Category Archives: Sarbatori

Sărbătorile – Etape ale corectării sufletului

Rosh Hashanah, Slichot și Yom Kippur sunt etape ale corectării sufletului. Sărbătorile pe care le celebrăm în această lume simbolizează acțiunile pe care trebuie să le facem în interiorul nostru, care se referă la fiecare persoană pe calea corectării sale.

Oricine simte nevoia să se corecteze pentru a se apropia de Creator, să se unească și să adere la El, încearcă să efectueze aceste acțiuni.

De Yom Kippur, învățăm cum să ne distanțăm de egoismul nostru, de dorința de a primi pentru binele propriu. Yom Kippur simbolizează restricție: atunci când nu folosim nimic din dorința noastră de a primi, ceea ce este indicat de cele cinci interdicții obișnuite în această zi: nu bea, nu mânca, nu te spăla și așa mai departe.

După ce restricționăm această utilizare egoistă a dorinței, trecem la etapa următoare și învățăm să dăruim de dragul dăruirii. Pentru a face acest lucru, trebuie să acoperim această dorință. Procesul de corectare a dorinței, care îi permite să efectueze acțiuni de dăruire, se numește Sukkot.

De Yom Kippur, am decis să nu folosim această dorință și nu am mâncat sau nu am băut – totul a fost doar „nu face.” Acum învățăm cum să transformăm această dorință de a primi într-un instrument care ne permite să începem să dăruim, să îndeplinim acțiunea lui Bina, a credinței. Sukkah, paiele, Schach, acoperișul, simbolizează această corectare. Vrem să ne acoperim egoismul, dorința de a primi, pentru că am decis deja că nu putem intra în spiritualitate cu el așa cum este.

Pe de altă parte, nu avem decât această dorință: egoismul este tot ceea ce sunt. În ce formă poate fi folosită dorința de a primi, astfel încât acțiunea să fie ca dăruire? Pentru a face acest lucru, avem nevoie de calitățile lui Bina, credința.

Sukkah este conexiunea dintre noi, sufletul pe care îl asamblăm, care ajunge la dăruire reciprocă și este umplut cu lumina Hassadim sub umbra credinței. Umbra provine de la acoperișul construit deasupra noastră, un ecran, care arată că nu vrem să primim nimic de la Creator, ci vrem să fim ca El.

De Rosh Hashanah, am decis să urmăm calea corectării, iar de Yom Kippur, am făcut o restricție. Acum începem să construim Kli-ul lui Bina, dăruire de dragul dăruirii. Iar apoi vom ajunge la un Kli complet care poate primi pentru a dărui.

Vrem să-L revelăm pe Creator care umple toată realitatea, să-L simțim, să-L înțelegem și să ne conectăm pentru totdeauna cu forța superioară care controlează întregul univers. Toată omenirea trebuie să atingă acest obiectiv, iar apoi această lume corporală va dispărea. Toate senzațiile noastre fizice se vor topi și ne vom ridica la nivelul spiritual, la adevărata realitate în care vom exista veșnic.

Construirea unui Sukkah este prima etapă a corectării sufletului. Zece dorințe egoiste se conectează împreună în dăruire reciprocă și construiesc o forță altruistă comună între ele, astfel încât Creatorul să poată îndrepta lumina Hassadim asupra lor prin intermediul acestei conexiuni. Aceasta înseamnă că sunt în Sukkah.

Apoi ei adaugă din ce în ce mai mult dorinței de dragul dăruirii, ies din Sukkah și vin să primească lumina soarelui, adică lumina Hochma de dragul dăruirii. Cu toate acestea, prima etapă este de a ajunge la Kli-ul Bina, credință, dăruire pentru a dărui între toți prietenii și de la ei la Creator. Pentru asta este dedicată sărbătoarea Sukkot.

Din lecția zilnică de Cabala 30.09.2020, „Sukkot

“Descifrând cartea lui Iona, profetul mântuirii” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Descifrând cartea lui Iona, profetul mântuirii

Ziua Ispășirii, Yom Kippur, este considerată cea mai solemnă zi din calendarul evreiesc, dar știm de ce? Răspunsul stă în Cartea profetului Iona. Citirea sa, ca parte cheie a rugăciunii în această zi special, este menită să descopere codul pentru salvarea umanității și, făcând asta, mântuindu-ne pe noi înșine – poporul evreu.

Povestea lui Iona vorbește despre un profet care a încercat mai întâi să se ferească de misiunea sa, dar în cele din urmă s-a pocăit. Misiunea sa a fost să salveze orașul Ninive, ai cărui locuitori nu erau evrei. Având în vedere starea precară a lumii de astăzi, ar trebui să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei povești și a semnificației ei pentru fiecare persoană de pe Pământ, în special pentru noi, evreii, și asupra rolului nostru față de întreaga umanitate.

În poveste, Dumnezeu îi poruncește lui Iona să le spună oamenilor din Ninive, care au devenit foarte răi unii cu alții, să își corecteze relațiile dintre ei, dacă doreau să supraviețuiască. Cu toate acestea, Iona a renunțat la rolul său și a fugit pe mare cu o corabie, într-un efort de a scăpa de porunca lui Dumnezeu, făcând marea să se dezlănţuie și aproape să scufunde nava. În culmea furtunii, Iona a mers să doarmă, detaşându-se de tumult și lăsându-i pe marinari să se descurce singuri. Treptat, ei au început să bănuiască că cineva dintre ei a fost cauza furtunii și zarul a căzut asupra lui Iona, singurul evreu aflat la bord.

Lumea de astăzi este similară cu corabia lui Iona. Acum, marea din jurul nostru se dezlănțuie, iar marinarii, care sunt întreaga omenire, dau vina pe evreul de la bord pentru toate necazurile lor. După cum este scris, „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot 63) și așa cum scrie cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „acestea cauzează sărăcie, ruină, jaf, ucidere și distrugere în întreaga lume” ( Introducere la Cartea Zohar).

O lumina către natiuni

Putem fi mai înțelepți decât Iona și să evităm loviturile, acţionând și unindu-ne de bunăvoie, pentru a neutraliza tot răul. În carte, Iona le spune marinarilor să-l arunce peste bord, pentru că numai asta va calma marea. Fără tragere de inimă, marinarii se supun și furtuna se calmează. O balenă îl înghite pe Iona și timp de trei zile și trei nopți rămâne în abdomenul ei, analizându-și acțiunile și deciziile. El imploră pentru viață și jură să-și îndeplinească misiunea.

La fel ca Iona, fiecare dintre noi poartă înăuntru ceva care stârnește lumea. Noi, poporul Israel, purtăm o metodă pentru realizarea păcii prin conexiune. Unitatea este însăși rădăcina ființei noastre. Este ceea ce ne face popor pentru că am fost declarați națiune, numai după ce ne-am angajat să fim „ca un singur om cu o singură inimă”, când “am stat în fața Muntelui Sinai și ne-am străduit să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”. Astăzi trebuie să resuscităm această legătură pentru că oriunde mergem, această putere neexploatată destabilizează lumea din jurul nostru, pentru a ne obliga să ne unim și să deschidem conducta bunătății și a liniștii.

Așa cum separarea actuală dintre noi proiectează separarea către întreaga umanitate, unitatea dintre noi va radia și pentru restul națiunilor, inspirându-i să se unească. Aceasta va înzestra omenirea cu forța necesară pentru a realiza o conexiune mondială. Acesta este sensul de a fi „lumină pentru națiuni”. Așadar, singura întrebare este dacă ne asumăm responsabilitatea, sau preferăm să fim aruncați peste bord, pentru a accepta ulterior îndeplinirea sarcinii noastre.

Dacă vrem să punem capăt necazurilor noastre, să scăpăm de antisemitism și să avem o viață sigură și fericită, trebuie să ne unim și astfel să oferim un exemplu de unitate pentru toate națiunile. Astfel vom aduce pace și liniște lumii. În caz contrar, ura națiunilor față de noi va continua să crească. Prin urmare, poporul Israel trebuie să devină un model pentru lume. Rav Kook, primul rabin șef al Israelului, a explicat-o în cartea sa, Orot Kodesh (Luminile sacre), „De vreme ce am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiți de iubirea necondiţionată și lumea va fi reconstruită cu noi”.

“O rugă de Yom Kippur care va fi auzită” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O rugă de Yom Kippur care va fi auzită

În ceea ce privește binele și răul – „Indiferent de modul în care ne comportăm sau de locul în care ne aflăm, vom scăpa de orice până la urmă, pentru că Dumnezeu este bun și binevoitor pentru poporul nostru”. Acesta este calculul evreiesc obișnuit de Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru a spune clar și simplu: Gândiți-vă de două ori, pentru că acesta este un nonsens pur. „Tratamentul nostru special” poate fi de fapt rezumat, ca lovituri constante care ne împing mereu către căutarea profundă a sufletului, despre comportamentul nostru egocentric și dăunător față de ceilalți. Admiterea însăși a stării noastre necorectate este totuși un mare pas către adevărata rugăciune de care avem nevoie, una care va aduce iertare și salvare.

Dar ce este o rugăciune adevărată? Este un proces intern de autoexaminare, care ne aduce la înțelegerea faptului că am o problemă, că nu pot căuta nicio justificare a modului în care sunt sau a dorințelor și acțiunilor mele egoiste în propriul beneficiu, în detrimentul altora. Aceasta este natura cu care fiecare dintre noi a fost creat și pe care am moștenit-o de la naștere, așa că, pentru a ne ridica deasupra ei și a dori să fim cu adevărat atenți cu ceilalți, trebuie să strigăm către Creator pentru ajutor, pentru corectare.

Anul acesta, pandemia de coronavirus prezintă o oportunitate specială pentru o astfel de rugăciune. Situația noastră strâmtorată ne ajută prin adăugarea urgenţei strigătului nostru. Restricțiile congregaționale nu trebuie să interfereze cu esența sau eficacitatea rugăciunii noastre. Conexiunea fizică nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în inimă, locul spiritual unde are loc rugăciunea. În loc să stea ca un obstacol în calea conexiunii noastre, separarea fizică va dezvălui adevărata distanță dintre noi, marile goluri și separarea dintre inimile noastre.

Prin necazurile neplăcute ale vremurilor noastre, putem descoperi în cele din urmă ce ar trebui să cerem. Dacă vom ajunge la un astfel de discernământ, această criză actuală ne va fi de un ajutor neprețuit. După cum este scris:

„Nu există un moment mai fericit în viața unei persoane decât atunci când descoperă cât de absolut neputincios este, și își pierde credința în propriile forțe, deoarece a depus toate eforturile posibile, dar nu a ajuns la nimic. Aceasta pentru că tocmai în acest moment, în această stare, el este pregătit pentru o rugăciune completă și clară către Creator.”

– Cabalistul Rav Yehuda Ashlag, Pri Hacham: Igrot Kodesh.

Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea rănilor pe care ni le facem reciproc, în viața noastră de zi cu zi, atunci când îi tratăm pe toți și tot ce ne înconjoară cu nepăsare și lipsă de considerație, urmărindu-ne doar obiectivele personale, împotriva binelui comun.

Astfel, adevăratul păcat este faptul că nu vreau să știu care este păcatul meu, cum îi rănesc pe alții. Doar atȃt. Pentru că dacă aș fi știut, atunci mi-ar fi fost clar că ar fi trebuit să mă întorc la Creator, cerându-I corectarea mea. În starea noastră actuală de neconștientizare, nu suntem în stare să descoperim în acțiunile noastre situația reală cu care ne confruntăm. Noi nu credem că acțiunile și calitățile noastre sunt chiar atât de rele.

Păcatul meu este că nu văd adevăratul meu rău, nu mi-l atribui mie și refuz să cred că trebuie să mă schimb. Nu cer să pot să-i iubesc pe ceilalți, să-i ajut pe toți și să mă sacrific chiar și puțin, de dragul umanității. Nici măcar nu mă gândesc la asta. Deci, trebuie să ajungem în primul rând la realizarea faptului că acesta este păcatul nostru și acesta ar trebui să fie locul adevăratei remușcări în inimile noastre.

În lumea noastră globalizată, devine mai clar în fiecare zi, că umanitatea este din ce în ce mai conectată și interdependentă. Totul în realitate este atât de complicat, încât chiar dacă nu cauzez rău în mod activ nimănui, nu înseamnă că nu am provocat niciun rău. Pur și simplu faptul că nu am făcut bine altora, prin urmare, prin această omisiune am provocat rău. Inacțiunea noastră este și păcatul nostru. Deci, în loc să încercăm să reparăm lumea, trebuie mai întâi să ne reparăm pe noi înșine și să învățăm cum să fim un exemplu pentru ceilalți.

În special de acest Yom Kippur, în timp ce ne confruntăm cu o puternică plagă a naturii sub forma coronavirusului, putem ajunge la înțelegerea faptului că situația ne oferă fiecăruia o oportunitate de introspecție profundă. Ne putem da seama că o rugăciune reală nu este o lectură mecanică a versetelor, ci o examinare profundă, pe noi înșine, care ne apropie de o cerere onestă de unitate, ca obiectiv final.

Fie ca toți să realizăm adevărata conexiune a inimilor noastre și să fim înscriși și marcați în Cartea Vieții, pentru un an bun!

“O Sukkah a păcii pentru întreaga lume” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O Sukkah a păcii pentru întreaga lume

Vă rugăm să rețineți că postările de pe bloguri sunt contribuiţii ale terților. Opiniile, faptele și orice conținut media din acestea sunt prezentate exclusiv de către autori și nici The Times of Israel, nici partenerii săi nu își asumă nicio responsabilitate pentru acestea. Vă rugăm să ne contactați în caz de abuz. În caz de abuz, raportați această postare.

Acesta este un sezon de neuitat al sărbătorilor evreiești. Sărbătoarea Sukkot din acest an va fi caracterizată de restricții în felul în care este sărbătorită de obicei, din cauza pandemiei. Adunările tradiționale extinse și ospitalitatea vor trebui să aștepte. De ce se desfășoară astfel evenimentele? Pentru a ne determina să reflectăm și să ne dăm seama că situația noastră cu pandemia nu vine ca o lovitură de pedeapsă, ci ca un apel de trezire pentru a analiza starea de ură și diviziune dintre noi. Prin menținerea separării noastre fizice, natura încearcă să inverseze starea noastră de separare și să ne apropie inimile una de cealaltă, pentru construirea unei adevărate Sukkah de iubire și unitate, care să acopere întreaga umanitate pentru un bun viitor.

Festivalul Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) este considerat o sărbătoare plină de bucurie. Anul acesta nu există niciun motiv să ne simțim diferit, întrucât ni s-a oferit o oportunitate extraordinară de a analiza tratamentul defectuos reciproc dintre noi și de a-l corecta. Pentru aceasta, trebuie făcută o analiză profundă a sufletului. Este similar cu nevoia unui diagnostic precis înainte de a putea primi medicamentul potrivit, pentru a-și reveni complet dintr-o boală.

Suntem obișnuiți să ne trăim viața într-un parteneriat confortabil cu ego-ul nostru. Cu toată onestitatea, nu putem face pe victimele ca și cum am fi niște miei nevinovați pentru sacrificare, care au fost fără să vrea, sub controlul acțiunilor noastre egoiste față de ceilalți, ca și când am fi fost fără cuvânt sau liber arbitru. Comportamentul nostru egoist este intenționat și ne-a îndeplinit interesele egocentrice, chiar dacă acestea au fost în detrimentul celor din jurul nostru. Prin urmare, natura ne semnalează că nu suntem demni să stăm împreună într-o Sukkah comună și să-i întâmpinăm pe Ushpizin(oaspeți) până când nu corectăm modul în care relaționăm unii cu alții. Virusul ne învață că, în lumea noastră interdependentă, supraviețuirea întregii civilizații este în pericol, dacă nu considerăm drept obiectivul nostru principal cooperarea în beneficiul nostru reciproc

Conform înțelepciunii Cabalei, umanitatea intră într-o etapă de dezvoltare numită „Ultima generație”. Aceasta se referă la un proces treptat de schimbare, în timpul căruia o nouă societate trebuie construită, în așa fel încât funcționarea ei să corespundă și să se alinieze legilor naturii, ceea ce înseamnă că va fi în conexiune și echilibru cu natura. Această nouă societate trebuie să știe să se gestioneze corect pentru a ajunge la o stare echilibrată. Această perioadă de tranziție oferă o cale de intrare în prima generație, care începe să realizeze adevărata iubire față de ceilalți. Cu toate acestea, până la atingerea acestei stări, starea opusă este dezvăluită în fața ochilor noștri – una a atitudinilor și acțiunilor exploatatoare și nesăbuite. Această stare neplăcută de separare este dezvăluită, ca noi să privim în noi înșine, să vedem daunele pe care le provocăm și să cerem ajutor de la forța superioară care controlează toată realitatea, pentru a face o corectare.

Sukkot simbolizează frumosul proces de schimbare interioară a atributelor noastre egoiste, în timpul căruia luăm „resturile hambarului și a vinăriei” – elemente care reprezintă calitatea iubirii pentru ceilalți și care acum ni se par a nu avea nici o valoare – și le ridicăm deasupra capetelor noastre ca cele mai prețioase și mai importante atribute, ca un acoperiș care ne acoperă de soarele arzător. Sukkot este o chemare să ieșim din „casa” noastră egoistă confortabilă, adică iubirea noastră de sine și să construim o nouă structură, o Sukkah, simbol al noii lumi pe care o putem crea dacă dobândim calitățile de dăruire și frăție.

Prin urmare, adevăratul sens al acestui festival este de a construi o nouă realitate, de înțelegere și susținere reciprocă – o Sukkah de pace – prin forța pozitivă pe care o generăm prin unitatea noastră. Noi, poporul evreu, trebuie să fim un exemplu de coeziune, și să deschidem calea pe care să o urmeze alții, adunând întreaga lume sub un mare acoperiş de stuf, în care vom fi uniți ca unul singur. Când se va întâmpla acest lucru, locuința temporară a Sukkah va fi finalizată ca spațiu comun pe care îl facem unul pentru celălalt în inimile noastre, asigurând umanității o viață sănătoasă și o coexistență fericită, sub un singur acoperiș global.

Sarbatori Fericite!

Rosh HaShanah – E timpul să cerem iertare

Rosh HaShanah este momentul în care cerem iertare Creatorului pentru greseli. Adică simt că nu am importanța și măreția Creatorului și, pentru asta, îmi cer iertare. La urma urmei, dacă l-aș simți pe Creator ca fiind măreț și important, atunci, desigur, m-aș comporta diferit. Se pare că îmi lipsește doar sentimentul Creatorului.

Prin urmare, cer: „Lasă-mă să te simt și voi deveni diferit!” Iată ce ar trebui să spună un om Creatorului; aceasta este o dorinta corectă și o cerere de iertare corectă. De ce comit rautati? Pentru că îmi lipsește sentimentul Creatorului, care se numește credință. Nu există sentimentul Creatorului, nu există credință și, prin urmare, nu există nimeni care să mă oprească. Nu pot acționa altfel pentru că dacă Creatorul nu  mă conduce, atunci înclinația rea, egoismul, conduce.

Prin urmare, îl rog pe Creator să mă conducă. Aceasta este principala mea cerere, după care ajungem la Rosh HaShanah, venim la rege, adică vrem să-L punem să domnească peste noi.

Vreau să mă căiesc pentru toate păcatele mele, adică să știu și să simt tot ce interferează cu corectarea mea. Îi cer Creatorului să-mi deschidă ochii și să mă lase să simt unde este faradelegea mea și unde este porunca, astfel încât să inteleg unde îndeplinesc poruncile Sale: să dăruiesc, să iubesc, să ne unim și unde acționez invers.

La urma urmei, acum nu simt asta în fiecare moment al vieții mele. Și dacă aș face-o, m-aș corecta cu siguranță. Problema este că nu simt Creatorul, forța daruirii, prin intermediul căreia aș putea să mă verific. Cu această senzație mă îndrept spre Creator și îi cer ca El să-mi dea ocazia să mă verific față de forța de dăruire și atunci nu voi comite niciodată o faradelege.

Nu mă întorc în trecut și nu cer iertare pentru el. Trebuie să plâng nu în legatura cu ceea ce s-a întâmplat, ci în legatură cu faptul că nu mă străduiesc pentru corectare și nu cer Creatorului să mă ajute în acest sens. Vreau să avansez și să nu ma adâncesc în trecut, vărsând lacrimi asupra a ceea ce am făcut.

Chiar am făcut ceva? Nu am făcut nimic. Creatorul a făcut totul. Și a făcut-o intenționat, astfel incat și să știu acum ce trebuie să repar. Iau acest rău, această crimă, care tocmai mi-a fost dezvăluită și încep să o corectez. Toate strădaniile mele sunt înainte, nu înapoi. Aceasta este diferența!

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah, 16/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (Iertare)”

Rosh HaShanah – Începutul unei vieți noi

Omul apare din Exodul din Egipt, ridicându-se deasupra egoismului său. Până nu-și părăsește egoismul, el nu este încă considerat o persoană, deoarece se află la mila naturii sale egoiste. Prin ridicarea deasupra egoismului, o persoană devine cel puțin oarecum asemănătoare cu Creatorul și se numește Adam.

Prin urmare, gradul de om începe cu Paștele. Dar apoi trebuie să trecem printr-o perioadă de șapte luni, în funcție de numărul de Sefirot, în timpul căreia trecem de la dorința de a primi la dorința de a dărui. În a șaptea lună după Paște, începe Rosh HaShanah (anul nou); un nou început când începem cu adevărat să construim un nou grad spiritual.

Totuși, înainte de aceasta, este necesar să se facă un calcul onest: ce sunt eu, de unde vin, ce ar trebui să construiesc, de ce anume să mă îndepărtez și de ce să mă apropii? De aceea există o perioadă numită Slichot (pocăință) înainte de anul nou în care fac cercetări: de unde vin, din ce calitate și la ce calitate vreau să ajung? Vreau să trec de la primire la dăruire, de la mintea animalistică la credință mai presus de rațiune, adică la mintea spirituală, la opinia Creatorului.

În loc să văd, să simt și să percep lumea prin ochi de animal, vreau să ajung la o nouă percepție a realității și să văd totul prin ochii dăruirii, prin forța credinței. Atunci, în locul acestei lumi, voi vedea o lume viitoare. Toate acestea simbolizează Rosh HaShanah – începutul noilor schimbări.

Anul acesta este foarte special pentru că se întâmplă schimbări imense pentru întreaga umanitate. Pentru prima dată, întreaga omenire se confruntă cu o schimbare atât de radicală; acesta este într-adevăr Rosh HaShanah – începutul unui nou an, noi schimbări pentru toată lumea.

Puteți vedea acest lucru ca fiind împlinirea promisiunii Creatorului. Cei care încearcă să înțeleagă acest lucru și să ajute omenirea să facă acest lucru corect, rapid, cu iubire pentru toată lumea și iubire pentru Creator, sunt numiți Israel, ceea ce înseamnă direct către Creator (Yashar-El).

Această stare poate fi atinsă doar prin corectarea sufletului sfărâmat al lui Adam HaRishon. Creatorul l-a rupt în mod deliberat, astfel încât acum să îl putem asambla precum copiii asamblează blocurile LEGO și, din aceasta, putem înțelege mai bine viața spirituală la care trebuie să ajungem.

Prin urmare, ne bucurăm că în fiecare zi facem pași uriași înainte în a dezvălui răul naturii noastre egoiste, precum și în a recunoaște binele, adică în a înțelege că doar o bună conexiune poate salva omenirea. Acesta este singurul remediu pentru coronavirus.

Prin urmare, primim cu bucurie această sărbătoare specială de Rosh HaShanah – începutul schimbărilor.

Atunci de ce este un obicei să ceri iertare înainte de această sărbătoare? Creatorul nu are nevoie de căința noastră. El a fost cel care a făcut toate condițiile pentru care cer iertare. Dacă reacționez corect la ele, înseamnă că am înțeles corect lucrarea Creatorului asupra mea și că lucrez cu El ca partener al Său. În acest parteneriat, există multe grade: un slujitor, un păcătos, un prieten, o persoană dragă și mulți alții.

Creatorul nu are nevoie de căința și corectările noastre. Noi suntem cei care avem nevoie de ele pentru a ne ridica din ignoranță, neînțelegere și insensibilitate la cunoaștere, sentimente și solidaritate cu sistemul superior și procesul său, pentru a înțelege programul Creatorului. Nu numai că înțelegem, dar începem să și controlăm acest program. Este precum copiii care  mai întâi fac primii pași timizi în această lume, învață să trăiască în ea și, în cele din urmă, cresc și încep să o controleze.

În același mod, ne implicăm treptat în realitatea spirituală până ajungem la înțelegerea Creatorului și la solidaritate cu El și chiar luăm frâiele controlului de la El, așa cum este scris: „Fiii mei M-au învins” De fapt, numai noi putem controla înclinația rea și o putem transforma într-una bună.

Putem cere doar ceea ce depinde de noi, adică să cerem Creatorului să ne dea putere, rațiune, sentimente și capacitate de a efectua acțiunile corecte pe care El le-a lăsat pentru noi. În acest fel, devenim incluși în lumea creată de Creator și ne îndreptăm spre corectarea sa finală.

Suntem la etapa corecției finale a lumii. Până în prezent, lumea a fost corectată selectiv, în părți mici, ca și cum o piesă după alta ar fi fost înlocuită într-o mașină: motor, cutie de viteze, transmisie și așa mai departe. Dar apoi începem să punem împreună toate corectările și să lansăm întregul sistem.

Până în acest moment, toți Cabaliștii din trecut făceau corecții personale, parțiale, la sistemul sufletului comun al lui Adam HaRishon, corectând parte cu parte. Acum, însă, este timpul pentru cea mai importantă lucrare: stabilirea comunicării între părți și lansarea întregului sistem împreună.

Aceasta este o sarcină diferită. Una foarte specială. La urma urmei, trebuie să stabilim o conexiune între toate părțile, din moment ce înțelegem ce ar trebui să fie.  Prin urmare, acest lucru este posibil numai prin conexiunea noastră reciprocă, de la ușoară la grea, de la interior la exterior. Dar, în cele din urmă, trebuie să lansăm întregul sistem.

Nu cerem Creatorului să se dezvăluie pe Sine, ci noi înșine vrem să-L descoperim prin asamblarea Kli-ului nostru. Kli-ul va lucra în același mod ca și Creatorul, iar din această muncă Îl vom înțelege pe Creator. Aceasta este revelația forței superioare pe care o dorim.

Este ca și cum aș vrea să fiu ca tatăl și mama mea nu doar prin poveștile lor, ci prin organizarea vieții mele în așa fel încât să-i înțeleg și să-i simt. Din viață voi înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat cu ei și cum au avut grijă de mine și au făcut totul pentru mine. Aceasta se numește „Prin acțiunile Tale te vom cunoaște” și definește o nouă perioadă, un nou an. Lumea se îndreaptă spre o astfel de corectare.
Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 14/9/20, „Slichot”

O viață nouă nr. 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc

O viață nouă nr. 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc 5780

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Coronavirusul a introdus o nouă eră pentru întreaga omenire, chiar dacă suntem încă incapabili să-i înțelegem sensul sau să-i susținem scopul. Înțelegem că primim lovituri, dar nu știm de ce sau de la cine. Suntem ca niște copii neajutorați, care plâng, care au nevoie să crească și să se maturizeze în raport cu lumea nouă în care ne-am găsit. Trebuie să ne dăm seama că acest coronavirus este un instrument educațional care a venit pentru ca noi să recunoaștem cât de răi suntem și că trebuie să ne schimbăm atitudinile unii față de alții, astfel încât să fim mai sincronizați cu natura.

Trăim într-un sistem rotund, integral, global, interconectat și vrea ca întreaga umanitate să fie în echivalență de formă cu el, astfel încât să trăim în armonie reciprocă împreună cu el. Acest lucru necesită să avem relații bune și binevoitoare între noi, conform principiului „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și să devenim ca un singur om cu o singură inimă.

Din „Viața nouă 1278 – Un rezumat al anului calendaristic evreiesc 5780” din KabTV, 31.08.2020

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Un An Nou bun depinde de noi” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Un An Nou bun depinde de noi

Suntem în pragul unei revoluții complete – o schimbare substanțială a atitudinii noastre față de noi înșine, societate, umanitate și întreaga natură. Rosh HaShanah, în ebraică însemnând „capul” sau „începutul” „anului”, ajunge într-un moment special, ca niciodată, în mijlocul unei pandemii globale. Suntem conștienți de amploarea impactului virusului, dar trebuie să ne întrebăm în ce scop a venit? Răspunsul la această întrebare este cheia unui nou an bun, un Shana Tovah 5781.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare.

Coronavirusul ne arată exact, modul în care comportamentul nostru individualist, de proprie servire, ne conduce la distrugere și durere. Privindu-ne pe noi înșine în oglindă, cu deplină onestitate, vom dori să ne reformăm și să ne corectăm natura, într-una care dorește doar cooperare și unitate reciprocă.

Provocările și situaţiile grele din ce în ce mai mari pe care le trăim, trezesc introspecția globală, pentru a ne da seama că actuala cale pe care o parcurge omenirea nu ne conduce către un loc bun. Numai această recunoaștere este deja un pas foarte important în dezvoltarea noastră. Coronavirusul s-a dovedit a fi o forță care trezește omenirea, pentru a-şi asuma o revizuire completă a stării sale.

Înțelegerea noastră actuală a ceea ce se întâmplă se reduce la conștientizarea faptului că suntem învinşi de acest virus. Însă discernămintele noastre nu analizează mai adânc de atât. Nu avem nicio idee spre ce ne îndreaptă loviturile, de unde provin și, mai important, în ce scop. Suntem la fel de neajutorați și dezorientați, ca un nou-născut, care simte durere și nu se va opri din plâns, fără a înțelege cauza situației.

Astfel, cea mai importantă provocare a noastră este să descoperim motivul prezenţei coronavirusului, nu în sens biologic, ci în sens esențial, chiar de la originea sa. Distanțarea socială, măștile, prevenirea adunărilor, cursa globală pentru un vaccin, tratamente experimentale – toate acestea sunt măsuri care caută să atenueze problema Covid-19. Cu toate acestea, niciuna nu va putea constitui o soluție cuprinzătoare la fenomenul coronavirus.

Natura, precum un părinte iubitor, lucrează întotdeauna pentru binele întregii creații laolaltă. Loviturile, presiunile și angoasa, oricât de dureroase se simt de către fiecare individ, nu vin să ne facă rău, ci să ne aducă la echilibru cu natura și, prin aceasta, la o viață mai bună. Scopul lor este de a accentua conștientizarea priorităților noastre în viață, a ceea ce contează cu adevărat: relațiile armonioase dintre noi și cu natura.

Pandemia are drept scop să ne învețe cum să abordăm mediul înconjurător în mod corespunzător, într-un mod integrat și complementar, cu dorința de a face bine celorlalți și mediului nostru. Natura este globală, integrală și unificată. Astfel, tendința dezvoltării evolutive este de a ne determina să ne identificăm cu aceleași calități, în ciuda faptului că am fost creați diferiți și îndepărtați unul de celălalt.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare. Dacă la începutul pandemiei am văzut deja manifestări de solidaritate și ajutor reciproc, astăzi răbdarea tuturor s-a epuizat. Mai mult, iluzia că ne tratăm bine unul pe celălalt a fost spulberată și a devenit clar că natura umană este să aibă grijă numai de sine.

Neajutorarea pe care o simțim ne va determina să căutăm îndrumări de la înțelepții noștri care, de-a lungul a mii de ani, au creat o metodă unificatoare pentru acest moment special, pentru a conduce omenirea la un nou orizont. Această metodă atemporală dezvoltă într-o persoană viziunea și sentimentul că suntem cu toții într-un singur sistem. Odată ce această noțiune ne este ferm insuflată, devine firesc să-i tratăm pe ceilalți așa cum am vrea să fim noi tratați, până când devenim „ca un singur om într-o singură inimă”. Și când vom fi în cele din urmă conectați armonios, vom simți cum singura putere din natură care stăpânește totul în realitate, ne face numai bine

Deci, ce să ne dorim pentru noul an? În primul rând, să recunoaștem natura noastră umană egoistă ca o forță autodistructivă, care ne separă. În al doilea rând, că vom dori să schimbăm direcția și să ne conectăm, pentru binele tuturor. Prin aceasta, vom activa forța din natură care radiază o lume sănătoasă și pașnică. Intenția și voința noastră de a construi o conexiune profundă între inimile noastre va vindeca coronavirusul de la rădăcină și ne va asigura că anul viitor va fi cel mai dulce pe care l-am experimentat vreodată, un adevărat Shana Tovah.

“Căinţa pentru păcatele de anul trecut nu va permite repetarea lor în anul următor” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Căinţa pentru păctele de anul trecut nu va permite repetarea lor în anul următor”

În săptămânile premergătoare Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și mai ales în acea zi sfântă a anului, mulți evrei se pocăiesc de păcatele de anul trecut. Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele comise împotriva Lui și, în special, unul împotriva celuilalt și să-L rugăm să ne șteargă „acuzația”. Ne mărturisim păcatele înaintea Lui și, în schimb, ne așteptăm ca El să ne ierte.

Fiecare ocazie din calendarul ebraic simbolizează o etapă în transformarea noastră de la egoism la altruism. Acesta este sensul Tikkun – că devenim oameni buni, care vor să-şi facă bine unii altora și se străduiesc să-şi iubească aproapele ca pe ei înșiși.

La sfârșitul postului, cântăm cu bucurie pentru că păcatele noastre au fost iertate și Dumnezeu ni le-a iertat. Și ce facem imediat după aceea? Începem să completăm foaia de anul viitor. Aceasta este o completă neînțelegere a întregii idei de Slichot – cererea de iertare către Creator.

Fiecare eveniment din calendarul ebraic simbolizează o etapă în transformarea noastră, de la egoism la altruism. Acesta este sensul Tikkun – că devenim oameni buni, care vor să-şi facă bine unii altora și se străduiesc să-şi iubească aproapele ca pe sine.

Slichot nu este permisiunea de a păcătui anul viitor; este un angajament de a ne abține de la păcat, o cerere spre Dumnezeu de a ne schimba înclinația rea, egoistă, într-o înclinație bună, de dăruire. Dacă reluăm tratamentul reciproc obişnuit, îndată ce se termină Yom Kippur, este ca și cum am încerca să-L înșelăm pe Dumnezeu. Asta nu funcționează.

Noi, evreii, avem obligația să ne corectăm și să fim o națiune model, „o lumină pentru națiuni”. Acesta este motivul pentru care toate sărbătorile noastre sunt despre transformarea egoismului în altruism. Atât timp cât evităm asta, suntem priviţi ca paria în ochii lumii, o ciumă pe care lumea vrea să o curățe și să o îndepărteze. Ne întrebăm de ce există antisemitism și de ce evreii au suferit din mâinile națiunilor, de-a lungul generațiilor, dar noi înșine le facem să ne urască, prin relația noastră abominabilă cu frații noștri.

Fiecare non-evreu, și în special antisemiţii, examinează îndeaproape modul în care ne tratăm reciproc. Chiar și Hitler a scris în Mein Kampf că evreii se unesc doar atunci când un „pradător comun” îi adună să coopereze, dar în caz contrar, ei sunt răi unul cu altul. Dacă dorim ispășire pentru păcatele noastre, trebuie să ne uităm la trecutul nostru, doar pentru a învăța din el, cum să ne tratăm mai bine unul pe altul și să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de a ne ține promisiunea față de El, dar mai ales unul faţă de altul.

“Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?” (BIZCATALYST)

Noul meu articol de pe BIZCATALYST “Rosh Hashanah, înainte de a se îmbunătăţi, situaţia se va înrăutăţi?

Suntem pe cale să sărbătorim Anul Nou Evreiesc, un Rosh Hashanah ca niciunul altul. Sinagogile din America și din lume își adaptează serviciile la restricțiile Covid-19, care limitează întrunirile fizice. În afară de pierderea de vieți, membrii individuali și întreaga congregație au fost profund afectați de loviturile economice ale pandemiei, făcând ravagii în valurile repetate, care au alimentat antisemitii să dea vina pe evrei pentru crearea și răspândirea virusului. Un viitor sumbru pare a fi cel mai realist scenariu, dar acest lucru cu siguranță poate fi schimbat, dacă doar ne vom vedea soarta ca un proiect unic, împărtăşit în totalitate.

Opusul se întâmplă acum. În cadrul evreimii americane, diviziunea, ura de sine și certurile semnalează o fragmentare internă care pune în pericol continuitatea unei vieți evreiești vibrante, acum și pentru generațiile viitoare. Israelul, politica, cel care este considerat evreu, aceste subiecte și multe altele, aprind ciocniri arzătoare în interiorul comunităţii noastre.

Interesant este că pandemia de Covid-19 a venit fără să acorde atenție la cine este religios și cine este laic, de stânga sau de dreapta. Între timp, nu reușim să vedem imaginea de ansamblu, care este criza amenințătoare cauzată de un virus, care nu ignoră pe nimeni. Covid-19 a apărut și a oprit viața obişnuită, cu scopul clar de a ne face să reflectăm asupra noastră și a perspectivelor noastre egoiste față de ceilalți și faţă de mediul nostru.

Cum putem atinge o viziune globală, atunci când suntem atât de ocupați cu certuri și lupte?

Din păcate, intrăm în sezonul de sărbători cu jaluzelele trase, preocupați să ne întoarcem la rutină și la luptele noastre obișnuite de putere, având grijă doar de interesele noastre personale.

A sosit momentul să ne oprim în drumurile noastre și să ne ocupăm cu fermitate de noul an, ca o oportunitate unică de introspecție și schimbare. Rosh Hashanah, din ebraicul „Rosh Hashinui”, marchează nu numai începutul calendarului ebraic, ci simbolizează și reînnoirea – un timp pentru evaluarea interioară a gândurilor noastre față de ceilalți, și a intenției din spatele acțiunilor noastre.

În prezent, suntem conduși de intelectul nostru, care face imediat calcule despre cum să urmărim cel mai bine relațiile egoiste pentru propriul beneficiu, provocând separarea și conflictul. A venit momentul să fim inspiraţi de o mentalitate mai înaltă, mai cuprinzătoare și mai stabilă, una care ne va ajuta să deschidem ochii și să recunoaștem luptele noastre epuizante și nefructuoase din viață, și să alegem schimbarea.

Cum este posibilă o astfel de transformare semnificativă? Prin puterea naturii – o forță care funcționează în mod consecvent, pentru a uni toate detaliile realității, care ne îmbrățișează și ne leagă pe toți ca unul singur, care transcende punctele noastre de vedere limitate și egoiste – este asigurată schimbarea profundă.

Problema noastră este că în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii, unde totul funcționează în echilibru. Datorită lipsei noastre de integrare cu sistemul mai larg în care trăim, prin spargerea relațiilor dintre noi, natura va continua să amplifice impactul pandemiei, până când vom reacționa și ne vom uni. Viețile noastre deja sunt conduse de închideri, restricții, incertitudine și fiecare lovitură succesivă va fi chiar mai dureroasă decât precedenta, până când vom face eforturi pentru a îmbunătăți conexiunea în relațiile noastre umane.

Cu toate acestea, nu este nevoie să așteptăm ca situația să se înrăutățească. Lucrurile se pot îmbunătăți dacă vom începe să ne întrebăm care este cauza principală a coronavirusului, să învățăm din viață ceea ce este esențial pentru noi să existe și să ne apropiem reciproc, într-un mod sănătos și cu considerare. La fel ca lumea naturală rotundă și conectată din jurul nostru, natura încearcă să ne învețe să trăim în armonie și pace, din dorința de a face bine altora, implementând principiul evreiesc suprem, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și transformându-ne inimile.

Trezim forța care propulsează o schimbare pozitivă, atunci când facem un pas spre conexiune, când ne apropiem și reducem decalajele uriașe dintre noi. O putem face fie împotriva voinței noastre, fie proactivi, cu inimile deschise. Nici nu avem nevoie să ștergem sentimentele negative și dezacordurile dintre noi, ci doar să ne ridicăm deasupra lor în spiritul „iubirea va acoperi toate crimele”. (Proverbe 10:12)

Pe scurt, puterea iubirii pe care o activăm prin conexiunea inimii noastre, mai presus de orice ne sfâșie, este tocmai ceea ce ne va îndulci soarta ca popor evreu și ca indivizi, menținându-ne puternici și sănătoși. Rosh Hashanah Fericit!