Category Archives: Spiritualitate

Sclavul dorinţei

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta.  Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Legea echilibrului dintre bine şi rău

În cele din urmă, a venit timpul pentru noi să înţelegem şi să admitem. În măsura în care există rău, există şi bine şi, în măsura în care există bine există şi rău.

Trebuie să le respectăm şi să le apreciem pe cele două, să le acceptăm cu recunoştinţă şi să îmbrăţişăm băţul care ne loveşte şi pe cei care ne urăsc. Trebuie doar să ştim cum să echilibrăm stările noastre şi să aspirăm mereu spre o direcţie mai echilibrată, pentru conexiunea cu Creatorul.

Cineva care nu înţelege acest principiu este pe o singură linie. Sunt cei care trăiesc în lumea noastră, în care toată lumea este atrasă de bine şi fuge şi se ascunde de rău. Şi, viaţa cabaliştilor este de a accepta răul ca bine, ca o componentă obligatorie şi să se comporte cu cele două ca provenind de la Creator. Noi trebuie doar să le echilibrăm astfel că, binele şi răul să fie complet echivalente pentru noi.

O persoană trebuie să fie recunoscătoare şi să binecuvânteze răul ca binele, deoarece înţelege că cele două sunt doar pentru a o ridica la un nivel spiritual superior. Şi, nu există nici un alt motiv pentru existenţa răului, ci doar pentru a permite creaturii să existe. Deoarece, dacă nu exista decât bine, nu am fi putut să-l discernem, deoarece binele este Creatorul. Pentru a-l simţi, trebuie să fie compus dintr-un caracter opus, forţa care este în faţa lui, adică răul.

Apoi, între răul meu şi binele Lui, asamblez un punct pe care-l numim punctul de adeziune. Astfel vom ajunge la o stare de echilibru. Şi echilibrul este realizat tocmai prin legătura dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Fără multe formalităţi

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Nouă paşi spre descoperirea spirituală

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Într-un leagăn

Întrebare: De fiecare dată când mă simt confortabil, sunt aruncat undeva, ca într-un leagăn: într-o stare bună sau într-o stare rea. Cum pot găsi linia de mijloc în mişcările de la stânga la dreapta?

Răspuns: Suntem aruncaţi din punctul de echilibru în stânga şi dreapta deoarece este singurul loc de unde putem progresa. Dacă vreau să ader la un grup, la profesor, la cărţi, la obiectiv, atunci mă realizez.

În general, centrul este opus dorinţei şi minţii mele. Punctul de echilibru este mereu deasupra liniei din stânga sau din dreapta, în linia mediană. Este credinţa deasupra raţiunii, deasupra a ceea ce inima şi mintea îmi spun. Deci, ce pot păstra pentru a nu conta pe şansă? Singurul lucru care mă poate ghida este ceea ce grupul, profesorul şi cărţile mă obligă să fac.

Trebuie doar să ne asigurăm că înţelegem şi că am ascultat sfaturile corecte. Ne simţim atât de încrezători că ar trebui să fie ceea ce noi credeam şi discutăm, de fapt, despre asta unul cu celălalt.

Toată lumea aude ceva diferit, deci cum pot să fiu sigur că ceea ce aud este corect?

Dacă mă anulez pentru a adera la grup, încep să aud sfatul potrivit. Cu cât o persoană este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai smerită.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Ca și cum ați fi…

Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Linia mediană: cheia păcii între noi

Cartea Zohar, VaYakhel (Şi Moise a unit), Articolul 131: Este astfel deoarece, după ruptură a fost stabilită ZA ca Hassadim întreg pe linia din dreapta şi Malchut ca toate Gevurot, pe linia din stânga.

Prin urmare, ele se dispută  ca în cele două linii (dreapta şi stânga de Bina) până ce ZA urcă în linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-se unele cu altele, astfel că ZA şi Malchut, care sunt, de asemenea, două linii (dreapta şi stânga) să aibă nevoie de o linie mediană pentru a stabili pacea între ele şi a le uni.

Este dificil de explicat de ce avem nevoie de linia mediană şi de ce Malchut nu se poate agăţa de Zeir Anpin. Întâlnim o problemă similară în această viaţă când dorim să atragem alte persoane la noi, ca şi cum ar fi „cusute” de noi sau ne-ar aparţine. Asta se întâmplă în familii sau în altă parte.

Pin urmare, trebuie să înţelegem care este abordarea corectă: aceasta se produce pe linia mediană unde nimeni nu anulează calităţile sale personale; Zeir Anpin şi Malchut rămân ele însele, dar se completează reciproc. Şi apoi, ele construiesc şi adaugă între ele o a treia componentă: linia mediană.

Linia mediană le include pe cele două în acelaşi timp, într-un mod în care se completează reciproc. În nici un caz ele nu se suprimă unele pe altele, ci mai degrabă acţionează foarte diferit. Ele se completează reciproc, deoarece fiecare dintre ele permite celeilalte să domnească asupra ei. Ele se bat pentru a şti care ar trebui să dea mai mult şi care ar trebui să permită celeilalte părţi să domnească asupra ei, deci să-i aducă plăcere. În acelaşi timp, fiecare dintre ele este obligată să se exprime deoarece altfel, nu va exista o stare de iubire şi fuziune reciprocă.

Este vorba despre un sistem complicat în care totul este constituit din două părţi, masculin şi feminin. Atunci când studiem această structură, maniera în care oamenii în viitor vor construi viaţa lor de familie, prieteniile şi relaţiile, în general, va fi mai clară pentru noi. Nu este grav dacă acest lucru se aplică la interacţiunile dintre bărbaţi şi femei, deoarece fiecare dintre noi joacă fie un rol masculin, fie feminin în raport cu ceilalţi: fie dăm, fie primim. Este corect, deoarece aceasta nu există în natură.

O înţelegere corectă a sistemului va fi o anexă bună la metoda educaţiei integrale. Ea va ajuta la stabilirea păcii în această lume, în toate domeniile sale: politică, muncă, acasă, în relaţiile în familie…Toate tipurile de conexiune între oameni pot fi înţelese pornind de la linia de mijloc.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013, Pregătire pentru Congres

Din perfecţiune în perfecţiune

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: Atunci când examinaţi cele trei stări de sus, veţi găsi că una o necesită pe cealalaltă, într-un mod în care, dacă una ar trebui să fie anulată, celelalte ar fi anulate.

Plângerea cea mai frecventă şi de înţeles împotriva Creatorului este: De ce nu a creat El totul în forma finită? Aparent, aceasta era mai uşoară? De ce are El nevoie ca noi să suferim şi astfel, conştient sau inconştient, să-L blestemăm drept cauza suferinţei noastre? De ce El nu ne-a creat perfecţi, ci complet opus? De ce trebuie să ne dezvoltăm din rău în rău şi să recunoaştem asta iar şi iar? Devenim atât de conştienţi de acest lucru, încât ne provoacă disconfort şi devine rutină.

Poate Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”? Cum pot să provină din perfecţiune astfel de acţiuni imperfecte? “Plângerile clienţilor” sunt destul de exacte.

Pe de altă parte, dacă încercaţi să priviţi problema din partea Creatorului: de fapt, de ce are El nevoie să creeze cele trei stări ale creaţiei şi să ne conducă prin calea unei mari suferinţe de la prima la a treia stare? Cum a putut să devină posibilă starea a doua, căderea din Infinit în lumea noastră care este cea mai rea şi  contradictorie pe care o reconstituim? Cum poate El să gestioneze toate aceste sisteme, să fie inclus, “îmbrăcat” în ele, pentru a manifesta diferite forme de relaţii şi a ne da lecţii?

Înţelegem că părinţii din lumea noastră nu au de ales deoarece, aşa cum este spus:”impulsul din inima omului este rea din tinereţea sa”. Aici, rigoarea în ceea ce priveşte copiii este necesară. Dar, de ce Creatorul Atotputernic a recurs la astfel de metode?

Pe scurt, toate întrebările cheie referitoare la fiinţa creată se concentrează pe cele trei stări, pe spirala de perfecţiune (1) prin sistemele lumilor (2) la perfecţiune (3) şi, acolo este problema de viaţă şi de moarte, problema suferinţei, complet separată de conştiinţa spirituală. Noi nu putem justifica acest lucru cu mintea noastră.

Totuşi, dacă înţelegem adevărata relaţie dintre cele trăi stări, vom rezolva toate ptoblemele similare, elaborarea unei abordări sistematice pentru ele, atunci când ele se vor înfăţişa în faţa noastră. De fapt, Creatorul a creat prima stare perfectă, unică. Este imuabilă; nimic nu se petrece în contradicţie cu perfecţiunea. Totuşi, această perfecţiune nu se dezvăluie în Creator, ci în fiinţele create care primesc şi doar în starea lor interioară pe care o numim “a treia”. În prima stare, fiinţele create nu se simt deloc, ele nu există cu adevărat. Ele încep să se manifeste ca existente în măsura în care ele ating perfecţiunea. Trecând de starea actuală şi atingând gradele spirituale, în aceeaşi măsură, ele simt existenţa lor până ce urcă la înălţimea lor, la egalitate cu Creatorul.

Astfel, perfecţiunea inerentă în prima stare decurge din a treia, în care fiinţa creată o atinge. Dar la început, ele reprezintă un mic Reshimot, potenţial şi trebuie să treacă printr-un anumit proces pentru a ajunge, în final, la perfecţiune. Acest proces este a doua stare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Avansaţi, nu vă opriţi!

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua