Category Archives: Spiritualitate

“Ce este o rugă? ” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: “What is a prayer?

Ne naștem și creștem într-o percepție și simțire egocentrică a lumii, ceea ce duce la o acumulare de probleme în viața noastră. Întâmpinarea a tot felul de probleme este pentru a ne da dorința de a ne ridica deasupra percepției și simțirilor noastre actuale și de a descoperi o lume nouă, una de iubire, grijă și conexiune pozitivă între toți.

Transformarea de la percepția și senzația noastră egoistă înnăscută, către una nouă altruistă, se realizează printr-un act numit „rugăciune”.

Ce este rugăciunea?

Rugăciunea nu înseamnă recitarea cuvintelor dintr-o carte, oricât de sfântă ar fi cartea și nici nu înseamnă a cere unei puteri superioare să schimbe ceva în lume, sau beneficiul personal. Mai degrabă, întrucât întreaga noastră percepție a realității este egocentrică, unde ne propunem să obținem împlinirea în noi înșine în orice clipă, atunci rugăciunea este o cerere sinceră de a transforma abordarea noastră egocentrică a realității și de a deveni benefică pentru toată lumea și pentru tot ce ne înconjoară.

Cu alte cuvinte, rugăciunea este o cerere de autotransformare, în care, în loc să dorim să absorbim egoist, să primim și să-i exploatăm pe alții pentru câștig personal, așa cum facem în mod implicit, dezvoltăm în schimb o dorință autentică de a gândi și a dori în direcția opusă: să dăm, să dăruim și să ne folosim pe noi înșine în beneficiul altora.

Rezultatul unei rugăciuni oneste pentru transformarea de sine, din adâncul inimii noastre, este scris de înțelepți pin porunca: „Și îți vei iubi prietenul ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18). Adică, rugăciunea noastră ar trebui să ne conducă către o stare în care îi simțim pe ceilalți așa cum ne simțim pe noi înșine, inversând și corectând intenția pentru ego-ul nostru către una de dăruire.

Prin urmare, rugăciunea înseamnă atingerea unei dorințe adevărate de a iubi pe ceilalți, așa cum ne iubim pe noi înșine, precum și o revelare a măsurii depline în care ne iubim de fapt pe noi înșine. Dacă dorința noastră este adevărată, din adâncul inimii, atunci suntem recompensați cu ajutor de la o putere superioară, care ne corectează ego-ul, oferindu-ne capacitatea de a-i iubi pe ceilalți în măsura propriei noastre iubiri de sine.

Ce determină motivația de a trăi și munci?

Remarcă: Sunt doi factori care provoacă motivația: aprecierea succesului unei persoane și o măsură a importanței obținerii acestui scop. Dacă omul nu vede o oportunitate de a reuși, atunci nu va găsi energia de a face treaba.

Comentariul meu: Trei tipuri de motivație sunt luate în considerare aici: în intenție, în achiziție și în împlinire. Așadar, o persoană ar trebui nu numai să vadă viitorul ci să îl vadă clar și anume să poată să îl analizeze, să îl spargă în parți și să îl reasambleze. Ea trebuie să înțeleagă cum va ajunge la acest viitor.

Motivația în sine este doar un cuvânt. Dar atunci când tu începi să îl exprimi în formule, grafice, tabele, în proiecte de a îl obține, atunci munca serioasă începe deja.

Întrebare: Adică dacă o persoană se uită la viitor ea ar trebui să vadă beneficiul dintr-o anumită acțiune?

Răspuns: În mod necesar deoarece o motivează. Natura noastră este aranjată astfel încât noi nu putem să lucrăm fără beneficiu pentru noi înșine.

Întrebare: De ce este aranjat astfel de natură că sunt oameni care nu au nicio motivație? Nu este nici măcar motivație să trăiască. Care este motivul?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului. Nimic nu poate fi spus aici. Sunt oameni care vor să trăiască și sunt oameni care inițial nu vor asta. Totul depinde doar de cât de mult o persoană vede acest viitor și pe ea însăși în el.

Întrebare: Ai putea să iei pe cineva care nu are nicio motivație să trăiască și cumva să îi dai motivația?

Răspuns: Eu nu pot să dau nimic nimănui. Eu pot doar să îl ajut să dezvolte motivația.

Întrebare: Este posibil pentru o persoană să dezvolte această abilitate în ea însăși?

Răspuns: Puțin câte puțin, bucată cu bucată, da. Este imposibil să îi spui “Iată, fă-o” deoarece nu are puterea pentru dezvoltarea de sine. Însă gradual ea poate obține asta. Totul depinde în principal de mediul în care există.

Întrebare: Uneori motivația dispare subit și la fel de subit apare. Poate o persoană să gestioneze asta?

Răspuns: Tu poți să folosești mediul. Acesta este oamenii, cărțile, tot din care o persoană se poate alimenta.

De pe KabTV “Abilități de management” 8/28/20

Un motor cu 10 cilindri

Revelarea Creatorului vine din starea cea mai de jos, din praf, așa cum se spune: „Din praf ești și în praf te vei întoarce”. Cădem tot timpul într-o stare de praf, pierdem tot interesul pentru dorințele și gusturile spirituale. Și din acest praf, trebuie să ne ridicăm: „Au ajutat fiecare pe prietenul său”.

Un om prin el singur nu se poate ridica din coborâre, ci numai dacă alții îi dau un exemplu și îl trezesc. Atunci va fi o ascensiune corectă și nu din cauza egoismului. Un prieten mă ajută să mă ridic și eu îl ajut pe prieten, adică lucrez într-un grup, iar forțele conexiunii funcționează aici. Abia atunci va fi o acțiune spirituală.

Dacă o persoană a căzut în starea de praf, atunci el însuși nu are putere. Singura speranță este grupul de zece. Nu voi putea niciodată să găsesc puterea în mine pentru a mă mișca. Ego-ul încearcă să mă înșele: „Încearcă și vei reuși!” Dar acest lucru funcționează numai în lumea noastră nu și în lumea spirituală. Acolo pot să mă ridic doar cu forța grupului: „Ei au ajutat fiecare pe prietenul său”. În caz contrar, nu va fi o ascensiune, ci auto-înșelare.

Eu sunt jos, prietenii mei sunt în partea de sus, așa că ne ridicăm reciproc, ca alpiniști legați împreună cu o frânghie.

Mă anulez în faţa grupului de zece, încerc să mă simt mai puțin decât toți ceilalți și, din această cauză, am putere de la asta. Și apoi, cu aceste puteri primite de la prietenii mei, fac acțiunea inversă și îi ajut.

Anulându-mă în fața grupului, primesc de la el o putere superioară care acționează asupra mea și mă trezește. Eram mai jos decât toți ceilalți, dar acum, cu puterea primită de la grup, îi influențez pe toți ceilalți, adică devin ca Creatorul pentru ei. Mai întâi am primit de la prietenii mei ca Malchut, iar acum le dăruiesc, ca Keter. Deci lucrez ca un motor cu piston: Malchut – Keter, Keter – Malchut.

Fiecare ar trebui să fie atât cel mai mic, cât și cel mai mare din grupul de zece. Dacă fiecare din grupul de zece funcționează așa, atunci vom avea un motor cu zece cilindri – imaginați-vă, ce putere! Toate pistoanele împreună pompează volumul nostru total, până când măsura se revarsă și Creatorul este dezvăluit în interior.

La prima împingere a pistonului, mă afund în grupul de zece și trag din el dorințele prietenilor mei, iar la a doua împingere, ridic aceste dorințe către Creator. Această ascensiune se numește MAN pentru că cer pentru toată lumea și primesc putere de sus. Și cu această putere, cobor și o transmit prietenilor mei, primesc din nou o nouă dorință de la ei și o ridic ca o rugăciune, MAN.

Așa că urc și cobor mereu: MAN – MAD. La fel și fiecare din grup, toți cei zece cilindri ai noștri. Mă conectez la dorința lor și vreau să-mi cresc prietenii și să-i aduc mai aproape de Creator. Și de la Creator, primesc un dar de putere, împlinire și revelare și îl transmit prietenilor mei. Lucrez ca un canal de transmisie în ambele direcții, deoarece vreau să ridic întregul grup către Creator.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/17/20 „Munca în credință deasupra rațiunii”

Creșterea spirituală este imposibilă fără bucurie

Suntem în lumea infinitului, plină de lumină, care umple întregul univers. Dar noi simțim această lume ca fiind goală, care nu ne dă altceva decât o scânteie mică de viață, astfel încât să putem exista cumva. Prin urmare, noi nu prețuim această lume. Totul în ea este ascuns, dar trebuie să-l dezvăluim.

Ascunderea și dezvăluirea depind numai de noi și de nimeni altcineva. Trebuie doar să mă conving că exist deja în lumea infinitului, în oceanul luminii infinite, împlinirea infinită și nu îmi lipsește nimic. Singurul lucru care îmi lipsește este atitudinea mea corectă. Dacă mă raportez la lume în acest fel, voi descoperi că totul este acolo.

Aceasta înseamnă că mă ridic la credință deasupra rațiunii datorită unui sentiment de bucurie, unitate și sprijin reciproc. Așa descoperim lumea bunătății absolute și vedem că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în afară de percepția noastră.

Anterior, am văzut întreaga lume ca fiind neagră, pentru că am judecat-o conform deficienţelor mele. Și când îmi corectez atitudinea față de lume, mă ridic la credință deasupra rațiunii și vreau să văd o lume bună plină de lumina superioară, Creatorul, văd că asta este cu adevărat.

Iar aceasta nu este o sugestie psihologică sau autoamăgire, ci o realitate adevărată. Trebuie doar să mă ridic de la gradul de Malchut la gradul de Bina, pentru a vedea lumea în calitatea de dăruire și nu de primire.

Atunci lumea va fi bună, voi vedea că totul este bine în ea și nu există rău. Pur și simplu, fiecare judecă în măsura propriei corupții: dacă există rău în mine, atunci văd rău în jurul meu. Și dacă mă corectez, văd lumea corectată. Totul depinde de viziunea mea interioară.

Iar cea mai corectă atitudine este să fii în bucurie. Prin urmare, este scris: „Slujiți Creatorului cu bucurie”. Dacă ne raportăm la Creator și la lumea creată de El cu bucurie, cu recunoștință, fără a-L critica pe Creator, vom simți că lumea este cu adevărat bună. Aceasta înseamnă că vrem să ne ridicăm de la gradul de Malchut la gradul de Bina, la credință (gradul de Bina) deasupra rațiunii (gradul de Malchut).

Creatorul mă tratează bine, dar mi se pare că primesc lovituri pentru că, în loc să fiu în credință, puterea dăruirii, sunt în primire. Eu sunt cel care corup atitudinea Sa față de mine. Prin urmare, trebuie să depun toate eforturile pentru a dezvălui bunătatea Creatorului. La urma urmei, nu poate exista rău în lume dacă nu există altă forță decât Creatorul, care este bun și face bine.

Dacă mi se pare că există rău în lume, este pentru că sunt corupt în interior. Nu există altceva de remediat decât atitudinea mea față de realitate. Și atunci voi vedea că nu există rău – există numai bine.

Din lecția pentru femei 11/1/20

Generaţia corectării

Există un remediu sigur pentru virus: conexiunea. Este o modalitate de salvare din toate problemele, deoarece devenim asemănători naturii, care este absolut globală și integrală. Dacă ne conectăm în acest fel, devenim mai conectați la forța comună a naturii, care va adapt corect toate sistemele vieții noastre.

Există o lege generală în natură care ne controlează pe toți. Pentru a ne apropia de această lege și a intra într-o interacțiune corectă cu aceasta, trebuie să ne conectăm. La fel cum mineralul, plantele și animalele se conectează într-o singură simbioză, tot așa trebuie să se conecteze și oamenii.

Atunci de ce vedem că în natură unul devorează pe celălalt? Pentru că noi, oamenii, ne tratăm reciproc egoist, iar egoismul nostru afectează toate celelalte niveluri ale naturii: mineral, vegetal și animal. Dacă ne corectăm dorința egoistă, lupul ar trăi liniștit lângă miel și nimeni din natură nu l-ar ataca pe celălalt.

Este evident pentru toată lumea că vom beneficia dacă vom fi în armonie cu natura. În generația noastră, această armonie trebuie realizată de întreaga umanitate și, prin urmare, este numită generația corectării.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/15/20, “Ultima generație”

Auzi și vezi

Întrebare: Există mai multe forme de primire a informațiilor. Dacă o persoană ascultă un profesor la o universitate pentru a dobândi cunoștințe, acesta este un lucru. Dacă ascultă un prieten vorbind despre o situație dramatică în familie și empatizează cu el, acest lucru este diferit. Și, în al treilea rând, o persoană își ascultă prietenul în grup pentru a se uni cu el și a dezvălui planul naturii.

Există vreo diferență între aceste situații?

Răspuns: Diferența este uriașă. Mai ales atunci când prietenii încearcă să atingă cel mai înalt scop al naturii, deoarece acesta îi unește. Fiecare lucrează împotriva lor insisi pentru a se conecta cu ceilalți.

Există deja o comunicare clasică clară, deasupra egoismului tău, când trebuie să te ridici neapărat deasupra ta pentru a te conecta cu altul și cu el să simți cum pătrunzi într-un al treilea lucru – în însăși structura universului.

Întrebare: Ce înseamnă „a vedea” și „a auzi” în spiritualitate? Este acesta un nivel special de comunicare?

Răspuns: Auzul este o muncă de dăruire. Vederea este trecerea de la daruire la primire de dragul daruirii.

Observație: Chiar și sursele primare spun: „Și au auzit glasul Domnului”.

Răspuns: Da. Există cei care aud, adică lucrează în lumina lui Hassadim. Și există oameni care văd, și astfel lucrează în lumina lui Hochma.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 14.08.2020

Condiții de percepție a informației

Întrebare: Există mai multe modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile de ascultare. În primul rând, este recomandat să se evite distragerile, mai ales acum cu învățământul virtual. Este vorba de faptul că mulți oameni pur și simplu își închid ecranele. Ce sfătuiești aici?

Răspuns: Este necesar să porniți discuții în mod constant, să aveți întrebări și răspunsuri, să desfășurați jocuri de rol, în general, tot ceea ce se poate face pentru a transforma cursanții în participanți la eveniment.

Observație: În al doilea rând, este recomandat să clarificați ceea ce ați auzit. Lectorul ar trebui să pună întotdeauna câteva întrebări.

Comentariul meu: Da, aceasta este baza pentru desfășurarea atelierelor.

Întrebare: În plus, întrebările ar trebui adresate în mod deschis pentru a asigura înțelegerea celorlalți cursanți. În mod normal, le ceri studenților să se concentreze asupra întrebărilor celorlalți prieteni. În ce scop faci asta?

Răspuns: Dacă un student vorbește în conformitate cu subiectul, nu contează cum formulează întrebarea, deoarece răspunsul este încă relevant pentru toată lumea. Prin urmare, nu există întrebări stupide, simple, inutile sau neesențiale dacă oamenii pun întrebări în conformitate cu subiectul.

Uneori le răspund dur. De exemplu, astăzi, la lecție, un student m-a întrebat ceva ce învățăm în prima sau a doua lecție de Cabala. Și acolo erau oameni care studiază de 20 de ani. Prin urmare, i-am răspuns cu asprime că ar trebui să citim sursele primare.

Întrebare: Se crede, de asemenea, că informațiile sunt transmise ascultătorului prin postura vorbitorului. Crezi că este important să te uiți la fața cuiva și să dai din cap?

Răspuns: Astăzi, când avem de-a face cu învățământul la distanță, nu cred că este atât de important. Ei bine, ce pot transmite cu corpul meu? Stau într-o poziție timp de trei ore și transmit informații. În practică, este un cap de difuzare.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

Egalitate și diversitate

Întrebare: Există mai multe condiții pentru ca oamenii să se unească. În primul rând, trebuie să existe sensibilitate socială, adică o tendință de a se uni. În al doilea rând, este necesară prezența femeilor în echipă, iar al treilea, absența unui lider declarat.

În aceste trei condiții, un grup de oameni se pot uni și rezolva o problemă care se află pe un plan superior. Inteligența membrilor individuali ai grupului este secundară.

Egalitatea și diversitatea sunt cele care fac posibilă luarea celei mai bune decizii în echipă. De ce ar trebui să fie prezenți ambii factori în același timp?

Răspuns: Dacă doi oameni opuși sunt capabili să se unească deasupra calităților și obiectivelor lor egoiste, atunci între ei ajung la o nouă calitate colectivă, care este deja mai mare decât amândoi.

Întrebare: Înseamnă că indivizii trebuie să fie foarte diferiți, dar egali în raport cu scopul pe care doresc să îl atingă?

Răspuns: Da. Și astfel ei dobândesc de sute de ori mai mult.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 25.09.2020

Auzi și fii auzit

Întrebare: Capacitatea de a asculta constă din trei funcții: atenție, înțelegere și acceptare. Atenția se referă la indicii non-verbale. Principalul semnal non-verbal este contactul vizual. Acum, în era coronavirusului, când suntem cu toții în fața ecranelor de cele mai multe ori, ne este foarte greu să ascultăm și să fim auziți.

Cum faci față acestei probleme în timp ce predai la mii de studenți?

Răspuns: În primul rând, am un contact zilnic constant timp de trei ore cu studenții mei. În plus, au ocazia să acceseze tot timpul site-urile de internet ale organizației noastre, să citească materialele necesare acolo, să urmărească, să asculte și să participe la evenimente comune etc.

Întrebare: Cum îți dai seama că te ascultă? Nu le poți vedea fețele

Răspuns: Aștept întrebările lor. Studenți din 150 de țări ale lumii se conectează la studiile noastre virtuale, care se desfășoară cu traducere simultană în 40 de limbi. Prin urmare, avem un domeniu imens de comunicare: Citim fragmente mici pe un anumit subiect, toată lumea ascultă, iar dacă studenții au întrebări, le pun imediat.

Întrebare: Deci nu-i nevoie să le vezi fețele?

Răspuns: În principiu, nu. Nu este necesar. Simt o persoană după întrebarea sa.

Întrebare: Ce faci când vezi că un student rezistă și nu acceptă ceea ce spui?

Răspuns: Depinde ce înseamnă că nu acceptă. Dacă este împotriva unui lucru, atunci trebuie să-i explic. Dacă oricum este împotrivă, atunci trebuie să amân pentru o vreme.

Întrebare: Crezi că este inutil să demonstrezi ceva?

Răspuns: Nu, este bine să demonstrezi. Este foarte bine să o facem, doar în limite rezonabile, deoarece publicul nostru este de mii de oameni și trebuie să simt întotdeauna limita timpului.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

Grupul de zece este suma tuturor calităților Naturii

Întrebare: Orice comunicare este o interacțiune între oameni. Prin urmare, trebuie să existe cel puțin două părți: de exemplu, vorbitorul și ascultătorul. Putem spune că, cu cât sunt mai mulți participanți la comunicare, cu atât este mai mare potențialul de comunicare de înaltă calitate?

Răspuns: Până la un anumit nivel, deoarece nu ne putem imagina mai mult de zece proprietăți diferite pentru a lucra corect cu ele.

Observație: Spui întotdeauna că exact zece persoane sunt minimul și optimul pentru comunicare.

Comentariul meu: Da. Dar dacă mergi mai departe, trebuie să-ți lărgești și să-ți combini impresiile și senzațiile, munca ta și să-ți imaginezi întregul sistem, oamenii din grup în echipe de cel mult zece oameni, pentru a lucra cu fiecare zece ca unitate.

Întrebare: Se pare că îmi aprofundez legătura cu ceilalți nouă prieteni din cei zece, făcându-o mai bună, dar nu extind grupul din punct de vedere al numărului?

Răspuns: Nu poți, altfel vei pierde din vedere toți participanții. Dar dacă iei pe aceștia zece ca unitate și lucrezi cu ea în acest fel, poți să aduni încă nouă unități de zeci.

Întrebare: Atunci nu este clar, de ce sunt atât de mulți oameni?

Răspuns: E astfel pentru a le putea oferi fiecăruia posibilitatea de a exercita voința liberă.

Întrebare: Dar există miliarde de oameni pe lume pe care fie nu îi voi vedea niciodată, sau îi voi vedea, poate, o dată în viața mea. Unde este comunicarea aici? De ce se face asta?

Răspuns: Pentru a descompune întreaga natură integrală în anumite părți limitate, care în integritatea lor ar putea fi prezentate ca natură nelimitată. Adică, aceasta este soluția la problemă sau pătratul unui cerc sau rezolvarea unei integrale utilizând metoda unității.

Deși natura este integrală, globală, ea se consideră nu prin componentele sale, ci prin proprietăți. Dar, pentru a transforma formele individuale mici în calități, este nevoie de un număr mare de forme.

Întrebare: În principiu, zece persoane sunt suficiente pentru mine. Și dacă în întreaga mea viață întâlnesc câteva mii de oameni și niciodată pe restul, atunci nu ar trebui să-mi fac griji? Acesta nu este scopul naturii.

Răspuns: Poți lua în mod arbitrar doar o duzină de oameni și să găsești printre ei absolut toate legile și calitățile naturii.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 21.08.2020