Category Archives: Sarbatori

Toţi ies din Egipt

Anul acesta, din cauza pandemiei de coronavirus, nu vom putea ține Seder Pesah cu o mie de invitați ca în anii precedenți. Sper că acest lucru este foarte asemănător cu starea poporului Israel când a părăsit Egiptul, care era și el în întuneric, în timp ce erau deconectaţi unul de celălalt.

Au înțeles că trebuie să se conecteze, dar încă nu au găsit puterea în ei înșiși pentru asta. Și suntem în aceeași stare și sper cu adevărat că, deoarece toţi stau în colțul lor, fiecare va simți că o forță superioară ne-a despărțit și ne-a zdrobit. Suntem foarte depărtaţi și nu ne simțim unul pe altul.

Virusul acționează pentru a ne explica cine suntem cu adevărat, astfel încât să ne putem ridica deasupra acestui virus cu ajutorul forței superioare. Creatorul ne va uni și ne va corecta, și vom merge înainte către pământul liber, ferit de dorința noastră egoistă. Acolo ne vom uni toți, împreună cu Creatorul, într-o singură contopire: Israelul, Tora și Creatorul sunt unal. Să sperăm că se va întâmpla asta

Lumea exterioară și calitățile interioare sunt din ce în ce mai apropiate unele de altele: bărbați, femei, copii – toţi ies din Egipt. Sper cu adevărat că o vom face în această seară. Pregătiți-vă interior, pentru exod.

Și nu contează ce avem pe masă, principalul lucru este în inimile noastre: cât de mult vrem să ieșim din egoismul nostru, să ne ridicăm deasupra lui și să unim ceea ce am scos din Egipt, astfel încât să ne adunăm sufletul strălucitor. Vă doresc Pesah fericit, adică drumul măreţ de a ieși împreună din egoism.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”

Sărbătoarea Pesah din puncte de vedere diferite

Întrebare:  Care este diferența dintre explicația Cabalistă a lumii noastre și a sărbătorii de Pesah, față de opiniile obișnuite?

Răspuns:  Există mai multe niveluri de explicație a existenței ei, a creării ei,  adezvoltării, a scopului și sarcinii umane din ea. De exemplu, putem spune că sărbătoarea de Pesah este:

  1. perioada istorică a sclaviei oamenilor din Egipt,
  2. vorbește de „sclavia” omului în egoismul său, Egipt, Faraon,
  3. vorbește despre dezvoltarea creației, a dorinței, sub influența Creatorului, lumina și absența ei, sub influența întunericului, a Egiptului, a Faraonului.

La diferite niveluri puteți spune că este vorba despre:

  1. performanța mecanică a ritualurilor, care sunt denumite în mod obișnuit porunci,
  2. împlinirea psihologică a poruncii „iubește-ţi aproapele tău, ca pe tine însuți”, ca o regulă generală (klal) a Creatorului, care include toate celelalte reguli, așa cum se spune în Tora: „Iubirea aproapelui tău este legea generală a Torei“,
  3. efectul Cabalist al luminii superioare asupra lumilor și prin ele asupra sufletelor care trec prin etapele dezvoltării lor spirituale, ale corectării.

Pesah înseamnă sfârșitul puterii Faraonului

Pesah marchează exodul din egoismul nostru, legea naturii pământești, materiale, a Faraonului nostru. Faraonul deține întreaga persoană sută la sută, cu excepția unui singur gând, singurul punct din inimă care ne conectează cu Creatorul.

Trebuie să ne îndreptăm către Creator prin acest punct și să-i cerem să ne tragă cu celălalt capăt al frânghiei din puterea Faraonului.

Pandemia coronavirusului, carantina în casă, condițiile extreme experimentate de un individ astăzi, aceasta este tocmai perioada anterioară exodului din Egipt și, ne pregătim să părăsim sclavia egipteană pentru a ieși din puterea dorinței de primire, cea care ne desparte, spre unificare.

Când începem să ne simțim unitatea, înseamnă că am părăsit Egiptul și am ajuns în țara lui Israel, spre o dorință îndreptată direct către Creatorul, Isra-el (Iașar-El).

Egiptul este starea noastră actuală în care fiecare se află în egoismul său. Dar există țara lui Israel, o dorință îndreptată direct către Creator. Trecerea de la Egipt la țara lui Israel, de la o dorință la alta, se numește exodul din Egipt și constă în mai multe acțiuni.

Să sperăm că vom face această tranziție în curând și că dorința noastră va fi îndreptată către Creatorul din interiorul vasului numit suflet, așa că vom fi demni să vedem, să simțim și să trăim într-o altă etapă a vieții – pe cel mai înalt pământ.

Fiecare dintre noi vrea să iasă din Egipt, din egoismul său, pentru a părăsi vechea abordare a vieții, care ne obligă să ne gândim și să ne pese doar de noi înșine. Până la urmă, aceasta este natura mea, m-am născut și am trăit cu ea. Dar punctul din inima care se trezește în mine mă cheamă să abandonez egoismul.

Întâi vreau să părăsesc o lume și să intru în alta doar ca să pot face lucrurile mai bune pentru mine. Dar pe drum încep să înțeleg că trecerea de la o lume la alta, de la Egipt la țara lui Israel, este o ascensiune de la un nivel la altul.

Egiptul înseamnă grijă pentru sine iar Israel înseamnă grijă pentru Creator, oferindu-i „plăcere”. Și pentru ca eu să mă duc într-adevăr la Creator și să nu întorc totul în favoarea mea, Creatorul îmi dă un semn: Dacă mă gândesc la binele celorlalți, atunci sunt direcționat către Creator.

Creatorul a rupt intenționat în multe părți dorința pe care El a creat-o, pentru a ne arăta că fiecare dintre noi se gândește doar la sine. Dar, dacă vreau să aspir către Creator, trebuie să mă gândesc la ceilalți și, gândindu-mă la ei voi ajunge să mă gândesc la Creator.

Atunci voi deveni precum Creatorul, asemănător cu El: Creatorul se gândește la mine sută la sută, iar eu, printr-un procent din dorințele mele, mă gândesc la El. Pe măsură ce acest procent crește, mi se revelează Creatorul și încep să Îl simt, să mă apropii de El și mă unesc cu El, între noi apare o legătură.

Pe măsura legăturii mele cu umanitatea, cu societatea, mă orientez mai bine către Creator și Îl. Acesta este întregul proces de ieșire din Egipt. Pe această cale parcurgem multe schimbări, multe puncte de control, despre care vorbește în Tora.

Metodologia științei Cabala constă în călăuzirea unei persoane prin toate aceste etape de la egoismul său primordial, de bază, până la asemănarea sută la sută cu Creatorul, ceea ce se numește sfârșitul corecției.

Ne îndreptăm deja pe această cale. Într-adevăr, la început nu am înțeles deloc că suntem în strânsoarea egoismului, dorința noastră de plăcere. Dar treptat am avansat și astăzi simțim deja că grupul de studiu este un mijloc de găsire a Creatorului și că egoismul, care se numește Faraon, ne domină.

Pentru a transforma egoismul în dăruire, trebuie să evadăm din el și asta se numește exodul din Egipt, ieșirea se face cu ajutorul Luminii Reformatoare, Tora.

Când dorința se transformă de la primire la dăruire, înseamnă că fac trecerea mea din Egipt în țara lui Israel. Pe parcurs sunt multe schimbări, multe stații intermediare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 31/03/20 – „Pesah (Trecerea)”

 

Vindecare, nu plăgi

Întrebare: Sărbătoarea Paștelui simbolizează exodul din Egipt. Egiptul este personificarea egoismului nostru, percepția consumatorului despre lume. Putem spune că stăm în pragul celor zece plăgi ale Egiptului? Să presupunem că prima dintre acestea este coronavirusul. Există alte lovituri care ne așteaptă?

Răspuns: Aș dori foarte mult ca acest lucru să fie adevărat. 🙂

Întrebare: De ce ești întotdeauna atât de fericit de lovituri?

Răspuns: Pentru că le privesc ca pe un remediu, nu ca pe niște plăgi.

Întrebare: Ne poți învăța să le privim și noi așa?

Răspuns: Începeți să studiați Cabala și veți vedea că toate loviturile sorții sunt orientate doar spre a ne vindeca de egoism. Apoi vom putea să ne unim, să urcăm, să începem să vedem alte lumi, cele superioare, în timp ce trăim în această lume. Să simțim că existăm veșnic în vastele zone ale lumii superioare.

Omul este destinat, cum se spune, să trăiască în Grădina Edenului. Trebuie să înțelegeți ce înseamnă să vedeți această lume în timp ce trăiți în lumea noastră.

Sper că toți acești viruși sunt ultimii. Și deși vor fi din ce în ce mai mulți, aceștia sunt din ce în ce mai clar îndreptați să îl schimbe pe om.

Întrebare: Crezi că ne așteaptă alte lovituri?

Răspuns: Totul depinde de noi. Dacă nu învățăm de la primul virus, va exista un al doilea, al treilea, precum cele zece plăgi ale Egiptului.

Din emisiunea de pe KabTV „Coronavirusul Schimbă Realitatea” din 19.03.2020

 

Sărbători spirituale, Partea 9

Totul începe de la Pesah

Întrebare:  Nu este clar de ce după Purim, adică după ce o persoană și-a corectat dorințele, devine similară Creatorului, începe din nou Pesah?

Răspuns:  Pentru că toate sărbătorile (Hagim) sunt un circuit, de la cuvântul „Mechuga”, mișcarea în cerc.

Totul pornește de la Pesah, care reprezintă ieşirea din Egipt, adică revelarea egoismului.

Faraonul reprezintă egoismul, care se descoperă treptat în noi.

Moise (Moshe), din cuvântul „Limshoch”, este forța care ne scoate din egoism și ne conduce afară din Egipt.

Zece plăgi sunt zece restricții care ne împing către ieșirea din Egipt; fără ele nu l-am fi părăsit.

Întrebare:  Înseamnă că o persoană ar trebui să simtă zece lovituri asupra egoismului său?

Răspuns:  Da. Ele se manifestă în conștientizarea răului egoist. Începi să înțelegi că natura ta este rea.

Când o persoană intră în Egipt, simte întunericul, lipsa completă de speranță, nu poate face nimic cu viața sa, cu sine însuși, pentru că egoismul îl îngroapă de viu în pământ.

Acest lucru a fost descris de cabaliști pe baza simţirilor lor interioare.

Întrebare:  Una dintre ciumele egiptene este uciderea tuturor primilor născuți. Ce inseamna asta?

Răspuns:  Copiii sunt viitorul nostru. Uciderea lor înseamnă că o persoană nu vede viitorul în egoismul său.

Întrebare:  Deci Cabaliștii au sesizat aceste stări și au făcut analogia cu lumea noastră, de exemplu, uciderea primului născut și întunericul egiptean și le-au descris?

Răspuns:  Este absolut evident că aceste acțiuni în lumea spirituală ar trebui să producă astfel de consecințe în lumea noastră. Acesta este motivul pentru care acest lucru este descris în limba lumii noastre.

Întrebare:  Au murit cu adevărat acești prim-născuți în Egipt?

Răspuns:  Nu. Tora descrie tot ce se întâmplă la gradele superioare din interiorul nostru; atunci când lucrăm asupra noastră, încercând să ieșim din Egipt, primim lumina numită „Tora”, o stare de înălțare spirituală, care se numește Țara lui Israel și aşa mai departe.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei,” 1/29/19

“Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul” (Times Of Israel)

Jurnalul “The Times of Israel” a  publicat noul meu articol “Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul

Sărbătoarea de Pesah (Paște în limba ebraică) din acest an este de așteptat să fie unică în istoria modernă. Pentru prima dată, poporul evreu de pretutindeni va sărbători atât în jurul mesei, cât și în internet. Este o situație specială, datorată restricțiilor aplicate asupra sărbătoririi în familia extinsă, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili, pe vârstnici, de o potenţială infectare cu COVID-19. Această situație nouă este o oportunitate de a ne extinde percepţia și a privi imaginea de ansamblu: conexiunea dintre ieșirea din Egipt și ieșirea din această pandemie.

În noaptea de Pesah, toată lumea stă alături de cei dragi, la o masă festivă, citind despre libertate, despre suferințele sclaviei și ale bolilor, despre dorința de eliberare. Ne întrebăm, Ma nishtana (ce s-a schimbat)? Reflectăm la ceea ce diferențiază noaptea aceasta de toate celelalte. Anul acesta, această întrebare tradițională are o dimensiune mai profundă, cerând din partea noastră o analiză semnificativă și completă.

Trecând peste toate calamităţile

Pesach este „trecerea” sau „tranziția” de la starea egoistă de iubire de sine la aceea în care îți iubești aproapele, când te gândești cât de puțin și la ceilalți. Această transformare este similară cu înlocuirea completă a programului de operare al unui computer. Și noi, oamenii, trebuie să ne înlocuim programul interior actual, bazat pe interes și egoism cu unul bazat pe grija reciprocă.

Pandemia de coronavirus a izbucnit în întreaga lume exact în acest scop: pentru a ne da seama că întreaga umanitate este un întreg și orice element din natură, chiar și un virus minuscul, poate afecta instantaneu întregul sistem. Pandemia ne spune: „Stați acasă; veți fi închişi până când veți începe să vă dați seama că sunteți blocați în interiorul ego-ului vostru”. Situația noastră actuală indică faptul că natura este interconectată și doar oamenii sunt izolați intern, unii față de alții.

Expresia „am fost sclavi”, pe care o recităm ca parte a tradiției de Pesah, se referă la marele ego care stăpânește totul. Suntem sclavi ai Faraonului, ai egoismului nostru, din cauza lipsei de considerație față de ceilalți. În lumea modernă, am ridicat puterea Faraonului la o cotă amețitoare și acum acesta ne loveşte din plin. Egoismul fără restricții ne instigă împotriva altora, provocând respingere, certuri și lupte.

COVID-19, nu este o plagă, ci o oportunitate

Toate ființele umane și toate părțile naturii sunt legate într-un sistem unitar. Dacă un individ se gândește numai la sine, este dăunător pentru toți ceilalți. Mai mult, se produce astfel un prejudiciu care se răspândește rapid pe scară largă, ca o epidemie. Corpul sănătos are nevoie ca toate organele și sistemele sale să fie integrate. În mod similar, în societate, integrarea garantează sănătatea sistemului asigurând bunăstarea oamenilor și a naturii. Prin coronavirus, natura încearcă să ne aducă la înțelegerea faptului că garanția reciprocă este o necesitate pentru supraviețuirea noastră. Adică trebuie să devenim un singur om cu o singură inimă.

Prin urmare, COVID-19 nu poate fi considerată o plagă rea, care a apărut fără niciun motiv sau scop, la fel ca plăgile din Haggadah despre care citim în mod tradițional când stăm la Seder de Pesah (masa din ajun de Pesah). Virusul este de fapt o oportunitate pentru umanitate, azi mai mult ca niciodată, de a se elibera din ghearele autodistrugerii și sclaviei. Aceste momente provocatoare ne pun în față o oglindă, ca să  conștientizăm ce trebuie corectat pentru a fi în echilibru cu natura și a urmări bunăstarea generală. Când scopul din spatele conexiunii noastre cu lumea este de a exploata totul doar pentru un câștig personal, vine și momentul în care toate aceste conexiuni greşite devin insuportabile iar natura le distruge, manifestându-se sub forma unei calamități.

Când reparăm relațiile umane distructive și ne unim deasupra diferențelor dintre noi, suntem salvați de dușmani și ieșim din exil, spre libertate. Ieșirea din gândurile și acțiunile egoiste către cele de dăruire este scopul profund al ieșirii din Egipt.

Orice unire a inimilor și a intențiilor noastre bune, în favoarea altora, este o realizare a principiului „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunile de corectare, sunt incluse în această regulă. Astfel putem ajunge în sfârșit la conexiunea completă și corectă și intrăm în Țara (Eretz, din cuvântul Ratzon [dorință]) Israel (Yashar-El, adică direct la Creator). Cu alte cuvinte, dorința noastră devine similară cu forța naturii care controlează totul și se unește cu ea. Este Forța Superioară care aduce libertate, sănătate și toată bunătatea din viață.

Pesah fericit!

O cupă pentru Profetul Ilie

Din pagina mea de  Facebook Michael Laitman 4/8/20

În fiecare noapte de Pesah (Paște), în timpul mesei ceremoniale, există obiceiul de a turna o cupă suplimentară de vin și de a o păstra pentru profetul Ilie, ca un gest de întâmpinare. Pesah simbolizează trecerea de la egoism la altruism, iar Ilie simbolizează forța care ne schimbă de la iubirea de sine, la iubirea aproapelui. Egiptul simbolizează egoismul nostru și începem să simțim Egiptul ca un exil, atunci când începem să vrem să ieșim din egoismul nostru. Cu cât vrem să trecem mai mult către iubirea celorlalți, cu atât suferă mai mult ego-ul nostru, iar Egiptul devine mai întunecat pentru noi.

În cele din urmă, Egiptul devine atât de întunecat încât nu putem vedea nimic bun în el. Este o stare de recunoaștere intensă a egoismului nostru și o cerere din adâncul inimii către Creator să ne schimbe, pentru a nu mai face vreun rău și să nu mai avem gânduri rele despre ceilalți. Când cererea este atât de intensă, încât niciun câştig sau vreo recompensă nu mă pot ispiti nici măcar să îmi doresc să simt plăcere, are loc trecerea de la rău la bine. Această tranziție este numită „venirea profetului Ilie”.

Pesah fericit!

Sărbătorile spirituale, partea 8

Ce reprezintă personajele din Purim?

Întrebare: Ce reprezintă personajele sărbătorii Purim: Regele, Regina Ester, Mordecai și Haman?

Răspuns: Haman este marele nostru egoism fără care nu am putea să obținem corecția completă. Ester, de la cuvântul “ascundere”, reprezintă Malchut, care acționează în ascundere și în jurul căreia se învârte totul.

Mordecai (Mor-Dror) este o calitate a Bina, omul drept care nu are nevoie de nimic. El doar așteaptă starea în care să servească cu adevărat.

Ahasveros este un rege, deasupra căruia este Creatorul.

Poporul reprezintă toate dorințele noastre. Tot acest grup de actori joacă Purimul.

Întrebare: Într-adevăr, noi percepem Purim ca pe o sărbătoare a copiilor când toată lumea poartă costume și își pun măști. De ce este un asemenea obicei?

Răspuns: Oamenii își pun măști deoarece noi nu cunoaștem pe deplin esența acestei sărbători: cine pe cine joacă într-adevăr, cine se ascunde în spatele a ce și de ce tot acest lucru este necesar.

Dacă noi încercăm să jucăm această poveste în mod corect în interiorul nostru, în suflet, în conexiunea dintre noi, atunci într-un final noi ajungem la o stare numită “Purim”.

Pur, Goral – sorțul este exprimat într-un asemenea fel că este în mod absolut neclar de ce. La final, totul ar fi trebuit să fie pe partea răufăcătorului Haman, care a vrut să distrugă poporul, dar a ieșit în modul opus: el a fost atârnat de aceleași ștreanguri pe care le-a pregătit pentru Mordecai.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/29/19

“Shavuot: Israelul luminos şi poporul evreu” (The Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol  “Shavuot: Brightening Israel and the Jewish People

„Israelul este încurcat cu alegerile lor … Ei ar trebui să acționeze împreună”, a declarat președintele Trump în legătură cu incertitudinea politică din această țară, care merge la vot pentru a doua oară în acest an. El are dreptate, dar este doar un simptom al problemei mai largi a societății israeliene, profund fragmentate, căreia îi lipseşte o viziune comună asupra viitorului ei, o stare de diviziune care există și în cadrul evreimii americane, precum și între Israel și diaspora. Momentul Shavuot  și tot ceea ce reprezintă, nu poate fi mai relevant. Sărbătoarea simbolizează primirea ghidului, pentru corectarea spirituală a poporului nostru, primirea Torei sau, cu alte cuvinte, drumul pentru a ieși din necazuri.

Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? Tora nu este o cronică despre evenimentele trecute. Dimpotrivă, ea descrie momentul de concepere, când se hotărăște viitorul nostru, când se cere un răspuns clar din partea nostră, a tuturor: suntem gata să acceptăm ca lege a vieții, garanția reciprocă (Arvut)? Exact acest lucru este Tora – învăţătura despre cum să corectăm relațiile noastre tulburate și, în schimb, să devenim garant pentru fiecare dintre noi, prin a ne iubi vecinii ca pe noi, înșine.

Acesta este tocmai scopul pentru care ne-a fost dată Tora. Cu toate acestea, trebuie să ne reînnoim în mod constant starea de merit pentru primirea Torei, prin depăşirea „muntelui de ură” (Sinah), sunetul furtunii care străbate în noi. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne unim, să ne conectăm  unul cu celălalt, să devenim „ca un om cu o singură inimă” și să ”stăm la poalele muntelui”. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem pe deplin faptul că ni se dau instrucțiuni foarte importante și stricte, cu care trebuie să lucrăm, cu toată sârguinţa și în unitate tot mai mare.

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o chemare la acțiune. Sărbătoarea este luminoasă. Este plin de alb și lumină, dar chemarea la acțiune este destul de complicat de împlinit. Ne ciocnim unul de altul; oamenii sunt sufocați de indiferență, arși de furie față de cei care au opinii diferite de ale lor. Suntem într-un deșert de relații goale și fără suflet. Dacă am recunoaşte dintr-o dată modul în care egoismul ne rupe în bucăți, dacă am încerca să ne conectăm într-un singur corp unit și ne confruntăm cu divizarea noastră, aparent de netrecut, atunci ne-am da seama în mod clar cât de disperat avem nevoie de ajutor.

Această stare de claritate, cu care ne confruntăm în prezent, este o oportunitate unică pentru unitate. Numai prin creșterea conexiunii noastre vom putea să urcăm tot mai sus pe munte, ridicându-ne deasupra separării noastre. A ne ridica, înseamnă să ne mărim continuu conexiunea, deasupra tuturor problemelor, dificultăților și tulburărilor pe care le întâmpinăm, pentru a ne ajuta să depășim din ce în ce mai mult greutăţile și pentru a crea un vas în care lumina Torei să fie descoperită treptat.

În acest moment de recunoaștere, care coincide cu sărbătoarea Shavuot, avem ocazia să primim ajutor și instrucțiuni, o forță unificatoare care poate mări sănătatea noastră socială și ne permite să trăim fericiți. Acesta este momentul actual al dezvoltării evolutive în care ne aflăm: fie vom crește proactiv și vom începe să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor dezacordurilor, fie loviturile dure ale vieții ne vor forța să creștem.

Tora este, într-adevăr, cel mai puternic instrument, pe care acum, trebuie să învățăm cum să îl folosim. O persoană nu poate folosi acest instrument, singură. Problema este totuși că nu putem încă să lucrăm împreună pentru a îl folosi. Tora ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii, dar mai întâi trebuie să ne obișnuim cu faptul că ea funcționează între noi și nu individual. Egoismul, la urma urmei, este dezvăluit în raport cu alte persoane.

Prin urmare, Tora este menită să conecteze o persoană cu mediul în orice moment și nivel de dezvoltare umană. Ne dezvăluie forța bunătății și dragostei care ne unește. Începem să simțim modul în care trebuie să ne echilibrăm egoismul, înclinația cea rea, ori de câte ori este dezvăluită, cu forța bunătății și apoi să putem ține cele două forțe ca pe niște frâie, prin care putem avansa direct spre unitate și dragoste, permițându-ne să stabilim un fundament solid și luminos pentru viitorul nostru.

Matza: Pentru a scăpa

Sărbătoarea Paștelui stă în fruntea tuturor sărbătorilor și a tuturor timpurilor în procesul spiritual, pentru că simbolizează ieșirea din dorința de a primi plăcere pentru sine, către dorința de a dărui sau, mai precis, din dorința de a primi pentru sine, față de dorința de a primi de dragul dăruirii. De aceea, Paștele este atât de important; la urma urmei, este o intrare în lumea spirituală, către simțirea și înțelegerea spiritualității.

Înainte de aceasta, omul trece prin numeroase stări, plecând de la natura sa originară, când este în interiorul dorinței de a se bucura și nici nu realizează asta. Apoi, el începe să se întrebe de ce trăiește. Aceasta înseamnă că o existență simplă animalică nu-l satisface și vrea să înțeleagă sensul vieții, sursa ei, cauza și scopul ei. Un animal nu-și pune astfel de întrebări; acesta este începutul nașterii unui om.

Intrarea în spiritualitate începe cu faptul că o persoană simte dintr-o dată că nu mai poate să se gândească la sine și dorește să facă acțiuni în afara egoismului său. Paștele simbolizează intrarea într-o lume nouă, începutul unei noi stări, Lishma, începutul dăruirii, credinței, dobândirea proprietății lui Bina, conform căreia începem să muncim. (Minutul 0:10)

Numai atunci când omul simte și înțelege că nu poate acționa de dragul dăruirii, el poate fi considerat în exil. Este exilul din proprietatea dăruirii, pe care dorește să o dobândească și nu poate. Doar acest lucru măsoară amploarea și greutatea exilului. (Minutul 2:00)

Omenirea este împărțită în trei părți. O parte sunt aceia în care s-a manifestat deja punctul din inimă și conduce o persoană la Cabala sau o face să o caute. O altă parte încă nu înțelege de ce sunt necesare toate acestea. Iar cea de-a treia parte se luptă exclusiv pentru realizarea corporală, fără atingerea intenției, pentru menținerea intenției pentru sine. Pe această bază, omenirea poate fi divizată în mai multe grupuri, națiuni și tot felul de curente. (Minutul 23:00)

Egipteanul din mine mă convinge că lucrul cel mai important este de a efectua acțiunile pe care Tora le cere de la noi, dar fără a acorda atenție intenției, adică a poruncilor exclusiv corporale. Dacă nu întreb despre rezultatele muncii mele, înseamnă că sunt egiptean, că eu lucrez în conformitate cu egipteanul  meu interior. Însă, dacă încep să mă preocup de intenție, atunci mă găsesc în Egipt ca un sclav, în exilul din lumea spirituală.

Există o realitate spirituală în care totul este de dragul dăruirii, dar eu exist în egoismul meu. Măsura în care aceasta mă deranjează, mai mult sau mai puțin, determină locul meu în procesul spiritual, până când ajung la o stare în care o astfel de viață devine mai rea decât moartea pentru mine și simt că trebuie să părăsesc intenția egoistă. Aceasta înseamnă că sunt deja pe punctul de a mă elibera, adică la ieșirea din exilul egiptean.

Egiptenii mei interiori mă țin și mă conving că trebuie să continui ca și înainte și totul va fi bine, fiindcă lucrul principal este acțiunea, iar intenția nu contează. Dacă sunt de acord cu acest lucru, eu devin un egiptean. Dar, dacă lupta interioară pentru intenție apare în mine, atunci văd că sunt sub puterea egiptenilor și doresc să scap de această sclavie. Și atunci îmi dau seama că principalul lucru nu este acțiunea, ci intenția și că trebuie să scap de intenția pentru mine, însumi. Iar pentru asta am nevoie de lumina care reformează ca să fug din Egipt.

Sunt gata pentru orice, numai să nu rămân în intenția egoistă. Nu am nevoie decât de capacitatea de a efectua această acțiune. M-am despărțit deja de intenția pentru mine, însumi, dar nu am atins încă intenția de dăruire. Încă nu știu ce este dăruirea și cui să dăruiesc, dar asta înseamnă că sunt deja la ieșire. (Minutul 38:40)

Schimbarea de la egiptean la Israel înseamnă că încă nu am puterea de a face o acțiune de dăruire. Dar nici nu vreau să o împlinesc de dragul ego-ului și, de aceea, încă nu știu cum să o îndeplinesc de dragul dăruirii. Prin urmare, nu știu ce să fac. Aceasta este ieșirea din Egipt, adică în întuneric total, când nu știm ce să facem. Și, abia apoi, vine mântuirea. (Minutul 51:30)

Este scris că egiptenii lucrează cu cărămizi albe, fără nici un fel de urmă sau murdărie. Dacă aș adăuga egoist, cărămidă după cărămidă la munca mea, în fiecare zi, atunci construiesc o clădire frumoasă, albă ca zăpada, fără nicio murdărie sau umbră de îndoială, simțindu-mă complet sfânt. Egiptenii din Egipt nu pot experimenta nicio conștientizare a răului pentru că ei iau exemplu din ceea ce face întreaga lume; de ce altceva are nevoie omul?

Aceștia sunt cei șapte ani de sațietate – când omul se alătură muncii egiptenilor și se asigură de succesul ei. Nici nu-și dă seama că acționează egoist. Această conștientizare este deja rezultatul impactului luminii care reformează, care iluminează constant în mici porții, ridicându-l treptat . „Mulți bani mărunți adunați, devin o cantitate mare.” (Minutul 53:30)

Dacă nu există putere în această muncă, atunci nu rămâne de făcut decât un singur lucru: o rugăciune. Cererea adresată Creatorului rezolvă toate problemele. La urma urmei, scopul a tot ceea ce ni se întâmplă este să ne oblige să contactăm Creatorul. În Egipt dobândim tot felul de mijloace și metode de conexiune cu Creatorul. Trebuie să găsim soluția pentru orice greutate pe care Egiptul ne-o pune în față, printr-o nouă conexiune cu Creatorul.(Minutul 1:01:25)

Greutatea muncii depinde numai de intenție. Dacă intenția este de dragul Creatorului, de dragul dăruirii, atunci zburați ca și când ați avea aripi, fără să simțiți greutatea în muncă, ca și cum ați părăsi câmpul gravitațional al Pământului și plutiți în spațiu. Dacă pentru voi, munca este grea, atunci cărați valiza greșită și nu vă îndreptați spre Creator (Minutul 1:50:40)

Noi primim influența Creatorului prin întregul suflet spart al lui Adam HaRishon. Creatorul percepe numai întregul suflet, adunat. Între timp, pot avea o legătură inițială, personală și foarte limitată cu Creatorul, dar încă mă atinge prin sufletul comun.

„…lumina superioară este în starea de completă nemișcare”, adică ea umple Kli-ul comun. Dar eu pot atinge o conexiune cu Creatorul, doar în măsura conexiunii mele cu sufletul comun. Să presupunem că m-am conectat cu unul din cele douăzeci de miliarde de oameni; în această măsură ajung la un contact, care se face întotdeauna printr-o conexiunea comună. Creatorul este în interiorul tuturor ființelor create, într-o formă perfectă, pentru că toată lumea a ajuns deja la sfârșitul corectării, iar eu mă conectez cu această stare.(Minutul 1:55:50)

Care este diferența dintre Matza și pâine? Matza este tot pâine, dar pâinea săracului, făcută exclusiv din făină și apă. Chiar și apa din ea este în cantități limitate. Nu poți să faci pâine fără niciun pic de apă și, prin urmare, se adaugă apă într-o cantitate mică, doar pentru a frământa aluatul și a nu-l lăsa să se acrească. Acesta este un semn că încă nu putem lucra cu dorințele noastre de dragul dăruirii, dar nici nu mai dorim să lucrăm pentru dorința de primire. Adică, este un fel de stare intermediară: nici aici și nici acolo. Matza semnifică împlinirea pentru a scăpa. (Minutul 2:03:00)

Din prima parte a Lecţiei Zilnice Kabbalah din 4/21/19, Scrierile lui Rabash, voi. 1, articolul 14, „Legătura dintre Paște, Matza și Maror” (1987)