Întrebare: Ce îi ține pe acei oameni care au studiat cu tine de ani de zile, dar care înțeleg puțin despre ce este vorba? De ce nu pleacă?

Răspuns: Și să se ducă unde?! Nu este nimic mai departe! Nu există nimic mai puternic decât asta!

Aici puteți găsi răspunsuri la toate întrebările. Este un sistem închis, absolut complet, autosuficient, care include toate științele, toate religiile și o explicație a tot ceea ce a fost, este și va fi.

Ea leagă prezentul, trecutul și viitorul împreună de sus în jos și în toate direcțiile: în lumea noastră, în lumea spirituală, în galaxii și în interiorul omului. Totul este un singur sistem, o singură lege, simplă și imposibil de prins.

Acesta este ceea ce intrigă o persoană, pentru că de fapt totul este așa, dar nu poate înțelege. Și oamenii stau pe el.

Dacă cei care merg în alt loc sunt norocoși și se pot uita sau se justifica cumva, atunci sunt mulțumiți de asta. Sau li se oferă niște super-tehnologii și se bucură de ele. Depinde de ei (sau este treaba lor).

Dar, în principiu, nu poate exista niciun alt loc unde răspunsurile la întrebări să fie atât de clar formulate și la fel de complete ca în Cabala clasică.

De aceea nu mi-e frică să mă întâlnesc cu nimeni. Lasă-i să vină la mine să discute orice problemă, sunt gata. Cred că acest lucru nu va ajuta decât să dezvăluie adevărul și să aducă omul mai aproape de el. Nu mi-e frică și nu mi-e frică să greșesc. Dimpotrivă, convinge-mă că greșesc, sunt gata.

Pentru mine, Cabala nu este ceva ereditar de care trebuie să mă țin. Pentru mine, acesta este un mijloc de a atinge scopul vieții fiecărei persoane, al întregii omeniri și, în general, al întregului univers.

Dacă greșesc, corectează-mă în Cabala. Și dacă Cabala în sine este greșită, atunci dă-mi o altă metodă, sunt gata să ascult, dar numai dacă se bazează pe ceva cu adevărat real.

KabTV „Am primit un apel. Nu există foști studenți” 28.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ne jucăm de-a faptul că suntem deja într-o stare corectată, devenim în acest mod conștienți? Sau ce?

Răspuns: Când ne jucăm că încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să dezvăluim calitatea dăruirii și a iubirii dintre noi, atunci atragem lumina superioară, conform legii echivalenței calităților.

Ea strălucește asupra noastră imperceptibil pentru că nu avem încă calități reale de a fi precum lumina. La urma urmei, numai în ceilalți se poate manifesta. Dar încercările noastre, din nou și din nou, ne conduc la asta.

Întrebare: Să presupunem că în exterior ne jucăm de-a faptul că suntem într-un singur proces, deja conectați, dar în interior toată lumea simte confruntare și inconsecvența cu această stare. Cum poți înșela forța superioară prin această imagine exterioară?

Răspuns: Nu înșelăm pe nimeni, ne jucăm ca niște copii.

Încercăm să ne asemănăm cu nivelul următor, iar această asemănare invită lumina din jur asupra noastră. Este același principiu pe care îl are un copil în lumea noastră. Aceleași forțe acționează asupra noastră – forțele dezvoltării.

Dacă nu încerci să devii ca un adult, vei rămâne mic, doar vei crește, vei câștiga în greutate, dar nu vei deveni mai inteligent. Este același principiu, nu este nimic nou aici! Este un joc, dar unul foarte serios.

Copiii nu au o astfel de stare precum joacă? O au peste tot! Cu toții ne jucăm, în mod constant, pentru tot restul vieții pentru că imităm mereu pe cineva.

KabTV „Am primit un apel. Pentru a juca viața” 29.02.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din punctul de vedere al tuturor religiilor, au existat întotdeauna sacrificii de plante și animale. Cu câteva mii de ani în urmă, a existat chiar și un templu în statul Israel, unde erau sacrificate animale. Cum ar trebui să ne raportăm la el?

Răspuns: Pur și simplu așa cum este – că era necesar să sacrifici mineralul, vegetalul și animalul și ca și cum să-ți ispășești vinovăția prin aceasta. Dar, de fapt, acest lucru a fost făcut pentru ca omul să înțeleagă care este adevăratul sacrificiu.

Se rezumă la omul să nu omoare pe altul, ci să se limiteze pe sine, natura sa animală, vegetală sau minerală, astfel încât să o folosească sacrificându-și sentimentele, dorințele, intențiile și astfel să se corecteze.

Dar din moment ce oamenii nu puteau realiza pe deplin acest lucru sau să o facă în interiorul lor, sacrificiul a început să se manifeste în acțiuni exterioare. A existat la toate națiunile, toate religiile, toate comunitățile.

KabTV „Stări spirituale” 08.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate supraviețui în lumea modernă?

Răspuns: Cred că nu ar trebui doar să supraviețuim, ci să ne gândim cum să trăim pur și simplu bine: liber, drept, fără să ne fie frică de nimic sau de nimeni, să nu fim defensivi, pentru ca toată lumea să aibă totul, iar copiii să aibă un viitor bun. Cred că anul acesta vom putea începe să înțelegem care ar trebui să fie calea către asta.

Întrebare: Să presupunem că cineva vrea să-și trăiască viața normal și vede o criză atât de teribilă în jurul său. Cum poate să se descurce cu asta?

Răspuns: Această criză depinde doar de relațiile noastre. Dacă vrem cu adevărat ca lumea să se schimbe, trebuie să ne îmbunătățim relațiile.

Nimic altceva! Atunci totul va fi diferit: soarele, aerul curat, totul va înflori, pământul va da roade bune. Totul va fi bine, dar numai dacă vor exista schimbări pozitive în relațiile dintre noi.

Omul este singurul animal dăunător din această lume care nu poate să nu-l strice! El trebuie să recunoască acest lucru și să corecteze lumea.

Întrebare: Să presupunem că acest omuleț se plimbă între zgârie-nori sub jugul problemelor și aude sfatul de la tine că relațiile bune rezolvă totul. El se gândește: „Cum pot influența asta?”

Răspuns: Doar influență. Nu trebuie să înveți nimic. Încearcă să-i privești pe ceilalți într-un mod mai prietenos și viața se va schimba. Aceasta este psihologie pură.

KabTV „Întrebări și răspunsuri”, 06.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem folosi mediul pentru a-l atinge pe Creator? În cine putem avea încredere în această lume pentru a ajunge la Creator?

Răspuns: Nimeni. Ce înseamnă să ai încredere? Ce este această atitudine copilărească? Un copil are încredere într-un adult, îi dă mâna și merge cu el acolo unde i se spune să meargă.

Dimpotrivă, noi îl învățăm pe om să verifice, să analizeze în mod constant: Unde exiști, pentru ce, cum și de ce? În niciun caz nu poate exista vreo credință neîntemeiată în cineva sau în ceva; nu există așa ceva în Cabala!

Credința este forța superioară care se îmbracă în tine și îți dă calitatea dăruirii. Nu este ca în lumea noastră când cred ceva și merg înainte cu ochii închiși. Nu există așa ceva!

Aici ești învățat să privești totul cu ochii deschiși, să verifici și să nu ai încredere în nimic. Aceasta este o știință – care vine în mod absolut clar din practică. Chiar și lucruri care nu sunt obținute experimental în știința obișnuită sunt obținute aici.

Întrebare: Să presupunem că cineva vine în societatea cabaliștilor, oameni care se îndreaptă spre un scop, care ar trebui să fie atitudinea lui?

Trebuie să efectueze o analiză constantă și, în același timp, să încerce să aibă încredere în acest sistem. Cum să nu aibă încredere în acest caz? La urma urmei, trebuie să meargă înainte.

Răspuns: În ce să ai încredere? Nu pot merge înainte decât prin calitatea dobândită a dăruirii, care se numește credință. Lucrez cu ea așa cum lucrez cu o forță care există în natură și nu în imaginația mea, ca în lumea noastră.

Întrebare: De obicei, omul se bazează pe opinia sa pentru că are un mecanism de analiză stabilit. Dar acest lucru este greșit într-o oarecare măsură pentru că egoismul este cel care creează o astfel de cutie pe care o percep. Este posibil să găsești aici niște instrumente, dar nu o credință stupidă, ca să existe o analiză și să nu te înșeli?

Răspuns: AI de-a face cu o analiză clară a stărilor; explorezi totul despre tine și, prin urmare, nu pot exista greșeli aici. Atâtea repetiții asupra ta, în interiorul tău, conform cărții, și cu ceilalți. Vezi că ei descriu aceleași lucruri care ți se întâmplă. Atunci vezi că au dreptate, că treci prin astfel de lucruri. Aceasta este o chestiune complet diferită.

KabTV „Am primit un apel. Pe cine să creadă în această viață?” 28.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem determina ce elemente ne îndepărtează de dezvoltarea spirituală și, dimpotrivă, care ne ajută să avansăm?

Răspuns: Există un singur lucru care conduce omul către scop. Este aspirația lui către centrul grupului pentru a-l dezvălui pe Creatorul. Orice altceva este doar pentru sprijin, dacă într-adevăr oferă vreun sprijin.

Vorbim despre oamenii care caută revelația lumii superioare, nu despre cei care doar trăiesc în lumea noastră, suferă și doresc să-și îmbunătățească viața. Există o metodă diferită pentru ei. Ei nu doresc să dezvăluie nimic deasupra lumii noastre; vor să se împlinească cu ceva care există aici.

Comentariu: Dar există criterii diferite de conectare atunci când oamenii fac ceva împreună.

Răspunsul meu: Ne unim cu scopul de a aduna singura noastră dorință enormă, suferințele, aspirațiile, proprietățile necorectate și toată negativitatea în măsura în care s-ar exprima în noi și am striga pentru corectare.

Adunăm defectele împreună și spunem „Vrem să le corectăm. Te rog să le corectezi!” Și asta este. La fel cum copiii țipă și se bat, dar tu îi calmezi, la fel trebuie să ne luptăm unii cu alții, să țipăm și să mergem la mama noastră (mama superioară Bina) ca să ne corecteze.

KabTV „Am primit un apel. Arava sau cum să te învingi?” 21.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul este un mecanism necorectat. Ce trebuie adăugat, astfel încât să se schimbe în percepția ta?

Răspuns: Lucrez la el, un pic, și încă un pic, și mai mult

Și în timp ce țipă, sare, face ceva pro sau contra, dorește sau nu ceva, cade brusc, doarme sau altceva. Nu există nici o altă cale. Aștept cu rabdare.

Comentariu: Dar lucrezi direct și cu studentul. Nu este doar treaba lui.

Răspunsul meu: Desigur. Natural.

Întrebare: Cum vă poate permite un student să munciți mai mult?

Răspuns: Încercând să meargă în același flux împreună cu mine cât mai mult posibil și să nu reziste în interior. Este foarte dificil!

Întrebare: Ați fost așa în privința lui Rabash?

Răspuns: Mult mai rău. Este foarte dificil!

Într-una dintre cărțile mele, am descris povestea lui David Lakes despre încrederea neclintită în profesorul său de Cabala. Într-o seară, stăteau la masă și nimeni nu avea un ban în buzunar — toți erau foarte săraci. Deodată, profesorul i-a spus: „David, dă-mi bani să cumpăr hidromel”. Studentul a băgat mâna în buzunar și a scos o monedă de aur.

Acesta nu este un truc, ci o poveste adevărată a cum se îmbracă lumina Hochma în lumina Hassadim. Nu înțelegem acest lucru, așa că povestea ni se pare un basm sau o pildă interesantă. Dar, de fapt, este adevărată.

KabTV „Am primit un apel. Laitman – Înainte și după atingerea spirituală” 28.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, vedeți că toate aceste forme opuse din întreaga creație dinaintea noastră și anume forma de operator și operat, forma corupțiilor și corectărilor și forma muncii și răsplata ei sunt toate incluse în gândirea Lui singulară. Cu cuvinte simple, este „a încânta ființele Sale create”, tocmai asta, nici mai puțin, nici mai mult.

Întreaga varietate de concepte este de asemenea inclusă în acest gând, atât conceptele din Sfânta noastră Tora, cât și cele ale învățăturilor externe. Toate numeroasele creații și lumi și comportamente variate din fiecare provin din acest gând singular, așa cum voi explica mai jos la locul lor (Baal HaSulam, Studiul Celor Zece Sefirot, partea 1, „Observarea interioară”, capitolul 5). , Punctul 22).

Totul este condus de un gând singular și se întoarce doar într-o singură direcție – pentru a aduce umanitatea și fiecare om la o plăcere absolută. Din partea Creatorului, acesta este scopul creației și El îi conduce pe oameni, deși nouă nu ni se pare deloc așa.

Întrebare: De ce nu o percepem și nu o vedem așa?

Răspuns: Pentru a ne oferi posibilitatea de a lucra și de a ne corecta.

Întrebare: Nu a existat altă modalitate de a face asta?

Răspuns: Nu. Atunci nu am vrea să ieșim din starea noastră.

Întrebare: Am putea măcar să avem un semn în toate astea. Cum poate o persoană obișnuită care trăiește, studiază la o universitate și așa mai departe să creadă asta?

Răspuns: Acest lucru este adevărat, dar nu există altă cale. Câți oameni din întreaga lume, din opt miliarde, pot aspira la scopul creației? Doar câţiva. Doar cei aleși.

Întrebare: Dacă cineva aude dintr-o dată programul nostru sau citește despre el într-o carte, atunci are îndoieli. De unde știe că acesta este cazul? Aţi spus că pentru a primi plăcere trebuie să îndeplinești o condiție: „Iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar unde este dovada? Poate că asta nu va funcționa.

Răspuns: Doar încercați. La urma urmei, încerci o mulțime de lucruri în viață pentru a obține un fel de succes. Aici, dacă ajungi la succes, acesta este absolut. Așa că încearcă. Ce trebuie să faci pentru asta? Plătește doar cu atitudinea ta față de celălalt.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12/18/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: La 19 octombrie 1914 a început Prima Bătălie de la Ypres. Bătălia de o lună a marcat prima dintre cele trei bătălii distructive și brutale din timpul Primului Război Mondial pe Salientul belgian Ypres. Peste 200.000 de vieți au fost pierdute de ambele părți. Aproximativ o lună mai târziu, în tranșeele din Flandra, ceea ce este cunoscut sub numele de Armistițiul de Crăciun a avut loc pe două treimi din linia de 4 mile.

„Primele semne că se întâmplă ceva ciudat au avut loc în Ajunul Crăciunului. La 8:30 p.m. un ofițer al Puştile Irlandeze Regale a raportat la cartierul general: „Germanii și-au luminat tranșeele, cântă cântece și ne urează un Crăciun fericit. Se fac schimb de complimente, dar totuși îmi iau toate măsurile de precauție militare.” Mai departe, cele două părți s-au sunat reciproc cu colinde – „Noaptea tăcută” germană fiind întâlnită cu un cor britanic din „Primul Noel” – și cercetașii s-au întâlnit, cu prudență, în țara nimănui, a deșeurilor aruncate de obuzele dintre tranșee. Jurnalul de război al Gărzilor Scoțiene consemnează că un anume soldat Murker „a întâlnit o patrulă germană și i s-a dat un pahar de whisky și niște trabucuri, iar un mesaj a fost trimis înapoi în care spunea că dacă nu tragem în ei, nu vor trage. în noi.’

„Aceeași înțelegere de bază pare să fi apărut spontan în alte locuri. Pentru un alt soldat britanic, soldatul Frederick Heath, armistițiul a început târziu în aceeași noapte, când „întregului șir al nostru de tranșee de acolo ne-a ajuns la urechi un salut unic în război: „Soldat englez, soldat englez, un Crăciun fericit, un Crăciun fericit! Apoi, așa cum a scris Heath într-o scrisoare acasă, vocile au adăugat:

‘Ieși afară, soldat englez; vino aici la noi.” Pentru puțin timp am fost precauți și nici nu am răspuns. Ofițerii, temându-se de trădare, le-au ordonat oamenilor să tacă. Dar în sus și în jos, se auzeau bărbații răspunzând la acea felicitare de Crăciun din partea inamicului. Cum am putea rezista să ne urăm un Crăciun Fericit unul altuia, chiar dacă s-ar putea să ne înfruntăm imediat după aceea? Așa că am continuat o conversație cu nemții, în tot acest timp cu mâinile pregătite pe puști. Sânge și pace, vrăjmășie și fraternitate – cel mai uimitor paradox al războiului. Noaptea a continuat până în zori — o noapte ușurată de cântecele din tranșeele germane, de tonalităţi de armonice și de râsetele noastre ample și de colinde de Crăciun. Nu s-a tras niciun foc.

(Smithsonian Magazine, 23 decembrie 2011, „Povestea armistițiului de Crăciun din Primul Război Mondial”)

În 2014, acolo a fost ridicat un monument – o minge de fotbal. Un meci de fotbal s-a jucat în țara nimănui, între tranșeele aliate și cele germane.

Patru luni mai târziu, în aceeași zonă, germanii au lansat a doua bătălie de la Ypres și au introdus o ofensivă cu gaze otrăvitoare.

Totuși, în acel moment de Crăciun, ar fi putut opri războiul dacă toată linia frontului ar fi fost conștientă – dacă toată lumea ar fi aflat și ar fi mers la aceeași întâlnire în același mod. Întrebarea este foarte oportună și presantă. Era cu adevărat posibil să oprim războiul de jos?

Răspunsul meu: Dacă soldații ar fi vrut, bineînțeles că ar fi putut. Ce ar fi făcut acei generali?

Comentariu: Este uimitor. Pe atunci, chiar ucideau: cu baionetele, se luptau corp la corp. Înseamnă că vezi sângele. Nu doar tragi cu arme și rachete. Îi vezi și-i urăști și totuși ești de acord să fraternizezi. Înseamnă că se poate!

Răspunsul meu: Asta este sigur! Fără îndoială, este posibil să răsturnăm totul, chiar și cea mai mare ură într-o secundă.

Întrebare: Trebuie să existe vreun eveniment care să-i unească pe toți? Ce ar trebui să se întâmple?

Răspuns: Nu ar trebui să se întâmple nimic. Este ca şi când s-ar întâmpla când continui să te lupți cu cineva și dintr-o dată — iată! — ura dispare, rațiunea dispare și în general, totul dispare.

Întrebare: De unde vine asta? Ce fel de miracol este acesta?

Răspuns: Pur și simplu, suntem controlați în acest fel.

Nici iubirea, nici ura nu au niciun sens. Iubirea la fel. Nu există nicio diferență între ele!

Întrebare: Vreţi să spuneţi că există aceeași explozie de emoții? Plus sau minus?

Răspuns: Desigur. Dintr-o dată, nu știi ce să faci, de ce l-ai iubit, de ce nu l-ai iubit, iar acum nu mai este nimic! Nu a mai ramas nimic.

Întrebare: Cu siguranță nu a mai rămas nimic. Toate cuplurile care divorțează își spun unul altuia: „De ce te-am iubit?” Totuși, erau atât de îndrăgostiți!

Dar oricum, ajutaţi-ne să rezolvăm asta. Ce fel de muncă este aceasta – de sus?

Răspuns: Putem rezolva acest lucru numai prin credință mai presus de rațiune. Când ne conectăm unul cu celălalt, nu conform sentimentelor noastre ci conform ideilor noastre. Asta este tot.

Există o singură idee – apropiere, coeziune, conexiune și unificare până la a fi nedespărțiți și aș spune chiar adeziune.

Întrebare: Aceasta este starea în care ar trebui să ne aflăm? Care este rădăcina acestui lucru?

Răspuns: Rădăcina acestuia este rădăcina superioară. Faptul că venim din aceeași rădăcină superioară și prin urmare, trebuie să ajungem în această stare.

Întrebare: Această singură rădăcină este baza întregii omeniri?

Răspuns: Numai Creatorul.. Întrucât El este Unul, Unic și Unificat, El ne obligă să venim la El. Prin toate mijloacele posibile. Fie prin suferință, fie printr-un mic efort.

Întrebare: Cum ajungem la această rădăcină?

Răspuns: Trebuie să fim convinși că orice altceva este împotriva unității, este opusul acesteia, adică prostia absolută și că nu putem ajunge la nimic bun dacă suntem opusul Creatorului.

Întrebare: Cum rămâne cu acele explozii aleatorii ale rațiunii?

Răspuns: S-au întâmplat în război, în multe locuri. Dar ce poți face? Așa sunt oamenii.

Întrebare: Ce ne indică ele, aceste ascensiuni ale rațiunii?

Răspuns: Aș spune că aici, desigur, ar fi fost necesar să se joace altfel. Dar înaltul comandament militar și alții trebuiau să o facă.

Întrebare: Deci, a trebuit să continue acest flash mob?

Răspuns: Să se alăture lui și să pună capăt războiului.

Comentariu: Dar acest lucru este împotriva oricărei comenzi militare.

Răspunsul meu: Fireşte!

Comentariu: Adică într-un fel sau altul războiul se termină de sus. Adică nu de Sus, ci de sus.

Răspunsul meu: Războiul, de fapt se termină de Sus.

Întrebare: Cum putem implora să punem capăt războiului de Sus?

Răspuns: Dându-ne seama că înțelegem de ce avem nevoie. O recunoaștem și este suficient.

Întrebare: Dar ce fel de recunoaștere este asta?

Răspuns: Că suferința prin care am trecut ne este suficientă pentru astăzi și promitem că vom fi buni.

Desigur, acest lucru nu va dura mult timp. Apoi se va întâmpla din nou.

Întrebare: Este acesta un tratat de pace cu Creatorul sau un tratat de pace unul cu celălalt?

Răspuns: Este un tratat de pace între noi.

Întrebare: Acesta este singurul lucru care există?

Răspuns: Cred că ne îndreptăm spre asta cumva.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 15.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Potrivit clasificării unui cult, se consideră că învățătura grupului este extrem de simplă și explică orice problemă.

Răspunsul meu: Nu este nimic simplu în Cabala, pentru că tot ceea ce studiem trebuie să treacă prin sentimentele noastre. Trebuie să atingem acest lucru prin schimbarea calităților noastre și numai atunci când acestea se schimbă putem spune că am învățat un anumit aspect, un anumit fenomen.

Adică, este un proces îndelungat de schimbare a persoanei în sine. Nimic din Cabala nu poate fi studiat fără a ne schimba pe noi înșine.

De fapt, știința nu este atunci când studiez niște fenomene străine, ci atunci când studiez ceea ce se întâmplă în mine, pentru că lumea se simte în interiorul unei persoane. Nu există o lume în afara persoanei.

Cunoașterea și realizarea noastră sunt pur subiective și, prin urmare, numai schimbând tot felul de parametri în mine însumi, pot începe să înțeleg cum percep lumea, cum sunt aranjat și ce este lumea pe care o percep. Totul se află doar în interiorul meu.

Așadar, nu este nimic simplu aici. Totul este construit doar cu scopul de a arăta persoanei că trebuie să înceapă să se schimbe pentru a atinge universul real și sistemul de guvernare.

Oamenii care nu fac acest lucru nu se schimbă pe ei înșiși, ci doar filozofează despre asta și atribuie Cabalei tot ceea ce li se pare, pentru că nu o dobândesc în ei înșiși, din propria lor experiență. Prin urmare, ei au o opinie incorectă despre Cabala. Ei o aseamănă cu tot felul de alte practici; ei cred că este calomnie, conspirații, magie, misticism, Pulsa deNura, vrăji și așa mai departe.

Practic, ei atribuie Cabalei ceva ce nu a făcut niciodată parte din ea. De fapt, un cabalist nu are secrete, tot ce are nevoie este să se schimbe pe sine, să-și extindă senzațiile, sentimentele, și atunci va percepe tot mai mult adevăratul univers, care se află în afara noastră, dar care va fi simțit în interior.

Cabala vorbește despre cum să ne schimbăm simțurile cu ajutorul restricției (ecran, lumină reflectată), despre atingerea spirituală, despre cum lumina (NRNHY) va intra treptat în noile simțuri, care sunt numite KHB ZON, și așa mai departe.

Din „Am primit un apel. Cabala despre culte” de la KabTV 18.12.13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→