Category Archives: Societate

Epoca iluminării și emanciparea, Partea a 6-a

Întrebare: În prima jumătate a secolului al XIX-lea, lupta din interiorul poporului evreu a început să scadă și acesta începe să fie perceput ca un singur întreg. Cu toate acestea, apare o altă problemă, începe epoca Iluminării, dezvoltarea științelor, dobândirea drepturilor civile de către evrei și libertatea de mișcare.

Aceasta a dus din nou la o scindare între evrei: pe de o parte, societatea ortodoxă, iar pe de altă parte, oamenii care au început să părăsească religia. Adică a existat o respingere a percepției religioase a lumii.

De ce, pentru prima dată în istorie, evreii, precum și alte neamuri, au început să lase religia în masă și să se angajeze în știință?

Răspuns: Se datorează faptului că religia nu le-a explicat că iubirea pentru aproape este legea principală.

Urmarea religiei a constat doar în îndeplinirea rețetelor, a posturilor și a tot felul de sărbători.

Aceasta a obligat oamenii să respecte tradițiile dar, în același timp, nu a explicat deloc de ce era necesar și la ce ar trebui să conducă. Prin urmare, omul care nu a simțit de ce face aceste lucruri și ce scop pozitiv au, pur și simplu a renunțat la religie.

Întrebare: Cum a afectat această perioadă corectarea întregii umanități și ce rol au avut evreii în acest proces?

Răspuns: Cred că aceasta a fost o perioadă necesară, în primul rând, pentru că nimic nu se întâmplă în zadar. A fost necesar să ne supărăm și să tăiem împlinirea simbolică a legilor Torei, fără gânduri și sentimente, atunci când acestea au fost împlinite doar pentru că acest lucru trebuie făcut, scrupulos și mecanic. La urma urmei, acest lucru nu este ceea ce Creatorul cere de la noi, El ne cere să ne corectăm gândurile și sentimentele, mintea și inima.

Comentariu: În principiu, o astfel de abordare religioasă mecanică este destul de egoistă. Urmez tradițiile și pentru aceasta am dreptul la ceva din această lume și din cealaltă lume, mi se promite paradisul.

Răspunsul meu: Este o abordare egoistă, medievală, care nu a oferit unei persoane vreo dezvoltare. Desigur, marii înțelepți știau și înțelegeau de ce și în ce scop se întâmpla totul în acest fel, dar nu erau decât câțiva printre oameni.

Întrebare: A fost necesar, pentru că a menținut oamenii în limite și a dat un fel de încredere în viață?

Răspuns: Da, acest lucru a fost cerut de perioada respectivă de dezvoltare umană. Totul depinde de dezvoltarea dorințelor interioare ale persoanei.

Întrebare: De ce nu s-au dezvăluit toate aceste legi acum 1.000 de ani și divulgarea lor a avut loc tocmai în perioada scurtă a Cabalei Lurianice?

Răspuns: Există perioade de acumulare a unor tensiuni interioare la om și în societate, care apoi sunt eliberate, de regulă, într-un mod exploziv.

Din KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 5/08/19

 

“Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul” (Times Of Israel)

Jurnalul “The Times of Israel” a  publicat noul meu articol “Ma Nishtana (Ce s-a întȃmplat)? Un Pesah ca niciun altul

Sărbătoarea de Pesah (Paște în limba ebraică) din acest an este de așteptat să fie unică în istoria modernă. Pentru prima dată, poporul evreu de pretutindeni va sărbători atât în jurul mesei, cât și în internet. Este o situație specială, datorată restricțiilor aplicate asupra sărbătoririi în familia extinsă, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili, pe vârstnici, de o potenţială infectare cu COVID-19. Această situație nouă este o oportunitate de a ne extinde percepţia și a privi imaginea de ansamblu: conexiunea dintre ieșirea din Egipt și ieșirea din această pandemie.

În noaptea de Pesah, toată lumea stă alături de cei dragi, la o masă festivă, citind despre libertate, despre suferințele sclaviei și ale bolilor, despre dorința de eliberare. Ne întrebăm, Ma nishtana (ce s-a schimbat)? Reflectăm la ceea ce diferențiază noaptea aceasta de toate celelalte. Anul acesta, această întrebare tradițională are o dimensiune mai profundă, cerând din partea noastră o analiză semnificativă și completă.

Trecând peste toate calamităţile

Pesach este „trecerea” sau „tranziția” de la starea egoistă de iubire de sine la aceea în care îți iubești aproapele, când te gândești cât de puțin și la ceilalți. Această transformare este similară cu înlocuirea completă a programului de operare al unui computer. Și noi, oamenii, trebuie să ne înlocuim programul interior actual, bazat pe interes și egoism cu unul bazat pe grija reciprocă.

Pandemia de coronavirus a izbucnit în întreaga lume exact în acest scop: pentru a ne da seama că întreaga umanitate este un întreg și orice element din natură, chiar și un virus minuscul, poate afecta instantaneu întregul sistem. Pandemia ne spune: „Stați acasă; veți fi închişi până când veți începe să vă dați seama că sunteți blocați în interiorul ego-ului vostru”. Situația noastră actuală indică faptul că natura este interconectată și doar oamenii sunt izolați intern, unii față de alții.

Expresia „am fost sclavi”, pe care o recităm ca parte a tradiției de Pesah, se referă la marele ego care stăpânește totul. Suntem sclavi ai Faraonului, ai egoismului nostru, din cauza lipsei de considerație față de ceilalți. În lumea modernă, am ridicat puterea Faraonului la o cotă amețitoare și acum acesta ne loveşte din plin. Egoismul fără restricții ne instigă împotriva altora, provocând respingere, certuri și lupte.

COVID-19, nu este o plagă, ci o oportunitate

Toate ființele umane și toate părțile naturii sunt legate într-un sistem unitar. Dacă un individ se gândește numai la sine, este dăunător pentru toți ceilalți. Mai mult, se produce astfel un prejudiciu care se răspândește rapid pe scară largă, ca o epidemie. Corpul sănătos are nevoie ca toate organele și sistemele sale să fie integrate. În mod similar, în societate, integrarea garantează sănătatea sistemului asigurând bunăstarea oamenilor și a naturii. Prin coronavirus, natura încearcă să ne aducă la înțelegerea faptului că garanția reciprocă este o necesitate pentru supraviețuirea noastră. Adică trebuie să devenim un singur om cu o singură inimă.

Prin urmare, COVID-19 nu poate fi considerată o plagă rea, care a apărut fără niciun motiv sau scop, la fel ca plăgile din Haggadah despre care citim în mod tradițional când stăm la Seder de Pesah (masa din ajun de Pesah). Virusul este de fapt o oportunitate pentru umanitate, azi mai mult ca niciodată, de a se elibera din ghearele autodistrugerii și sclaviei. Aceste momente provocatoare ne pun în față o oglindă, ca să  conștientizăm ce trebuie corectat pentru a fi în echilibru cu natura și a urmări bunăstarea generală. Când scopul din spatele conexiunii noastre cu lumea este de a exploata totul doar pentru un câștig personal, vine și momentul în care toate aceste conexiuni greşite devin insuportabile iar natura le distruge, manifestându-se sub forma unei calamități.

Când reparăm relațiile umane distructive și ne unim deasupra diferențelor dintre noi, suntem salvați de dușmani și ieșim din exil, spre libertate. Ieșirea din gândurile și acțiunile egoiste către cele de dăruire este scopul profund al ieșirii din Egipt.

Orice unire a inimilor și a intențiilor noastre bune, în favoarea altora, este o realizare a principiului „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunile de corectare, sunt incluse în această regulă. Astfel putem ajunge în sfârșit la conexiunea completă și corectă și intrăm în Țara (Eretz, din cuvântul Ratzon [dorință]) Israel (Yashar-El, adică direct la Creator). Cu alte cuvinte, dorința noastră devine similară cu forța naturii care controlează totul și se unește cu ea. Este Forța Superioară care aduce libertate, sănătate și toată bunătatea din viață.

Pesah fericit!

Uniunea Europeană este pe moarte, şi aşa ar trebui

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 4/9/20

Uniunea Europeană s-a născut din greşeală și va muri în agonie. Ea a fost construită pentru a oferi Europei un avantaj competitiv în fața SUA și a consolidării Chinei și Rusiei. S-a concentrat aproape exclusiv pe crearea unei piețe și a unei monede comune, fără să ia în considerare implicațiile sociale ale unei uniuni de popoare care s-au aflat timp de secole în conflict unele față de altele.

Uniunea monetară a creat o monedă puternică, dar a sărăcit multe dintre statele sale membre, făcându-le dependente, descurajate și fragile. Nu a creat unitate; a creat și mai multă ură. Uniunea monetară fără solidaritate – ca sentiment de patriotism național pan-european, este nesustenabilă. Criza migranților aproape că a eliminat-o, deoarece a împins Marea Britanie afară din UE, dar uniunea trăiește încă. Cu toate acestea, criza coronavirusului pare să fie o lovitură căreia UE nu-i va supraviețui. În opinia mea, acest lucru este spre bine.

Globalizarea – o idee mare, greşit realizată

În principiu, uniunea este o idee nobilă. Este calea corectă de urmat, deoarece toată realitatea evoluează spre o unitate tot mai mare și spre colaborare. Evoluția a pornit de la cele mai simple particule la atomi, care au format molecule, care au creat organisme, etc. La fel, societatea umană a evoluat de la familii la așezări, care au devenit orașe, regiuni, țări și imperii.

Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între modul în care evoluează natura și modul în care evoluează societatea umană. Pe măsură ce natura evoluează, ea își menține echilibrul și armonia. Nu există în natură conceptul de supraconsum, deoarece fiecare animal ia doar ceea ce are nevoie pentru supraviețuirea sa. În cazul oamenilor, unde guvernează egoismul, supraconsumul este nucleul existenței noastre. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne prețuim mai mult pe noi înșine.

Prin urmare, orice alianță are, implicit, un motiv ulterior de a face rău cuiva,

de a răni un dușman al alianței, pe unul dintre membrii alianței sau chiar pe ambii. Aceasta este natura umană, dar ea contrazice principiul esențial al evoluției naturii, care constă în faptul că trebuie să se bazeze pe echilibru și armonie.

Pentru a crea o globalizare monetară de durată, oamenii din statele membre participante trebuie să decidă mai întâi că doresc acest lucru. Acesta este un proces profund și extins care necesită adoptarea unei identități pan-naționale mai puternică decât identitatea națională. Doar atunci când oamenii simpatizează mai mult cu entitatea multinațională decât cu propriul stat național, vor fi de acord cu o astfel de transformare.

În Europa nu a fost făcută o astfel de pregătire. Drept urmare, țările mai puternice, urmând natura lor inerentă de exploatare, au jefuit economiile mai mici și mai slabe, le-au sărăcit și le-au distrus. Astăzi, când a lovit coronavirusul,  ies la suprafață dușmănia și neîncrederea dintre ţări și dovedesc faptul că nu se pot baza una pe cealaltă. Acestea trebuie să pună UE ”pe pauză” și să o ia de la început. Iar primul pas în această direcție este revenirea la dezvoltarea economiilor locale.

Asta nu însemnă că țările nu ar trebui să construiască uniuni.

Dimpotrivă, cred că, până la urmă, când ne vom depăși egoismul, nu vom mai avea nevoie de granițe iar noțiunea de stat-națiune se va evapora. Dar nu suntem nicidecum acolo. În schimb, trebuie să fim conștienți, să ne recunoaștem egocentrismul și să încercăm să fim de acord cu reguli și granițe care să ne țină sălbăticia sub control și să ne permită să trăim în relativă pace și stabilitate.

Ulterior, ar trebui să începem să învățăm ce este unitatea care există în natură, în care fiecare parte contribuie cu abilitățile sale și primește de la colectiv tot ceea ce are nevoie pentru a prospera. Când vom vedea că o existență colectivă nu este doar mai sigură decât concurența individualistă, ci și mult mai plină de satisfacții, vom putea să construim cu precauție, încet și cu înțelepciune, o entitate comună. Dar aceasta nu va fi o entitate europeană, americană, rusă sau chineză, ci o rasă umană globală.

Până atunci, trebuie să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi.

(Imagine: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține o conferință de presă în care sunt detaliate eforturile UE de a limita impactul economic al epidemiei de coronavirus (COVID-19), la Bruxelles, Belgia, 2 aprilie 2020. REUTERS / Francois Lenoir / Pool)

Nu fugi de lume

Întrebare de pe Facebook: Crezi cu adevărat că toată lumea ar trebui să-şi părăsească afacerile şi locurile de muncă, să vândă totul, aşa cum ai făcut tu şi doar să studieze Cabala? Eşti “al doilea cel mai bun” dacă nu faci asta?

Răspuns: Deloc! Eu nu am avut de ales. Nimeni nu mi-a spus să fac asta. Am avut doar o strigare interioară, un anumit tip de credinţă care m-a ghidat şi nu am putut să fac altfel.

Întrebare: Deci, atunci când tu ne spui despre asta, nu este un exemplu?

Răspuns: Desigur, nu este un exemplu. Eu însumi nu ştiu dacă aş fi făcut asta încă o dată sau nu. Pur şi simplu, s-a întâmplat.

Întrebare: Asta înseamnă că pentru a studia Cabalacă nu ar trebui să ne părăsim locul de muncă sau afacerea?

Răspuns: Din contră, studiul Cabalei te obligă ca tu să fii angajat în toate acestea.

Eu nu mi-am părăsit locul de muncă. L-am schimbat cu altul, ca să pot să studiez fără să fiu împovărat de nimic, fără să mă gândesc la cum am să plătesc taxele, să organizez tot felul de lucruri şi să fiu responsabil de afacere. Am vrut doar să am grijă de nevoile mele, să lucrez puţin ca să-mi sprijin familia şi să îmi petrec restul timpului studiind.

Întrebare: Care este sfatul tău pentru cineva care studiază Cabala? Cum ar trebui să trăiască în această lume, la locul de muncă, în familie, şi aşa mai departe?

Răspuns: În niciun caz nu ar trebui să fugă de această lume. Acționând astfel, i s-ar părea că ar face un fel de act măreţ de sacrificiu altruist, dar de fapt nu este cazul. Ar trebui să rămână la locul lui de muncă şi să continue totul la fel cum o făcea şi înainte.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/1/18

 

Shavuot: Despre dăruire și primire

Shavuot este dăruirea Torei care s-a întins vreme de milenii. Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? De ce ne întoarcem tot timpul la asta? Câtă vreme putem să primim Tora?

Poporul evreu este făurit în focarul Sinai. Fulgere străluceau deasupra, chiar în vârf, într-un nor negru, tunetele vuiau, iar noi priveam speriați în afara taberei. Crăpătura pieirii a fost auzită pretutindeni. Muntele emitea fum și un tremur când am venit la poalele lui. Iar Moise a mers în vârf la strigătul Creatorului.

Sau Tora descrie nu această inagine de Hallywood, ci ceva mult mai serios? Lucrul care se întâmplă în noi astăzi. Poate că norul a căzut pe inimă? Poate a fost muntele urii, care era peste noi cu fum și foc? Poate că pasiunile tunau și ardeau în noi, făcându-ne să tremurăm în profunzimea naturii noastre?

Tora nu este o poveste despre evenimentele din trecut, din contră, ea descrie momentul în care viitorul nostru a fost decis. Pentru prima dată s-a cerut de la noi toți un răspuns clar: suntem pregătiți să acceptăm garanția reciprocă precum o Lege a vieții? Până la urmă, exact asta este Tora – o instrucțiune a modului în care devenim garantori în mod reciproc.

De atunci principală lecție este dată din generație în generație: Tora care ne-a fost dată cândva trebuie să o primim din nou și din nou. Trebuie să o primim la muntele urii (Sina), sub vuietul furtunii care urlă în interior. Acceptând această Lege, am trăit împreună pe pământul nostru, respingând-o, ne-am împrăștiat printre alte națiuni.

Lucrul surprinzător în era modernă este că țara Israel ne-a fost “dată”, la fel precum Tora, de asemenea, ne așteaptă să o primim. De la proclamarea independenței au trecut aproape 70 de ani. Cu jumătate de secol în urmă am unit Ierusalimul. Totuși, asta încă nu este o garanție, nu este națiunea unită “ca un singur om cu o singură inima”. Da, fizic am “ieșit din Egipt”, ne-am reîntors acasă, însă interior încă nu am trecut prin Sinai și, prin urmare, riscăm să ne pierdem șansa.

Statul modern al Israelului este o fereastră istorică a oportunităților. Și cel mai important este că nu este deschisă doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. La urmă urmei, astăzi întreaga omenire se transformă într-un butoi de pulbere. Iar alegerea noastră va fi decisivă pentru acest lucru.

Medicație la cerere

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o strigare pentru acțiune. Este lumionoasă, plină de albeață, însă nu este simplu. Dacă ar fi fost suficient să ne ținem de mâini și să zâmbim unul la celălalt, am fi construit un “oraș grădină” cu multă vreme în urmă ca toată lumea să îl admire.

Totuși, nu este așa. Ni s-a dat un pământ și oportunitatea de a trăi pe el precum frații, iar noi, în schimb, ezităm, ne certăm și ne bem sângele unul altuia și încercam într-un fel să ne rezolvăm problemele doar în măsura în care apăr.

Soarta ne-a prezentat șansa unică pentru unitate, iar noi nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă. Ne ciocnim unul de celălalt, oamenii sunt sufocați de indiferență, aprinși de furie și asurziți de focul de artilerie al urii, însă noi pretindem că totul este în regulă, că nimic nu este greșit. Ne putem continua viața în modul acesta. Avem o asemenea experiență a dezastrelor din urma noastră, încât aparent nu ne putem plânge.

Totuși, acesta este numai un răgaz! De fapt, noi, încet, dar sigur, devenim presați de muntele propriei noastre uri. Nu ne uităm în afara taberei, însă, cu toate acestea, acest munte atârnă asupra noastră chiar acum.

În mod natural, atunci când nu observăm asta, nu avem nevoie de Tora. Fulgerele strălucesc undeva, de undeva noi ne simțim inima, iar inima uneori bubuie “sub capotă”, însă noi suntem pe pământul nostru, nu într-un anumit deșert. Corect?

Nu, noi suntem acolo unde este inima noastră. Suntem în deșertul relațiilor goale și lipsite de suflet. Dacă, dintr-o dată, am descoperi cum egoismul ne rupe în bucăți, dacă încercam să ne conectăm în ceva integral și să stăm în fața unei rupturi interioare de neînvins, atunci avem nevoie de ajutor.

Reiese că ieșirea <<normală>> din Egipt nu este finalul. Principala provocare este înaintea noastră. Toate drumurile duc la munte. La poalele acestuia, în sfârșit, realizând problema și recunoașterea bolii, noi înțelegem și luăm medicamentul. Am fost în această “farmacie” și mai înainte, însă nu am știut că suntem bolnavi. De aceea, dăruirea Torei și primirea ei nu este același lucru.

Elixir sau otravă?

Tora este un medicament menit numai pentru “folosirea interioară”, pentru conexiunea dintre noi. Toate problemele noastre, exilele, distrugerile Templelor, mersul la întâmplare și persecutările au fost provocate de ura nefondată, care ne-a făcut străini și distanți unul față de celălalt.

Tora ne permite să devenim din nou apropiați, “sa ieșim de sub foc”. Totuși, dacă o folosim numai în exterior, fără străduința uniunii dintre toți oamenii, “elixirul vieții” se transformă într-o “otravă mortală”.

Acestea nu sunt deloc metafore, ci termeni preciși pe care i-au folosit înțelepții noștrii. Noi nici măcar nu înțelegem dauna pe care ne-o provocăm nouă înșine, neutilizând Tora sau prin folosirea ei cu scopul corect. Uneori noi chiar ne mândrim de “curățenia” noastră, deși în realitate noi suntem în propria murdărie până la urechi. Marile sectoare din țară există în “lumi paralele”, aproape fără să se atingă între ele. Unii din ei trăiesc pe socoteala restului populației și chiar se opun acesteia sub pretextul “dreptății”.

Orice ne divide în mod direct sau sub coperta unor cuvinte frumoase și corecte, este o otravă mortală. Macină pe toată lumea.

Dacă ne ridicăm privirea deasupra grijilor zilnice, vom vedea cât de departe ne-am împrăștiat între noi. Noi nu mai suntem doar separați, ne încântă să lovim, să umilim și să călcăm în picioare. Fiecare vrea să aibă mai mult succes, să fie mai bogat, mai deștept și mai sus decât ceilalți. Acest lucru este evident, în mod special, în media, unde viciile societății sunt vizibile ca în palmă. Nimeni nu mai este surprins de nimic și nimănui nu-i mai este rușine.

Nu este cea mai plăcută priveliște, însă totul se destrămă: hoinărim prin deșertul naturii umane și ea se ridică înaintea noastră precum un munte. “Au intrat în pustia Sinai și și-au așezat tabăra în pustie, înaintea muntelui”. (Tora, Exodul, 19:2)

Acum avem oportunitatea să primim ajutor, o instrucțiune, o forță care ne va aduce împreună, așa încât să construim relațiile sănătoase în societate și să trăim fericiți în țara noastră. Acesta este momentul prezent al dezvoltării: fie ne maturizăm noi înșine și începem să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor neînțelegerilor sau necazurile maturizării ne vor forța să facem asta. În esență, aceasta este situația în care orice copil se regăsește de îndată ce încetează să mai fie un bebeluș.

Remediu pentru totdeauna

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi înșine, și pentru lume, este să ne unim la muntele urii, muntele dubiilor noastre și să-l revelăm pe Moise din interiorul nostru, puterea care ne trage (Mosheh) în Sus. Aceasta funcționează tot timpul, dacă suntem împreună.

Apoi vom înțelege că nu anumiți refugiați din Egiptul antic sunt cei care au campat în deșert, pentru a primi cel mai important dar din viață, ci fiecare din noi, indiferent unde trăiește, de ce naționalitate și de ce religie aparține și care stă la poalele muntelui. Aici este numai o singură naționalitate – omul, iar inima este una pentru toți.

Tora, într-adevăr, este cea mai puternică uneltă pe care încă nu știm s-o folosim. O persoană nu poate ajunge la ea singură, iar noi nu suntem pregătiți să o facem împreună. Ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii. Noi trebuie doar să ne obișnuim cu faptul că ea nu lucrează într-o persoană separată, ci între noi.

La urmă urmei, Tora este menită să corecteze conexiunea unei persoane cu mediul, în orice moment și la orice nivel al dezvoltării tehnice. Nu poate fi înlocuită cu cele mai noi mijloace de comunicare. Tot ceea ce avem nu va funcționa corect fără ea. Numai o relație pozitivă ne va permite să stabilim fundația solidă a viitorului nostru.

 

Egoismul, prietenul nostru

Intrebare: Cand oameni tineri, un barbat si o femeie isi fac planuri pentru viitor, ei viseaza  despre felul cum intentioneaza sa traiasca. Pot sotii sa discute tabloul ideal al unei familii complete intr-un grup educational deplin, astfel incat fiecare sa contribuie la viziunea lor?

 Raspuns: Asta este folositor chiar si astazi. Cand cream imaginea unei familii ideale, trebuie sa intelegem natura noastra egoista si sa avem o atitudine complet obiectiva despre aceasta. Daca ma pot deschide obiectiv grupului meu,  daca ma pot „ analiza” in fata lui, iar in plus grupul sa imi poata explica din punctul lui de vedere cine sunt si invers, apoi prin intelegerea punctelor de vedere, obiceiurilor, si argumentele fiecaruia, toate lucrurile oferite de natura sunt strecurate in noi, apoi am incerca sa ne ridicam deasupra intr-un sistem nou, complet, de relatii reciproce.

Noi nu am incerca sa ne separam unii de ceilalti deoarece cream ceva reciproc: ceva confortabil si bun pentru noi. Iar toate impulsurile noastre interioare negativ-egoiste s-ar converti automat transforandu-se intr-o  unitate deasupra acestora.

Incepem sa vedem ca daca acest egoism al nostru nu exista atunci noi nu am fi capabili sa intram in contact unul cu celalalt. Dar multumita faptului ca noi construim aceasta superstructura comuna deasupra, egoismul, de fapt partenerul nostru, prietenul si ajutorul nostru, pare ca actioneaza impotriva noastra in timp ce in realitate demonstreaza precis ca prin rezistenta fata de el, intorcandu-l  din interior in exterior in relatiile noastre reciproce, noi cream o familie noua, o noua societate anti-egoista.

Egoismul joaca un rol crucial in aceasta societate deoarece fara el, nu am fi capabili sa realizam ceva. Este chiar structura naturii intentionat strecurata in noi. Ce diferentiaza o persoana de un animal? Este exact faptul ca an dupa an, generatie dupa generatie egoismul sporeste in interiorul omului. Utilizand egoismul, exceptand directia opusa, cream reciprocitate intre noi: in loc sa ne respingem, ne apropiem mai mult, in locul refuzarii si urii este dragoste. Totul e continut in asta.

Din „ Discutia despre Educatia Integrala” Nr.6,   14/12/2011

 

Fii pertinent

Intrebare: Cand incepem sa vorbim despre actualele probleme globale pe parcursul lectiei, multi dintre prietenii nostri interpreteaza negativ simtind, ca „rateaza” o parte din lectie. Simt ca aceasta atitudine ar trebui schimbata.  Fara problemele actuale nu avem nici un drept sa existam. Daca nu suntem seriosi oamenii nu ne vor auzi afara.

Raspuns: Si asta este adevarat. Baal HaSulam a scris despre Cabalistii Ierusallimului care au studiat Cabala precum matematica si nu au realizat ca este vorba despre conexiunea dintre noi, despre cum sa corectezi  vasele sparte. Astazi descoperim spargerea sufletului comun Adam HaRishon ( Primul Om ) si astfel intelepciunea Cabalei ne este revelata pentru a corecta spargerea.

Daca nu examinam actualele evenimente din aceasta perspectiva, atunci de ce am studia intelepciunea Cabala? Clar, noi studiem doar din acest motiv. Ratand lectia inseamna ca eu ies de la lectie si pe parcursul intregii zile nu am nimic de care sa ma agat astfel incat viata mea  va trece fara  scop. Daca intelepciunea mea nu este conectata cu „ substanta” reala, dispare.

Chiar daca simt importanta ca am obtinut ceva si ca inteleg ceva, este doar o satisfactie egoista, nimic mai mult.

De aceea, daca cineva crede ca noi vorbim despre problemele curente doar ca sa treaca timpul atunci nu ar trebui sa vina aici. La urma urmei, el este aici multumita importantei acestor probleme actuale. Doar datorita acestora a fost fiecare dintre noi adus aici astfel incat sa contribuie la corectia lumii. Dar daca o persoana isi stabileste alt scop, poate pleca. Nu avem nevoie de el.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 1/2/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Monarhie sau democraţie?

Întrebare: Pot întrebările legate de natura integrala a societăţii sau ştirile despre evenimente curente sa serveasca ca un subiect de discuţie la cursurile privind educaţia integrală pentru adulţi?

Raspuns: Totul depinde de grupul de persoane şi de gradul lor de pregătire: în ce măsură înţelegerea lor s-a copt, de cât de bine stăpânesc instrumentele de analiză şi sinteză a cunoştinţelor şi atitudinilor lor şi de cat de obiectiv se pot ridica deasupra lor înşişi şi se pot distanta de interesele lor personale.

Dar, în general, ar trebui să analizam cu siguranţă astfel de întrebări. Noi ar trebui să „disecam” democraţia in mod deschis fata de toată lumea şi sa demonstram ceea ce este o structură absolut egoista, că nu este nimic de care să fim mândri. La un moment dat, un singur rege a domnit, iar toată lumea s-a supus voinţei unei singure persoane, indiferent de cât de nechibzuita sau inteligenta şi sensibila era, însă doar una. Şi acum este condusa de diferite parti care vor sa „duca” pe oricine altcineva la moarte. Acesta nu este tipul de parlament care ar trebui să existe. Cu alte cuvinte, există, evident, multe probleme aici.

La un moment dat oamenii de ştiinţă şi filozofii au condus oamenii, sau cel puţin erau pretuiti şi au servit în calitate de consilieri la regi. Un rege avea o armată şi bani, toate în mâinile sale. Dar, în scopul de a controla trezoreriea şi armata, a avut câţiva oameni inteligenti. Şi era mult mai simplu şi mai uşor, nu a existat nici o deturnare de fonduri, iar greşelile au fost menţinute la un nivel minim. Totul a fost într-un singur set de mâini, un rege nu a avut pe nimeni care să fure- totul ii aparţinea. Şi pentru a face anumite decizii, el a avut cativa consilieri inteligenti. Asta e tot. Luptele mici, în spatele scenei existau încă, desigur, dar numai în doze minime. De aceea, totul a fost mult mai stabil şi a supravieţuit timp de secole, spre deosebire de parlamentul de astăzi.

Toata libertatea noastră de astăzi este doar libertate maximă fata de responsabilitate. În general, înţelegerea libertăţii este o problemă mare.

Dintr-o „Discutie privind educaţia integrală” # 5, 13/12/11

Lecţii despre o lume nouă: Lasati aerul sa iasa din balon, dar nu si demonii din sticla

Întrebare: Să presupunem că eram obisnuit să lucrez 8-9 ore pe zi şi eram plătit pentru orele suplimentare. Gândurile mele în mod constant se învârteau în jurul muncii, a mândriei realizărilor mele profesionale şi a venitului meu. Asta a fost lumea mea. Mi-am petrecut foarte putin timp acasa. Am fost într-adevăr cu familia doar la sfârşit de săptămână şi de sărbători. Şi apoi, brusc, am fost concediat şi lipsit de toata rutina care a fost în viaţa mea.

Raspuns: Ei au revocat-o, deoarece nu au mai rămas bani în lume. Cu alte cuvinte, toată lumea are nevoie sa scoata aerul din „balonul umflat” şi sa coboare la nivelul necesităţilor de bază.

Să presupunem că avem nevoie sa avem grijă de 5 lucruri esentiale: adăpost, hrană, căldură, siguranţă şi sănătate. Aceasta este misiunea noastră, sa furnizam asta pentru toată lumea. Sunt mulţi în Europa, care au economisit toată viaţa lor pentru pensie şi au fost siguri că la bătrâneţe ar putea trăi ca toţi ceilalţi, iar în cele din urmă au găsit cu greu bani pentru mâncare şi medicamente.

Deci, avem nevoie sa aratam unei persoane ca va primi un bonus real în schimb pentru participarea sa la programul de educaţie integrala pe care societatea i-l oferă. De exemplu, societatea te trimite să lucrezi pentru o tura de trei ore şi pentru cinci ore la cursuri in universitate, iar altcineva este trimis la universitate pentru toate cele opt ore.

Ca rezultat, umplem zilele unui om, fără să atingem cadrul pe care il avea deja. El simte că este ocupat exact ca înainte. Este bine pentru el să continue în acelaşi sens. Nu contează că tipul de sarcini sunt diferite sau că visele sale şi multele planuri s-au risipit, el vede totuşi că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lume. Necazurile celor multi sunt în sine o consolare parţială, în special deoarece vede, de asemenea, ca nu există alte opţiuni.

În consecinţă, studiul şi învăţarea devin o condiţie esenţială pentru furnizarea nevoilor sale de bază.

Întrebare: O persoană care îşi pierde slujba, nu isi pierde doar veniturile. El îşi pierde auto-definitia, stima de sine, poziţia socială şi prietenii. El este lăsat izolat de societate şi simte ca şi cum „demonii” au izbucnit afara din sticla, deschizand uşi interioare in interiorul sau, de a caror existenta nici nu ştia anterior.

Răspuns: Pentru a evita acest lucru, l-am sfătui să-si facă un trai onorabil ca şi ceilalţi. Dar, de asemenea, in momentul în care vine să studieze educaţia integrală, va începe imediat să înţeleagă situaţia sa personală şi situaţia din întreaga lume, iar această înţelegere va deveni un fel de propunere pentru el.

Acum, omul a înţeles unde este şi de ce totul se întâmplă mai ales în acest mod. Educaţia îi dă o nouă viziune, o nouă abordare a lumii. El devine un barbat adevarat (Adam – om/ uman), în sensul deplin al cuvântului, educat şi orientat spre ceea ce se întâmplă. El nu este detaşat de societate, isi mentine relatiile cu ceilalti, participă la diferite activităţi, iar în cele din urmă prosperă social.

La urma urmei, o persoană care îşi pierde slujba vrea să se înţeleagă, să se restabilească. Ea si-a pierdut calea şi vrea să clarifice ce se întâmplă cu ea. Când vede că este o parte a procesului de dezvoltare care actioneaza cu toată lumea, şi nu doar cu el, asta ii va aduce deja o oarecare uşurare. Astfel, este nevoie ca materialele noastre sa ofere unei persoane un sprijin prietenos şi tandru, cu ajutorul căruia isi va lumina spiritele.

Din „Lecţii despre o lume nouă” 1 01/12/11

Lecţii despre o lume nouă: natura, societate şi om

Agravarea crizei economice va lăsa un număr mare de oameni fara un loc de munca şi practic nimeni nu va ramane neatins de către aceasta; Am ajuns la necesitatea pentru învăţare şi educaţie, care vor ajuta oamenii sa devina adaptati noii lumi integrale. Învăţarea este pentru a obţine cunoştinţe despre sistemul integral, iar educaţia implementeaza aceste cunoştinţe în practică.

Componenta învăţarii ar trebui, în primul rând, sa cuprinda cunoştinţe generale, care vor reînnoi toate bazele într-o persoană: istoria umanităţii, geografie, şi astfel, să aducă pe toată lumea, mai mult sau mai puţin, la acelaşi nivel de la care va fi posibil sa continue. Este posibil sa fie nevoie de o diviziune preliminara în grupuri, în funcţie de pregătirea iniţială a unei persoane şi de nivelul de educaţie anterior.

Cei care au terminat liceul, colegiul, sau universitatea vor trebui să treacă prin cursuri la diferite niveluri. Dar, mai întâi de toate, fiecare va trebui să primească o anumită educaţie generală, în scopul de a-si reîmprospăta cunoştinţele. Chiar şi atunci când se merge la o universitate, in primul an de obicei se repeta ceea ce a fost deja învăţat în liceu.

Să spunem că acesta este un curs în sociologie despre noua structură a societăţii, care ajută o persoană să înţeleagă structura lumii noi. Lumea este împărţită în trei zone: natura, umanitatea în cadrul naturii şi omul în cadrul umanitatii. Noi trebuie să cercetam omul pentru a şti un pic despre fiziologie şi psihologie, pentru a afla mai multe despre societatea umană în cadrul naturii: cum maimuta a coborât candva din copaci pentru a se transforma în om şi a trecut prin mai multe niveluri de dezvoltare până la prezenta sa stare de astazi. Toate acestea sunt rezultatele dezvoltarii ego-ului. Şi aici avem nevoie sa furnizam informaţii care au legatura cu istoria, sociologia, precum şi dezvoltarea societăţii.

Iar apoi, vom aborda studiul naturii în sine, rezultatele dezvoltării sale de la începutul creării universului, condensarea gazelor, crearea stelelor, planetelor, planetei Pamant, precum şi dezvoltarea vieţii pe Pamant. Chiar dacă o persoană ştie toate acestea, trebuie să aranjam această cunoaştere în cadrul unui singur sistem, astfel incat ea va înţelege lumea în care trăieşte.

Avem nevoie ca toată lumea sa avanseze, astfel încât chiar şi cel mai ignorant om sau cel mai educat profesor, care au devenit şomeri, vor avea un numitor comun,o sfera comuna de aplicare a informaţiilor prin care se vor înţelege reciproc. Aceasta va include cunoştinţe despre om, societate, natura şi lume.

Este nevoie sa oferim unei persoane o cunoaştere largă a psihologiei sale. Acest lucru este foarte important. O persoana trebuie să ştie psihologia individului, a familiei, a grupului ca o societate mica, a naţiunii şi a lumii. În afară de aceasta, este nevoie de o psihologie mai avansata, care este mai presus de obisnuita psihologie despre care invatam în prezent. Aceasta psihologie avansată se numeşte, „credinţa deasupra raţiunii”, adică psihologia care este mai presus de corpul fizic. Este studiata mai târziu, dar va trebui să urmeze acelaşi flux.

De-a lungul caii, este nevoie de un numar mare de exercitii practice: discutii despre psihologia relaţiilor de familie, tot felul de situaţii şi conflicte familiale, precum şi educarea copiilor. Trebuie să învăţăm cum să înţelegem copilul; astăzi nu înţelegem relaţia dintre părinţi şi copii. Prin aceasta vom calma deja multe probleme.

În afară de aceasta, noi nu doar invatam o persoană despre psihologia socială, ci şi despre structura societăţii. În prezent, o persoană nu ştie cum este condus un guvern şi modul în care legile sunt făcute. Nu puteţi refuza să studiati aceasta precum un artist, care nu are nevoie să studieze matematica. Aici, fiecare va trebuie să cunoască, şi nu doar un pic, despre lumea în care trăieşte. Avem nevoie sa învăţam fiecare copil despre cum funcţionează o bancă şi despre alte astfel de sisteme în viaţă.

Studiez societatea umană: cum funcţionează, cum este gestionata, cum se iau deciziile, cine o conduce, şi care este locul meu în această societate. Toate acestea apartin structurii sistemului: modul în care este construit astăzi şi care sunt modificările dorite pentru viitor.

Acestea nu sunt doar cursuri. Construim personalitatea unei persoane. Toate aceste subiecte continua de la o clasa la alta, ca la şcoală. În fiecare clasă elevii învaţă acelaşi lucru, numai ca la un nivel superior. Cel mai important este că de fiecare dată ii unim din ce în ce mai mult împreună, astfel încât toti sa fie interconectati, în ​​cele din urmă vazand lumea ca un tot integral.

Principala realizare la sfârşitul acestor cursuri este dobandirea unei imagini complete asupra lumii, unde nu există fizica, geografie, biologie, om, guvern şi societate separate -toate sunt împreună ca un intreg.

Atunci este posibil sa explicam modul în care ego-ul opereaza aici, dorinta de a primi si Lumina care imi dăruieste, cum o influenţez. Omul, societatea şi lumea, fără cuvinte speciale, se transforma in a fi: eu, grupul şi Creatorul. In acest mod, avansam spre o viziune asupra lumii, fără concepte cabalistice şi memento-uri din înţelepciunea Cabalei, ci prin învăţarea despre sistemul real al vieţii.

Din „Lecţii despre o lume nouă” 01/12/11