Category Archives: Spiritualitate

Viață și moarte, partea 4

 Frica de moarte și alte metamorfoze psihologice

Întrebare: În lumea noastră, cineva trăiește, cineva moare. De ce se întâmplă acest proces?

Răspuns: În lumea noastră, totul se întâmplă prin analogie cu lumea superioară. Când în lumea spirituală dorințele și intențiile se reunesc și calitatea dăruirii apare în ele, asta se numește viață.

Dacă aceste dorințe se destramă și nu se pot conecta între ele, pentru a produce calitatea de dăruire și iubire, această separare este numită moarte.

Întrebare: Există ritualuri speciale de înmormântare conform legilor Cabalistice?

Răspuns: Absolut nu! Cabala nu are nicio legătură cu corpul nostru. Îl consideră doar un animal și nu vorbește despre el în niciun fel.

Întrebare: De ce există o frică de moarte?

Răspuns: Teama de moarte există pentru că o persoană nu știe ce urmează. I se pare că continuă să existe.

Întrebare: Voi clarifica întrebarea: de ce Creatorul ne determină să ne temem de moarte? Imaginează-ți o realitate în care o persoană nu i-ar fi frică de moarte.

Răspuns: Doamne ferește. Atunci el nu ar fi obținut niciun rezultat în viața lui, ci doar ar exista. Frica de moarte din tinerețe ne împinge înainte spre sensul vieții, pentru a o realiza și pentru a o revela.

Întrebare: Ce puteți spune despre moartea clinică? Multe persoane care au experimentat-o ​​au trecut prin aceleași stări: văd lumină, un tunel și simt că sunt în afara corpului.

Răspuns: Le-am experimentat și le-am simțit și eu. Acestea sunt tot felul de metamorfoze psihologice pe care le simțim într-o stare de moarte clinică. Nu au nicio legătură cu stările spirituale.

Întrebare: Este posibil să spunem că o moarte tragică este o pedeapsă pentru unele păcate? Sau Cabala nu crede asta?

Răspuns: Nu. Nu putem atribui situații diferite înțelegerii noastre de ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla în continuare.

O persoană trebuie să se simtă întotdeauna într-o stare de liber arbitru, înțelegând pentru ce există, pentru ce trăiește, pentru ca astfel să aleagă să se ridice la nivelul în care va face ceva cu adevărat util în viața sa.

 

Libertatea de alegere, partea 4

În vâltoarea vârtejului vieții

Întrebare: Toate acțiunile și condițiile unei persoane sunt predeterminate în această lume, cu excepția aspirațiilor sale pentru dezvoltarea spirituală?

Răspuns: O persoană, de asemenea, are o anumită predispoziție spre dezvoltarea spirituală. Omul simte că este atras undeva.

În lumea noastră noi nu doar ne grăbim în vâltoarea vieții. De exemplu, dacă mă uit în urmă, de la înălțimea celor șaptezeci de ani ai mei, atunci voi vedea cum tot timpul am fost direcționat undeva. Deși uneori acestea au fost fluxuri tulburente care m-au purtat dintr-o țară în alta, dintr-o societate în alta, totuși a fost o mișcare intenționată.

Într-o anumită etapă a călătoriei, unei persoane i se oferă oportunitatea să ia vâslele și să rotească barca sa într-o direcție diferită. Trebuie să înțelegi asta, să realizezi asta, să determini ce pânze să ridici și cum să controlezi micul tău vas al vieții.

În principiu, 99,9% din oameni nu înțeleg asta. Însă sunt oameni care încearcă să se direcționeze cumva undeva, deși ei de asemenea nu înțeleg unde și cu ce scop.

Prin urmare, acum, într-o vreme foarte tulburentă, când vâltoarea vieții ne poartă într-o direcție necunoscută, știința Cabalei este revelată și ne explică, în principiu, că ai oportunitatea de a-ți influența soarta, că ai libertatea de a alege.

În ciuda faptului că ești influențat de datele inițial integrate în tine, nu este important. La fel, ție iți este dată oportunitatea de a te influența pe tine, însuti prin mediu. Este necesar doar să alegi un mediu tot mai corect de fiecare dată.

În principiu, omul nu alege mediul, ci îl găsește cu claritate în conformitate cu scopul și pătrunde în mediul adecvat. Prin urmare, întâi de toate, tu trebuie să alegi scopul vieții.

Dacă vrei să fi un muzician, un artist sau un om de știință, atunci în conformitate cu asta trebuie să alegi mediul în care te vei dezvolta, pentru a veni mai aproape de scopul care te atrage, scopul de care ai nevoie.

Întrebare: Deci, pe parcursul acestor zeci de mii de ani de dezvoltare umană, noi nu am avut libertatea de alegere. Însă într-o anumită etapă evoluționară a apărut în om. Omului i se pare că în mod accidental a găsit un fel de mediu. Și asta de asemenea nu este încă libera sa alegere. Începe atunci când persoana este deja în interiorul acestui mediu și când lucrează cu el?

Răspuns: Da. Liberul arbitru al unei persoane se va manifesta în măsura în care se anulează pe ea, însăși față de mediu, pentru a absorbi toate proprietățile și forțele necesare pentru a obține de la el scopul său.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

O cerere corectă, adevărată

Trebuie să ne dăm seama că nu suntem orientați către Creator și nu avem niciun contact cu El, deoarece legătura cu Creatorul este împotriva naturii noastre. Spiritualitatea poate fi atinsă numai prin rugăciune, dar suntem incapabili să o facem. Creatorul ne va împiedica să facem acest lucru. În toate religiile și în toate credințele este ușor pentru o persoană obișnuită să apeleze la Creator, dar noi nu putem, deoarece Creatorul dorește să avem o legătură adevărată, corectă, internă cu El, care este precisă, puternică și reciprocă. Prin urmare, El ne va arăta cât de departe suntem de această legătură.

Odată ce vom descoperi incapacitatea noastră de a ne îndrepta către El, de a ne ruga, de a fi în contact cu Creatorul, vom înțelege cât de mult avem nevoie de un mediu, de un grup și de conexiune, deoarece numai în interiorul acestuia îl vom dezvălui pe Creator și numai împreună ne vom putea întoarce către El. În caz contrar, nici eu, nici toți ceilalți prieteni nu ajungem la Creator. Nu o putem face decât împreună.

Nu acesta este Creatorul, Cel căruia oamenii se roagă în toate limbile și în toate religiile, imaginându-L ei, înșiși. Trebuie să-L dezvăluim în mod clar pe Creator, deoarece Creatorul (Bore) înseamnă „vino și vezi” („Bo” [vino] și „Reh” [vezi]).

Doar prin cererea corectă, adevărată, după ce ne conectăm cu Creatorul, putem să ne schimbăm starea și să ne dăm seama noi, înșine. Legătura cu El este posibilă numai prin unitatea și cererea noastră comună. (Minutul 9:40)

Ar trebui să cerem Creatorului corecția la fel de persistent ca un bebeluș care cere plângând ceva de la mama sa, sigur că ea trebuie să-i răspundă. Prin asemenea cereri, dorința noastră crește. Astfel crește omul, ca un copil, fiindcă totul este astfel aranjat în toată natura. Cu toate acestea, suntem diferiți, pentru că putem ști cui ne adresăm și putem fi în echivalență de formă cu El.

Tot ceea ce se întâmplă în natură, în materia neînsuflețită, în plante, animale și oameni, toate dorințele din toate timpurile și toate ființele create se acumulează în noi și le aducem la conexiunea cu Creatorul. În caz contrar, Creatorul nu ne va auzi. El a auzit în trecut pe cabaliști, chiar dacă au studiat individual, dar astăzi nu mai funcționează așa. Prin urmare, suntem numiți ultima generație, cea care joacă un rol special și nu acționează ca toți cabaliștii din trecut, care doar au pus în scenă doar pentru noi. Acum realizăm această sarcină printr-o conexiune specială între noi.

Trebuie să rupem despărțirea, să ne gândim constant la Creator, să cerem și să pretindem, să știm că nu există altă cale. Iar și iar. Creatorul se bucură de solicitările noastre. Deci, poate că nu avem nevoie de altceva? Dacă Creatorul primește plăcere din apelurile noastre către El, atunci El nu ne poate lăsa să simțim clar reacția Lui, altfel vom începe să-L folosim în mod egoist, cerând „dă-ne, dă-ne” și mai multe cunoștințe și mai multe senzații.

Prin urmare, Creatorul se ascunde și mai mult. El ni se dezvăluie un pic în ascundere și noi trebuie să ne intensificăm cererea, să depunem mai multă minte și intenție, să ne apropiem treptat de a înțelege ce sunt Ecranul și Lumina Reflectată.

Nu ajungem la legătură directă cu Creatorul, decât doar prin inversarea noastră completă. Nu pot veni la Creator cu dorințele și gândurile mele actuale, deoarece vor scurtcircuita legătura. Plusul și minusul vor fi scurtcircuitate direct. Prin urmare, trebuie să așez un adaptor corect între ele, care se numește „Restricție (Țimțum), Ecran (Masah), Lumină Reflectată (Ohr Hozer)” și atunci dorința mea de a primi poate intra în contact cu dorința de a dărui Creatorului. Trebuie să existe un fel de dielectric [izolator electric] la mijloc, care să ne protejeze de scurtcircuite, iar aceasta este restricția, ecranul și Lumina Reflectată.

În primul rând, avem nevoie de o restricție pentru ca eu, însumi să cer măcar puterea de a-mi restrânge egoismul, nu voi dori să-l văd și să-l simt pe Creator.ci dimpotrivă voi cere forța să nu mă lase să-mi folosesc voința de a primi în mod egoist. Cer să-mi dea puterea să mă ridic deasupra naturii mele. Astfel, mă înfășor într-un izolator și, apoi, în spatele acestui izolator, cer să mi se acorde intenția de a dărui. Nu știu ce este, dar dacă aceasta este natura Creatorului, atunci El să-mi ofere un pic din aceste calități. Primesc apoi îmbrăcămintea Celui de Sus, îmbrăcămintea Creatorului, îmbrăcămintea marelui preot (marele Cohen).

Pe măsura acestei îmbrăcăminți, înfășurat în Lumina Reflectată și sigur că îmi folosesc dorința de a primi de dragul dăruirii, pot deja să acționez. Suntem foarte aproape de această realizare, este chiar în fața noastră. Avem nevoie doar de un efort mai mare pentru a cere, pentru a striga. Dacă nu simțim un răspuns atunci, ca un bebeluș, devenim și mai pretențioși.

Dacă mama nu răspunde, copilul o apucă și o trage. Din nou, dacă ea nu răspunde, el începe să o lovească, să urle, să suspine și să se rostogolească pe pământ în isterie. Este tot un joc, pentru că, atunci când primește ceea ce își dorește, copilul se calmează instantaneu. Așa îl face natura să acționeze. Trebuie să facem același lucru cu Creatorul, să-L sâcâim iar și iar.

Cu toate acestea, avem deja un contact inițial cu El, suntem foarte apropiați. Creatorul stabilește în fiecare zi condiții din ce în ce mai dificile pentru a putea atinge adevărata cerere, la care El poate răspunde.

Trebuie să parcurgem toate acestea, deoarece aceasta nu este o condiție artificială „dacă nu țipați, nu veți obține nimic” ci, mai degrabă, este procesul de construire a Kli-ului. Aceste strigăte, eforturile depuse pentru a ne ruga împreună cu prietenii noștri, devin noul nostru vas spiritual. Dorința de a primi nu este Kli-ul, fiindcă el trebuie să fie construit deasupra dorinței de a primi. Acest nou Kli este construit tocmai prin contactul cu Creatorul, atunci când El nu ne răspunde.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 25/12/19 „Rugăciunea”

 

 

Sensul vieții, partea 3

Este posibil să atenuăm întrebarea despre sensul vieții?

Observaţie:  Astăzi, speranța de viață a crescut de patru ori. În urmă cu 3.500 de ani, speranța medie de viață în Egiptul Antic era de 22 de ani.

Comentariul meu:  Astăzi nu putem înțelege asta. La 22 de ani viața nu începe încă.

Întrebare:  În acele timpuri, 15-20% din populație mureau de moarte nefirească, deoarece în mod constant se duceau războaie. În vremea noastră, desigur, viața a devenit mai bună. Cu toate acestea, pe de altă parte, jumătate din populația lumii ia antidepresive. Toate acestea sunt cauzate în oameni de natură?

Răspuns:  Da, natura noastră, care ne conduce la scop. Adică ai totul, cu excepția principalului lucru: pentru ce trăiești?

În cele mai vechi timpuri, o persoană la 20 de ani putea să nu se fi gândit la scopul vieții. Dar când trăiești 80 de ani, atunci ai deja o problemă, jumătate din viața ta gândești: „În curând voi muri și pentru ce am trăit? Care este ideea?” Este mai rea decât moartea.

Observaţie:  Chiar și faptul că totul se termină ridică întrebarea: care este sensul vieții, dacă totul se termină?

Comentariul meu:  Apoi, avem nevoie de droguri pentru a nu ne mai gândi la asta, iar umanitatea a inventat acest lucru.

Întrebare:  Drogurile sunt acum legalizate în toată lumea. Crezi că nu este întâmplător?

Răspuns:  Desigur, nu este întâmplător! O persoană nu vrea să se gândească la sfârșitul ei, dar din moment ce aceste gânduri nu o părăsesc, ea vrea să umple cumva acest gol.

Întrebare:  Înseamnă că, Creatorul ne dă suferință pe de o parte, dar pe de altă parte El permite drogurile astfel încât să le folosim?

Răspuns:  Depinde de noi să vedem că nici aceasta nu este o soluție.

Întrebare:  Deci drogurile nu vor ajuta la atenuarea întrebării interioare despre sensul vieții?

Răspuns:  În niciun caz.

Din KabTV – „Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

„De ce conexiunea ne face mai fericită, chiar dacă suntem mulțumiți de mai puțin contact social” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol:

„De ce conexiunea ne face mai fericită chiar dacă suntem mulțumiți de un contact social mai puțin”

Oamenii extrem de inteligenți sunt mai fericiți că au un contact social mai puțin.

Aceasta este o concluzie dintr-un studiu al psihologilor evolutivi Satoshi Kanazawa și Norman P. Li, care au examinat efectele densității populației, frecvența interacțiunilor sociale și a nivelurilor de inteligență în raport cu fericirea oamenilor.

Este un fenomen destul de clar. Putem vedea cum oamenii, care se angajează în domenii specializate, încearcă să se înconjoare numai de orice și oricine se raportează la obiectivele pe care și le-au stabilit.

„Principiul este ca atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire ghidează persoana să-și descopere locul perfect în sistem.”

Și eu aș fi fericit să stau într-o cameră închis toată ziua cu cărțile și computerul meu și să nu intru în contact cu nimeni. Cu toate acestea, de când am realizat că scopul vieții noastre este să ne corectăm pe noi, înșine, conectându-ne pozitiv cu ceilalți – să transformăm intenția noastră egoistă pentru beneficiul personal într-un scop altruist de a beneficia ceilalți și, prin aceasta, de a realiza echilibrul cu legile naturii – apoi, datorită respectării scopului vieții, fac tot ce pot pentru a ieși din mine și a mă conecta cu ceilalți.

În cazul meu, acest lucru implică oferirea lecțiilor de Cabala în fiecare dimineață și seara, acesta fiind cel mai direct mod de a atrage forța conexiunii în viața noastră. 1000 de studenți ai mei din întreaga lume folosesc aceste lecții pentru a-și crește apropierea unul cu celălalt și cu legile naturii. Ei avansează în legătura lor de la o zi la alta în grupuri de zece – o infrastructură pentru realizarea unei astfel de conexiuni.

În afara lecțiilor, programul meu este plin de programe TV, radio și internet, să scriu articole și postări, să lucrez la cărți și să particip la diverse întâlniri, toate pentru a promova ideea conexiunii umane necesare.

Toată lumea are un loc diferit în sistemul de creație și, astfel, este inutil ca toată lumea să studieze și să răspândească înțelepciunea Cabalei într-un mod atât de intens, chiar dacă opțiunea există pentru cine dorește acest lucru.

Cu toate acestea, principiul este că atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți, ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire îndrumă persoana să-și descopere locul perfect în sistem. În înțelepciunea Cabalei, aceasta se referă la atingerea rădăcinii sufletului nostru, starea armonioasă finală pe care o putem atinge cu toții.

Viaţă şi moarte, partea 3

Viața și moartea din punctul de vedere al Cabalei

Întrebare:  Timp de mii de ani de dezvoltare a civilizației umane au existat un număr mare de credințe, de tot felul. Este surprinzător, dar și adevărat, că aproape toate credințele vorbeau despre viață după moarte. Toată lumea crede în asta. Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns:  Cabala spune că viața nu este existența corpului nostru proteic și moartea acestuia, fiindcă ea este umplută cu forța superioară, indiferent de starea în care se află corpul nostru.

Cu alte cuvinte, avem ocazia să dobândim voința de a dărui, în afara noastră, ieșind din noi, înșine, din egoismul nostru. Iar când o persoană iese din sine și vrea să-i împlinească pe ceilalți, atunci în această stare primește împlinirea de Sus, pentru a o transmite altora. Și acea împlinire, care trece prin el către alții, este chiar viața.

De aceea, dorința mea de a împlini pe cineva din afara mea se numește viață. Vreau să împlinesc pe aproape toată lumea. Astfel, dacă mă raportez la ceilalți și, prin ei, la Creator într-un asemenea mod, atunci o Lumină mare trece prin mine și această Lumină, care mă umple, se numește viață.

Întrebare:  Atunci, ce este moartea?

Răspuns:  În lumea spirituală, moartea este o cădere din calitatea dăruirii, în calitatea primirii. Adică dorința de a primi pentru propriul bine, de a-ți zăvorî pentru sine toate plăcerile, este moartea spirituală.

Întrebare:  Înseamnă că dacă suntem acum în dorința de a primi, suntem morți din punct de vedere al lumii spirituale?

Răspuns:  Din punctul de vedere al lumii spirituale nu suntem morți, ci, pur și simplu, nu existăm deloc.

Întrebare:  O persoană determină prin sine, însăşi dacă este vie sau moartă în lumea spirituală?

Răspuns:  Da. Dacă a ajuns la starea de viață și atunci această calitate cade de la el și Lumina dispare, el spune că „Acum sunt în starea de moarte”.

Între timp, noi nu suntem în nicio stare, fiindcă, acum, în ceea ce privește stările spirituale, suntem considerați animale și nu oameni.

Întrebare:  Este posibil să spunem că existăm în potențial?

Răspuns:  Da. Putem ajunge la un grad spiritual și să devenim oameni, dar până atunci nu avem acest lucru în noi.

Întrebare:  Care este rădăcina spirituală a morții?

Răspuns:  Este o tranziție către o stare diferită. Cu toate acestea, nu este moartea. De fapt, nu există moarte, fiindcă moartea este considerată ca fiind absenţa dorinței de a dărui, care este natura Creatorului. Iar când dorinţa de a dărui se manifestă în noi, atunci o numim viaţă.

Din KabTV –  “Fundamentele Cabalei,” 1/14/19

Viață și moarte, partea 2

Cel mai sigur lucru în viață este moartea, iar cel mai nesigur lucru este ora acesteia

Întrebare: În conformitate cu proverbul latin “Cel mai sigur lucru în viață este moartea și cel mai nesigur lucru este ora acesteia”, într-adevăr, persoana nu are nevoie să știe ora morții sale, deși este interesant.

Cumpărând, să spunem, un bilet la loterie, el crede că va câștiga, deși șansele sunt de unu la un milion. Cu toate acestea, atunci când iese pe stradă, nu se gândește niciodată că ceva i se poate întâmplă, deși șansele sunt mult mai mari. Așa suntem aranjați!

Care este motivul pentru acest comportament?

Răspuns: Asta pentru că ne dorim lucruri bune pentru noi, înșine și nu pe cele rele. Prin urmare, noi nu evaluăm circumstanțele și acțiunile în mod corect. De regulă, noi credem că totul va fi bine.

Întrebare: Formula “maximul de plăcere cu eforturi minime” este programul existenței noastre?

Răspuns: Da, deoarece toată viața noastră este proiectată astfel încât să trecem prin stări de plăcere. În fiecare moment al existenței noastre, noi tot timpul ne punem pe noi, înșine în starea cea mai confortabilă.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

Alege factorul exterior!

Doar omul are liber arbitru, deoarece el sau ea pot folosi un factor exterior care le permite să aleagă direcția dezvoltării lor. Imaginează-ți că un bob de grâu ar avea oportunitatea de a alege cum să crească într-un spic de zece boabe și să decidă între care boabe. Grâul nu poate să aleagă, dar noi putem, deși suntem în aceeași stare. Însă noi avem oportunitatea să ne întoarcem spre factorul special care ne vă dezvolta și asta se numește liberul nostru arbitru.

Dacă nu este nicio liberă alegere, atunci doar grâul și nimic altceva poate să crească din bobul său de grâu. Cu toate acestea, noi avem oportunitatea să devenim ființe umane mulțumită unui factor exterior. Prin urmare, noi trebuie să găsim ce este acest factor exterior, ce poate face și cum îl putem trezi? De asemenea, noi trebuie să înțelegem de ce avem nevoie de acest factor exterior, deoarece el este împotriva tuturor dorințelor noastre, împotriva naturii noastre. Reiese că trebuie să ne convingem pe noi, înșine, iar asta necesită un mediu care ne va ajuta să depășim toate dificultățile și să dovedească faptul că această străduință se merită. Este foarte dificil să ne obținem libertatea. 1

Factorii exteriori au un impact imens asupra unei persoane, fiindcă noi transmitem gândurile, dorințele, aspirațiile, scopurile și valorile noastre altor oameni și primim același lucru de la ei. Așa se dezvoltă  umanitatea sub influența societății. De luat în considerație în mod special este influența mediei care distruge omul.

Un factor exterior nu poate să afecteze o persoană în mod direct, ci indirect, pe o cale ocolitoare și are un efect foarte serios. 2

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 1/2/20, Scrierile lui Baal HaSulam “Libertatea”

1 Minutul 34:40

2 Minutul 38:12

“De ce se poate intampla din nou un Holocaust“ (Breaking Israel News)

Cel mai mare site de ştiri ‘Breaking Israel News’ a publicat noul meu articol “De ce se poate intampla din nou un Holocaust “:

Nu, nu este isterie evreiască. Există semnalele unei situații extrem de periculoase pentru evrei , asemănătoare timpului precedent Holocaustului, de data aceasta în America, unde se raportează zilnic un număr mare de atacuri antisemite violente. Atacurile deliberate asupra evreilor, numai pentru ca sunt evrei, au devenit deosebit de prezente în New York. Grupurile de monitorizare a crimelor din ură numesc starea aceasta „epidemică”.

De fapt, anul 2019 a fost cel mai rău an înregistrat cu  incidente antisemite în New York, în jur de 214 plângeri față de 182 de cazuri anul trecut, potrivit datelor poliției. Acestea constituie aproximativ jumătate din toate crimele din ură raportate în oraș.

„Pogromul în desfăşurare lentă” din New York

Într-o scrisoare recent trimisă guvernatorului orașului New York, Andrew Cuomo, patru parlamentari evrei l-au îndemnat să declare starea de urgență, pe fondul infracțiunilor antisemite, exprimând o mare îngrijorare că „nu mai este sigur să fii identificabil ca ortodox în statul New York. Nu putem să cumpărăm, să mergem pe stradă, să ne trimitem copiii la școală sau chiar să ne închinăm în pace.”

Aceștia au descris amenințarea împotriva comunității evreiești americane drept un „pogrom în derulare lentă” și au adăugat, „crimele din ură antisemită au crescut la un număr înfricoșător de mare, în ultimele câteva luni … Evreii, identificabili ca ortodocși, din zonele pe care le reprezentăm, au fost vizați de o violență nevăzută în istoria modernă. Evreii ortodocși sunt în mod regulat asaltați, amenințați, înjunghiați și asasinați, în număr tot mai mare.”

Nu pot privi superficial situația actuală. În ultimul deceniu, am avertizat prin articole în mass-media și cărți, despre amenințarea unui potențial nou Shoah (genocid) pe pământ american, având în vedere sentimentul anti-evreiesc în creștere, pe mai multe fronturi. Cu doar câțiva ani în urmă, când am întâlnit lideri evrei pentru a-mi exprima îngrijorarea în sensul acesta, au reacționat cu neincredere.

Acum perspectiva lor s-a schimbat. Fostul Senator Democrat al Statului New York, Dov Hikind, a întrebat:„De ce sunt asaltați evreii într-un mod în care au mai fost asaltați în Germania pre-nazistă?” și a spus că “Daca ati fi intrebat evreii acum 20 de ani daca se poate intampla un Holocaust în America, ați fi obținut un răspuns uniform: ‘este imposibil, nu în America!’.” Ei bine, nu mai este cazul.

Recunoașterea sporită a antisemitismului american este un prim pas pozitiv către abordarea problemei și descoperirea unei soluții pentru aceasta. Am exprimat acest lucru în noua mea carte “Alegerea evreilor: unitate sau anti-semitism ” (p. 190) după cum urmează:

În mod clar, secolul XX a marcat un nou nivel în cruzimea omenirii, în special față de evrei. După ce am experimentat Holocaustul, nu putem fi siguri că acesta nu se va mai întâmpla. Dacă s-a întâmplat o singură dată, se poate întâmpla de două ori sau de trei ori, iar ura din ce în ce mai mare, la nivel global față de evrei și față de Statul Israel, dovedește că teama unui al doilea Holocaust este întemeiată. Aceasta, încă o dată, ne amintește de nevoia de a ne întoarce la metoda lui Abraham de a ne uni, deasupra diferențelor dintre noi și este de datoria noastră să dăm un exemplu lumii, făcând acest lucru.”

Așa cum a scris cel mai remarcabil Cabalist, Rav Yehuda Ashlag, la începutul anilor 1950:

„Lumea consideră în mod eronat nazismul un anume apanaj al Germaniei. Într-adevăr, este o problemă a democrației și socialismului care a rămas fără… maniere și dreptate. Astfel, toate națiunile sunt aceleași în acest sens și nu există nicio speranță că nazismul va pieri odată cu victoria Aliaților, căci mâine anglo-saxonii vor adopta nazismul, întrucât și ei trăiesc într-o lume a democraților și naziștilor.” (Scrierile ultimei generații)

Datoria evreiască de a preveni o nouă tragedie

Națiunea noastră evreiască a fost creată pe ideologia milosteniei și a iubirii frățești, când străinii au acceptat să se unească și să se conecteze ca egali. Am devenit o națiune când ne-am angajat să fim „ca un singur om, cu o singură inimă”. De atunci, a fost datoria noastră să menținem această conexiune și să o transmitem și anume să fim o „lumină pentru națiuni” pentru a-i servi pe alții. Prin urmare, datoria poporului evreu este să îndeplinească și să dea un exemplu de iubire altora, către lume.

De-a lungul timpului, am abandonat conexiunea unică pe care am cultivat-o cândva și am devenit egocentrici. Însă acum, când globalizarea ne-a făcut interdependenți, umanitatea caută o modalitate de a trăi împreună pașnic, dar nu poate găsi una. Până când evreii nu vor reînvăţa modul de a fi la fel de uniți ca înainte, lumea nu are acces la cunoașterea modului de a face acest lucru și va continua să ne învinovățească pentru necazurile ei. Cererea lor neîmplinită este proiectată în mod inadecvat, ca antisemitism, ca o presiune crescândă, până când nu ne vom schimba direcţia de acțiune către coeziune, mai degrabă decât spre scindare.

Așadar, a fi o lumină pentru națiuni este o misiune practică: să facem pace între noi, iar lumea va fi de asemenea în pace.

Unitate pentru bine

Lumea examinează mereu ceea ce facem, așa că, de fiecare dată când afișăm dizarmonie, acesta este un exemplu rău care se reflectă în lume. Dacă ne certăm între noi, proiectăm această dizarmonie asupra altor națiuni și încep și ele să se lupte. Însă, în adâncul lor, ei consideră că lupta lor a avut cumva originea în noi, aşa cum se exprimă în formele de duşmănie crescândă faţă de noi.

Problema noastră este că ne unim doar atunci când un inamic comun ne amenință. Dacă am transforma unitatea într-un proces conștient, nu am avea nevoie de rezultatul întunecat al unui nou Holocaust, care să ne îndrume către aceasta. Astfel, vremurile apăsătoare cu care ne confruntăm ne vor cere clar să luăm o decizie profetică. Alegerea noastră evreiască este să rămânem împărțiți și opusi și să suferim consecințele sau să ne inversăm atitudinea unuia față de celălalt, să dezvoltăm responsabilitatea și grija reciprocă și să o răspândim în lume. Dacă alegem cu înțelepciune această cale din urmă, o nouă realitate, de încredere, prietenie și sprijin reciproc se va desfășura în fața noastră, în America și în întreaga lume.

Noua mea carte, “Alegerea evreiască: unitate sau anti-Semitism” este acum disponibilă pe Amazon și Laitman Kabbalah Publishers.

Gândurile mele pe Twitter 1/15/20

Națiunile afirmă: #Evrei controlează lumea, tot răul provine de la ei. Ei simt că sunt în mâinile evreilor, care sunt capabili să schimbe lumea. Evreii trebuie mai întâi corectați. Cu ajutorul Cabalei, vom transforma ura în iubire și o vom transmite lumii. Prin urmare, vom schimba soarta noastră și soarta lumii.

Națiunea evreiască trebuie să simtă că, unindu-se, în interiorul ei, conduce enormul sistem al lumii pe calea bună. Dar, dacă nu se unesc între ei, atunci sistemul se întoarce spre o unificare aspră pe calea suferinței.

De pe Twitter, 1/15/20