Category Archives: Sarbatori

Rosh HaShanah – E timpul să cerem iertare

Rosh HaShanah este momentul în care cerem iertare Creatorului pentru greseli. Adică simt că nu am importanța și măreția Creatorului și, pentru asta, îmi cer iertare. La urma urmei, dacă l-aș simți pe Creator ca fiind măreț și important, atunci, desigur, m-aș comporta diferit. Se pare că îmi lipsește doar sentimentul Creatorului.

Prin urmare, cer: „Lasă-mă să te simt și voi deveni diferit!” Iată ce ar trebui să spună un om Creatorului; aceasta este o dorinta corectă și o cerere de iertare corectă. De ce comit rautati? Pentru că îmi lipsește sentimentul Creatorului, care se numește credință. Nu există sentimentul Creatorului, nu există credință și, prin urmare, nu există nimeni care să mă oprească. Nu pot acționa altfel pentru că dacă Creatorul nu  mă conduce, atunci înclinația rea, egoismul, conduce.

Prin urmare, îl rog pe Creator să mă conducă. Aceasta este principala mea cerere, după care ajungem la Rosh HaShanah, venim la rege, adică vrem să-L punem să domnească peste noi.

Vreau să mă căiesc pentru toate păcatele mele, adică să știu și să simt tot ce interferează cu corectarea mea. Îi cer Creatorului să-mi deschidă ochii și să mă lase să simt unde este faradelegea mea și unde este porunca, astfel încât să inteleg unde îndeplinesc poruncile Sale: să dăruiesc, să iubesc, să ne unim și unde acționez invers.

La urma urmei, acum nu simt asta în fiecare moment al vieții mele. Și dacă aș face-o, m-aș corecta cu siguranță. Problema este că nu simt Creatorul, forța daruirii, prin intermediul căreia aș putea să mă verific. Cu această senzație mă îndrept spre Creator și îi cer ca El să-mi dea ocazia să mă verific față de forța de dăruire și atunci nu voi comite niciodată o faradelege.

Nu mă întorc în trecut și nu cer iertare pentru el. Trebuie să plâng nu în legatura cu ceea ce s-a întâmplat, ci în legatură cu faptul că nu mă străduiesc pentru corectare și nu cer Creatorului să mă ajute în acest sens. Vreau să avansez și să nu ma adâncesc în trecut, vărsând lacrimi asupra a ceea ce am făcut.

Chiar am făcut ceva? Nu am făcut nimic. Creatorul a făcut totul. Și a făcut-o intenționat, astfel incat și să știu acum ce trebuie să repar. Iau acest rău, această crimă, care tocmai mi-a fost dezvăluită și încep să o corectez. Toate strădaniile mele sunt înainte, nu înapoi. Aceasta este diferența!

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah, 16/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (Iertare)”

Rosh HaShanah – Începutul unei vieți noi

Omul apare din Exodul din Egipt, ridicându-se deasupra egoismului său. Până nu-și părăsește egoismul, el nu este încă considerat o persoană, deoarece se află la mila naturii sale egoiste. Prin ridicarea deasupra egoismului, o persoană devine cel puțin oarecum asemănătoare cu Creatorul și se numește Adam.

Prin urmare, gradul de om începe cu Paștele. Dar apoi trebuie să trecem printr-o perioadă de șapte luni, în funcție de numărul de Sefirot, în timpul căreia trecem de la dorința de a primi la dorința de a dărui. În a șaptea lună după Paște, începe Rosh HaShanah (anul nou); un nou început când începem cu adevărat să construim un nou grad spiritual.

Totuși, înainte de aceasta, este necesar să se facă un calcul onest: ce sunt eu, de unde vin, ce ar trebui să construiesc, de ce anume să mă îndepărtez și de ce să mă apropii? De aceea există o perioadă numită Slichot (pocăință) înainte de anul nou în care fac cercetări: de unde vin, din ce calitate și la ce calitate vreau să ajung? Vreau să trec de la primire la dăruire, de la mintea animalistică la credință mai presus de rațiune, adică la mintea spirituală, la opinia Creatorului.

În loc să văd, să simt și să percep lumea prin ochi de animal, vreau să ajung la o nouă percepție a realității și să văd totul prin ochii dăruirii, prin forța credinței. Atunci, în locul acestei lumi, voi vedea o lume viitoare. Toate acestea simbolizează Rosh HaShanah – începutul noilor schimbări.

Anul acesta este foarte special pentru că se întâmplă schimbări imense pentru întreaga umanitate. Pentru prima dată, întreaga omenire se confruntă cu o schimbare atât de radicală; acesta este într-adevăr Rosh HaShanah – începutul unui nou an, noi schimbări pentru toată lumea.

Puteți vedea acest lucru ca fiind împlinirea promisiunii Creatorului. Cei care încearcă să înțeleagă acest lucru și să ajute omenirea să facă acest lucru corect, rapid, cu iubire pentru toată lumea și iubire pentru Creator, sunt numiți Israel, ceea ce înseamnă direct către Creator (Yashar-El).

Această stare poate fi atinsă doar prin corectarea sufletului sfărâmat al lui Adam HaRishon. Creatorul l-a rupt în mod deliberat, astfel încât acum să îl putem asambla precum copiii asamblează blocurile LEGO și, din aceasta, putem înțelege mai bine viața spirituală la care trebuie să ajungem.

Prin urmare, ne bucurăm că în fiecare zi facem pași uriași înainte în a dezvălui răul naturii noastre egoiste, precum și în a recunoaște binele, adică în a înțelege că doar o bună conexiune poate salva omenirea. Acesta este singurul remediu pentru coronavirus.

Prin urmare, primim cu bucurie această sărbătoare specială de Rosh HaShanah – începutul schimbărilor.

Atunci de ce este un obicei să ceri iertare înainte de această sărbătoare? Creatorul nu are nevoie de căința noastră. El a fost cel care a făcut toate condițiile pentru care cer iertare. Dacă reacționez corect la ele, înseamnă că am înțeles corect lucrarea Creatorului asupra mea și că lucrez cu El ca partener al Său. În acest parteneriat, există multe grade: un slujitor, un păcătos, un prieten, o persoană dragă și mulți alții.

Creatorul nu are nevoie de căința și corectările noastre. Noi suntem cei care avem nevoie de ele pentru a ne ridica din ignoranță, neînțelegere și insensibilitate la cunoaștere, sentimente și solidaritate cu sistemul superior și procesul său, pentru a înțelege programul Creatorului. Nu numai că înțelegem, dar începem să și controlăm acest program. Este precum copiii care  mai întâi fac primii pași timizi în această lume, învață să trăiască în ea și, în cele din urmă, cresc și încep să o controleze.

În același mod, ne implicăm treptat în realitatea spirituală până ajungem la înțelegerea Creatorului și la solidaritate cu El și chiar luăm frâiele controlului de la El, așa cum este scris: „Fiii mei M-au învins” De fapt, numai noi putem controla înclinația rea și o putem transforma într-una bună.

Putem cere doar ceea ce depinde de noi, adică să cerem Creatorului să ne dea putere, rațiune, sentimente și capacitate de a efectua acțiunile corecte pe care El le-a lăsat pentru noi. În acest fel, devenim incluși în lumea creată de Creator și ne îndreptăm spre corectarea sa finală.

Suntem la etapa corecției finale a lumii. Până în prezent, lumea a fost corectată selectiv, în părți mici, ca și cum o piesă după alta ar fi fost înlocuită într-o mașină: motor, cutie de viteze, transmisie și așa mai departe. Dar apoi începem să punem împreună toate corectările și să lansăm întregul sistem.

Până în acest moment, toți Cabaliștii din trecut făceau corecții personale, parțiale, la sistemul sufletului comun al lui Adam HaRishon, corectând parte cu parte. Acum, însă, este timpul pentru cea mai importantă lucrare: stabilirea comunicării între părți și lansarea întregului sistem împreună.

Aceasta este o sarcină diferită. Una foarte specială. La urma urmei, trebuie să stabilim o conexiune între toate părțile, din moment ce înțelegem ce ar trebui să fie.  Prin urmare, acest lucru este posibil numai prin conexiunea noastră reciprocă, de la ușoară la grea, de la interior la exterior. Dar, în cele din urmă, trebuie să lansăm întregul sistem.

Nu cerem Creatorului să se dezvăluie pe Sine, ci noi înșine vrem să-L descoperim prin asamblarea Kli-ului nostru. Kli-ul va lucra în același mod ca și Creatorul, iar din această muncă Îl vom înțelege pe Creator. Aceasta este revelația forței superioare pe care o dorim.

Este ca și cum aș vrea să fiu ca tatăl și mama mea nu doar prin poveștile lor, ci prin organizarea vieții mele în așa fel încât să-i înțeleg și să-i simt. Din viață voi înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat cu ei și cum au avut grijă de mine și au făcut totul pentru mine. Aceasta se numește „Prin acțiunile Tale te vom cunoaște” și definește o nouă perioadă, un nou an. Lumea se îndreaptă spre o astfel de corectare.
Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 14/9/20, „Slichot”

O viață nouă nr. 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc

O viață nouă nr. 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc 5780

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Coronavirusul a introdus o nouă eră pentru întreaga omenire, chiar dacă suntem încă incapabili să-i înțelegem sensul sau să-i susținem scopul. Înțelegem că primim lovituri, dar nu știm de ce sau de la cine. Suntem ca niște copii neajutorați, care plâng, care au nevoie să crească și să se maturizeze în raport cu lumea nouă în care ne-am găsit. Trebuie să ne dăm seama că acest coronavirus este un instrument educațional care a venit pentru ca noi să recunoaștem cât de răi suntem și că trebuie să ne schimbăm atitudinile unii față de alții, astfel încât să fim mai sincronizați cu natura.

Trăim într-un sistem rotund, integral, global, interconectat și vrea ca întreaga umanitate să fie în echivalență de formă cu el, astfel încât să trăim în armonie reciprocă împreună cu el. Acest lucru necesită să avem relații bune și binevoitoare între noi, conform principiului „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și să devenim ca un singur om cu o singură inimă.

Din „Viața nouă 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc 5780” din KabTV, 31.08.2020

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Un An Nou bun depinde de noi” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Un An Nou bun depinde de noi

Suntem în pragul unei revoluții complete – o schimbare substanțială a atitudinii noastre față de noi înșine, societate, umanitate și întreaga natură. Rosh HaShanah, în ebraică însemnând „capul” sau „începutul” „anului”, ajunge într-un moment special, ca niciodată, în mijlocul unei pandemii globale. Suntem conștienți de amploarea impactului virusului, dar trebuie să ne întrebăm în ce scop a venit? Răspunsul la această întrebare este cheia unui nou an bun, un Shana Tovah 5781.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare.

Coronavirusul ne arată exact, modul în care comportamentul nostru individualist, de proprie servire, ne conduce la distrugere și durere. Privindu-ne pe noi înșine în oglindă, cu deplină onestitate, vom dori să ne reformăm și să ne corectăm natura, într-una care dorește doar cooperare și unitate reciprocă.

Provocările și situaţiile grele din ce în ce mai mari pe care le trăim, trezesc introspecția globală, pentru a ne da seama că actuala cale pe care o parcurge omenirea nu ne conduce către un loc bun. Numai această recunoaștere este deja un pas foarte important în dezvoltarea noastră. Coronavirusul s-a dovedit a fi o forță care trezește omenirea, pentru a-şi asuma o revizuire completă a stării sale.

Înțelegerea noastră actuală a ceea ce se întâmplă se reduce la conștientizarea faptului că suntem învinşi de acest virus. Însă discernămintele noastre nu analizează mai adânc de atât. Nu avem nicio idee spre ce ne îndreaptă loviturile, de unde provin și, mai important, în ce scop. Suntem la fel de neajutorați și dezorientați, ca un nou-născut, care simte durere și nu se va opri din plâns, fără a înțelege cauza situației.

Astfel, cea mai importantă provocare a noastră este să descoperim motivul prezenţei coronavirusului, nu în sens biologic, ci în sens esențial, chiar de la originea sa. Distanțarea socială, măștile, prevenirea adunărilor, cursa globală pentru un vaccin, tratamente experimentale – toate acestea sunt măsuri care caută să atenueze problema Covid-19. Cu toate acestea, niciuna nu va putea constitui o soluție cuprinzătoare la fenomenul coronavirus.

Natura, precum un părinte iubitor, lucrează întotdeauna pentru binele întregii creații laolaltă. Loviturile, presiunile și angoasa, oricât de dureroase se simt de către fiecare individ, nu vin să ne facă rău, ci să ne aducă la echilibru cu natura și, prin aceasta, la o viață mai bună. Scopul lor este de a accentua conștientizarea priorităților noastre în viață, a ceea ce contează cu adevărat: relațiile armonioase dintre noi și cu natura.

Pandemia are drept scop să ne învețe cum să abordăm mediul înconjurător în mod corespunzător, într-un mod integrat și complementar, cu dorința de a face bine celorlalți și mediului nostru. Natura este globală, integrală și unificată. Astfel, tendința dezvoltării evolutive este de a ne determina să ne identificăm cu aceleași calități, în ciuda faptului că am fost creați diferiți și îndepărtați unul de celălalt.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare. Dacă la începutul pandemiei am văzut deja manifestări de solidaritate și ajutor reciproc, astăzi răbdarea tuturor s-a epuizat. Mai mult, iluzia că ne tratăm bine unul pe celălalt a fost spulberată și a devenit clar că natura umană este să aibă grijă numai de sine.

Neajutorarea pe care o simțim ne va determina să căutăm îndrumări de la înțelepții noștri care, de-a lungul a mii de ani, au creat o metodă unificatoare pentru acest moment special, pentru a conduce omenirea la un nou orizont. Această metodă atemporală dezvoltă într-o persoană viziunea și sentimentul că suntem cu toții într-un singur sistem. Odată ce această noțiune ne este ferm insuflată, devine firesc să-i tratăm pe ceilalți așa cum am vrea să fim noi tratați, până când devenim „ca un singur om într-o singură inimă”. Și când vom fi în cele din urmă conectați armonios, vom simți cum singura putere din natură care stăpânește totul în realitate, ne face numai bine

Deci, ce să ne dorim pentru noul an? În primul rând, să recunoaștem natura noastră umană egoistă ca o forță autodistructivă, care ne separă. În al doilea rând, că vom dori să schimbăm direcția și să ne conectăm, pentru binele tuturor. Prin aceasta, vom activa forța din natură care radiază o lume sănătoasă și pașnică. Intenția și voința noastră de a construi o conexiune profundă între inimile noastre va vindeca coronavirusul de la rădăcină și ne va asigura că anul viitor va fi cel mai dulce pe care l-am experimentat vreodată, un adevărat Shana Tovah.

“Căinţa pentru păcatele de anul trecut nu va permite repetarea lor în anul următor” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Căinţa pentru păctele de anul trecut nu va permite repetarea lor în anul următor”

În săptămânile premergătoare Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și mai ales în acea zi sfântă a anului, mulți evrei se pocăiesc de păcatele de anul trecut. Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele comise împotriva Lui și, în special, unul împotriva celuilalt și să-L rugăm să ne șteargă „acuzația”. Ne mărturisim păcatele înaintea Lui și, în schimb, ne așteptăm ca El să ne ierte.

Fiecare ocazie din calendarul ebraic simbolizează o etapă în transformarea noastră de la egoism la altruism. Acesta este sensul Tikkun – că devenim oameni buni, care vor să-şi facă bine unii altora și se străduiesc să-şi iubească aproapele ca pe ei înșiși.

La sfârșitul postului, cântăm cu bucurie pentru că păcatele noastre au fost iertate și Dumnezeu ni le-a iertat. Și ce facem imediat după aceea? Începem să completăm foaia de anul viitor. Aceasta este o completă neînțelegere a întregii idei de Slichot – cererea de iertare către Creator.

Fiecare eveniment din calendarul ebraic simbolizează o etapă în transformarea noastră, de la egoism la altruism. Acesta este sensul Tikkun – că devenim oameni buni, care vor să-şi facă bine unii altora și se străduiesc să-şi iubească aproapele ca pe sine.

Slichot nu este permisiunea de a păcătui anul viitor; este un angajament de a ne abține de la păcat, o cerere spre Dumnezeu de a ne schimba înclinația rea, egoistă, într-o înclinație bună, de dăruire. Dacă reluăm tratamentul reciproc obişnuit, îndată ce se termină Yom Kippur, este ca și cum am încerca să-L înșelăm pe Dumnezeu. Asta nu funcționează.

Noi, evreii, avem obligația să ne corectăm și să fim o națiune model, „o lumină pentru națiuni”. Acesta este motivul pentru care toate sărbătorile noastre sunt despre transformarea egoismului în altruism. Atât timp cât evităm asta, suntem priviţi ca paria în ochii lumii, o ciumă pe care lumea vrea să o curățe și să o îndepărteze. Ne întrebăm de ce există antisemitism și de ce evreii au suferit din mâinile națiunilor, de-a lungul generațiilor, dar noi înșine le facem să ne urască, prin relația noastră abominabilă cu frații noștri.

Fiecare non-evreu, și în special antisemiţii, examinează îndeaproape modul în care ne tratăm reciproc. Chiar și Hitler a scris în Mein Kampf că evreii se unesc doar atunci când un „pradător comun” îi adună să coopereze, dar în caz contrar, ei sunt răi unul cu altul. Dacă dorim ispășire pentru păcatele noastre, trebuie să ne uităm la trecutul nostru, doar pentru a învăța din el, cum să ne tratăm mai bine unul pe altul și să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de a ne ține promisiunea față de El, dar mai ales unul faţă de altul.

“Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?” (BIZCATALYST)

Noul meu articol de pe BIZCATALYST “Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?

Suntem pe cale să sărbătorim Anul Nou Evreiesc, un Rosh Hashanah ca niciunul altul. Sinagogile din America și din lume își adaptează serviciile la restricțiile Covid-19, care limitează întrunirile fizice. În afară de pierderea de vieți, membrii individuali și întreaga congregație au fost profund afectați de loviturile economice ale pandemiei, făcând ravagii în valurile repetate, care au alimentat antisemitii să dea vina pe evrei pentru crearea și răspândirea virusului. Un viitor sumbru pare a fi cel mai realist scenariu, dar acest lucru cu siguranță poate fi schimbat, dacă doar ne vom vedea soarta ca un proiect unic, împărtăşit în totalitate.

Opusul se întâmplă acum. În cadrul evreimii americane, diviziunea, ura de sine și certurile semnalează o fragmentare internă care pune în pericol continuitatea unei vieți evreiești vibrante, acum și pentru generațiile viitoare. Israelul, politica, cel care este considerat evreu, aceste subiecte și multe altele, aprind ciocniri arzătoare în interiorul comunităţii noastre.

Interesant este că pandemia de Covid-19 a venit fără să acorde atenție la cine este religios și cine este laic, de stânga sau de dreapta. Între timp, nu reușim să vedem imaginea de ansamblu, care este criza amenințătoare cauzată de un virus, care nu ignoră pe nimeni. Covid-19 a apărut și a oprit viața obişnuită, cu scopul clar de a ne face să reflectăm asupra noastră și a perspectivelor noastre egoiste față de ceilalți și faţă de mediul nostru.

Cum putem atinge o viziune globală, atunci când suntem atât de ocupați cu certuri și lupte?

Din păcate, intrăm în sezonul de sărbători cu jaluzelele trase, preocupați să ne întoarcem la rutină și la luptele noastre obișnuite de putere, având grijă doar de interesele noastre personale.

A sosit momentul să ne oprim în drumurile noastre și să ne ocupăm cu fermitate de noul an, ca o oportunitate unică de introspecție și schimbare. Rosh Hashanah, din ebraicul „Rosh Hashinui”, marchează nu numai începutul calendarului ebraic, ci simbolizează și reînnoirea – un timp pentru evaluarea interioară a gândurilor noastre față de ceilalți, și a intenției din spatele acțiunilor noastre.

În prezent, suntem conduși de intelectul nostru, care face imediat calcule despre cum să urmărim cel mai bine relațiile egoiste pentru propriul beneficiu, provocând separarea și conflictul. A venit momentul să fim inspiraţi de o mentalitate mai înaltă, mai cuprinzătoare și mai stabilă, una care ne va ajuta să deschidem ochii și să recunoaștem luptele noastre epuizante și nefructuoase din viață, și să alegem schimbarea.

Cum este posibilă o astfel de transformare semnificativă? Prin puterea naturii – o forță care funcționează în mod consecvent, pentru a uni toate detaliile realității, care ne îmbrățișează și ne leagă pe toți ca unul singur, care transcende punctele noastre de vedere limitate și egoiste – este asigurată schimbarea profundă.

Problema noastră este că în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii, unde totul funcționează în echilibru. Datorită lipsei noastre de integrare cu sistemul mai larg în care trăim, prin spargerea relațiilor dintre noi, natura va continua să amplifice impactul pandemiei, până când vom reacționa și ne vom uni. Viețile noastre deja sunt conduse de închideri, restricții, incertitudine și fiecare lovitură succesivă va fi chiar mai dureroasă decât precedenta, până când vom face eforturi pentru a îmbunătăți conexiunea în relațiile noastre umane.

Cu toate acestea, nu este nevoie să așteptăm ca situația să se înrăutățească. Lucrurile se pot îmbunătăți dacă vom începe să ne întrebăm care este cauza principală a coronavirusului, să învățăm din viață ceea ce este esențial pentru noi să existe și să ne apropiem reciproc, într-un mod sănătos și cu considerare. La fel ca lumea naturală rotundă și conectată din jurul nostru, natura încearcă să ne învețe să trăim în armonie și pace, din dorința de a face bine altora, implementând principiul evreiesc suprem, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și transformându-ne inimile.

Trezim forța care propulsează o schimbare pozitivă, atunci când facem un pas spre conexiune, când ne apropiem și reducem decalajele uriașe dintre noi. O putem face fie împotriva voinței noastre, fie proactivi, cu inimile deschise. Nici nu avem nevoie să ștergem sentimentele negative și dezacordurile dintre noi, ci doar să ne ridicăm deasupra lor în spiritul „iubirea va acoperi toate crimele”. (Proverbe 10:12)

Pe scurt, puterea iubirii pe care o activăm prin conexiunea inimii noastre, mai presus de orice ne sfâșie, este tocmai ceea ce ne va îndulci soarta ca popor evreu și ca indivizi, menținându-ne puternici și sănătoși. Rosh Hashanah Fericit!

“Ţintind sus la Înaltele Sărbători ale evreilor” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ţintind sus la Înaltele Sărbători ale evreilor

Atmosfera vie din Zilele Veneraţiei (yamim hanoraim), care îmbracă sinagogile în fiecare toamnă. înfățișează imagini de o profundă introspecție și o comunitate profund conectată În acest an, pentru prima dată în istorie, COVID-19 va oferi o cu totul altă simţire a Înaltelor Sărbători, deoarece acestea vor fi desfășurate în principal prin platforme virtuale, în loc de adunări fizice masive. Distanța fizică ce ne este impusă, nu este o coincidență. Este o reflectare a stării noastre interne, ca popor evreu. Înaltele Sărbători din acest an oferă o oportunitate specială de transformare, de a ne ridica de la diviziunea noastră actual, la unitatea inimilor.

Noile noastre condiții sunt de fapt o indicație și o direcție de Sus a ceea ce ar trebui să fie rugăciunile noastre, în special în perioada sărbătorilor evreiești. Acum este momentul perfect pentru a lua pauză și a reflecta asupra prezenței noastre în lume ca popor – atât de împărțit, plin de ură nefondată, fără conexiune sau reciprocitate. O rugăciune puternică și eficientă ar trebui să fie ruga unită pentru întreaga națiune, și cum este posibil dacă ne ținem reciproc la distanță, în opoziție interioară? Dacă aceasta este starea noastră, atunci ar trebui să simțim și fizic distanța. Acesta este mesajul, din condițiile unice pe care ni le-a oferit pandemia anul acesta.

Este bine pentru noi să simțim cât de mult ne închid în noi înșine jocurile noastre egocentrice, cât de greu este să deschidem inima către cineva cu opinii diferite și cât de mult suntem împărțiți în facțiuni, partide și tabere. Ne mândrim în mod natural cu comunitatea și confesiunea noastră, dar nu ar trebui să fie niciodată folosită pentru a micșora, disprețui sau maltrata pe alții. În timp ce diversitatea noastră este minunată, ar trebui să existe ceva care să ne conecteze pe toți ca unul, mai presus de toate diferitele forme și culori. În prezent, ne lipsește acea piatră de temelie a iubirii dintre noi.

Așadar, anul acesta, în loc să ne adunăm mecanic, ar trebui să stăm singuri și să jelim starea scindată și nefericită în care ne-am scufundat, ca popor. De îndată ce ne dăm seama ce trebuie reparat – fragmentarea noastră ca națiune evreiască – o adevărată rugăciune va izbucni din adâncul inimii noastre, pentru a insufla viață în cuvintele goale, recitate din cartea de rugăciune.

Inițial, o sinagogă sau beit knesset (din ebraicul kinus, adică adunare) simboliza o casă de conexiune, un loc în care toată lumea se adună împreună pentru a căuta o putere supremă, a iubirii și dăruirii. Dacă anul acesta circumstanțele izbitoare nu ne permit nici să ne reunim fizic, trebuie să fie un indiciu că am ajuns într-un punct mort pe calea noastră actuală. Există însă o latură limpede: când răul se relevă, oferă o invitație de a corecta cursul și de a trasa o nouă cale, către o formă de existență mai avansată.

Mai mult, era coronavirusului luminează ceva ascuns până acum. Dacă în trecut am putut fi separați în inimile noastre și totuși să stăm unul lângă celălalt, acum nu mai este așa. Există o lege în natură, care ne cere să ne adaptăm la o lume care a evoluat într-o stare strâns interconectată. Prin urmare, nu ne mai putem raporta la „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” ca la o plăcere minunată, dar goală. Este formula absolută pentru conectarea reciprocă, fără de care va fi imposibil să supraviețuim. Intrăm într-un nou grad evolutiv, în care fiecare va simți că celălalt este cu adevărat o parte din el însuşi, și vom deveni cu adevărat ca un singur om cu o singură inimă.

Proiectul pilot pentru o conexiune integrală între oameni trebuie să aibă loc mai întâi între noi, evreii. Și când vom sparge noul cod pentru conexiunea dintre noi, vom lumina calea pentru toate celelalte popoare. Rezultatul final va fi bucurie, sănătate, prosperitate – o abundență supremă care va curge prin inimile noastre conectate.

“Înalte Sărbători virtuale şi semnificaţia lor” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Înalte Sărbători virtuale şi semnificaţia lor

Acum, că virusul Covid-19 ne-a impus distanțarea socială, multe aşezăminte, care se bazează pe prezența fizică, au o problemă. Printre ele se află sinagogile. Conform unei ştiri a Agenției Telegrafice Evreiești (JTA), „Primul sezon în pandemie al Înaltelor Sărbători, are sinagogi care se întreabă: vor plăti oamenii cotizațiile?” Aceasta este o întrebare foarte bună și rămâne să vedem în ce fel instituțiile evreiești, cum sunt sinagogile și Centrele Comunitare Evreieşti, vor face față lipsei veniturilor din partea participanților care vin să asiste la servicii și activități.

Dacă numai cei care își pot permite marile taxe de intrare se pot ruga lui Dumnezeu în interiorul unei shul, și dacă numai celor care se roagă prin „cartea noastră de rugăciuni” li se permite să se alăture slujbei, iar celorlalți li se spune să-și găsească propria modalitate, atunci noi suntem un exemplu de sinaat hinam (ura nefondată), însăși cauza exilului și dispersiei noastre. Dacă ne urăm frații, nu merităm să ne adunăm.

Dar pentru mine, punctul mai interesant este mesajul din spatele interdicției de a se aduna. Cred că orice evreu care crede în Dumnezeu ar trebui să se întrebe: „Ce încearcă Dumnezeu să ne spună, nepermitându-ne să ne adunăm în cea mai sfântă zi a anului? Când nu au putut evreii să se adune de Yom Kippur (Ziua ispășirii)? Probabil doar în timpul Holocaustului și în regimuri totalitare sau antisemite. Nu vrea El rugăciunile noastre? Cum putem ispăși păcatele noastre, dacă nu ne putem aduna pentru serviciile de Yom Kippur?”

În opinia mea, există într-adevăr un mesaj aici. Nu suntem demni de a-L sluji pe Dumnezeu, pentru că nu suntem fideli principiului fundamental al Torei noastre: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Dacă numai cei care își pot permite taxele grele de intrare se pot ruga lui Dumnezeu în interiorul sinagogii și dacă numai cei care se roagă prin „cartea noastră de rugăciune” au voie să se alăture slujbei, iar restului li se spune să găsească propria lor modalitate, atunci noi suntem un exemplu de sinaat hinam (ura nefondată), însăși cauza exilului și a dispersiei noastre. Dacă urâm pe frații noștri, nu merităm să ne adunăm.

Cred că anul acesta este foarte special. În acest an, avem cu adevărat ocazia de a contempla evreitatea noastră, de a reflecta asupra a ceea ce înseamnă să fii evreu, de ce ni s-a spus să fim „o lumină pentru națiuni” și ce înseamnă asta. Și cred că ar trebui să pornim de la elementele de bază, de la unitate și responsabilitate reciprocă. Înainte de a învăța să recităm din cartea de rugăciune, să învățăm să ne rugăm unii pentru alții, să fim mai degrabă un model de unitate, decât un exemplu de scindare.

Astăzi este o perioadă a schimbărilor structurale. Iudaismul, de asemenea, va trebui să se schimbe. Dacă nu ne întoarcem la valorile noastre fundamentale de iubire față de ceilalți și responsabilitate reciprocă, iudaismul, așa cum îl știm, va dispărea.

Un strigăt dintr-un punct mort

Observație: 9 Av este ziua distrugerii primului și celui de-al doilea Templu. În practică, Templele au fost construite la înălțimea iubirii aproapelui.

Comentariul meu: Distrugerea primului și celui de-al doilea Templu a fost prevăzută chiar înainte de construirea lor.

Întrebare: Atunci de ce au fost construite?

Răspuns: Pentru a ne asigura că nu pot sta în felul în care au fost construite. Fiecare Templu a personificat unitatea oamenilor. Și din moment ce această unitate nu era suficientă, Templele s-au prăbușit.

Întrebare: De ce s-au prăbușit?

Răspuns: Pentru a crea al treilea Templu. Acesta este cel mai important lucru. Trebuie să construim al treilea Templu numai prin cererile și rugăciunile noastre, deoarece al treilea Templu este construit din astfel de dorințe, intenții și conexiuni pe care un om nu le poate pune în aplicare. El poate doar să ceară.

Întrebare: Adică, al treilea Templu va fi construit pe baza unității lumii întregi. Două Temple au fost construite de o singură națiune. Ar trebui ca al treilea Templu să fie construit de întreaga lume?

Răspuns: Da. De aceea este scris: „Casa mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate națiunile”.

Întrebare: Pentru a ridica un nou Templu, trebuie distrus cel anterior?

Răspuns: Categoric. Pentru că tocmai pe baza distrugerii Templelor, atunci când omul înțelege de ce aceste Temple s-au prăbușit, el își poate corecta atitudinea față de însuși conceptul de „Templu” și poate construi unul nou.

Întrebare: Simți acum că vine timpul pentru construirea celui de-al Treilea Templu?

Răspuns: O simt, dar oamenii încă nu. Ei nu înțeleg necesitatea acestuia și, în general, ce este al treilea Templu.

Întrebare: Iubirea aproapelui va fi baza pentru acesta?

Răspuns: Da.

Observație: În general, toată lumea vorbește despre iubirea pentru aproape.

Comentariul meu: Toată lumea doar vorbește. Nu există absolut nicio realizare aici! Unde, în ce națiune ați văzut unificarea? Mai mult, unificarea nu numai în interiorul națiunii, ci și cu alte popoare, motivație pentru aceasta. Nu este nimic! Dar nu există nimic nici în națiunea noastră. Trebuie doar să înceapă să apară.

Întrebare: Cum vei simți semnele manifestării sale? Va fi un impas complet, un colaps complet?

Răspuns: Da. Va fi dintr-un impas complet, o dezamăgire totală față de ceea ce avem acum și o mișcare către unitate, ca singura cale de ieșire din starea noastră.

Întrebare: Deci, așa cum spui adesea, ar trebui să existe un fel de strigăt universal?

Răspuns: Da. Un urlet, un geamăt, în care va exista disperare absolută din cauza imposibilității de a ajunge la predestinare. Nu doar să trăiești. Nu contează – să trăiești sau să mori. La final, cu toții trăim și murim cu toții.

Nu este nimic de făcut. Cu câțiva ani mai devreme sau mai târziu — omul se poate obișnui și poate spune: „asta e, plec”.

Dar geamătul vine din faptul că există o oportunitate imensă de a adera la o lume complet nouă care se arată în fața ta. Începi să simți că poți să te ridici la un nivel diferit de existență. Nu este vorba despre viață și moarte, ci despre ideal.

Întrebare: Care este acest ideal?

Răspuns: Idealul este unitatea tuturor deasupra urii. Atunci toți vor simți ca unul singur.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV, 27.07.2020

 

 

Ar trebui să te gândești, nu să plângi pe 9 de AV

Divizarea a avut loc în două etape, primul Templu și al doilea Templu, până când a ajuns la măsura sa deplină. Și acum este deja posibil să ajungem la construcția celui de-al treilea Templu, adică la starea în care construim pe baza distrugerii din trecut și prin aceasta să obținem corectarea întregii realități, a întregii lumi. Aceasta este provocarea cu care ne confruntăm astăzi.

9 Av simbolizează o dată specială din calendar care reflectă rădăcina spirituală a defalcărilor trecute: prăbușirea Primului Templu și a celui de-al doilea Templu. Această diviziune se întinde de sus în jos, iar astăzi ne aflăm chiar la poalele acestei scări, astfel încât Primul Templu era mai înalt decât cel de-al doilea.

Primul Templu a fost la nivelul luminii Chaya, foarte înalt, iar al doilea Templu a fost mult mai mic, la nivelul luminii de Neshama. A trebuit să trecem prin această cădere, prăbușirea primului Templu și apoi prăbușirea celui de-al doilea Templu, până la o pierdere completă a spiritualului. Și acest lucru este astfel încât astăzi să ne putem ridica, să corectăm aceste gene spirituale sparte (Reshimot) și să construim cel de-al Treilea Templu.

Desigur, nu îl construim noi înșine, ci doar clarificăm această stare și ridicăm Reshimotul spart iar apoi vine lumina, care construiește un vas spiritual numit Al treilea Templu.

Deoarece data de 9 Av simbolizează distrugerea Templului, această zi este considerată o zi de doliu. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să stai și să plângi. În primul rând, trebuie să ne gândim pentru a înțelege ce se întâmplă și de ce trebuie să ne întristăm. Această zi vine ca să învățăm din ea cum să ne restaurăm casa de sfințenie, sufletul nostru, într-o stare corectată, umplut de revelația Creatorului.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 29/07/20, „Tishaa BeAv (9 Av)”