Category Archives: Sarbatori

Șavuot – sărbătoarea unității

Sărbătoarea Șavuot vine în a 50-a zi după Pesah. Timp de 49 de zile efectuăm numărarea Omer, care este ca și cum ai număra mănunchiuri legate, deoarece principala muncă a omului este să se lege cu Creatorul. Dacă ne leagăm toți împreună cu dorințele și intențiile noastre, creăm un vas comun, creăm un loc pentru revelarea Luminii Creatorului.

Există șapte Sfirot în suflet, șapte calități care se dezvoltă în capul Parțufului spiritual (Roș): Hesed, Gvura, Tiferet, Nețach, Hod, Yesod și Malhut. În fiecare Sfira, există încă șapte Sfirot, adică: 7 x 7 = 49, și combinând toate împreună, obținem 50.

Prin urmare, în a 50-a zi de la ieșirea din Egipt, din momentul în care am început să ne corectăm vasul spiritual, legătura dintre noi, ajungem în această zi specială când apare legătura dintre toată lumea. Această zi este numită sărbătoarea de Șavuot.

În Egipt, eram încă sub controlul dorinței de a primi și nu ne puteam conecta unul cu celălalt.

Faraonul ne-a ținut în sclavie și nu ne-a permis să ne conectăm între noi. Când evadăm din robia Faraonului, putem începe să ne conectăm și de aceea fugim de el. La urma urmei, a fost foarte bine în Egipt în sens corporal. A fost rău doar în sens spiritual, din cauza incapacității de conectare.

Cei care doreau să se conecteze, îl considerau un câștig spiritual și nu le era teamă să jertfească lucruri materiale în acest scop, și au ieșit din Egipt. După aceea, când începem să ne conectăm între noi, ajungem la starea de Omer, un mănunchi. Așadar, ne alăturăm parțial, numărând aceste mănunchiuri până ajungem în ultima, a 49-a zi din numărul de Omer, când suntem deja capabili să primim de la Creator Lumina care ne va umple.

Și timp de 49 de zile, primisem doar lumina corectării, așa că se numea Omer. De fiecare dată, am găsit calități egoiste între noi care nu ne-au permis să ne conectăm, dar am încercat să le corectăm și să ne conectăm, până în a 50-a zi, când totul s-a conectat definitiv și am ajuns la calitatea comună de dăruire reciprocă între noi și între noi și Creator. Acum, Creatorul ne poate da Lumina și de aceea ziua este numită ziua dăruirii Torei.

Simbolurile acestei sărbători sunt laptele, semnul dăruirii și, un grup conectat legat într-un mănunchi (Omer) și în adeziune cu Creatorul.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 28/05/20 „Sărbătoarea săptămânilor”

 

 

Șavuot – sărbătoarea găsirii unei conexiuni cu Creatorul

Vine o sărbătoare specială – Șavuot, sărbătoarea dăruirii Torei. Simbolizează pentru noi revelația din lumea Torei, adică legătura dintre Creator și oameni.

Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu aproximativ trei mii și jumătate de ani, în deșertul Sinai, lângă Muntele Sinai. Astfel de simboluri există în lumea noastră, deoarece fiecare rădăcină spirituală este obligată să-și atingă ramura materială.

Această sărbătoare este semnificativă prin faptul că o persoană primește o legătură cu Forța Superioară. Altfel, am rămâne animale care există fără scop pe planeta Pământ, care se grăbesc undeva, într-un spațiu fără viață.

Și acum ne putem conecta cu însăși Forța care a creat universul, globul și oamenii de pe el și care a lansat întregul proces de evoluție. Putem afla ce se află în spatele acestui proces, care sunt formele relațiilor dintre noi și Forța Superioară.

Șavuot este o sărbătoare grozavă pentru că sărbătorim câștigarea legăturii cu Creatorul, ceea ce ne permite să ne ridicăm din această viață, lipsită de sens, deasupra acestei existențe animale. Nu există o sărbătoare mai mare decât dăruirea Torei; totul începe cu ea! Dacă nu ar fi fost, viețile noastre ar fi în zadar.

Am rămâne animale obișnuite născute pentru a trăi și a muri. Tora ne oferă posibilitatea de a ne ridica deasupra vieții noastre, de a înțelege o putere mai înaltă și de a intra în eternitate, perfecțiune, într-o altă dimensiune care se bazează pe dăruire, nu pe primire.

Lumea noastră nu există decât în egoism, în primire și lumea spirituală există de dragul dăruirii; prin urmare, este eternă și perfectă. Datorită acestui mijloc, care se numește Tora, avem ocazia să ne ridicăm din lumea inferioară la cea Superioară.

Prin urmare, sărbătorim Șavuot, în care nu există multe simboluri:doar hainele albe și mâncarea de produse lactate, simboluri ale dăruirii. Acestea sunt toate caracteristicile acestei sărbători.

Conform istoriei, dăruirea Torei s-a produs după ce poporul Israel a părăsit Egiptul, adică după ce a fugit de intenția egoistă și a traversat Marea Roșie (Yam Suf), ceea ce însemna ruperea de egoism și intrarea în deșertul Sinai, locul în care se dezvăluie ura (Sinaa) dintre dorințele altruiste și egoiste.

Și atunci omul se confruntă cu un munte de îndoieli. Har (munte) provine de la Hirhurim (îndoieli). Câte obiecții avem împotriva dorinței de dăruire ni se dezvăluie și trebuie să lucrăm la ele. Prin urmare, strigăm: „Unde este instrumentul care ne va permite să realizăm dăruirea? Nu avem așa o putere!”

Apoi obținem o putere de Sus numită „Lumina Superioară”, „Tora”, adică „Lumină” (Ohr), „program”, „tehnică” (Ora’a). Astfel, începem să ne dezvoltăm în mod intenționat.

De acum facem corectare după corectare în egoismul nostru, generație după generație, până ajungem la sfârșitul corecției. Toate acestea sunt posibile datorită puterii ascunse a Torei, care este numită „Lumina care se întoarce la sursă”, cea mai înaltă Lumină de corecție.

În zilele acestei sărbători există o forță specială în lume. Și dacă o studiem împreună, ne va înainta.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 27/05/20, „Scrierile lui Baal HaSulam – Dăruirea Torei (Matan Tora)”

 

Povestea de Paște a secolului 21

Coronavirusul este o consecință a funcționarii noastre defectuoase, care se manifestă la un nivel biologic. Acestea nu mai sunt cataclisme meteorologice la nivelul inanimat și nici măcar o epidemie a  plăgii care a răvășit Evul Mediu.

Umanitatea întâmpină multe probleme la umanitate tocmai ca această să se încline și să fie convinsă  să plece din “Egiptul” egoist. Și vom dori să ieșim din el. Poporul Israel a trecut prin 49 de porți ale impurității în Egipt și a fost OK. Cu ajutorul celor zece plăgi egiptene ei au ieșit de acolo, au fugit de toate problemele noaptea, pe întuneric.

Și acum, același lucru se întâmplă cu toată umanitatea, ea trece prin 49 de porți ale impurității. Noi înșine ne ținem de aceste porți impure, îl iubim pe Faraon și vrem să stăm cu el. Nu vrem să îl aruncăm; ne agățăm de tivul hainelor lui.

Însă vor veni zece plăgi și ne vor forța să fugim din sclavia egoismului. Dacă tinându-mă de Faraon primesc lovituri, atunci nu am de ales, trebuie să încep să îi dau drumul puțin cate puțin, din ce în ce mai mult apoi, până când mă voi debarasa complet de el și voi fugi. Iar Faraonul ne va deschide ușa și va spune: “Plecați! Plecați de aici!”

În curând vom vedea această performanță generală pe scena întregii umanități. Povestea de Paște se realizează în mod practic în această lume. Însă avem o oportunitate să accelerăm acțiunile noastre și să trecem prin ele rapid, plăcut, cu înțelegere. Totul depinde de noi.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 4/26/20, “Conectarea lumii la ultima generație”

Sărbătorile – un lanț de acțiuni spirituale

Întrebare: Sărbătorile simbolizează un lanț de acțiuni spirituale în care o persoană corectează un anumit strat de egoism și apoi începe totul de la zero pentru a corecta următorul strat?

Răspuns: Și acest lucru se întâmplă în fiecare secundă și în fiecare zi.

Toate acestea ni se întâmplă atunci când începem să dezvăluim lumea superioară și lucrăm asupra noastră pentru dăruire și iubire, atunci atingem toate aceste grade care în lumea noastră sunt interpretate într-un mod atât de pământesc, banal ca sărbători.

Din „Fundamentele Cabalei” din Kab TV, 29/01/2019

Mața este prima noastră pâine a sărăciei

Trebuie să muncim constant asupra egoismului, să ne străduim pentru unitate și, în interiorul ei, pentru conexiunea cu Creatorul. Dacă nu ne putem conecta în grupul de zece, nu vom putea să ne conectăm cu Creatorul. De aceea s-a scris, De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator.

În fiecare clipă încercăm să ne conectăm, ca și cum ne-am frământa aluatul amestecând făina cu apa. Atâta timp cât lucrăm asupra lui și aluatul nu este încă gata de coacere, el nu se va transforma în hameț [drojdie]. Cel mai important lucru este să ne continuăm eforturile, atunci nu se va transforma în hameț. Putem munci astfel întreaga zi! Se consideră că dorința de a primi nu s-a stricat atâta timp cât lucrăm asupra ei.

Când ating starea corectă sau conexiunea corectă și simt că sunt gata să trec cu vederea orice doar ca să mă pot conecta cu prietenii, atunci din interiorul acestei stări mă pot conecta cu Creatorul.

În acest fel ies de sub autoritatea Faraonului și intru sub autoritatea Creatorului. Constat că grupul este doar un mijloc prin care sunt scos din sclavia din Egipt și condus către autoritatea Creatorului. Grupul de zece se află în linia din mijloc dintre ei, ca un fel de stație intermediară.

Rezultă de aici cât de importantă este mața [pâinea de pesah].

Ea este simbolul central al sărbătorii de pesah, a festivalului libertății, a ieșirii din Egipt, din intenția egoistă la dăruire, de sub autoritatea Faraonului la autoritatea Creatorului.

Nu putem opri munca asupra noastră, asupra conexiunii din grup, nu ne putem opri din frământare, așa cum facem cu aluatul, până când nu ajungem să fim amestecați omogen. În acest aluat nu va mai exista făină sau apă, totul va fi perfect omogenizat.

După ce îndeplinim tot felul de auto-comprimări, de exerciții care transformă grupul de zece într-un material monolit, vom simți că suntem pregătiți să ne conectăm cu Creatorul. Creatorul este cel care, prin presiunea externă pe care o exercită, ne trezește la o astfel de conexiune. Rămâne însă întrebarea dacă noi, ca grup, ne putem trezi mai repede și ne putem frământa aluatul pentru a deveni mața.

Mața indică faptul că omul este pregătit să intre în conflict cu egoismul său și să se conecteze cu grupul. Este gata să pună presiune pe el însuși pentru a produce un aluat în care nu mai există făină și apă, ci doar combinația celor două. Făina, adică dorința de a primi, absoarbe apa și devine, împreună cu ea, un singur material.

Prietenii din grupul de zece sunt atât de puternic integrați în aspirația lor către Creator încât nu contează ce direcție avea fiecare. Atingem o singură direcție, o înțelegere, o senzație care combină totul la un loc. Astfel luăm forma de mața, a pâinii sărăciei, adică suntem pregătiți să existăm împreună fără nici o distincție între noi.

Aceasta este pregătirea pentru părăsirea Egiptului.

Ne pregătim mața și o coacem în Egipt. Mața reprezintă noul caracter al grupului conectat.

Dorința noastră de a primi este făina iar dorința de a dărui, lumina care strălucește slab deasupra noastră, este apa. Turnăm această apă în făină și începem să lucrăm cu ea, frământăm aluatul pregătindu-l pentru coacere.

Aceasta înseamnă că trebuie să primim de la Creator puțină înțelegere cu privire la calitățile dăruirii și ale conexiunii, atât cât suntem capabili să primim pentru a o implementa tot mai mult în dorința noastră actuală, egoistă.

Cel mai important lucru nu este câtă dorință de dăruire are fiecare dintre noi, ci efortul nostru comun.

Vom avansa pe măsură ce încercăm să pătrundem în această dorință de dăruire în așa fel încât făina noastră să preia calitățile apei, pe măsură ce dorim să combinăm tot mai mult dorința de a primi cu intenția de a dărui.

În cazul în care conexiunea din grup este rezultatul eforturilor comune, ale întregului grup de zece, atunci vom atrage lumina reformatoare care ne va conecta. Orice strop de apă pe care îl primim cu scopul de a lega încă un gram de făină în aluatul comun, în corpul unic, depinde de eforturile pe care le investim în grup.

Când aluatul a devenit moale și omogen, adică tot egoismul nostru, forma individuală a fiecăruia a dispărut, atunci suntem pregătiți de coacere și putem face mața.

Mața este numită pâinea săracului pentru că o coacem din cauza sărăciei, în absența forței, a senzației și a înțelegerii din minte și din inimă. Însă exact atunci, cu ajutorul acestei noi forme pe care am primit-o, putem trece granița dintre posesiunile Faraonului și posesiunile Creatorului, ne putem elibera de îngerul morții, de dorința noastră egoistă.

Din partea a patra a Lecției zilnice de cabala 4/12/20, “Pesah (Paștele)”

Toţi ies din Egipt

Anul acesta, din cauza pandemiei de coronavirus, nu vom putea ține Seder Pesah cu o mie de invitați ca în anii precedenți. Sper că acest lucru este foarte asemănător cu starea poporului Israel când a părăsit Egiptul, care era și el în întuneric, în timp ce erau deconectaţi unul de celălalt.

Au înțeles că trebuie să se conecteze, dar încă nu au găsit puterea în ei înșiși pentru asta. Și suntem în aceeași stare și sper cu adevărat că, deoarece toţi stau în colțul lor, fiecare va simți că o forță superioară ne-a despărțit și ne-a zdrobit. Suntem foarte depărtaţi și nu ne simțim unul pe altul.

Virusul acționează pentru a ne explica cine suntem cu adevărat, astfel încât să ne putem ridica deasupra acestui virus cu ajutorul forței superioare. Creatorul ne va uni și ne va corecta, și vom merge înainte către pământul liber, ferit de dorința noastră egoistă. Acolo ne vom uni toți, împreună cu Creatorul, într-o singură contopire: Israelul, Tora și Creatorul sunt unal. Să sperăm că se va întâmpla asta

Lumea exterioară și calitățile interioare sunt din ce în ce mai apropiate unele de altele: bărbați, femei, copii – toţi ies din Egipt. Sper cu adevărat că o vom face în această seară. Pregătiți-vă interior, pentru exod.

Și nu contează ce avem pe masă, principalul lucru este în inimile noastre: cât de mult vrem să ieșim din egoismul nostru, să ne ridicăm deasupra lui și să unim ceea ce am scos din Egipt, astfel încât să ne adunăm sufletul strălucitor. Vă doresc Pesah fericit, adică drumul măreţ de a ieși împreună din egoism.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”

Sărbătoarea Pesah din puncte de vedere diferite

Întrebare:  Care este diferența dintre explicația Cabalistă a lumii noastre și a sărbătorii de Pesah, față de opiniile obișnuite?

Răspuns:  Există mai multe niveluri de explicație a existenței ei, a creării ei,  adezvoltării, a scopului și sarcinii umane din ea. De exemplu, putem spune că sărbătoarea de Pesah este:

  1. perioada istorică a sclaviei oamenilor din Egipt,
  2. vorbește de „sclavia” omului în egoismul său, Egipt, Faraon,
  3. vorbește despre dezvoltarea creației, a dorinței, sub influența Creatorului, lumina și absența ei, sub influența întunericului, a Egiptului, a Faraonului.

La diferite niveluri puteți spune că este vorba despre:

  1. performanța mecanică a ritualurilor, care sunt denumite în mod obișnuit porunci,
  2. împlinirea psihologică a poruncii „iubește-ţi aproapele tău, ca pe tine însuți”, ca o regulă generală (klal) a Creatorului, care include toate celelalte reguli, așa cum se spune în Tora: „Iubirea aproapelui tău este legea generală a Torei“,
  3. efectul Cabalist al luminii superioare asupra lumilor și prin ele asupra sufletelor care trec prin etapele dezvoltării lor spirituale, ale corectării.

Pesah înseamnă sfârșitul puterii Faraonului

Pesah marchează exodul din egoismul nostru, legea naturii pământești, materiale, a Faraonului nostru. Faraonul deține întreaga persoană sută la sută, cu excepția unui singur gând, singurul punct din inimă care ne conectează cu Creatorul.

Trebuie să ne îndreptăm către Creator prin acest punct și să-i cerem să ne tragă cu celălalt capăt al frânghiei din puterea Faraonului.

Pandemia coronavirusului, carantina în casă, condițiile extreme experimentate de un individ astăzi, aceasta este tocmai perioada anterioară exodului din Egipt și, ne pregătim să părăsim sclavia egipteană pentru a ieși din puterea dorinței de primire, cea care ne desparte, spre unificare.

Când începem să ne simțim unitatea, înseamnă că am părăsit Egiptul și am ajuns în țara lui Israel, spre o dorință îndreptată direct către Creatorul, Isra-el (Iașar-El).

Egiptul este starea noastră actuală în care fiecare se află în egoismul său. Dar există țara lui Israel, o dorință îndreptată direct către Creator. Trecerea de la Egipt la țara lui Israel, de la o dorință la alta, se numește exodul din Egipt și constă în mai multe acțiuni.

Să sperăm că vom face această tranziție în curând și că dorința noastră va fi îndreptată către Creatorul din interiorul vasului numit suflet, așa că vom fi demni să vedem, să simțim și să trăim într-o altă etapă a vieții – pe cel mai înalt pământ.

Fiecare dintre noi vrea să iasă din Egipt, din egoismul său, pentru a părăsi vechea abordare a vieții, care ne obligă să ne gândim și să ne pese doar de noi înșine. Până la urmă, aceasta este natura mea, m-am născut și am trăit cu ea. Dar punctul din inima care se trezește în mine mă cheamă să abandonez egoismul.

Întâi vreau să părăsesc o lume și să intru în alta doar ca să pot face lucrurile mai bune pentru mine. Dar pe drum încep să înțeleg că trecerea de la o lume la alta, de la Egipt la țara lui Israel, este o ascensiune de la un nivel la altul.

Egiptul înseamnă grijă pentru sine iar Israel înseamnă grijă pentru Creator, oferindu-i „plăcere”. Și pentru ca eu să mă duc într-adevăr la Creator și să nu întorc totul în favoarea mea, Creatorul îmi dă un semn: Dacă mă gândesc la binele celorlalți, atunci sunt direcționat către Creator.

Creatorul a rupt intenționat în multe părți dorința pe care El a creat-o, pentru a ne arăta că fiecare dintre noi se gândește doar la sine. Dar, dacă vreau să aspir către Creator, trebuie să mă gândesc la ceilalți și, gândindu-mă la ei voi ajunge să mă gândesc la Creator.

Atunci voi deveni precum Creatorul, asemănător cu El: Creatorul se gândește la mine sută la sută, iar eu, printr-un procent din dorințele mele, mă gândesc la El. Pe măsură ce acest procent crește, mi se revelează Creatorul și încep să Îl simt, să mă apropii de El și mă unesc cu El, între noi apare o legătură.

Pe măsura legăturii mele cu umanitatea, cu societatea, mă orientez mai bine către Creator și Îl. Acesta este întregul proces de ieșire din Egipt. Pe această cale parcurgem multe schimbări, multe puncte de control, despre care vorbește în Tora.

Metodologia științei Cabala constă în călăuzirea unei persoane prin toate aceste etape de la egoismul său primordial, de bază, până la asemănarea sută la sută cu Creatorul, ceea ce se numește sfârșitul corecției.

Ne îndreptăm deja pe această cale. Într-adevăr, la început nu am înțeles deloc că suntem în strânsoarea egoismului, dorința noastră de plăcere. Dar treptat am avansat și astăzi simțim deja că grupul de studiu este un mijloc de găsire a Creatorului și că egoismul, care se numește Faraon, ne domină.

Pentru a transforma egoismul în dăruire, trebuie să evadăm din el și asta se numește exodul din Egipt, ieșirea se face cu ajutorul Luminii Reformatoare, Tora.

Când dorința se transformă de la primire la dăruire, înseamnă că fac trecerea mea din Egipt în țara lui Israel. Pe parcurs sunt multe schimbări, multe stații intermediare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 31/03/20 – „Pesah (Trecerea)”

 

Vindecare, nu plăgi

Întrebare: Sărbătoarea Paștelui simbolizează exodul din Egipt. Egiptul este personificarea egoismului nostru, percepția consumatorului despre lume. Putem spune că stăm în pragul celor zece plăgi ale Egiptului? Să presupunem că prima dintre acestea este coronavirusul. Există alte lovituri care ne așteaptă?

Răspuns: Aș dori foarte mult ca acest lucru să fie adevărat. 🙂

Întrebare: De ce ești întotdeauna atât de fericit de lovituri?

Răspuns: Pentru că le privesc ca pe un remediu, nu ca pe niște plăgi.

Întrebare: Ne poți învăța să le privim și noi așa?

Răspuns: Începeți să studiați Cabala și veți vedea că toate loviturile sorții sunt orientate doar spre a ne vindeca de egoism. Apoi vom putea să ne unim, să urcăm, să începem să vedem alte lumi, cele superioare, în timp ce trăim în această lume. Să simțim că existăm veșnic în vastele zone ale lumii superioare.

Omul este destinat, cum se spune, să trăiască în Grădina Edenului. Trebuie să înțelegeți ce înseamnă să vedeți această lume în timp ce trăiți în lumea noastră.

Sper că toți acești viruși sunt ultimii. Și deși vor fi din ce în ce mai mulți, aceștia sunt din ce în ce mai clar îndreptați să îl schimbe pe om.

Întrebare: Crezi că ne așteaptă alte lovituri?

Răspuns: Totul depinde de noi. Dacă nu învățăm de la primul virus, va exista un al doilea, al treilea, precum cele zece plăgi ale Egiptului.

Din emisiunea de pe KabTV „Coronavirusul Schimbă Realitatea” din 19.03.2020

 

Sărbători spirituale, Partea 9

Totul începe de la Pesah

Întrebare:  Nu este clar de ce după Purim, adică după ce o persoană și-a corectat dorințele, devine similară Creatorului, începe din nou Pesah?

Răspuns:  Pentru că toate sărbătorile (Hagim) sunt un circuit, de la cuvântul „Mechuga”, mișcarea în cerc.

Totul pornește de la Pesah, care reprezintă ieşirea din Egipt, adică revelarea egoismului.

Faraonul reprezintă egoismul, care se descoperă treptat în noi.

Moise (Moshe), din cuvântul „Limshoch”, este forța care ne scoate din egoism și ne conduce afară din Egipt.

Zece plăgi sunt zece restricții care ne împing către ieșirea din Egipt; fără ele nu l-am fi părăsit.

Întrebare:  Înseamnă că o persoană ar trebui să simtă zece lovituri asupra egoismului său?

Răspuns:  Da. Ele se manifestă în conștientizarea răului egoist. Începi să înțelegi că natura ta este rea.

Când o persoană intră în Egipt, simte întunericul, lipsa completă de speranță, nu poate face nimic cu viața sa, cu sine însuși, pentru că egoismul îl îngroapă de viu în pământ.

Acest lucru a fost descris de cabaliști pe baza simţirilor lor interioare.

Întrebare:  Una dintre ciumele egiptene este uciderea tuturor primilor născuți. Ce inseamna asta?

Răspuns:  Copiii sunt viitorul nostru. Uciderea lor înseamnă că o persoană nu vede viitorul în egoismul său.

Întrebare:  Deci Cabaliștii au sesizat aceste stări și au făcut analogia cu lumea noastră, de exemplu, uciderea primului născut și întunericul egiptean și le-au descris?

Răspuns:  Este absolut evident că aceste acțiuni în lumea spirituală ar trebui să producă astfel de consecințe în lumea noastră. Acesta este motivul pentru care acest lucru este descris în limba lumii noastre.

Întrebare:  Au murit cu adevărat acești prim-născuți în Egipt?

Răspuns:  Nu. Tora descrie tot ce se întâmplă la gradele superioare din interiorul nostru; atunci când lucrăm asupra noastră, încercând să ieșim din Egipt, primim lumina numită „Tora”, o stare de înălțare spirituală, care se numește Țara lui Israel și aşa mai departe.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei,” 1/29/19