Category Archives: Spiritualitate

Si Ei Vor Merge Impreuna

Din lectia lui Rabash: „Israel este in exil- Divinitatea este cu ei”. Noi am invatat ca vasele Malchut coboara, cand Superiorul urca, asa face si inferiorul, insa aici este necesara o explicatie, si noi trebuie sa intelegm si acest lucru. Noi invatam atat de la lucrurile negative cat si de la cele pozitive. Noi invatam despre restrictia Bina si invatam despre dulceata Malchut. „Israel este in exil- Divinitatea este cu ei.”

Cand ei se afla in exil, nu au gust, si spun ca si Tora lor este la fel. Intelegeti acest lucru sau nu?

Deci persoana simte Superiorul in acelasi mod in care se simte pe sine. Aceasta este numita „restrictie”. Pe de alta parte exista „dulceata”, care este numita „eu sunt Domnul care sta langa ei in impuritatea lor.” Desi ei nu sunt inca purificati, exista inca Luminile imbracate in forma Inconjuratoare (Lumini) , despre care se vorbeste de fiecare data, fara vasele interioare.

Atunci cand o persoana este treaza, nu spune: „Vreau sa ma trezesc.” Nu este ca si cum ai apasa pe buton. Persoana este treaza, se intampla de la sine. Poarta numele de „Lumina care Inconjoara. Cand este vorba despre inferior este numita „Lumina interioara”, inferiorul ridica MAN. Intelegeti diferenta?

Atunci cand cel inferior face asta el este gazda. Cel Superior… o casa, in care vrea sa re-intre. Nu exista longevitate. Trezirea- nu are longevitate de asemenea!

Aceasta este de asemenea numita ridicarea MAN– cel inferior se trezeste de la sine.

Ascultati, exista o atitudine si exista o realitate. Eu vorbesc despre atitudine. Realitatea actuala incepe doar dupa ce persoana dobandeste vasul primirii. Noi vorbim doar despre atitudine nimic mai mult.”

Creatorul are intotdeauna grija de o persoana care doreste sa avanseze. Insa, cateodata se reveleaza pe masura ce aduce persoana mai aproape de El, si cateodata se exileaza. Exilul este simtit cand Superiorul se restrictioneaza pe Sine si daruieste in alt fel, prin “Lumina care Inconjoara.”

In timp ce se apropie de Creator si Lumina „Directa” (Esher) care se trezeste este mai activa acestea in timpul exilului, Lumina „rotunda” (Igulim) este mai activa. Insa persoana este intotdeauna in grija cuiva de Sus daca se straduieste sa avanseze.

Prin urmare se spune:”El cel care sta langa ei in impuritatea lor,” (Leviticus 15, 16), ceea ce inseamna ca Divinitatea este in exil impreuna cu o persoana, deoarece el a fost exilat in mod intentionat si acest lucru este destinat slujitorilor Domnului pentru a-i face sa avanseze prin intermediul unei alte Providente ascunse, Providenta Superioara. Dorinta de a-l revela pe El este dorinta adevarata.

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 20/05/2012

Calea Mamei

Intrebare: Exista o diferenta intre barbati si femei in spiritualitate?

Raspuns: Nu. In fiecare dintre noi exista doua parti: femeie si barbat, si noi avansam prin  acestea. Insa, in ceea ce priveste unitatea grupului, sufletele barbatilor si ale femeilor sunt un pic diferite in abordarile lor. Femeile se unesc in functie de puterea lor, in timp ce barbatii trebuie sa se conecteze si sa se uneasca in inimile lor, in cea mai puternica legatura.

Aici, ceea ce conteaza este unicitatea sufletului: Sufeltul barbatului apartine mai mult GE(Galgalta ve Eynaim) si sufletul femeii apartine AHP (Awzen, Hotem, Peh). Insa ambele au nevoie sa atinga cel mai inalt nivel, si pe calea femeii, nu exista obstacole speciale.

Eu sugerez si rog femeile sa se ingrijoreze in priviinta barbatilor, sa ii impinga spre unitate si conexiune, sa formeze un cerc in jurul lor pentru a preveni retragerile. In fond barbatii raman asemenea copiilor toata viata lor. Ei nu cunosc mecanismul nasterii si ingrijorarii fata de soarta altora. Barbatul nu se schimba, ci doar se creste in dimensiune.

Pe de alta parte atunci cand o femeie devine mama, ea trece prin schimbari hormonale serioase. In ea este ascuns acelasi potential, acelasi dor, aceeasi intelegere. Astfel ea este mult mai conectata la natura, la viata. Ea este mult mai logica, mai realista. Urcarile si coborarile o invata mai putin decat pe barbat, deoarece corpul sau este obisnuit sa „preia” in mod constant aceste lovituri.

Din aceasta cauza, femeile trebuie sa ii ajute pe barbati, si despre acest lucru vorbeste foarte mult intelepciunea Cabalei. Fara ajutorul femeilor, barbatii nu isi ating scopul. Deci aveti grija de ei ca de niste copii.

Din Congresul din Brazilia 06/05/2012, Lectia 5

Chemarea catre Creator

Înainte de fiecare lecţie, este foarte important pentru noi să formulam intenţia corecta: „Pentru ce studiem?” Eu nu vin pur şi simplu, stau si ascult la lucruri inteligente despre structura lumii superioare sau la pasajele din Cartea Zohar, articole şi alte materiale. Acest lucru nu este esenta. Acestea sunt doar mijloace pentru atragerea Luminii superioare.

Deci, ce studiez? Stau împreună cu prietenii. O legătură specială este formată între noi şi trebuie să fie astfel încât să ne ridice până la tărâmul Luminii superioare, spre nivelul superior catre care ne directionam dorinţele noastre comune, numai pe cele comune! Dorintele individuale înseamnă dorinţe egoiste. Dorinţele comune sunt deja dorinţele pentru daruirea spre unitate.

De îndată ce ridic aceste dorinţe, MAN (dacă într-adevăr le pot ridica, împreună cu grupul), Lumina superioara coboară la noi de deasupra imediat, care ne corecteaza si ne atrage un pic mai aproape.

Şi de fiecare dată ne ridicam, ne apropiem, mai mult şi mai mult. Şi aşa este, până când ne vom uni într-un singur punct. Cu toate acestea, nu mai este un punct, deoarece a deschis egoismul nostru.

Noi pur şi simplu l-am adunat împreună şi de aceea aratam ca un singur punct, dar în realitate există egoism mare sub noi, peste care am crescut. Şi apoi dezvăluim Lumina superioară în interiorul nostru, nu în forma Luminii inconjuratoare (OHR Makif), care ne schimbă prin influenţa sa, ci în forma Luminii Interioare (OHR Pnimi).

Deci, de ce avem nevoie de cărţi? Deoarece în timp ce noi ne adunăm împreună, citim despre ceea ce se întâmplă în lumea superioara.

De fapt, nu ştim ce se întâmplă acolo, din moment ce nu ghicim şi nu ştim de fapt ce acţiuni sunt acestea. Dar, facand asta, evocam Lumina superioara asupra noastră. Acesta este motivul pentru care este „eu+ grupul + cartea”, şi acestea sunt condiţii esenţiale pentru munca noastră.

Între grup şi mine trebuie să existe interferenţe, intrebari diverse şi probleme. Cu toate acestea, între carte şi mine nu există obstacole şi întrebări şi nu este important dacă înţeleg ceva sau nu.

În orice caz, eu nu înţeleg nimic, deoarece în carte se vorbeste despre ceea ce se întâmplă la nivelul următor din lumea spirituală despre care nu am nici cea mai mica idee. Eu citesc doar cuvinte, dar acest lucru este suficient pentru a convoca Lumina superioara asupra mea.

În final, studiul cu cărţile şi cu noi este pur formal. Este absolut lipsit de importanţă cât de mult ştie o persoană şi cât de mult înţelege! Ceea ce este important este cat de mult unitatea sa cu grupul şi cartea trezeşte dorinţa in interiorul sau, ii ridică tensiunea. Către ce? Catre calitatea de a darui.

Dacă cere pentru calitatea de a darui, aspira catre ea, încercând să nu se înşele şi clarificand împreună cu grupul ca si-ar dori exact acest lucru, atunci tot mai clar descoperă în interiorul sau ce este Creatorul, calitatea de a darui, ceea ce înseamnă sa devina mai apropiat de ea, sa ajunga mai aproape de calitate în ea insasi şi s-o descopere în ea însaşi. Când este angajata cu această dorinţă, deşi este mica şi înşelătoare, ea insasi nu înţelege ce cere. Cum poate cere într-adevăr ceva care este opus naturii sale?

Cu toate acestea, o astfel de aspiraţie treptată o mişcă înainte. Ea murmură ca un copil, neştiind cu adevarat cum să vorbească, rosteşte cuvintele incorect şi nimeni n-o înţelege, cu excepţia mamei sale. În acelaşi mod Creatorul ne înţelege. Cu toate acestea, noi insine nu înţelegem. Ne gândim, de fapt, că trebuind sa ne unim împreună, cerem şi intrebam, deci unde este ceea ce ne dorim?

Cu toate acestea, chiar dacă nu vrem nimic, El o percepe în mod corect, ştiind starea noastra, de la care nu putem face nimic, în nici un alt mod. Acesta este cazul in care mama înţelege bolborositul unui copil sau pur şi simplu îl înţelege fără cuvinte. Acest lucru este exact ceea ce avem nevoie. Aceasta este ceea ce se numeşte chemarea către Creator, sau rugăciunea, MAN.
Din Convenţia de la Vilnius 24/03/12, Lectia 4

Un salariu bun pentru munca în Egipt

În Egipt, am avut o multime de beneficii materiale, totul cu excepţia unui singur lucru: daruirea, fara nici un calcul pentru sine, care se numeşte lucrarea spirituală în deşert. Omul nu se lupta pentru acest lucru şi este imposibil să te lupti pentru acest lucru mai presus de ego-ul în continuă creştere. Unul trebuie să lupte în mod constant cu ego-ul, pe masura ce se uneste mai mult şi mai mult cu alţii, până când ei toti devin un singur întreg.

„Ideea este că, într-adevăr, au fost foarte absorbiti de munca în Egipt.” A fost o societate de consum minunata: Ai lucrat, ai câştigat şi ai reuşit. Totul a depins de tine; totul a fost clar, în conformitate cu ordinea, cu legile democraţiei.

Dupa cum se spune: „…’Dar ei s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat muncile lor.’” Asta este, totul a fost gestionat numai de dorinta de a primi la fiecare nivel, la fiecare apel. „Aceasta înseamnă că, dacă Israelul se află sub dominaţia unei anumite naţiuni …”, adica, daca punctul din inimă, direcţia spre daruire, scanteia spirituala, este sub stăpânirea ego-ului unei persoane, atunci dorinţa de spiritualitate numai ajută ego-ului sa se dezvolte in directii diferite. Şi nu există nici o modalitate de a te elibera de această robie, deoarece o persoană vede că nu poate nici macar profita din aspiraţia sa pentru spiritualitate.

Astfel, diferite organizaţii altruiste şi practici mistice, orice care este un pic mai presus de simplul ego şi poate implini o persoana, incepe sa existe. Astfel de oameni simt că sunt împliniti, perfecti şi elevati şi li se pare că nu le lipseste nimic. Acesta este un semn că punctul din inima este sub conducerea lui Faraon şi de aceea totul pare atât de bun: altruism, misticism sau New Age. Aceste persoane nu sufera şi vor doar să facă şi pe altele ca ele.

În timp ce Israelul (cei care tânjesc dupa Creator) suferă, lucrează din greu şi luptă cu probleme. Pana la urma, o persoană lucrează împotriva ego-ului, care devine mai puternic tot timpul. Deci, pe de o parte, el are toate beneficiile materiale, „un vas plin de carne”, aşa cum a fost în Egipt, iar în spiritualitate nu este nimic: un deşert, pamantul uscat, numai credinta. Şi astfel o persoană este în mod constant sfâşiată între cele două puncte, încercând să decidă ceea ce ar trebui să facă.

Se pare că prin parasirea Egiptului ne separăm de el în totalitate. Dar în spiritualitate nu este aşa pentru că atunci când cazi, e ca şi cum ai cădea înapoi. Desigur, nu este aceeaşi stare, deoarece acesta este un nou nivel şi astfel problemele încep deja în deşert: şerpi, scorpioni, certuri, tot felul de probleme şi de boli. Urcarile si coborarile vin una după alta şi sunt combinate într-o singură persoană.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/4/2012, Shamati # 159

Sfârșitul sclaviei din Egipt este aproape

Ne apropiem de ieșirea din exil numai atunci când începem să înțelegem că suntem în exil. ”Exil” simbolizează percepția mea, a tot ceea ce primesc în dorința de a primi, ca fiind neimportant și fără rost. Tot ceea ce este în egoul meu aparține Faraonului și mi se permite să primesc numai ce este necesar.

Asta nu înseamnă că trebuie să mă limitez în vreun fel, ca un călugăr care locuiește în deșert. Pur și simplu nu văd nimic material ca foarte important și accept materialul doar ca fiind necesar pentru existența mea. Toată viața mea este devotată obținerii iubirii pentru Creator, atributul general al dăruirii, prin conexiunea cu alții.

Dacă o persoană are o asemenea necesitate internă și este inclusă în grup, începe să se îndrepte spre scop în mod corect, ceea ce înseamnă că urăște tot ce primește în egoul ei, încercând să fie satisfăcută doar cu ce este esențial. În același timp, Faraonul o mituiește și îi dă totul. Asta înseamnă că ea construiește orașe minunate pentru egoul său, Pithom și Ramses.

Simte că în relație cu intenția pentru a dărui în care vrea să fie în gânduri și inimă, este în exil, pentru că nu are nicio putere să dăruie. Apoi simte că are plângeri împotriva Creatorului, pentru că nu a ajutat-o să iasă din exil, ceea ce înseamnă că El nu o lasă fie cea care dăruie.

Dar între timp, dorința persoanei este foarte mică și trebuie să treacă prin 400 de ani în exil. Asta înseamnă că trebuie să își crească dorința până când va dori cu adevărat să dăruiască.

Toată munca noastră în exilul din Egipt este în grupul în care toată lumea crește mai puternică și primește de la alți măreția scopului, dăruire pură și micimea și josnicia stării prezente în care este imposibil de obținut dăruirea reciprocă. Din punct de vedere spiritual, această stare este foarte rea.

Astfel, o persoană începe să perceapă termenul ”exil” în mod corect: exil se referă la dăruire, la abilitatea de a dăruii și astfel simte cu adevărat că este în exilul în Egipt. Până când atinge o stare în care nu mai poate să îndure. Apoi, încep cele ”zece plăgi ale Egiptului”.

O ”plagă” sau o lovitură, simbolizează faptul că ți se oferă diferite lucruri bune, corporale, dar în spiritualitate nu primești nimic, iar omul simte asta ca o lovitură.

Simte îngreunarea inimii și dorințele corporale continuă să crească. Nu are nicio șansă. Înțelege că dorința egoistă va continua să crească și să îl inducă în confuzie, distrăgându-l și atrăgându-i atenția la diferite scopuri corporale, diferite clarificări în grup, astfel că va depăși egoul corporal prin contactul cu prietenii. Numai de la ei poate învăța și aprecia mai mult drumul și scopul creației, măreția Creatorului și josnicia împlinirii egoiste.

Omul poate primi aceste valori numai de la societate, de la mediu. Apoi, în ciuda dificultăților și întreruperilor, el aderă totuși la un grup, deasupra sentimentelor și minții, pentru că numai în el găsește protecție și salvare. Înțelege că altfel este pierdut. Înțelege asta numai atunci când se uită deasupra dorinței egoiste, pentru că din punct de vedere al egoului situația poate fi minunata și îi poate aduce cunoaștere și alte beneficii.

Când interpretează întreaga situație în mod corect, descoperă că este în fața Faraonului. Asta apare din multe motive, atribute și încercări pe care le acumulează în cei 400 de ani de exil în Egipt: cele patru faze prin care a trecut în fiecare dintre dorințele sale de primire, atunci când a crescut dorința de dăruire deasupra lor, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”/

Trecerea prin aceste patru stări se numește ”perioada pregătirii”. Iar când este aproape de sfârșit, o rezistență puternică a egoului se revelează, numită ”cele zece plăgi ale Egiptului”, întuneric.

Mulțumită lor, omul crește mai puternic și în final scapă în întuneric, noaptea, simțindu-le în dorința lui de primire cu un punct are îl conduce, numit ”Moise”. Astfel își ridică egoul și obține mântuirea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Shamati

Semnele unei perioade de tranzitie

Intrebare: Ati spus ca omul este ca o celula canceroasa in corpul naturii. De cat timp se petrece acest fapt?

Raspuns: Egoismul nostru se dezvolta treptat si am trecut deja peste mai multe etape din dezvoltarea lui. Incepand cu secolul 5 inaintea erei noastre si pana in secolul 5 era noastra, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia sa pentru bunastare. Din secolul 5 pana in secolul 15, umanitatea si-a dezvoltat aspiratia pentru putere. Din secolul 15 si pana la sfarsitul secolului 20 dezvoltarea s-a petrecut in aspiratia pentru cunoastere. Acestea sunt tendintele care prevaleaza.

La inceputul secolului 20, un academician numit Vernadsky a definit dezvoltarea noastra ca fiind terminata si ducand catre o noosfera sau un echilibru cu natura. Mai tarziu ideea lui a fost imbratisata de multi alti oameni de stiinta. Aceasta cercetare a fost continuata de bine-cunoscutul Club de la Roma si, ulterior, au aparut ramificatii ale acesteia.

In esenta, egoismul si-a terminat dezvoltarea in anii 1960, o data cu nasterea, printre tineri, a  unei culturi noi: detasarea de viata, ”generatia Beatles”, hipiotii sau copiii ”flower” etc. Acesta a fost inceputul unui scepticism interior, a carui semnificatie era aceea ca noua generatie nu dorea sau nu gasea necesar sa persevereze in lupta catre inainte, datorita faptului ca se simtea golita.

Noi ne dezvoltam in mod constant sub influenta dorintelor noastre. In fond, omul este dorinta. Nu stim ce sa facem atunci cand dorintele noastre pentru bunastare, faima sau stiinta se termina si, brusc, simtim ca nu mai primim mult-dorita implinire de la acestea.

In acest moment apare, in general, depresia. Si aceasta este ceea ce vedem astazi in societatea noastra: cresterea ratei de sinucideri, destramarea familiilor, atitudinea detasata a copiilor, etc. Asta este perioada de tranzitie, care trebuie sa fie relativ scurta. Ne gasim in mijlocul unei serioase accelerari a dezvoltarii noastre.

From a Lecture at Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Sistemul depinde de fiecare dintre noi

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul TES, articolul 121: De aceea, el spune că dacă un individ îndeplineşte o poruncă, adică după mântuire din frică, atunci i se scade o poruncă şi „este fericit pentru că s-a pus el şi munca sa pe o scală de merit”. Astfel, nu numai că este recompensat, prin mântuire din iubire, cu punerea sa pe o scală de merit, aşa cum spune versul, dar este chiar recompensat cu întreaga lume a scalei de merit. …

Chiar după ce cineva a pus întreaga lume pe o scală de merit, tot nu trebuie să creadă în el însuşi până în ziua morţii. Dacă ar eşua fie şi într-un singur păcat, ar pierde imediat toată minunată realizare, aşa cum este scris, Un păcătos a distrus mult bine.

Priviţi asta sistematic. În măsura în care omul ia asupra lui faptul de a fi parte în dăruire şi în dorinţa de a fi similar Creatorului, se ridică pe treptele scării spirituale şi, astfel, devine o parte activă, efectivă şi determinantă a sistemului.

Conform cu dorinţa lui de a fi echivalent cu Creatorul, conform cu Kelim-urile lui, descoperă că a devenit o parte importantă din sistem, că a devenit reprezentantul Creatorului, aşa cum este scris, „o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă,” în ceea ce priveşte Israelul. Toată lumea depinde de el şi este sub el.

Fiecare simte realizarea şi nu există nicio contradicţie pentru că vorbim despre un sistem în care fiecare suflet are propriile Keter (coroană), Malchut (împărăţie) şi Sefirot, care sunt localizate între dăruire şi primire. Astfel, atunci când omul obţine importanţa sistemului în care el dăruie întregului mediu, pentru a îl delecta pe Creator, atunci, clipă după clipă, el se „pune pe o scală de merit”.

Face asta în ascundere şi etape, acţionând în solitudine şi dăruire. Apoi, începe să simtă sistemul integral şi operează în el într-o manieră generală, comprehensivă. Aşa se desfăşoară lucrurile.

Cu fiecare oportunitate, nu se pune doar pe el pe o scală de merit ci întrega lume. Invers, în cazul unei căderi, pierde toate „intrările” în sistem, toată dăruirea activă din sistem şi „pierde în favoare celor mulţi.”

Baal HaSulam descrie asta prin exemplul palatului Regelui. Se află pe un munte care trebuie escaladat, dar, dacă cădem printr-o nouă dorinţă egoistă, una necorectată care numai acum a devenit revelată, atunci cădem la poalele muntelui şi pierdem tot ceea ce am relizat.

Anterior, această dorinţă a fost „ok”, dar acum răul care era ascuns în ea se revelează ca fiind mult mai mare decât am ştiut înainte şi mult mai mult decât binele pe care l-am obţinut lucrând asupra noastră. Această dorinţă mare, rea, ne aruncă jos pentru a pregăti materialul pentru ascensiunea la următorul nou nivel.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Să simţim forţa care controlează destinul

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Operație pe inima deschisă

Întrebare: Care este efortul cel mai mic pe care trebuie să îl facă fiecare om pentru a-și deschide inima și a descoperi în final deschiderea în lumea spirituală?

Răspuns: În primul rând trebuie să includ pe toată lumea în inima mea. Poți să te gândești la asta și să o ții în senzțiile tale. Totul depinde de cum muncești în inimă și în minte. Poate nu vrei să rămâi în senzațiile tale; depinde de persoană. Pentru mine, ajută să adaug motiv pentru că îmi întărește senzația. Absorb totul în inima mea și îmi amintesc că tot universul este conținut în om și că acesta înglobează întreaga lume. Includ pe toți prietenii mei în inimă pentru că deocamdată nu sunt în stare să includ întreaga lume. Dacă posed o aspirație către prietenii mei, atunci fără îndoială că și ei au această aspirația către mine. Nu trebuie nici măcar să discutăm despre asta. Încep cu adevărat să simt că ei există în mine, ca o mamă care își simte copilul înăuntrul ei.

De aceea, obțin o percepție a realității mai precisă, care există în interiorul meu. Baal HaSulam scrie că imaginea lumii se află în spatele creierelor noastre, iar simțirea acesteia se petrece în inimă. Nu există nicio lume în afara senzației mele.

Inima mea este Malhut al Lumii Infinitului, dar dacă includ pe toată lumea în mine, atunci devin Adam ha Rishon (Primul Om) iar imaginea Creatorului devine revelată în mine. Materialul meu va obține forma lui Adam iar atunci când forma Creatorului devine înveșmântat în ea, se numește adeziunea Creatorului cu creația, sau unificarea lui Zeir Anpin cu Malhut.

Primesc confirmare de la fiecare sfârșit că tot ceea ce trebuie să fac este să absorb toate reaitatea. Încep asta prin lucrul cu prietenii, pentru că ne putem influența și ajuta unul pe celălalt. Prima deschidere a inimii mele depinde de înțelegerea mea a faptului că nu am altă opțiune. Mi-am ridicat mâinile în sus de disperare, văzând că nu am obținut nimic. Am devenit sigur că nu este o altă cale de a obține sursa vieții și de a realiza scopul acesteia.

Cu toate asta, poți decide că nu ai explorat încă toate opțiunile. Asta pentru că egoismul unei persoane încearcă întotdeauna să o convingă că poate încă obține succesul de una singură prin diferite metode. Numai ca rezultat al atingerii dezamăgirii totale, o persoană este de acord să se unească cu prietenii. Este ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut. Numai dacă devin dezamăgit de toate încercările mele, dacă toate aceatea au eșuat, numai atunci, ca rezultat al disperăriri și presiunii extreme, sunt de acord să mă unesc.

Este similar cu un nou născut, care ar rămâne bucuros înăuntrul mamei sale, nu vrea să plece, dar presiunea îl împinge afara din ea! Crezi că copiii lui Israel au vrut să iasă din Egipt? În timp ce erau în deșert deja regretau că au părăsit Egiptul, unde aveau totul. Nimeni nu vrea să se nască în lume spirituală, pentru că suntem cu toți egoiști. Este o tranziție foarte dificilă și de aceea este foarte îngustă (Tzar) și se numesc durerile nașterii (Tzirim).

Se spune că o căprioară gestantă trebuie să urce sus pe un munte și până când un șarpe nu vine și o mușcă nu poate să nască. Șarpele reprezintă cel mai rău egoism și până când nu devine revelat în om, acesta nu este pregătit să se nască.

Din Lecția 3 a Congresului Arvut 2/24/12

Intrebari Despre Creator

Intrebare: De ce fugim intotdeauna de nuiaua care ne va lovi? De ce nu ne conduce Creatorul intr-o maniera blanda, mai incurajatoare? Felul in care se infatiseaza realitatea, il determina pe om sa creada ca El nu este bun si face bine, ci dimpotriva. De ce nu ne invata prin indrumare ci prin lovituri?

Raspuns: pentru ca altfel nu am renunta la egoismul nostru.

Intrebare: De ce simte Creatorul nevoia sa daruiasca? De ce vrea asta?

Raspuns: Pentru ca asta este natura Sa!

Intrebare: Eu cred ca scopul apropierii de Creator pentru a dobandi spiritualitatea cu Acesta poate fi interpretata ca tentatia Evei. Promisiunea de a deveni ca Dumnezeu a fost o convingere puternica si in scrierile religioase, nu era ceva ce ar trebui sa ne dorim. Exista un conflict aici, si daca da, exista o explicatie?

Raspuns: Nu este vorba despre a deveni ca Dumnezeu, ci de a fi similar cu acesta in proprietati ca iubirea si daruirea.

Pagina 284 din 321« Prima...282283284285286...Ultima »