Category Archives: Spiritualitate

De ce este necesară importanța prietenilor?

Întrebare: Când cineva vorbește despre importanța societății (grupului) și a prietenilor, este deja o conexiune a punctelor din inimă?

Răspuns: Importanța societății și a prietenilor este necesară, fiindcă, pur și simplu, știm că acesta este sufletul nostru. Omul nici nu-și poate imagina, din amărâtul lui egoism, că nu este nimic altceva decât includerea în ei. Orice altceva este pură iluzie. Noi nu înțelegem asta.

Sufletul este includerea în ceilalți. Aici începeți, cu adevărat, să trăiți în afara sinelui din prezent.

Întrebare: Această conexiune este a punctelor din inimă?

Răspuns: Importanța este obținută prin conexiunea dintre noi.

Întrebare: Ar trebui să vin la lecții și la adunarea prietenilor cu această pregătire?

Răspuns: Da, în tot timpul în care ești în conexiune cu prietenii tăi va trebui să te gândești la asta, fiindcă acesta este de fapt modul în care vrei să te dezvolți, adică printre ei.

Din kabTv „Ultima generație” 6/06/18

„Disprețuirea” – obstacolul intern dintr-un om

Rabaș: „Referitor la ceea ce este explicat în conceptul –Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”: „Totuși,  după toate întâlnirile, fiecare calculează și vede cât de mult a primit din asocierea prin iubirea de sine, cât a câștigat prin asta dorința sa de primire, deoarece ei au investit timp și efort în beneficiul societății. Deci, ce au câștigat ei prin asta? Cineva poate că o să aibă mai mult succes dacă s-a angajat în beneficiul propriu, cel puțin partea propriilor lui eforturi. Dar „am intrat în asociere pentru că am crezut că prin ea voi fi capabil să câștig mai mult decât aș putea câștiga singur. Dar acum văd că nu am câștigat nimic”.

Când cineva dorește să spună că ar trebui să fie angajat în iubirea pentru prieteni cu scopul dăruirii și că fiecare ar trebui să muncească în beneficiul celorlalți, atunci toți râd și își bat joc de el. Li se pare un fel de glumă și cred că acesta este un loc al laicilor. Este spus despre asta: „dar păcatul este o mustrare pentru orice popor și fiecare bunăvoință pe care o fac, o fac pentru ei înșiși”. O astfel de societate îl rupe pe om de Sfințenie și îl aruncă în lumea batjocorii. Asta înseamnă interzicerea așezării pe scaunul batjocoritorului”.

Fiindcă omul avansează, egoismul lui crește și el simte dintr-o dată că începe să nu fie de acord și să alunece de la principiile grupului cabalistic. Acest lucru iese din interiorul omului și el trebuie să muncească corect cu astfel de tulburări, transformându-le în ajutor.

Totul este despre munca interioară.

Întrebare: Ce înseamnă când un om simte că tot grupul lui de zece s-a transformat dintr-o dată într-o adunare de batjocoritori?

Răspuns: Și acest lucru cere, de asemenea, muncă interioară, fiindcă lui i se pare că totul se întâmplă în afară, dar se întâmplă, de fapt, în interiorul lui. El vede doar propria lui internalitate.

Întrebare: Deci el trebuie să continue să muncească în grup?

Răspuns: Un om părăsește grupul numai dacă întregul grup consideră că el nu are nevoie să urmeze calea conexiunii. În alt caz, el trebuie să înceapă să lucreze cu faptul că, tot ceea ce vede, observă prin propriul egoism.

Întrebare: Și cum muncește el cu asta? Ridicând importanța scopului?

Răspuns: În primul rând el se ridică. În acest fel se verifică pe sine. Dacă se schimbă și vede că grupul s-a schimbat, înseamnă că acestea erau propriile lui conduceri.

Întrebare: Și dacă el vede că el este acum batjocoritorul: el stă și în interiorul lui râde de tot. Ce poate el să facă pentru a se realătura prietenilor?

Răspuns: Să ceară ajutor. El se poate adresa explicit prietenilor pentru ajutor.

Întrebare: Este posibil ca, Creatorul să aducă oameni la grup și, dintr-un anume motiv, să îi schimbe într-o adunare de batjocoritori?

Răspuns: Totul este posibil. De aceea, este necesar să se discute tot și mai ales să se angajeze în Arvut (garantare reciprocă). Dacă grupul lucrează corect, atunci batjocoritorii sunt numai perturbări interioare în fiecare membru față de ceilalți.

Treptat, omul începe să simtă că nu este nimic în exterior. El vede ca existând în interiorul lui  tot ce este în fața lui, inclusiv Creatorul și tot ceea ce își poate el imagina.

 

Din KabTv „Ultima Generație” 18/04/18

Nicio lipsă de sfaturi practice

Întrebare: Când ai studiat cu Rabash, ai simţit o lipsă a practicii în metodologie în sine?

Răspuns: Am simţit-o deoarece, în general, încă nu era dezvoltată. Nu am ştiut exact cum s-o aplic pe mine, cum s-o realizez, unde să mă fac mic şi unde să ajut.

Aceasta metodologie nu este înţeleasă imediat. Durează luni şi ani. Prin urmare ni s-a dat toată viaţa pentru a o realiza. De exemplu, atunci când studiezi matematica, tu o înveţi cu mintea ta şi nu o schimbi deloc. Şi aici, pentru a da pagina mai departe în carte şi să o înţelegi pe următoarea, tu trebuie să te schimbi şi apoi să o citeşti pe cea anterioară. Dacă o persoană nu se poate schimba, atunci chiar şi prin a da mai departe zece pagini, nu va înţelege ceea ce este scris acolo.

Practica este îndeplinită numai într-un grup. Totul este foarte clar descris în articolele lui Rabash despre grup. Luaţi-le pe toate şi implementaţi-le. Nu este nicio lipsă de sfaturi practice. Numai implementarea lipsește!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 8/5/18

Să revelăm Creatorul în conexiunea dintre noi

Subiectul de studiu al Înțelepciunii Cabala îl reprezintă acțiunile Creatorului care ne dau nouă posibilitatea să-L asamblăm din părți: din gândurile noastre, din dorințe, din tot felul de acțiuni, din diferențe ireconciliabile, din greșeli și succese. Lucrul principal este că, din toată această muncă de dezasamblare și asamblare, ajungem să-L înțelegem, să-L simțim și să fim ca El. Aceasta este unicitatea muncii noastre, spre deosebire de alte eforturi diferite ale acestei lumi.

Poate că și în ele este ceva similar analizei și sintezei, adică o înțelegere. De fapt, așa studiem toată natura minerală, vegetală și animală; disecăm, examinăm, înțelegem și înregistrăm. În Cabala, însă, noi nu ne disecăm corpurile noastre animalice, în schimb, ne conectăm și ne deconectăm unii de la alții. Numai prin conexiunile dintre noi vom fi în stare să înțelegem cine este Creatorul, fiindcă El este revelat numai în interiorul acestor conexiuni.

Aceasta este o muncă specială care nu are analogie în lumea noastră. Este numită munca pentru Creator. La urma urmelor, El ne-a încredințat-o pentru ca noi să putem ajunge să-L cunoaștem și să devenim ca El. Calea spre acest lucru stă numai în conexiunea dintre oameni. Totuși, conexiunea este imposibilă fără deconectare: obținerea unității nu se întâmplă fără rezistență. În acest fel se întâmplă în toate acțiunile: urcare – coborâre, convergență – distanțare, inspirare – expirare.

Cabala este știința conexiunii, obținerea unității. Nu există niciun Creator în afara noastră, fiindcă El este revelat numai în conexiunea dintre noi. Această conexiune nu există în natură prin ea însăși, există numai dacă noi o asamblăm. Învățăm că au fost prima și a doua resticție și astfel s-au format gradele pornind în Sus, din această lume: Lumile Spirituale, Parțufim Spirituale și Sfirot. Dar, toate acestea există numai în potențial, în cazul în care creaturile vin și încep să obțină aceste calități.

Vom trezi gradele care coboară de Sus în jos, dacă vrem să le trezim de jos. Dacă noi nu le trezim este ca și cum ele nu ar exista deloc. Nu avem despre ce vorbi fără acela care nu obține. Creatorul este revelat numai în interiorul conexiunii noastre, care nu este una forțată sau corporală, este atunci când simțim dependența unul de altul sau avem sentimente speciale unul față de altul.

Această conexiune se întâmplă într-un mod complet nenatural, chiar împotriva naturii. Numai în măsura în care îmi descopăr propria natură, răul ascuns în mine, împotrivirea la conexiunea cu alții, în partea pe care am reușit să o curăț de „eu-ul” meu în raport cu Lumina Reformatoare, poate exista revelată o măsură de dăruire. Nu este încă dăruire, ci o bunăvoință pentru ea, gradul Bina, Hanuka.

Odată ce am recunoscut răul meu, încep să îl urăsc și, atunci, pot să-mi folosesc dorința în beneficiul celorlalți. Nu poate fi niciun fel de bine fără revelarea răului și corectarea lui. Binele este revelat numai deasupra răului și, de aici, încep să înțeleg și să simt ce este Creatorul: Forța binelui absolut care umple atât întreg universul cât și pe mine. El mă ajută să înlocuiesc tot răul din mine cu bine. Munca mea stă numai în această alegere: să descopăr natura mea rea și s-o înlocuiesc cu una bună și, toate acestea, numai prin conexiunea cu prietenii. (Minutul 0.20)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/12/18 – Subiect: „Revelarea Creatorului în conexiunea dintre noi” (Pregătire pentru Convenția virtuală 2018)

Să aplicăm planul Creatorului

Întrebare: Diseminarea în masă pe care ai lansat-o este bazată pe faptul că noi am ajuns la ultima generație?

Răspuns: Cuvintele profesorului meu despre faptul că noi suntem ultima generație sunt punctul meu de pornire; eu trebuie să acționez ca atare. Deci, acționez! Ce va rezulta din asta, nu e treaba mea, ci a Creatorului. Nu știu nici ce rezultate va da această muncă, dar nu mă interesează în mod special. Eu trebuie să fac tot ceea ce pot.

Nu este niciun secret al Torei, nicio Forță secretă, nicio vrajă sau alte lucruri. Este un sistem de conexiune al tuturor oamenilor din lume, în același sistem de Adam, în care am fost odată. De aceea, eu nu văd nimic rău în asta. Nu am nimic de care să-mi fie rușine sau să mă tem.

Remarcă: Dar este un secret la care noi revenim mereu: noi înșine nu ne putem uni. Putem doar să facem eforturi și tot restul este făcut de Lumina care întoarce la Sursă.

Comentariul meu: Aceasta este deja o metodă! Dar să chemi toate neamurile pentru a realiza planul Creatorului, este datoria noastră. Noi am ajuns la această stare și nu o putem ignora, dacă vrem să fim oarecum conectați cu Creatorul. Prin urmare, stabilirea acestui fundament este exact ce mi-am dorit de la viață.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

 

”Ispăşirea păcatelor” din punctul de vedere Cabalist

Întrebare: Este un concept privind „ispăşirea păcatelor” în Cabala? Cine este de vină dacă Creatorul controlează totul, iar omul este în totalitate sub controlul Lui? Cine poate determina cât va sta o persoană în oraşele exilului pentru o crimă?

Răspuns: Problema este că tot ceea ce este scris în Tora, în Cartea Zohar şi în alte cărţi Cabaliste, vorbeşte numai despre lumea superioară.

Când am studiat cu Rabash, eu îi recitam un pasaj din Talmudul Babilonian, iar el explica ceea ce au vrut să spună oamenii care au scris, dintr-o perspectivă spirituală. Era foarte interesant, deoarece totul părea complet diferit: ei au scris în limbajul ramurilor lumii noastre, în timp ce sugerează rădăcinile superioare.

De exemplu, oamenii care comiteau crime erau trimişi în oraşele de azil vreme de şase ani. Deşi lumea noastră este aparent separată de lumea superioară, cei şase ani reprezintă şase Sefirot de HGT NHY, prin care o persoană trebuie să treacă pentru a avansa de la Malchut la Bina, în al şaptelea an, iar acei şase ani sunt reflectaţi în lumea noastră.

Deşi aceştia nu sunt ani din lumea corporală; cu toate acestea, o persoană trebuie să fie izolată pentru aceşti ani în timp ce lucrează asupra lui însuşi, înaintând prin şase grade ale lumii spirituale. Asta se numeşte „corecţie”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 8/19/18

”Jucând” starea dorită

Viaţa este un joc. Este aşa peste tot şi întotdeauna. Aceasta este determinată de natură pe toate nivelele. Pentru a creşte, schimba, a se construi pe sine dialectic şi pentru a se dezvolta conştient, o persoană trebuie să fie în acest joc!

Orice fir de iarbă se ”joacă” pentru a creşte. Uită-te la căţeluşi, la pisicuţe, la oricine – totul este un joc. Oamenii se ”joacă” în mod constant, dar nu o simt. O persoană se duce la muncă, se duce la armată, se luptă şi moare – totul este un ”joc”.

Dacă îmi imaginez trecutul, prezentul şi viitorul şi le conectez între ele, totul este un joc. Adică jocul este o reprezentare a stării viitoare şi mişcarea spre implementarea lui.

O persoană se joacă tot timpul în viitor, nu contează în care. Dacă se opreşte, îşi marchează moartea. Aşa îl organizează natură.

Întrebare: Creatorul primeşte plăcere din faptul că o persoană acceptă acest joc?

Răspuns: Prin faptul cineva acceptă acest joc, el însăşi îl obligă pe Creator să se joace împreună şi, astfel, să devină partenerul Lui. Prin urmare, el este numit „Adam”, similar cu Creatorul, deoarece el rezolvă acest joc.

Exact în asta este liberă alegere şi alegerea caii. Fie persoană nu vrea să participe în asta sau, din contră, participă pentru a ajunge la un scop superior. Înţelege că acest joc este necesar numai pentru a îl eleva la următorul grad.

Acest joc este un sistem de dezvoltare al oricărei părţi din natură pe toate nivelele.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/30/18

”Jucând” cu Creatorul după regulile Lui

Întrebare: Viața este un joc. Ne jucăm și cu Creatorul?

Răspuns: Jocul cu Creatorul stă în faptul că accept să fac tot ceea ce El vrea, pentru ca El să mă avanseze în acest joc. De aceea, vreau să o fac în felul Lui. Eu nu controlez Lumina, dar sunt de acord să joc după regulile Sale.

Întrebare: De ce se numește „joc”?

Răspuns: Pentru că eu nu am puterea să realizez ceva și, doar exprimându-mi dorința, pot să-L fac pe Creator să acționeze. Mă prefac și nu prea, știind foarte clar că asta va duce la acțiunile Sale.

Atunci, care este sensul rugăciunilor și al cererilor? Sunt într-o anume stare, în timp ce îmi imaginez o altă stare. Acesta este deja un joc! Mă joc de-a fi în gradul următor, în starea dorită. Vreau să mă schimb în ea!

Întrebare: La faza actuală de dezvoltare a grupului nostru, la ce ar trebui să aderăm împreună?

Răspuns: Să ne jucăm de-a grupul potrivit!

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

 

Cum poți să atragi mai multă Lumină Superioară?

Întrebare: Ce putem face ca să atragem cât mai multă Lumină Superioară?

Răspuns: Doar studiu și interacțiunea corectă în grup, urmând sfatul lui Rabaș, adică să faceți orice efort pentru a vă constitui parte din echipă. În esență, jucăm societatea corectă prin conexiunile corecte dintre noi.

Mai mult, înțeleg că sunt egoist și nu vreau sub nicio formă să mă umilesc și să mă restrâng, pentru a mă conecta cu ceilalți, dar o fac.

Întrebare: Există semne obiective că Lumina acționează asupra unei persoane?

Răspuns: Pe de o parte, omul simte cât de jos se află și, mai rău, nu este la fel de deștept ca ceilalți. Pe de altă parte, asta îl face fericit, fiindcă îl aduce mai aproape de adevăr și îi simte pe ceilalți mai sus decât este el. În general, el trebuie să obțină o stare în care vede totul din jurul lui ca pe o revelare a Creatorului.

Întrebare: Când ajunge la aceste trăiri, este rezultatul influenței Luminii asupra omului?

Răspuns: Da, este deja un efect mai puternic al Luminii, fiindcă acesta este un grad spre infinit.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

„Zece triburi pierdute” (Ştiri de ultimă oră din Israel)

Cel mai mare portal de ştiri de ultimă oră din Israel mi-a publicat articolul „Zece triburi pierdute”

Lumina trece prin ferestrele unei mici colibe de cărămidă şi iluminează un grup de bărbaţi africani îmbrăcaţi în veşminte albe. Unul îşi închide ochii şi strigă cu un accent ebraic puternic: „Oseh shalom!”

„Aleluia!” răspunde mulţimea.

El strigă din nou: „Oseh shalom!”

Ei toţi împreună răspund „Aleluia, cel care face pace în ceruri.”

În felul ăsta poporul Igbo se roagă împreună cu sunete de tânjire în vocile lor pentru ţara Israel.

Tribul Igbo trăieşte în regiunea Biafra din sud-estul Nigeriei şi este estimat că are un număr de cam 20 de milioane de persoane. Zeci de mii dintre aceştia se identifica ca evrei, practic vorbind. Un număr semnificativ al acestui trib Igbo sunt evrei ortodocşi, practică circumcizia, citesc Tora, poarta kipa şi şaluri de rugăciune.

Pe parcursul generaţiilor, multe triburi indigene şi grupuri etnice de pe fiecare continent s-au identificat ca posibili descendenţi ai celor zece triburi pierdute, care au fost exilate după cucerirea Regatului Israel de către Asiria în anul 722 I.E.N., iar soarta lor rămâne necunoscută până în această zi. Tribul Igbo şi alte grupuri pot fi parte din cele zece triburi pierdute al Israelului? Cum am putea să determinăm care dintre aceştia sunt evrei?

Simbolurile, ritualurile şi obiceiurile pot indica în mod definitiv că o persoană sau un trib să fie evrei? Pentru a urmări rădăcinile evreilor, oamenii de istorie şi oamenii în genetică trebuie să intervină, cât şi autorităţile, pentru a dezbate pe chestiuni religioase? Înţelepciunea Cabala vede răspunsul la întrebarea „Cine este evreu?” dintr-o perspectivă mai profundă, care ne cere să privim înapoi la regatul Babilonului antic, la leagănul umanităţii în acel moment, unde a început iudaismul.

Cam în urmă cu 3800 de ani în Mesopotamia, care a fost o regiune bogată localizată în Iracul de astăzi, umanitatea a început să trăiască unul lângă altul în frăţie, cu un sens al destinului comun, ca o mare familie universală. Fără să aspire la mari cuceriri, societatea păgână a acelor zile satisfăcea micile dorinţe a membrilor ei pentru o viaţă paşnică, adăpost şi alimente de bază. Ei au stabilit o societate agricolă prosperă, care a existat netulburată, ca un singur corp.

Dintr-o dată, viaţa s-a schimbat în Babilon. Dorinţa de a primi plăcere, „egoismul”, în mod natural a început să crească şi să se dezvolte, cerând plăceri din ce în ce mai mari de la viaţă. Ego-urile în creştere au început să se ciocnească, provocând separare, îndemnând pe fiecare să-l vadă pe celălalt numai în termeni ai propriului beneficiu, chiar dacă era pe seama celuilalt.

Tulburat de dezintegrarea societăţii, un preot babilonian numit Abraham a început să investigheze serios de ce babilonienii au încetat să se mai iubească între ei. În procesul explorării sale, el a descoperit sistemul natural care conectează toţi oamenii sub conducerea unei singure forţe înconjurătoare: iubirea. A descoperit că rădăcina urii umane stă în dezvoltarea egoului şi a dezechilibrului său.

Abraham a înţeles că pentru a echilibra puterea negativă a egoismului, este necesar să trezească această forţă pozitivă a iubirii şi a conexiunii înnăscută în natură. Cu alte cuvinte, efortul comun de a construi relaţii bune, în ciuda şi deasupra respingerii egoiste, deschide un nou spaţiu spiritual între oameni, în care un sens al deplinătăţii şi armoniei este găsit. Descoperirea strălucitoare a lui Abraham şi modul de a o realiza a fost alcătuită ca înţelepciunea Cabala. Entuziasmat de descoperirea sa, Abraham a investit într-o campanie largă pentru a răspândi înţelepciunea printre toţi locuitorii Babilonului antic.

Aşa cum a explicat Rambam, zeci de mii au venit în ţara Israel din toate triburile şi clanurile, reprezentând toate cele 70 de naţiuni ale lumii şi au format fundaţia pentru construirea naţiunii Israel. Restul locuitorilor Babilonului antic s-a împrăştiat pe pământ și s-a dezvoltat în aproximativ 70 de naţiuni.

Poporul evreu nu este un popor ca o altă naţiune, bazată pe numitorii comuni ai zonei rezidenţiale, ai relaţiilor familiale, a originii sau culorii. Discipolii lui Abraham au fost, în schimb, un conglomerat de oameni diferiți al cărui numitor comun a fost o bază ideologică. Acest grup special, mai târziu, avea să se numească „Israel”, care este derivat din cuvintele „Yashar-El” (Direct către Dumnezeu), adică o dorinţă îndreptată direct către puterea care conduce realitatea.

De atunci şi pe parcursul istoriei, oricine se alătură Israelului, pe baza aceluiaşi principiu unificator, era binevenit. Francezii, italienii, africanii, japonezii – oricine din lume – au fost şi puteau fi evrei. Cabala explică faptul că poporul evreu nu este o naţiune ca cele 70 de naţiuni ale lumii. Iudaismul este o ideologie, respectiv atitudinea unei persoane faţă de ceilalţi. Deşi evreii au trăit şi s-au căsătorit între ei, ca un grup relativ mic de-a lungul generaţiilor şi au obţinut o formă exterioară similară, totuși, atunci când se descoperă cele zece triburi pierdute, nu genele vor fi cele care ne vor lega, ci ideologia. Forma exterioară a celor zece triburi, cu siguranţă, va părea diferită de cei pe care îi vedem astăzi ca evrei, însă între ei, toţi, vor fi un spirit al solidarităţii reciproce, combinat cu iubirea Sionului.

Trezirea şi manifestarea celor zece triburi depind de trezirea evreilor, înşişi. În măsura în care evreii devin din ce în ce mai conectaţi, unitatea lor va fi proiectată în reţeaua de conexiuni care leagă împreună toată viaţa, iar asta va face ca triburile să iasă din ascunzătorile lor. În acelaşi timp, unitatea evreiască va construi un fel de „pântec”, un mediu capabil să absoarbă cele zece triburi pierdute, în care acestea se vor naşte.

În măsura în care citeşti aceste rânduri, dragă cititorule şi dacă îţi doreşti să simţi singura forţă care lucrează în creaţie, Bnei Baruch, organizaţia noastră mondială, care predă înţelepciunea antică a Cabalei, îi salută călduros pe toţi aceia care tânjesc să cunoască sensul vieţii prin conexiunea noastră ca o singură familie umană.