Pe internet vedem ce tipuri de “ solutii “ sunt oferite ca rezolvare a crizelor moderne, cum oamenii incearca sa le ascunda si sa le treaca sub tacere pentru ca ei nu vad nici o iesire din asta.

Intr-o forma care este confortabila, clara si inchisa oamenilor, trebuie sa informam lumea ca exista o solutie, si cu cat mai repede o realizam, cu atat mai putin vom avea de suferit.

De aceea, intentia noastra la conventie este sa incepem “ sa traim permanent” in grupul care aduce lumii intregi solutia pentru criza. Nu este nimic  mai important ca sa ne putem pregati sau face pentru lume.

Chiar acum suntem la un punct foarte important: Este un pacient bolnav care zace in fata noastra iar boala sa este aproape mortala, dar noi putem crea un remediu pentru a-l vindeca. Apoi nu doar ca va fi sanatos, dar se va ridica la nivelul Creatorului, la o noua dimensiune, eterna.

De aceea, noi trebuie sa atribuim cea mai mare importanta posibila eforturilor si statusului nostru – ascensiunea pe care o incepem pe parcursul acestor zile. Trebuie sa ne mentinem responsabili pentru felul de datorie pe care o purtam. Cine suntem noi sa primim o asemenea misune mareata – sa participam de fapt in corectarea nu doar a lumii, ci a intregii realitati?

Trebuie sa fim putin mandri; aceasta ne va ajuta sa simtim responsabilitatea noastra.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/16/11, “ Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Reacţiile sufletului la stările prin care trece sunt reflectate în cuvintele Cabaliştilor. Această reacţie este colecţionată în cartea de rugăciune denumită Sibbur (ordinea stărilor prin care s-a trecut). Nu înţelegem ce descrie rugăciunea, nici impresiile sufletului ce sunt înregistrate în apelaţii, scrisori, combinaţiile lor, sau aranjamentul cuvintelor în propoziţie.

Întreaga carte de rugăciune este organizată astfel încât cuvintele ei să exprime stările prin care trece orice suflet ce suferă transformări la o stare specifică. Nu este necesar să articulăm cuvintele cu voce tare. Sufletul le va simţi în interior; rugăciunea va deveni construcţia lui interioară.

Fiecare literă este o ordine anume, o secvenţă, a forţei ce primeşte şi dăruieşte. În plus în interiorul literelor, sunt “mărci vocale” senzaţiile, o TANTA completă (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot sau Lumină, puncte, coroane deasupra literelor, litere), a stărilor prin care trecem.

Dorinţele noastre alternează şi iau tot felul de forme ce ne dau diferite sentimente. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă experimentează astfel de stări interioare, el va deveni rugăciunea sa.

Cu alte cuvinte rugăciunea este expresia exterioară a senzaţiilor spirituale interioare. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă simte asemenea stări interioare, ele vor deveni rugăciunea sa.

O carte de rugăciune este necesară pentru a te uita la forma literelor şi a vizualiza (dacă suntem deja pregătiţi pentru asta) prin ce stări trebuie să trecem, pentru a ne putea imagina ce ne aşteaptă. Dacă sunt deja într-o lume spirituală, atunci bazat pe ce scrie în cartea de rugăciune îmi dau seama ce mi se va întâmpla, în ce stări voi inta.

În această lume sunt familiar cu diferite emoţii umane. De exemplu atunci când citesc un roman, pot simţi şi experimenta evenimentele ce au fost descrise interior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea spirituală.

din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este necesitatea spirituala?

Raspuns: O necesitate spirituala este sentimentul din interiorul meu ca imi lipseste aspiratia spre aproapele meu, spre Creator. Este senzatia de cat de mult sunt inca neconectat cu sistemul interior incat imi imaginez dorinta noastra comuna, inima unita ca „un om cu o inima”.

Este un chin sa stiu cat de departe sunt inca de aceasta stare si de revelatia Creatorului in interiorul acestei inimi comune. Este exact ceea ce toata suferinta mea trebuie sa fie. Si trebuie sa incerc ca intotdeauna sa verific cat de mult aspir la asta si cat de mult imi doresc sa o obtin repede.

Evident mediul ma ajuta sa fac asta. Trebuie sa fie plin de atmosfera cautarii spirituale comune unde luptam singuri pentru acest scop. Si asta nu are nici o legatura cu ceea ce se intampla cu noi in vietile noastre, in lumea noastra. Aceasta este o foarte adanca aspiratie interioara si un mod interior de a verifica persoana si grupul.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Lumina superioară conduce o persoană prin multe urcări şi coborâri, dându-i permanent senzaţia că numai Creatorul o poate ajuta. De fapt, El este cel care îmi trimite toate necazurile, pentru a mă învăţa în final cum să mă rog pentru mântuire.

Mântuirea este revelaţia Creatorului; mă rog numai pentru a trăi sub singura Lui putere, care este singurul lucru care există. Nu mai vreau să fiu indus în confuzie sau să simt orice altă forţă. Chiar dacă înţeleg că toate forţele vin de la El, totuşi eu vreau să fiu controlat doar de o singură forţă – forţa dăruirii şi iubirii pentru aproape.

Vreau să îl revelez pe El, pentru că acesta este adevărul! Toate celelalte stări ale mele sunt o minciună. Numai atunci se naşte într-o persoană o cerere, un strigăt, pe care il aduce forţa superioară. Această forţă s-a jucat întodeauna cu persoana, inducând-o în confuzie pentru a-i creşte încrederea în sine, creându-i dificultăţi pentru ca să devină mai puternică.

În acest fel obţine o persoană rugăciunea şi aşa îl revelează pe Creator. Acum nu îl caută pe Creator pentru a scăpa de necazurile şi căutările sale ci vrea să fie sub puterea Nu există nimeni în afară de El. Asta înseamnă ieşirea din sclavia Faraonului şi intrarea în sclavia Creatorului.

Din  prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/11, Shamati 1

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→