Category Archives: Spiritualitate

Esenţa muncii spirituale

Toate stările prin care trecem în munca spirituală sunt forme ale conexiunii noastre cu Creatorul; de fiecare dată ele sunt diferite. Cu toate că nouă ni se pare că suntem la muncă sau cu familia, acasă sau pe stradă, mergem sau călătorim undeva, toate acestea sunt rodul imaginaţiei noastre.

În realitate, acestea sunt descrieri ale conexiunii noastre cu Creatorul, care ia diferite forme ale circumstanţelor externe. Nu este nimic altceva!

De aceea, toată munca mea constă în a determina adevărata stare: să înţeleg că sunt în conexiune cu Creatorul şi că trebuie să Îl descopăr pe El ca primul, cel care a creat această stare pentru mine şi ca ultimul, pentru că trebuie să ajung la starea de „Nu există nimeni în afară de El”.

Trebuie să determin că El este cel care a asamblat această stare pentru mine, El a organizat-o şi mi-a dat-o mie, pentru ca eu, pe baza tuturor factorilor disponibili, în măsura în care spargerea se revelează în mine, să pot stabili faptul că totul vine de la El, începând cu pregătirea şi terminând cu starea în care mă conectez cu El, în măsura posibilă din acel moment.

Asta este munca noastră.

Din prima parte a Lecţiei zilnice din 11/22/17,

Rădăcina spirituală a bârfei

Întrebare: Bârfa are o rădăcină spirituală?

Răspuns: Desigur, se numeşte Laşon HaRa – limba rea.

Ucide totul între prieteni. Dacă eu vorbesc pe la spatele prietenului, îl trădez pe Creator. Îl înşel. Nu poate fi altceva aici. De fapt, Creatorul pune grupul de zece în faţa mea, cu toate problemele. În spatele prietenului putem vorbi doar de cum să îl ajutăm, nimic altceva.

Din Lecţia 1 de la Congresul din Vilnius din 03.11.2017

Iubirea nu este nimic altceva decât armonie, un echilibru reciproc între plus şi minus

Dacă vorbim de iubirea dintre prietenii din grup, atunci nouă ni se pare că este ceva artificial, care nu este necesar, neplăcut şi care nu se poate obţine. Dar, de fapt, este doar o realizare a unei legi de bază din natură. Cuvântul „iubire” este un pic corupt în timpurile noastre.

De fapt, dacă nimeni nu anihilează nimic, ci vrea doar să suplimenteze, să ajungă la o completare în grup între proprietăţile opuse, care provin dintr-o singură rădăcină și care există în natură, noi înţelegem că asta se numeşte armonie, alăturare reciprocă şi nu poate există o altă stare.

De aceea, un om singur nu poate face nimic. Singur, omul nu poate dobândi lumea superioară şi sistemul care operează în lume, pentru că nu are o stare corespunzătoare în el, nu participă la acest sistem. El trebuie să creeze un astfel de senzor în el și, anume, organul percepţiei lumii superioare. Şi trebuie să se unească cu grupul de zece pentru asta.

Conexiunea noastră este bazată pe faptul că tu ai un minus, eu am un plus, altcineva are un plus, celălalt are un minus şi, aşa mai departe, iar din aceste conexiuni în cruce dintre noi se formează reţeaua numită Kli, adică vasul pentru revelarea Creatorului. Ce înseamnă asta, adică Creator? Înseamnă media, comunul, adică ceea ce obţinem din combinaţia opuselor.

De aceea, noi trebuie să obţinem uniunea corectă dintre noi: să nu distrugem nimic, să nu suprimăm nimic, ci să învăţăm să folosim fiecare proprietate a oricărui membru al grupului, de la cea mai proastă la cea mai bună. Toate au acelaşi drept de a exista.

Din lecţia nr. 1 din Congresul de la Vilnius din 03.11.2017

Ce înseamnă comprimarea timpulu?

Întrebare: În articolele lui Rabaş este scris că această comprimare a timpului, împreună cu rădăcina spirituală, se raportează la Klipot (forţele impure). Ce înseamnă comprimarea timpului?

Răspuns: De fapt, timpul nu există. Tot ceea ce facem în clipa prezentă este deja programat şi deja cunoscut.

Mai mult, aşa cum există mişcare într-o linie dreaptă din trecut în viitor, există mişcare şi invers, din viitor în trecut.

În principiu, putem schimba trecutul şi viitorul, la fel cum în lumea noastră suntem obişnuiţi să schimbăm viitorul din trecut. Acestea sunt procese interconectate şi interschimbabile, care curg în ambele direcţii.

În fizică, de exemplu, dacă alegem să măsurăm fie electronul, fie unda, atunci prin această alegere noi predeterminăm dacă este un electron sau o undă.

În alte cuvinte, eu aleg instrumentul de măsură acum şi, ceea ce plănuiesc să studiez deja, este cunoscut, din trecut, la ce m-am gândit şi aranjat. Iar apoi măsor fie unda, fie particula discretă. Dar, în Cabala, asta se întâmplă în acţiune.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 09.07.2017

Nimic nu este rău în natură

Întrebare: Dacă văd o proprietate negativă în prieten, trebuie să o completez. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Aici, legea naturii este aceea că nu este nimic greşit. Şi nu este nimic rău nici în om, în niciunul dintre noi! „Răul” vine din spargerea noastră şi astfel tu ai pătrimea lui, în altul este jumătate, în mine o treime, etc.

Dacă adunăm toate aceste proprietăţi împreună, atunci ele formează o proprietate a întregului, care constă din plus şi minus. De fapt, atunci când sufletul s-a spart, s-au format proprietăţi negative şi chiar şi cele pozitive arată negativ, pentru că nu există nimic care să le complementeze.

Înţelepciunea corectării înseamnă corectarea separării şi distanţei dintre noi. Trebuie să ne facem creierele noastre să lucreze în această direcţie: nu este nici rău și nici bine. Separarea dintre noi este rea. De aceea, vedem proprietăţi sparte, care întotdeauna ni se par negative.

Dacă nu este nimic opus unei proprietăţi sparte, oricât de pozitivă ar fi, va arăta negativă.

Din lecţia nr. 1 de la congresul din Vilnius din 03.11.2017

Descoperă-ţi potenţialul spiritual

Întrebare: Poate cineva să trăiască normal şi să se dezvolte spiritual dacă nu se simte iubit de alţi oameni?

Răspuns: Omul trebuie să se dezvolte pentru a-şi descoperi potenţialul spiritual. Este păcat ca viaţa să treacă în van. De aceea, nu trebuie să acorde prea multă atenţie la nimic. Dacă îi este dată oportunitatea de a studia în cadrul organizaţiei noastre, oportunitatea de a-şi dezvolta calităţile spirituale, atunci restul depinde de el.

Nu este nevoie de nimic altceva. Prin asta, el nu depinde de nimeni. Poate chiar să rămână singur în faţa calculatorului dacă nu este nimeni în jurul său. Este de dorit, desigur, să aibă prieteni, un grup, dar dacă nu are, atunci conexiunea virtuală îi este suficientă pentru a-şi corecta egoismul. Să corecteze înseamnă să îşi contrabalanseze ego-ul cu o calitate opusă, iar pe baza contrastului dintre acestea să îl obţină pe Creator.

Va descoperi iubirea care umple întregul univers. De fapt, cel care începe să se angajeze în Cabala primeşte câteodată o astfel de stare în care iubirea care umple întreaga lume îi este revelată. Dar apoi această stare dispare şi după o perioadă el trebuie să obţină iarăşi această stare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Există iubire fără o cauză?

Întrebare: Poate cuvântul „iubire” să fie înlocuit cu „echilibru între forţele opuse” sau „armonia dintre primire şi dăruire”?

Răspuns: Există două tipuri de iubire: iubirea de sine şi iubirea pentru alţii sau iubirea internă şi cea externă.

Dacă iubirea este direcţionată spre sine, atunci este acelaşi egoism. Iubesc să mănânc bine, să beau un vin bun, să mă împlinesc cu plăcere sexuală, să călătoresc, să mă joc cu copilul meu, etc. Toate acestea nu sunt decât manifestarea egoismului meu. Îmi iubesc copilul pentru că este al meu; deoarece mă iubesc pe mine îl iubesc şi pe el.

De ce ar trebui să se numească asta un anumit tip de iubire? Ele sunt manifestări simple ale egoismului. Natural, pentru cineva este foarte frumos sau plăcut, există chiar şi demonstraţii de sacrificiu de sine. Dar, individul, desigur, plăteşte pentru asta.

Întrebare: Se poate spune atunci că, din punct de vedere Cabalist, aşa cum există ură datorită unei cauze, există şi iubire datorită unei cauze?

Răspuns: Iubirea nu poate exista fără o cauză. Pur şi simplu este necesar să se identifice unde se află cauza. Chiar dacă se numeşte iubire fără nicio cauză, asta înseamnă că nu am depus efort sau suntem incapabili să identificăm cauza sau cauza se află deasupra egoismului nostru şi, de aceea, îi spunem aşa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Componenta spirituală şi iubirea pământească

Întrebare: Cum poate adăuga cineva o componentă spirituală la iubirea corporală dintre soţ şi soţie?

Răspuns: Este posibil să adaugi o componentă spirituală între soţ şi soţie numai atunci când ei înţeleg ceea ce fac şi de ce există.

Trebuie să realizeze că au o oportunitate unică de a se conduce în toate situaţiile din viaţă într-un asemenea mod încât sunt angrenaţi unul cu altul într-o influenţă reciprocă. Apoi vor putea să obţină revelarea Creatorului, aşa cum este scris „Un soţ şi o soţie au Shechina (Divinitatea) între ei.”

Dar numai dacă sunt foarte serioşi în ceea ce priveşte obţinerea scopului. Pentru că ei trebuie „să calce pe ei înşişi” şi să se ajute unul pe celălalt.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

De ce ne pedepseşte natura? Partea 3

Întrebare: Astăzi „ingineria climei” se dezvoltă rapid. Asta înseamnă că în loc să luptăm pentru conservarea mediului, oamenii încearcă să intervină în procesele naturale şi, cu ajutorul tehnologiilor avansate, să controleze clima, să răcească globul, să schimbe structura atmosferei şi starea oceanelor şi aşa mai departe.

Oamenii încearcă să restaureze echilibrul în natură cu ajutorul tehnologiei moderne. Este acest lucru bun pentru omenire sau, din contră, este acest lucru un mare pericol?

Răspuns: Desigur, noi trebuie să plătim în modul acesta faţă de reacţia noastră greşită, construind case rezistente la cutremure şi să ne protejăm de loviturile naturii. Totuşi, acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înşine evocăm aceste dezastre naturale prin comportamentul nostru greşit.

Noi trebuie să înţelegem că gândurile şi dorinţele unei persoane sunt la cel mai înalt nivel al forţelor care există în univers. Aşadar, numai cu gândurile, dorinţele şi intenţiile noastre noi cauzăm naturii cea mai mare pagubă.

Omul este purtătorul forţelor negative din natură, deoarece este ghidat numai de forţa primirii. Aşadar, avem nevoie să ne echilibrăm pe noi înşine cu forţa dăruirii. Într-un mod natural, fiecare persoană acţionează în societate încercând să primească totul pentru ea însăşi. Totuşi, în conformitate cu asta, noi trebuie să dezvoltăm în noi o abilitate de a da. Apoi echilibrul va fi stabilit între noi, iar din omenire se va împrăştia şi la restul naturii.

Întrebare: să spunem că începem să ne tratăm bine între noi şi că va exista iubire şi dăruire, o armonie completă între oameni şi între toate naţiunile, dar cum va opri acest lucru erupţia vulcanilor şi uraganele?

Răspuns: Gândurile şi dorinţele noastre sunt de asemenea forţele naturii. Omul este parte a naturii, coroana dezvoltării sale. Cu ce suntem noi diferiţi de toate celelalte părţi ale naturii? Avem ştiinţă, inteligență şi sentimente mai dezvoltate. Deşi aceste sentimente sunt rele, ele sunt mai dezvoltate în comparaţie cu animalele şi din această cauză suntem numiţi oameni.

Singura problemă este că noi nu ne folosim forţele corect. Noi credem că putem trăi la fel de instinctiv precum animalele, fără să ajungem la iubirea aproapelui şi fără să ne explorăm influenţa asupra lumii. Totuşi, acest lucru nu este corect, deoarece noi aparţinem de nivelul uman. Iar a fi uman este în primul rând ştiinţa, raţiunea şi sentimentele care ne înălţă chiar în vârful piramidei.

Se pare că spre deosebire de toate celelalte nivele ale naturii – inanimat, vegetal şi animal – care sunt în mod instinctiv incluse într-un singur sistem numit „natura”, omul singur se separă de ea.

Suntem obligaţi să completăm sistemul naturii prin participarea noastră, alăturându-ne împreună cu toţi ceilalţi. Mulţumită faptului că ne echilibrăm sentimentele, mintea şi forţa negativă a egoismului nostru cu forţa pozitivă, vom ajunge la o conexiune bună cu toate părţile creaţiei.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

 

De ce ne pedepseşte natura? Partea 2

Întrebare: Ce este atât de special în sistemul ecologic din ziua de azi? Care este diferenţa dintre un cutremur sau o erupţie vulcanică care se petrec astăzi şi cele care s-au întâmplat acum o mie de ani sau acum două sute de ani?

Răspuns: Motivul acestor cataclisme naturale este diferit. Acum o mie de ani, cauza unui cutremur a fost în procesul natural al evoluţiei, care caută să ne avanseze şi toată natura să se echilibreze.

Cauza a venit din forţa naturii în sine, iar acum cauza sta în propria noastră neglijenţă. În loc să aducem toate părţile naturii la conexiune, o persoană provoacă separarea universală.

Până acum, natura în sine a aplicat o presiune pe noi, pentru a-şi dezvolta toate nivelele – inanimat, vegetal, animal şi uman – până la un anumit nivel. În prezent, noi am ajuns deja la acest nivel predeterminat al dezvoltării şi am intrat în etapa aşa-numită a „omenirii integrale”.

Lumea se schimbă într-un mic sat unde toată lumea este conectată cu toată lumea, iar acum noi înşine suntem responsabili pentru menţinerea echilibrului. Se pare că fiecare problemă cauzată de lipsa echilibrului indică spre comportamentul nostru incorect.

Dacă uraganele şi cutremurele anterioare ne-au forţat să avansăm în dezvoltarea tehnologiei şi a economiei, astăzi ele pur şi simplu ne umilesc. Nu este suficient să reacţionăm la loviturile naturii prin dezvoltarea tehnologiei; astăzi, schimbările sociale şi corecţia conexiunilor sociale sunt deja necesare. Dacă nu reacţionăm corect atunci noi agravăm situaţia.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

 

Pagina 2 din 29312345...Ultima »