Category Archives: Sarbatori

Ziua independenței în întreagă lume

Baal HaSulam onora foarte mult ziua independenței. Avea chiar un cuțit din argint special pentru Shabbat inscripționat cu “Statul Israel” pe el. Prețuia această zi enorm. Și într-adevăr, Ziua Independenței este o zi specială deoarece conține o rădăcină generală a corecției lumii, a sufletului Adam HaRishon, care începe în zilele noastre. Suntem în această picătură de sămânâa care începe să se dezvolte și să conștientizeze. Prin urmare, această zi este importantă pentru noi.

Să sperăm că de la ziua Statului Israel vom ajunge la ziua independenței sale reale. Asta înseamnă să ne unim astfel încât conexiunea noastră să se împrăștie peste întreaga lume și să oblige toate celelalte națiuni să fie şi ele într-o conexiune reciprocă adâncă. Și atunci întreagă lume va atinge independența.

Independența Israelului este un semn și în început pentru independența întregii lumi. Sper să merităm misiunea noastră.

Nu sărbătorim independența unei țări anume ci sărbătorim începutul independenței întregii lumi faţă de natura noastră egoistă. Creatorul a insuflat în mod deliberat egoismul în noi, că să ne putem ridica deasupra lui, iar din vârf să putem construi imaginea omului, Adam, similar Creatorului.

Prin urmare, în timp ce construim iubirea de prieteni trebuie să nu uităm că o facem în numele Creatorului. La urmă urmei, prin iubirea de prieteni construim vasele spirituale. Dacă reușim să conectăm părțile sfărâmate împreună, prin acest lucru vom crea un loc pentru descoperirea Creatorului.

Ziua independenței simbolizează un dar neprețuit de la Creator către umanitate. La urma urmei, tot ce este creat de Creator pe lângă această zi este produs prin răspândirea dorințelor sfărâmate de sus în jos. Avraam, cei patru patriarhi, distrugerea Primului și al celui de al Doilea Templu, toate acestea au fost doar o pregătire.

Distrugerea va fi urmată de distrugere până atingem finalul, lungul exil. Și în final acest exil a luat sfârșit și acum începe urcarea exact din Ziua Independenței. Aceasta este prima dată stabilită de noi, ceea ce se numește de “jos în sus”, punctul de start al corectării.

Înainte de asta eram tot timpul în pregătirea pentru ea prin coborârea de sus în jos. Iar Ziua Independetei simbolizează începutul urcării de jos în sus și de asta era o zi specială pentru Baal HaSulam și era atât de fericit. Această nu este sionism ordinar ci este o bucurie legată de corectarea întregului sistem al lumii.

Așa că hai să ne dorim să nu ne oprim la mijlocul drumului și să terminăm această ascensiune până la cel mai înalt punct.

 

Viaţă lungă libertăţii!

Întrebare: În general, poporul Israel a fost urât şi expulzat din ţară. Cu toate acestea, este invers în Egipt, poporul Israel pare a fi atras de el.             

Răspuns: Noi am fost vânaţi de la o ţară la alta, cât timp nu am avut dorinţa de a ieşi din egoism. La urma urmei, noi suntem liberi cât timp dorim să ieşim din el, în scopul de a ne uni. De aceea, în timpul perioadei de exil, noi colectăm, adăugăm şi acumulăm mizerie şi necazuri.

Astăzi, am ajuns la o astfel de stare, în care trebuie să înţelegem ce înseamnă această conexiune. Este acţiunea necesară pentru ridicarea deasupra egoismului. Apoi, noi vom ajunge la libertate, la pământul Israel. Astăzi, nu ne putem imagina starea în care nu depindem de nimeni, nu ne temem de nimeni, nu sunteţi oprimaţi de nimeni şi în care simţim libertatea în sensul deplin al cuvântului.

Scrierile cabaliştilor: Noaptea de Seder de Paşte, kab.tv. 04.03.2013

 

                

Pesah, Matzah și ierburi amare

Dacă suntem în dorința noastră de a primi, nu simțim că există altceva în afara dorinței noastre. Înțelegem doar că există un vid în noi, care trebui umplut și care simte că este gol. Atâta timp cât dorința noastră nu primește toată împlinirea, nu se calmează. Este ca strigătul unui copil care nu se calmează până când nu primește tot ce are nevoie.

Cum putem învăța o asemenea dorință să primească o altă plăcere, plăcere din dăruire? Nici măcar nu înțelege ce este asta și nu poate simți și face așa ceva. Dar, gradual, începem să o învățăm, conform cu un plan.

Întregul studiu se bazează pe abilitatea de a suferi, pentru că dorința trebuie să renunțe la împlinirea sa, să renunțe la dorința de împlinire pentru ea însăși, mândria de sine, invidia, respectul și controlul, adică independența ei.

La început, omul crede că se se poate corecta el însuși, până când vede că este imposibil și că asta se poate realiza doar de către forța superioară. Învață tot timpul din căderi. Astfel, este învățat că ar trebui să își aplece capul și să ceară, să ceară singurul lucru pe care nu îl vrea. Apoi primește ajutor și se schimbă, devenind opusul, începând să se bucure de ceea ce ura înainte.

Trebuie să trecem prin acest întreg proces în înțelegere, în recunoaștere, în sentimente și minte, în conștiința noastră. Tot de ceea ce erai mândru înainte și era considerat respectabil, acum pare opus, iar tu descoperi inferioritatea și neajutorarea ta. Dorința de a primi, care nu știe nimic altceva decât să se împlinească ea însăși, simte toate astea atunci când învață despre o metodă total nouă.

Acest proces are loc conform a trei simboluri: Pesach (Paște), Matzah și Maror (ierburi amare). Este numit Pesach din rădăcina ebraica a cuvântului a sări, așa cum omul sare constant dintr-o parte în alta și astfel întoarce mica sa măsură a primiri în dăruire. Face asta prin Matzah, „pâinea durerii”,deoarece nu are altă hrană și este de acord să achite pentru ce primește din dăruire.

Omul ridică constant importanța dăruirii, în timp ce dorința lui de a primi primește numai ”ierburi amare”. Astfel el ridică linia dreaptă, Matzah, peste linia stângă, iarba amară, ca un erou care depășește gustul amar și vrea să îl schimbe în dulcele dăruirii. Atunci ajunge la Pesach, schimbarea conștiinței.

Prin noua atitudine față de dorința de a primi, aceasta nu se schimbă, construiește omul din el. ”Adam”, este ceea ce se construiește deasupra dorinței. Aceste este sistemul care începe să muncească conform cu noul principiu cu aceleași atribute naturale, dar folosindu-le pentru a dărui.

Acest mecanism, care este creat prin asta este făcut din toate acțiunile omului și eforturile acestuia în timp ce depășește dorința de a pirmi, este ceea ce numim Adam. Toate astea sunt făcute prin trei componente speciale care simbolizează sărbătoare elibărării de ego, Pesach, care sunt numite Pesach, Matzah și ierburi amare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Rabash

Chemarea catre Creator

Înainte de fiecare lecţie, este foarte important pentru noi să formulam intenţia corecta: „Pentru ce studiem?” Eu nu vin pur şi simplu, stau si ascult la lucruri inteligente despre structura lumii superioare sau la pasajele din Cartea Zohar, articole şi alte materiale. Acest lucru nu este esenta. Acestea sunt doar mijloace pentru atragerea Luminii superioare.

Deci, ce studiez? Stau împreună cu prietenii. O legătură specială este formată între noi şi trebuie să fie astfel încât să ne ridice până la tărâmul Luminii superioare, spre nivelul superior catre care ne directionam dorinţele noastre comune, numai pe cele comune! Dorintele individuale înseamnă dorinţe egoiste. Dorinţele comune sunt deja dorinţele pentru daruirea spre unitate.

De îndată ce ridic aceste dorinţe, MAN (dacă într-adevăr le pot ridica, împreună cu grupul), Lumina superioara coboară la noi de deasupra imediat, care ne corecteaza si ne atrage un pic mai aproape.

Şi de fiecare dată ne ridicam, ne apropiem, mai mult şi mai mult. Şi aşa este, până când ne vom uni într-un singur punct. Cu toate acestea, nu mai este un punct, deoarece a deschis egoismul nostru.

Noi pur şi simplu l-am adunat împreună şi de aceea aratam ca un singur punct, dar în realitate există egoism mare sub noi, peste care am crescut. Şi apoi dezvăluim Lumina superioară în interiorul nostru, nu în forma Luminii inconjuratoare (OHR Makif), care ne schimbă prin influenţa sa, ci în forma Luminii Interioare (OHR Pnimi).

Deci, de ce avem nevoie de cărţi? Deoarece în timp ce noi ne adunăm împreună, citim despre ceea ce se întâmplă în lumea superioara.

De fapt, nu ştim ce se întâmplă acolo, din moment ce nu ghicim şi nu ştim de fapt ce acţiuni sunt acestea. Dar, facand asta, evocam Lumina superioara asupra noastră. Acesta este motivul pentru care este „eu+ grupul + cartea”, şi acestea sunt condiţii esenţiale pentru munca noastră.

Între grup şi mine trebuie să existe interferenţe, intrebari diverse şi probleme. Cu toate acestea, între carte şi mine nu există obstacole şi întrebări şi nu este important dacă înţeleg ceva sau nu.

În orice caz, eu nu înţeleg nimic, deoarece în carte se vorbeste despre ceea ce se întâmplă la nivelul următor din lumea spirituală despre care nu am nici cea mai mica idee. Eu citesc doar cuvinte, dar acest lucru este suficient pentru a convoca Lumina superioara asupra mea.

În final, studiul cu cărţile şi cu noi este pur formal. Este absolut lipsit de importanţă cât de mult ştie o persoană şi cât de mult înţelege! Ceea ce este important este cat de mult unitatea sa cu grupul şi cartea trezeşte dorinţa in interiorul sau, ii ridică tensiunea. Către ce? Catre calitatea de a darui.

Dacă cere pentru calitatea de a darui, aspira catre ea, încercând să nu se înşele şi clarificand împreună cu grupul ca si-ar dori exact acest lucru, atunci tot mai clar descoperă în interiorul sau ce este Creatorul, calitatea de a darui, ceea ce înseamnă sa devina mai apropiat de ea, sa ajunga mai aproape de calitate în ea insasi şi s-o descopere în ea însaşi. Când este angajata cu această dorinţă, deşi este mica şi înşelătoare, ea insasi nu înţelege ce cere. Cum poate cere într-adevăr ceva care este opus naturii sale?

Cu toate acestea, o astfel de aspiraţie treptată o mişcă înainte. Ea murmură ca un copil, neştiind cu adevarat cum să vorbească, rosteşte cuvintele incorect şi nimeni n-o înţelege, cu excepţia mamei sale. În acelaşi mod Creatorul ne înţelege. Cu toate acestea, noi insine nu înţelegem. Ne gândim, de fapt, că trebuind sa ne unim împreună, cerem şi intrebam, deci unde este ceea ce ne dorim?

Cu toate acestea, chiar dacă nu vrem nimic, El o percepe în mod corect, ştiind starea noastra, de la care nu putem face nimic, în nici un alt mod. Acesta este cazul in care mama înţelege bolborositul unui copil sau pur şi simplu îl înţelege fără cuvinte. Acest lucru este exact ceea ce avem nevoie. Aceasta este ceea ce se numeşte chemarea către Creator, sau rugăciunea, MAN.
Din Convenţia de la Vilnius 24/03/12, Lectia 4

Un salariu bun pentru munca în Egipt

În Egipt, am avut o multime de beneficii materiale, totul cu excepţia unui singur lucru: daruirea, fara nici un calcul pentru sine, care se numeşte lucrarea spirituală în deşert. Omul nu se lupta pentru acest lucru şi este imposibil să te lupti pentru acest lucru mai presus de ego-ul în continuă creştere. Unul trebuie să lupte în mod constant cu ego-ul, pe masura ce se uneste mai mult şi mai mult cu alţii, până când ei toti devin un singur întreg.

„Ideea este că, într-adevăr, au fost foarte absorbiti de munca în Egipt.” A fost o societate de consum minunata: Ai lucrat, ai câştigat şi ai reuşit. Totul a depins de tine; totul a fost clar, în conformitate cu ordinea, cu legile democraţiei.

Dupa cum se spune: „…’Dar ei s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat muncile lor.’” Asta este, totul a fost gestionat numai de dorinta de a primi la fiecare nivel, la fiecare apel. „Aceasta înseamnă că, dacă Israelul se află sub dominaţia unei anumite naţiuni …”, adica, daca punctul din inimă, direcţia spre daruire, scanteia spirituala, este sub stăpânirea ego-ului unei persoane, atunci dorinţa de spiritualitate numai ajută ego-ului sa se dezvolte in directii diferite. Şi nu există nici o modalitate de a te elibera de această robie, deoarece o persoană vede că nu poate nici macar profita din aspiraţia sa pentru spiritualitate.

Astfel, diferite organizaţii altruiste şi practici mistice, orice care este un pic mai presus de simplul ego şi poate implini o persoana, incepe sa existe. Astfel de oameni simt că sunt împliniti, perfecti şi elevati şi li se pare că nu le lipseste nimic. Acesta este un semn că punctul din inima este sub conducerea lui Faraon şi de aceea totul pare atât de bun: altruism, misticism sau New Age. Aceste persoane nu sufera şi vor doar să facă şi pe altele ca ele.

În timp ce Israelul (cei care tânjesc dupa Creator) suferă, lucrează din greu şi luptă cu probleme. Pana la urma, o persoană lucrează împotriva ego-ului, care devine mai puternic tot timpul. Deci, pe de o parte, el are toate beneficiile materiale, „un vas plin de carne”, aşa cum a fost în Egipt, iar în spiritualitate nu este nimic: un deşert, pamantul uscat, numai credinta. Şi astfel o persoană este în mod constant sfâşiată între cele două puncte, încercând să decidă ceea ce ar trebui să facă.

Se pare că prin parasirea Egiptului ne separăm de el în totalitate. Dar în spiritualitate nu este aşa pentru că atunci când cazi, e ca şi cum ai cădea înapoi. Desigur, nu este aceeaşi stare, deoarece acesta este un nou nivel şi astfel problemele încep deja în deşert: şerpi, scorpioni, certuri, tot felul de probleme şi de boli. Urcarile si coborarile vin una după alta şi sunt combinate într-o singură persoană.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/4/2012, Shamati # 159

Dacă nu vrei, nu vei găsi nimic

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării), 1985, Articolul 15: Și cu cât îi chinuia mai mult: Iar coaja Egiptului este coaja generală, unde cad scântei ale Sfințeniei pe care oamenii care au fost în Egipt trebuie să le corecteze. Apoi, trebuie să fie mai întâi o asemenea durere și suferință astfel încât să nu poată să părăsească controlul lor, așa cum este spus: ”Iar copiii lui Isarael au oftat din muncă și au strigat, iar strigătul lor s-a ridicat din muncă până la Domnul, iar Domnul le-a auzit oftatul.”

Trebuie să existe un sentiment al exilului, trebuie să existe o asemenea suferință și durere încât ”este mai bine să mori decât să trăiești”, dacă ies din Egipt, dacă nu obțin ce vreau. Așa de mare trebuie să fie dorința mea. Altfel, nu este un vas; nu este un loc pentru revelația a ceea ce caut.

În același timp, strigătul meu trebuie să fie puternic nu numai în cantitate ci și în calitate. Trebuie să știu ce caut în exil, ce vreau să descopăr, ce mi se întâmplă.

Deci, exilul este cea mai serioasă pregătire pentru mântuire. În exil îmi clarific lucrurile, clarificând exact ce vreau și în ce fel vreau. Acesta este motivul pentru care exilul nu poate fi mai mic de 400 de ani, conform celor patru faze prin care trecem când construim vasul nostru.

Numai la sfărșitul acestui proces putem ieși din exil și putem primi cu adevărat ceea ce am pregătit. Lumina superioară nu are formă și chiar și acum umple totul, dar nu o simțim. Trebuie să obținem cele patru faze, un întreg vas, iar apoi Lumina va fi revelată.

Deci, nu este vorba de 400 de ani ci de fapt de patru întregi faze ale construirii vasului. Forma pe care o dezvoltăm în el depinde în întregime de fiecare dintre noi. Desigur, primim mai întâi de Sus așa cum este scris: ”Creatorul a pus în mâna omului o soartă bună și i-a spus, ia-o!” Dar mai târziu, soarta omului este în mâna lui.

Din partea a treia a lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui Rabash

Nu există avansare fără obstacole

Până la exodul din Egipt trecem prin multe perioade diferite, prin aventuri și stări care sunt chiar dramatice atunci când stăm înaintea forței egoiste, încercând să facem ceva cu ea. În principal, nu trebuie să ne luptăm cu ea, trebuie doar să ne concentrăm asupra conexiunii corecte dintre noi. Apoi această forță ne va ajut.

Este evocată constant, creând întreruperi și probleme, pe care ar trebui să le rezolvați prin cooperare reciprocă cu alții. Le rezolvați ridicându-vă deasupra lor: construiți iubirea deasupra urii.

Este  imposibil să realizezi ceva fără obstacole. Ele reprezintă ajutor pentru ca noi să ne unim, la fel cum alte obstacole și probleme minore dau gust iubirii. Altfel, ar fi un sentiment continuu, care ar fi fără gust și total de neînțeles.

Ar trebui să ne pregătim pentru aceste stări, astfel încât de fiecare dată, când suntem îndepărtați de unitatea dintre noi, vom răspunde imediat în mod corect.

Dacă omul este deprimat, se simte nesatisfăcut, dezamăgit, fără putere, ar trebui să înțeleagă că trebuie să se ”aducă” în mod forțat la grup, iar apoi ochii lui se vor deschide imediat. Și va simții viața și emoții diferite

Din emisiunea Fundația unei societăți integrale din 1 dec 2012 de pe KabTV

Un Salt Pentru Libertate

Atributul daruirii este atins in grup, in societate, in conditii speciale care sunt descrise de Cabalisti din starea care a fost pregatita pentru noi de spargerea Primului Om (Adam HaRishon), sufletul comun. Daca folosim mediul care ne-a fost dat, in mod corect, si in interiorul acestuia incercam sa ajungem la garantia reciproca, vom descoperi ca ne aflam in exil in Egipt.

Noi descoperim ca nu exista o alta cale prin care sa ajunge la spiritualitate, la Creator, atributul daruirii, daca nu ajungem mai intai la iubirea prietenilor. Insa toate incercarile noastre de a ajunge la conexiune si la iubirea prietenilor esueaza, dupa cum este scris, „Copiii lui Israel au strigat din cauza muncii”, pentru ca noi am descoperit ca am construit orase mici, Pithom si Ramses pentru Faraon, ceea ce inseamna ca noi am crescut doar dorinta noastra de a primi.

Desi suntem disperati din cauza acestei situatii, noi continuam si strigam: „Salvati-ne!” In fond, ego-ul nostru, Faraon, nu ne lasa sa ne conectam, si daca lucrurile continua astfel, nu vom iesi din exil pentru a ajunge la conexiunea cu forta superioara.

Acesta este in realitate un strigat de disperare din adancul inimii noastre. Atunci o forta speciala numita „Moise” este revelata. Este revelata in grup si trece prin multe schimbari. Odata este revelata apoi dispare, pana cand noi stabilizam aceasta forta colectiva si o plasam impotriva ego-ului nostru.

In momentul in care suntem pregatiti sa ne luptam cu ego-ul nostru colectiv care nu ne lasa sa ne conectam, plasand impotriva sa forta colectiva a conexiunii numita „Moise”, incepe lupta pe viata si pe moarte. Noi sprijinim aceasta pe cat putem si chiar peste puterile noastre! Aici noi descoperim in punctul colectiv ajutorul de Sus. In acest moment, Creatorul spune: „Haideti la Faraon sa ne luptam cu acesta!” ceea ce inseamna ca El vrea sa se conecteze cu punctul nostru colectiv, si sa ne scoata din Egipt.

Pe cale apar diferite fenomene, despre care ne vorbeste Haggadah, si noi trebuie sa trecem prin toate acestea. Se refera doar la incercarea noastra de a ajunge la conexiune si a o umple. In cele din urma iesim din aceasta stare, din incapacitatea de a ne conecta, si ajungem la ceea ce ne-am dorit. Metoda conexiunii numita Tora ne este revelata impotriva ego-ului si a urii.

Acum, apare sistemul pe care il putem folosi, este numit Tora, Lumina care Reformeaza si care incepe treptat sa ne influenteze pentru a ne corecta. Exista muntele Sinai care ne desparte, ego-ul colectiv care sta in calea conectarii dintre noi. Atunci cand Lumina corecteaza ura in conexiune, acest munte devine „muntele Sfant”.

Despre asta este vorba in sarbatoarea de Paste (de la cuvantul Ebraic care inseamna „a trece”), care simbolizeaza tranzitia de la exil la libertate. Exilul este incapacitatea mea de a ma conecta. Eu nu stiu cum sa fac asta, insa imi doresc si cer.

Eliberarea simbolizeaza faptul ca mi s-a dat o sansa, un sistem, o metoda care imi ingaduie sa corectez raul din mine si sa il transform in bine. Bine inseamna garantia reciproca, iubirea prietenilor, in care descopar forta care imi ingaduie sa ma umplu de aceasta atitudine si sa ader la Creator. In fond, El este scopul spre care tind inca de la inceput.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/04/2012, Shamati 41

Iom Kipur şi ispăşirea în fiecare suflet

Scopul întregului proces prin care trecem este revelarea Creatorului. Îl revelăm prin acţiunile Lui asupra noastră. Pentru acest scop, Creatorul a creat un sistem, legi după care el există şi operează şi în sistem, omul.

Apoi, El a pus omul şi sistemul în mişcare. O persoană trebuie să asculte de influenţa Creatorului, de ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara lui fiindcă este totul mişcarea Creatorului, după cum e spus: „Nu e nimic în afară de El”.

Daca un om acceptă că totul vine de Sus, de la Creator, el devine sensibil la orice se întâmplă în el şi în jurul lui, la felul în care îl afectează. Astfel, omul încearcă să înţeleagă ce vrea Creatorul să-i dezvăluie.

Analizând tot felul de acţiuni: bun şi rău, ceea ce îi este aproape şi ceea ce îi este departe, acelea pe care el le percepe ca bun sau rău, omul începe să descifreze planul Creatorului în legătură cu el. Atunci când descoperă abisul mare dintre el şi Creator, opoziţia gândurilor lor, el începe să vada două lucruri opuse, una în contrast cu cealaltă.

Pe de o parte, el simte că vrea să acţioneze în funcţie de natura lui. Dar fiindcă deja a descoperit că e mai bine să urmeze natura opusă, înţelege că trebuie să acţioneze diferit. Astfel el descoperă răul din interiorul lui, gândurile rele.

Dar este mulţumit! Până la urmă, omul, cu cât mai multe păcate descoperă în el, cu cât face mai multe eforturi să le descopere, cu atât mai aproape va fi de o rugăciune adevărată, adică, de o cerere de corectare a lor. Cererea de corectare se numeşte „ispăşire”.

Gândurile rele nu trebuie să plece, trebuie să fie „îndulcite”. Asta e, noi trebuie să obţinem o nouă intenţie peste toate dorinţele noastre egoiste care să le transforme în dăruire.

Descoperirea păcatelor şi a crimelor se întâmplă cu ajutorul unei Lumini mari, Lumina de Hohma (Înţelepciune), care străluceşte pentru om şi îl confruntă cu faptul răului şi opoziţiei sale faţă de Creator. Apoi, în funcţie de acest efort, el poate să se apropie de corecţie.

Toate aceste corecţii, la fel ca şi păcatele noastre, sunt munca Creatorului. În cele din urmă, toate păcatele şi corectările lor, toată Lumina pe care o atragem pentru a lămuri răul şi a-l corecta, Lumina de alipire, este numai ca să aducă mulţumire Creatorului. Rezultă că, prin dezvăluirea păcatelor şi ispăşirea lor, omul ajunge la o îmbrăţişare cu Creatorul şi apoi la aderenţă cu El

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/6/2011 „Şamati” 177

Reţeaua sub care stă lumea

Întrebare: Care sunt eforturile spirituale?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă am scris în prima mea carte că lumea noastră stă sub un câmp de forţe care o controlează. Diferenţa dintre lumea noastră şi lumea spirituală este: la cine se supune regatul (Malhut)? În această lume, Malhut acţionează de dragul egoismului, în timp ce în lumea spirituală acţionează de dragul dăruirii.

Noi trebuie să realizăm conexiunile pe care le simţim în această lume la „iubeşte-ţi aproapele” cu dăruirea reciprocă, adică, la o stare în care lumea superioară devine revelată. Acest lucru poate fi făcut în grup şi sub o ghidare corectă.

Când venim aproape de spiritualitate, începem treptat să revelăm această reţea de conexiuni şi să simţim că întreaga noastră lume este suprapusă la această reţea de forţe. Omul îşi închipuie că e permanent în această lume care este total pătrunsă de o reţea de forţe care îl controlează. Această reţea este numită guvernare superioară. Iar efortul omului constă în cât de mult doreşte să devină inclus în această reţea şi se trezeşte în ea ca un participant care acţionează independent.

Numai forţa dăruirii operează acolo: Zon şi Aba ve Ima. Unele se ridică în timp ce altele coboară. Sunt de asemenea stări permanente, ca şi zilele speciale numite începutul lunii, începutul anului nou, sărbători şi zile lucrătoare. Acestea sunt toate parametrii ai schimbărilor apărute în acest sistem.

Dacă noi dorim să dezvăluim această reţea prin lumea noastră, prin conexiunile dintre noi, atunci ea se va deschide revelării deasupra noastră, printre noi, iar noi vom vedea că suntem înăuntrul ei şi acţionăm în ea cu dorinţele noastre, însemnând că facem eforturi.

La început, omul îşi revelează această reţea individual, ca şi cum ar vedea-o în faţa lui. La fel cum în lumea noastră fiecare om crede că el este protagonistul principal, în timp ce ceilalţi sunt doar personaje secundare care depind de el. El nu crede că ei au o mare influenţă asupra lui, fie ea bună sau rea.

Dar cu cât devin mai inclus în sistem, cu atât mai mult simt lumea mai clar şi văd cum ea mă influenţează pe mine fie în direcţia bună fie în cea rea şi cum pot eu să o inflenţez pe ea, unde este posibilă influenţa mea şi unde nu e. La fel cum capacităţile noastre materiale de schimbare a sistemului sunt limitate, tot aşa şi eu sunt limitat în spiritualitate. Îi pot influenţa pe alţii numai cauzându-le avansarea, aducând mai multă forţă vitală şi sănătate întregului sistem.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/1/2011Scrierile lui Baal HaSulam