AHP-ul celui superior este destinat să transfere rugile (MAN) celui inferior spre partea superioara. Cel superior este mai mult intern fata de cel inferior, dar atunci când este reprezentat pe o grafica, apare ca si cum cel inferior este mai mare. Cu toate acestea, doar ni se pare in acest fel noua, ca si cum cel inferior cuprinde pe cel superior, imbracandu-l. Faptul este, totuşi, că el imbraca pe dinafara tocmai pentru că este necorectat.

AHP-ul celui superior este mai intern, mai ascuns şi intangibil, dar mult mai puternic şi infinit mai mare decât cel inferior. Acesta este motivul pentru care singurul lucru pe care AHP al celui superior il simte şi il ia de la Galgalta Eynaim al celui inferior este ruga, MAN, care este conţinută acolo.

Galgalta Eynaim ale celui inferior nu pot cere nimic pe cont propriu, deoarece acestea sunt dorinte de a darui. Dar AHP celui inferior transmite motivul catre ele, dorinţa de a fi născut din datele informaţionale (Reshimot). Aceasta dorinta influenţează AHP celui superior şi cel din urmă simte această cerere, care este numita MAN, şi o ridică în sus, în Galgalta Eynaim sale.

Ca răspuns la rugăciune, Galgalta Eynaim ale celui superior atrag Lumina care vine prin ele în AHP al celui de sus, apoi în Galgalta Eynaim ale celui inferior, şi în cele din urmă în AHP celui inferior, în vederea corectării Reshimot-urilor sale şi revigorarii acestui AHP, aducându-l la viaţă.

Singurul lucru care ne lipseste este ruga pentru corectare, un MAN. Nimic nu poate fi atins fără ea.

MAN este ridicat de cineva care intenţionează să primească de dragul de a darui. Această cerere se ridică în fiecare moment şi este reînnoita în mod constant. O acţiune urmează imediat alteia. În spiritualitate nu există nici un gol sau un spaţiu între acţiuni. Daca orice perioadă de timp a trecut degeaba, fără un motiv pentru corectare, atunci acesta este un păcat, Klipa.

În lumea spirituală nu exista notiunea de timp fizic care se mişcă de la sine. Dacă aş percepe fiecare moment al vieţii mele ca pe o expresie a AHP celui superior şi as dori sa aderez la El în scopul de a descoperi Creatorul, care este bun şi face numai bine, ar însemna că mă uit dupa contactul între dorinţele mele de daruire( Galgalta Eynaim) şi AHP al celui superior.

In momentul în care încep sa ma raportez la El în mod corect, voi vedea că El nu este ascuns, ci este descoperit mie şi ma luminează!

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/11, Talmud Eser Sefirot
Trad

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

În spatele fiecărui cuvânt sau frază din Zohar, trebuie să recunoaştem tipurile de conexiuni dintre om şi mediu. În esenţă, exact acest lucru îl descrie Zoharul. Nu este nimic altceva în realitate decât formele de conexiune dintre o persoană şi cei din jurul ei.

Chiar şi acum, când văd oameni şi zidurile acestei camere din faţa mea, sau aud zgomot provenind de afară, toate acestea reprezintă forme ale conexiunii dintre noi. Nu există nimic în afară de aceste forţe care ne conectează, care sunt forţele dorinţei care îmi apare mie în acest fel, în percepţia mea corporală a realităţii.

În acelaşi fel, dacă încercăm, atunci vom începe să ne imaginăm alte tipuri de conexiuni, alte forţe, care nu operează în interiorul primirii ci în interiorul dărurii dintre noi. Atunci vom vedea că de fapt nu au existat niciodată conexiuni egoiste între noi. Le simţim ca într-un vis astfel încât, bazat pe această conexiune iluzorie, care este opusă celei adevărate, vom recunoaşte adevărata conexiune, singura care există în contrast cu viaţa iluzoire – dorinţa de plăcere cu toată puterea ei.

De fapt, această dorinţă există numai ca noi să o transformăm în dorinţa de dăruire. Creatorul o sprijină în această formă artificială, dar ea nu are nicio esenţă reala proprie. Numai forţa dăruirii există în lume.

De aceea Zoharul ne descrie toate varietăţile forţei dăruirii, pe care o revelăm în toate formele, ca şi forţele primirii care stau în opoziţie cu ele, fiind baza pe care aceste forţe ale dăruirii sunt revelate în procesul războiului interior al omului.

Acesta este singurul lucru la care trebuie să ne gândim în timp ce citim Cartea Zohar, făcând eforturi astfel încât revelaţia acestor nivele spirituale să ne ajute şi să devină revelate în noi, astfel încât să le includem înăuntrul nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, Zoharul

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cabalistii ne învaţă calea spre rădăcină astfel încât fiecare dintre noi ar putea atinge rădăcina sufletului său. Ei ne spun că cel mai important lucru este intenţia. Există o forţă Deasupra destinata să ne corecteze şi să ne conducă prin toate fazele la starea finală, exaltata. Cu toate acestea, trebuie să incepem ascensiunea cu propriile noastre acţiuni, prin anticiparea ei cu cererea noastra sau dorinta.

În final, trebuie să simtim ceva, ceva ce suntem incapabili sa percepem în prezent. Nu avem nimic de  care sa ne agatam, nicio ocazie. Acest „ceva” ne apare ca fiind nesemnificativ şi lipsit de sens. De ce este asa? Motivul este că fenomenul pe care trebuie să-l simtim este daruirea si iubirea pentru aproape. Aceasta este forţa Creatorului, calitatea numita „Creator”, care învăluie şi umple toata realitatea.

Noi nu înţelegem sau simtim acest lucru şi suntem incapabili de a veni mai aproape de el. Am fost creati în mod deliberat opusi, în scopul de a vedea lumina din întuneric şi abia apoi să înţelegem, sa simtim şi s-o manifestăm.

Simpla Lumina ca atare, ne-ar orbi. Prin urmare, noi existăm şi ne dezvoltăm în calitate de primitori, dobandind treptat din ce in ce mai multe detalii de percepţie. Apoi vine un moment când suntem deznadajduiti de primire şi dobândim un impuls spre calitatea daruirii. Această scânteie care se trezeşte în noi este numita „punctul din inima.”

Apoi, suntem adusi mai aproape pentru a realiza acest lucru. Suntem adusi la un instructor, cărţi şi mediul înconjurător. Acum putem dezvolta această scânteie în calitatea reală de daruire si iubire pentru aproape. Munca noastră constă în a face toate acţiunile posibile care ne pot ajuta să crestem importanta noastra pentru instructor, sursele primare şi mediul înconjurător. Când le ridicam mai presus de egoismul nostru, mai presus de calitatea de primire, calitatea daruirii devine mai importanta pentru noi şi vom începe să simtim mai mult respect pentru Lumina decât pentru întuneric, sau pentru Creator decât pentru creatie.

Am citit despre acest lucru în sursele primare şi asta înseamnă că trebuie să depun eforturi în acest sens. Cu toate acestea, atunci când am ajuns faţă în faţă cu acest lucru, atunci când fac un plan pentru a începe sa respect şi sa cresc daruirea peste recepţie în ochii mei, ceea ce descopar în interior este inutilitatea şi lipsa de interes fata de acest subiect. Simt că nu-mi pasă nici un pic de instructor,de grup sau de cărţi. Totul isi pierde aroma.

De ce? Este din cauza egoismului meu, dorinţa mea de plăcere nu miroase nici un profit aici. Dimpotrivă, din acel moment simte că ceea ce o aşteaptă sunt pierderi.

Cum pot sa nu-mi provoc nimic rău daca sunt în întregime dorinta de a ma bucura? Sunt pur şi simplu incapabil de acest lucru. Posibilitatea de a-mi face rău nu este innascuta în mine.

Deci, ce ar trebui să fac? Se pare că avansarea mea faţă de Creator se află în separarea constanta fata de ceea ce acum pare ca „bunătate” pentru mine. Mai mult decât atât, aceasta se apropie de „rău”. Chiar este posibil?

Răspunsul la această întrebare poate fi primit doar de la ştiinţa Cabalei.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sefirot, Partea 8, Nr 53: Toti cei Zece Sefirot au Zahar si Nukva (parti masculine si feminine), impartite in doua realitati diferite. ZON, care contine marea majoritate a notiunilor despre moarte pentru ca are sapte regi care au murit, are calitati masculine si feminine, impartite  in Partzufim diferiti. Cateodata apar ca si conectati, dar nu este asa pentru ca ei sunt legati unul de celalalt spate in spate printr-un zid comun (Ahoraim de Ima). Zoharul spune, „Pana cand Hesed vine si ii desparte”, insemnand Hassadim si Gevurot din unirea lui Aba Ve Ima care coboara in ZON, separand si sectionand pe ZA si Mukva unul de celalalt. Asta pentru ca ei se pot uni doar fiind separati, Partzufim.

Pentru inceput este necesar sa dezvaluim crapaturile care separa Zeir Anpin si Nukva (Creatorul si creatura). Atunci vedem ca acest zid dintre ei (numit Kotel) trebuie sa existe si sa fie simtit! Fara el nu vom descoperi cum sa facem calculul si ce sa cerem, unde sa facem eforturi pentru a revoca acest zid si sa il transformam intr-un loc al uniunii.

Perfectiunea poate fi atinsa doar prin senzatia de lipsa. Trebuie sa dezvalui acest zid care ne separa. De aceea exista un obicei din a veni si a ne ruga la Zidul Templului. Ne rugam zidului sa dispara astfel incat sa putem intra in Templu, locul sfinteniei, unificarea lui Zeir Anpin si Nukva care urca la Aba ve Ima si devin un intreg. Aba ve Ima este Sfantul Sfintilor al Templului spiritual superior – nivelul  GAR al Luminii Hochma.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Fara categorie, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cheia pentru a citi Zoharul este  intentia, intrucat in timp ce citim atragem cea mai mare Lumina, daca stim cum sa facem asta. Dintre toate scrierile Cabaliste, nici una nu contine mai multa Lumina ca si Zoharul. De aceea, aceasta carte a castigat o astfel de faima si popularitate de-a lungul istoriei, si de aceea a fost ascunsa si a trecut prin evenimente fatale.

A fost dezvaluit doar astazi pentru ca este sursa Luminii care Reformeaza. De aceea, nu conteaza de fapt ce anume citim in Zohar in acest moment pentru ca nu intelegem nici macar un cuvant corect oricum. Totusi, aspiram sa trecem prin imaginea care este descrisa, sa simtim mai degraba decat sa intelegem, pentru ca nu o putem cuprinde in mintea noastra fizica.

Tanjim sa pasim in el, sa il descoperim. Este scris de Cabalisti care au atins lumea spirituala si care impartasesc cu noi ceea ce au gasit acolo, ca si un roman de aventura care spune povestea exploratorilor care gasesc noi insule si continente. Intr-o maniera asemanatoare, Cabalistii ne vorbesc despre lumea spirituala. Ei descriu instrumentul spiritual interior pe care il folosesc cand dezvaluie spiritualitatea, lasandu-ne astfel sa intelegem ceea ce vad si simt. Cu alte cuvinte, ei ne vorbesc despre actiunile pe care le fac si despre ceea ce gasesc acolo.

In ceea ce ne priveste, privim, citim, ascultam, cu toate ca nu intelegem nimic din asta. Totusi, suntem motivati sa experimentam aceste stari si sa traim in ele. Asemenea copiilor, care se simt entuziasmati in timp ce citesc carti de aventuri, noi experimentam ceea ce au facut protagonistii in imaginatia noastra. Pe de alta parte, in cazul nostru noi intram in lumea spirituala si suntem in stare sa ne percepem in aceasta lume. De fapt, in prezent, perceptia noastra asupra acestei lumi este extrem de distorsionata si intunecata comparativ cu ceea ce este de fapt acolo.

In spiritualitate, acolo este o incredibila claritate si transparenta, care este imposibil de imaginat acum, impreuna cu cea mai mare intelegere a tuturor evenimentelor si fortelor care stau in spatele nostru, incusiv aceste cauze, efecte, si sursa a tot ceea ce se intampla. Spre asta trebuie sa aspiram in timp ce citim Zoharul. Ar trebui sa incetam sa ne mai simtim ca si „batranii” si sa incepem sa ne simtim ca si copii care sunt absorbiti de aceasta carte de aventuri.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/7/11, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să avanseze în grup prin credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Fără grup, este imposibil să faci asta. Fie te uneşti cu un învăţător, aşa cum se făcea în trecut, fie te uneşti cu grupul. Dar este imposibil să avansezi tu singur.

Atunci când vorbim despre despre relaţiile între o persoană şi Creator, vrem să spunem întotdeauna prezenţa mediului. Fără el, nu am nimic pe care să mă urc, nimic ce să corectez. O rugă către Creator este o rugă pentru corecţie. Dar corecţia a ce? Singurul lucru pe care trebuie să îl corectez este atitudinea mea faţă de aproape. Acesta este egoismul, ura nefondată, Kelim-urile sparte, Templul spart.

De aceea, este evident că ceea ce am înţeles întotdeauna prin asta este că o persoană este în mediul corect, cu grupul său. Acest principiu îşi are originile de la Muntele Sinai, unde a fost stabilită o condiţie: să ne unim ca un singur om cu o singură inimă. Numai atunci vom primi Tora şi vom fi în stare să ne corectăm.

Dacă, totuşi, nu încerci să te uneşti şi să obţii garanţia reciprocă, atunci ce vei corecta? În acest caz, nu vei primi Tora. Condiţia pentru primirea Torei este nevoia pentru ea. Dar dacă tu nu vrei să te uneşti cu ceilalţi, atunci nu ai nevoie de Tora. Ea este destinată doar pentru corectarea conexiunii dintre oameni.

De aceea, în timpul nostru, când lumea începe să fie adusă la o situaţie limită a interconexiunii universale, când devine evident că fără o conexiune corectă între noi civilizaţia va ajunge la sfârşit, oamenii trebuie să folosească Tora. Ei vor avea nevoie de Forţa Superioară, forţa Luminii care îi va uni.

Acesta este scopul pentru care Tora, metoda Cabalistă, este revelată. Toate celelalte metode nu se pot numi Tora, pentru că ele nu se opun înclinaţiei rele. Oamenii vor revela gradual înclinaţia rea în această lume şi apoi vor avea nevoie de adevărata Tora.

Din prima parte a Lecţiei zinice de Cabala 1/2/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Ce este potopul în Muncă: Nu este asta contrar logicii? Natura noastră din naștere este dorința de a primi plăcere. Dacă lucrăm la ceva, atunci fără îndoială primim o recompensă pentru acțiunile noastre.

Într-adevăr, este imposibil să lucrezi fără o recompensă. Creatorul vrea ca noi să ne bucurăm și să fim împliniți. Scopul creației este să dea abundență creaturilor Lui și asta înseamnă că noi primim această abundență. Mai mult, trebuie să ne gândim la cum să primim abundență de la Creator.

Singura întrebare este: Înăuntrul cărui Kelilm o vom primi? Înăuntrul vaselor de primire sau vaselor de dăruire?

Recompensa rămâne recompensă. Este scris, Recompensa pentru o poruncă este să cunoști pe Cel care poruncește. Trebuie să îl cunoaștem pe El, așa cum Adam a cunoscut-o pe Eva, adică să obținem, înțelegem și să îl simțim pe El. Lumina Hochma pe care o primim este Lumina cunoașterii care umple toate Kelim-urile noastre.

Suntem construiți în așa fel încât toate plăcerile noastre vin din cunoașterea Creatorului, de la obținerea unității și adeziunii cu El. Și asta este posibil numai conform cu legea echivalenței de formă, conform cu Lumina Hassadim, calitatea dăruirii pe care o dezvoltăm înăuntrul nostru, deasupra calității de primire, care apare fără încetare înăuntrul nostru, din ce în ce mai puternic.

În acest fel, avem toate condițiile pentru construirea Kli-ului corect și primirea abundenței și recompensei din el. Trebuie doar să lucrăm cu el corect: Nu ne bucurăm direct, ci din faptul că îl obținem pe Creator, îl revelăm și îl cunoaștem, așa cum este scris în Profeți, Toată lumea Mă va cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare.

Trebuie să înțelegem că Kelim-urile noastre, natura noastră curentă este doar o condiție de la care trebuie să ascedem la natura spirituală. Apoi, înăuntrul naturii spirituale, înăuntrul dorinței de dăruire, vom primi toată recompensa pe care sperăm să o primim.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/29/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eşti înăbuşit în acelaşi suc cu grupul, începi să simţi ura îndreptată către prieteni. Cum aplic mintea spirituală, pentru a mă ridica deasupra urii? Ce ar trebui să fac mai exact?

Răspuns: Tu vrei să găseşti o soluţie la o problemă, la nivelul în care nu înţelegi că problema a apărut pentru a te trage în alt loc. Vrei să o rezolvi, sau să scapi de ea? Trebuie să te mişti în alt loc, până când descoperi ura şi resentimentul încă odată şi va trebui să te muţi şi din acel punct, la fel.

La sfârşit, pentru a ne ridica deasupra urii, trebuie să ne corectăm de fiecare dată conexiunea noastră reciprocă. Câteodată, se poate face cu ajutorul unei mese comune, o acţiune concomitentă, câteva schimbări artificiale şi, altă dată, prin studiul împreună; sau, poate, timpul o va rezolva.

Totuşi, cel mai de încredere mijloc este o rugăciune. Atunci când eşti într-o stare de inspiraţie, atunci când simţi ura şi simultan realizezi că trebuie să te ridici deasupra ei, încearcă să scrii o rugăciune şi lasă grupul să o citească în fiecare zi, ca un act al unităţii. Va merge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/29/10., “Vino la Faraon – 2″

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Initial, Lumina Superioara este in repaus absolut. Are o singura directie si o singura atitudine fata de dorinta de placere pe care a creat-o.

Lumina nu se schimba. Toate schimbarile vin din dorinta ce face contactul cu Lumina si trece prin variate stadii, atingind starea de cine sau ce este. Treptat dorinta absoarbe calitatile si actiunile Luminii, chiar daca toate acestea sint „facute sa creada”.

Din punctul de vedere al Luminii, nu exista actiuni sau schimbari, in timp ce dorinta pentru placere se schimba in Lumina, dind nume diferitelor stadii si actiuni si atribuindu-le Luminii. Totusi, in realitate schimbarile nu vin de la Lumina; este doar dorinta cea care se schimba.

Atunci dorinta da o definitie „transgresiunii” si „poruncii.” Defineste acestea in concordanta cu ceea ce este revelat in contactul cu Lumina, in conexiunea cu aceasta. O porunca este similaritatea dorintei cu Lumina, aspiratia de a fi precum Lumina, echivalenta de forma pe care o doreste. Dorinta pentru placere reveleaza aceasta din lucrurile care i se intimpla, din reactiile sale si din impresii.

Si din contra, separarea de Lumina, cauzata de o lipsa a echivalentei de forma, este o „transgresiune”. Aceasta deoarece este contrara dorintei Luminii.

De aceea, cind o noua dorinta se trezeste deasupra dorintei egoiste a persoanei si incepe sa se raporteze la Lumina in concordanta cu intentiile persoanei, aceasta determina atunci nivelul atitudinii sale. Ea isi considera atitudinea fata de importanta Luminii.

In loc sa se teama de suferintele ce il conduc, sau de atractia pentru placerea ce il ademeneste, el transfera constant importanta actiunilor sale, de la recompensa si senzatia personala, la Cel Superior, nivelul de unde el primeste Lumina.

Lumina este Daruitorul. Pe cit de mult este capabila o persoana sa respinga propria dorinta pentru placere si sa se mute de partea Daruitorului, atit de mult ea apreciaza poruncile pe care acum le implineste.

De aceea, cind o persoana isi da seama de maretia Celui Superior, de maretia Luminii, el isi determina stadiul, chiar daca e un pacat sau o porunca, si deasemeni il masoara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→