Când începeți să citiţi Zoharul, trebuie să vă acordați pentru a înota împreună cu fluxul de material pe care marii autori ai Cărții Zohar l-au pregătit pentru noi.

Ei ne spun că singura creație este dorința de a primi. Această dorință are două forme de percepţie a realității, percepția Creatorului care a creat-o.

Există o percepție în interiorul dorinței în mod direct, care se numește de sus – în jos. Astfel, dorința poate simți doar ceea ce simțim acum în noi înșine. Această percepție se numește această lume.

Și există o altă formă de percepție mai presus de dorință, în afara ei, când nu mă împlinesc pe mine, ci se presupune că pe alții. Această percepție este neobișnuită pentru noi, deoarece nu ne-am născut cu ea.

Ni se pare ciudat și străin, deși autorii Cărții Zohar spun că această percepție este naturală, pentru că vine din natură, de la Creator și pe lângă lumea noastră mică pe care o simțim în noi înșine toate celelalte lumi uriașe sunt în afara noastră.

Zoharul ne îndrumă astfel încât să obținem și percepție externă, în afara corpului nostru. Prin urmare, trebuie să ne adaptăm la percepția realității care există nu în interiorul nostru, ci în afara noastră, pentru a vedea în ea ceea ce indică Zoharul.

Sub orice formă ne-ar spune această carte – despre evenimente din această lume, despre personaje de basm precum îngeri, spirite, palate, indiferent cât de reale sau ireale ni s-ar părea – în orice caz, ea ne vorbește întotdeauna despre ceea ce se întâmplă în forma percepției din afara noastră.

Prin urmare, cineva care vrea să înțeleagă ce vrea să spună Cartea Zohar și ce vrea să-i dezvăluie în interiorul său, ar trebui să se îndrepte în aceeași direcție, străduindu-se să nu se umple pe sine, ci să simtă ceea ce este cu adevărat în afara lui.

Această formă de percepție desigur este în noi; ea presupune doar atitudinea omului față de orice, ca față de sine însăși!

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 12/21/09, Cartea Zohar “VaYishlach (Şi Jacob a mers),” 12/21/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simți cât de mult a progresat studentul tău?

Răspuns: Fac o analiză și văd. Nu analizez indicatorii medicali, ci  spirituali.

Spiritualul este același material, dar nu pentru toată lumea. De exemplu poți face o analiză a diferitelor unde, a radioactivităţii, a gazelor sau altor fenomene naturale, iar eu pot măsura parametrii spiritului, iar celălalt nu.

Întrebare: Dar cum se măsoară aceasta? Datorită faptului că cineva face anumite acțiuni sau, până la urmă, trece prin schimbări interne?

Răspuns: Desigur, în el au loc schimbări interne. Îl includ în mine ca în laboratorul meu și măsor folosind rigla mea. Anterior avea, să zicem, până la 20 de diviziuni, iar acum până la 25.

KabTV “Am primit un apel. Autoanaliză corectă” 1/21/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până la urmă, relația noastră s-a deteriorat într-o asemenea măsură, încât a mai rămas un singur lucru: să fim de acord că ne respectăm reciproc extrem de mult .(George Bernard Shaw).

Răspunsul meu: Da.  Asta este tot ce a mai rămas!

Întrebare: Cum este posibil să aducem o relație în acest punct și să nu o aruncăm în aer, să nu o zdrobim sau să nu o distrugem, ci să ajungem la respect reciproc și la capacitatea de a comunica?

Răspuns: „Ne respectăm reciproc”; adică știm sigur că nu trebuie să ne înjunghiem și nici să ne apropiem prea mult, ci să ne respectăm la distanță.

Întrebare: Acest lucru se numește ridicarea deasupra urii?

Răspuns: Ne ridicăm deasupra ei; luăm în considerare relația noastră. Și înțelegem că nu putem realiza mult mai mult deocamdată. Dar treptat, desigur, totul poate reveni din nou.

Întrebare: Ce putem face ca să nu lăsăm să se întâmple din nou? Avem o relație proastă, ne urâm. Dar aici spune: „Trebuie să ne așezăm și să începem să ne respectăm unul pe celălalt”.

Răspuns: Despărțiți-vă și începeți treptat să vă apropiați, asta recomandă toată lumea în general. Dar apropiați-vă treptat, astfel încât eu să înțeleg clar limitele și la fel și partenerul meu.

Trebuie să văd că nu încearcă să mă rănească și trebuie să arăt cât de mult încerc şi eu să nu îi rănesc. Și apoi pe măsură ce începem să ne apropiem, vom simți cât de aproape ar trebui să fim. Aceasta depinde de sensibilitatea interioară.

Întrebare: Este o cale necesară către o apropiere suplimentară?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce se obţine ca rezultat? Ne conectăm oarecum sau nu?

Răspuns: Ne putem conecta într-un mod care va fi chiar mai bun decât cu cel cu care am avut o relație bună.

Întrebare: Deci, dintr-o asemenea ură putem ajunge la o asemenea apropiere?

Răspuns: Da.

Întrebare: Așa se întâmplă ca de la cea mai mare ură oamenii să ajungă la cea mai mare apropiere?

Răspuns: Așa funcţionează de obicei.

Întrebare: Deci acesta este cel mai important mod: vă despărțiți și începeți încet să vă apropiați?

Răspuns: Da, este foarte recomandabil. Întreaga suprastructură politică antică, programul și politica au fost întotdeauna conduse în acest fel.

Întrebare: De ce astăzi nu auzim prea multe despre asta?

Răspuns: Avem arme. Adică totul a fost înlocuit. Pe vremuri, eu aveam o sabie, iar tu o sabie; Eu aveam o suliță și tu aveai o suliță; cai aici, cai acolo. Dar astăzi, totul este despre numărul de avioane, tancuri, rachete și orice altceva; prin urmare, nu este nimic de negociat.

Întrebare: Cum poate lumea să ajungă la o înțelepciune atât de simplă de zi cu zi? Tocmai aţi vorbit nu despre înțelepciunea superioară, ci despre înțelepciunea noastră pământească. Sau totuşi este nevoie de o înțelepciune mai înaltă să operezi în acest fel?

Răspuns: Lumea nu are idealuri astăzi. Omenirea nu are respect pentru nimeni. Dacă înainte era Papa sau un rege special sau altcineva, astăzi nu există.

Întrebare: De ce nu mai există idealuri?

Răspuns: Pentru că forța înlocuiește toate celelalte considerente.

Întrebare: Deci, pentru mine devine un ideal să fiu puternic?

Răspuns: Da, am o bombă în buzunar și atât.

Întrebare: De ce se întâmplă asta? Vorbim tot timpul despre providența superioară, forța superioară. De ce ar aduce lumea într-o asemenea dezolare?

Răspuns: Ca să înțelegem că nu avem absolut nimic. Ne confruntăm cu nevoia unor idealuri reale cu care să ne judecăm și să ne comparăm. Între timp, nu există nimic din toate acestea.

Întrebare: Ce este de fapt un ideal?

Răspuns: De fapt, aș spune că idealul este iubirea.

În epoca energiei nucleare, când putem distruge totul și să nu lăsăm nimic, iubirea este opusul ei. Ce altceva poti face? Nimic. Dacă am putea să ne batem unii pe alții și apoi să ne împăcăm, asta ar fi o altă poveste. Dar când suntem în pragul unui conflict nuclear, nu poate exista decât opusul acestuia – iubirea.

De aceea cred că, în zilele noastre, există o oportunitate de a ajunge la o asemenea stare, la o asemenea apropiere numită iubire. Pentru că nu există altă cale.

În vremea noastră, pacea este posibilă pentru prima dată după multe milenii! Pentru că am tot felul de arme nucleare și tu la fel. Astfel, nu mai rămâne nimic de făcut decât să le lași deoparte și să încerci să te apropii unul de celălalt pentru a găsi beneficiul.

Întrebare: Aveţi un răspuns simplu: trăiește bazat pe iubire?

Răspuns: Da. Așa cum scria Longfellow, un poet american din secolul al XIX-lea: „Îngropați bâtele de război și armele… Fumați împreună pipa păcii și trăiţi de acum înainte ca frații!” De asta avem nevoie.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/29/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice lumină care se extinde de la El constă instantaneu din două discernăminte: primul discernământ este lumina însăși în expansiune, înainte ca în ea să apară forma „dorinței de a primi plăcere”. Al doilea discernământ este după ce apare în ea forma „dorinței de a sprimi plăcere”, moment în care devine mai grosieră și oarecum mai întunecată datorită dobândirii diferenței de formă (Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, Partea 1, „Observație interioară”, capitolul 6, punctul 24).

Aviut este ceea ce deosebește creația de Creator.. Creația își simte diferența față de Creator; iar această calitate se numește Aviut, adică ceva care întunecă lumina Creatorului și simte diferența față de El.

În lumea noastră, acest lucru se manifestă ca o calitate inferioară a dorinței. Există dorințe care sunt mai grosiere sau mai pure. Gradația acestor dorințe se numește Aviut.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 1/1/23

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Istoria lumii poate fi privită fie ca fiind pământească, fie ca una care se desfășoară în dorinţa noastră egoistă în creștere.

O văd în fața mea pe un ecran sferic profund, tridimensional, numit această lume. În ea și în jurul meu, mă uit la cinema, care este în direct și particip la ea. Dar de fapt este în interiorul meu, în dorința mea.

Întreaga noastră lume sunt dorințele mele, proiecția mea, o văd doar din exterior și nu din interiorul meu. Nu contează dacă este afară sau înăuntru, dar toate acestea sunt eu.

Totuși, eroarea percepţiei mele trebuie lăsată deoparte pentru că împart întreg universul în mine și în afara mea, pentru că până acum așa percepe egoismul meu această imagine. Și când îmi îndepărtez egoul, voi descoperi că toate acestea sunt doar „ego-ul” meu și voi simți totul în interiorul meu și nu în afara mea.

Vorbim despre egoism, care s-a dezvoltat de la Big Bang la natura minerală, vegetală și animală.

Natura umană s-a manifestat se presupune, din anii 50.000 î.Hr., iar până în 5.000 î.Hr. s-a dezvoltat o societate comunală primitivă, în care toți erau egali și toți aveau aceleași posesiuni.

În primul rând, s-au dezvoltat dorințele care au funcționat la un nivel mineral, iar în secolul al V-lea d.Hr. au apărut dorințele de bogăție. Această perioadă a fost marcată de o dezvoltare foarte rapidă a umanității, apariția primelor tehnologii etc.

Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea d.Hr., până la sfârșitul Evului Mediu, a existat o perioadă de luptă pentru putere. Și odată cu Renașterea, mari descoperiri, tiparul și alte realizări, a început perioada de dezvoltare a științelor, epoca iluminismului, care a durat până la sfârșitul secolului al XX-lea.

Actualul secol al XXI-lea și mai departe este deja o perioadă complet nouă, care depășește limitele naturii la un nivel superior – nivelul de similitudine cu Creatorul. Cu toate acestea, nu ne putem descurca. Pentru prima dată în istoria noastră, suntem complet ignoranți la ceea ce ni se întâmplă.

Există multe opinii și teorii diferite. Ne dăm seama că niciuna dintre ele nu ne spune nimic. Dar prin dezvoltarea naturii putem ghici că ea cere de la noi integritate, unitate și realizarea principiului biblic „iubiți-vă aproapele”.

Din KabTV “Am primit un apel. Adevărata istorie a lumii” 1/21/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există o noțiune în clasificarea cultelor că dacă începi să te îndoiești de învățăturile grupului pentru că succesul promis nu vine, atunci ar trebui să te învinovățim mereu, deoarece se presupune că nu lucrezi suficient pentru tine sau ai puțină credință.

Răspunsul meu: Da, chiar așa este. De ce nu, dacă totul depinde de tine? Tot ceea ce studiem, luăm din surse cabaliste adevărate. În conformitate cu recomandările cabaliştilor, formăm un grup, activități, rutină zilnică, mod de viață și diseminare.

Dacă oamenii au unele pretenții împotriva noastră, atunci lăsați-i să apeleze la aceste surse și să înceapă să le critice. Le pot spune unde sunt scrise toate acestea. Literal împotriva fiecăreia dintre acuzațiile sau declarațiile lor, pot arăta ceea ce este scris în cărțile cabaliste. Încercăm doar să respectăm aceste instrucțiuni.

Deci pretențiile lor nu sunt împotriva mea, ci împotriva surselor noastre, împotriva acelor mari cabaliști care au atins lumea superioară, au descris-o și ne-au dat întreaga Cabala, întreaga Tora. Pentru că Tora este partea exterioară a Cabalei. Iar Cabala este partea interioară a Torei. Prin urmare, Cabala se numește: Torat Emet – Adevărata Tora.

Asta înseamnă că au o problemă nu cu noi, nu cu mine și în general nu cu grupul, ci problema autoidentificării, cu înțelegerea a cine sunt ei. De fapt ei există în această lume pentru a se înainta undeva, pentru a se corecta, pentru a găsi sursa vieții, scopul creației și pentru a merge către ea.

Nu cred că răspunsurile mele despre diferența dintre Cabala și un cult vor ajuta pe cineva, pentru că oamenii care ni se opun sunt obligați să-și demonstreze singuri că au dreptate. Timpul îi va convinge altfel, sau mai bine zis loviturile destinului. Ne apropiem de asta. De aceea se spune: „Ceea ce mintea nu face, timpul face”. La fel se va întâmpla și cu ei.

KabTV “Am primit un apel. Cabala despre Culte” 12/18/13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne aflăm într-o stare în care, după exilul succesiv din Babilon, Egipt și Persia, ne dăm seama de condițiile pentru ascensiunea până la ultimul grad, adică drumul de ieșire din criza globală actuală a întregii omeniri.

Acum, ciumele globale moderne se manifestă în fața întregii omeniri. Nu s-au manifestat încă pe deplin, dar deja începem să fim puțin conștienți de ele și simțim apropierea lor. „Tsunami” amenințătoare vin asupra noastră. Oamenii încep să înțeleagă ce Cutie a Pandorei au deschis cu acțiunile lor egoiste nebunești și necugetate.

Astăzi trebuie să punem în practică metodologia Cabala. Sunt fericit că am ceva de-a face cu asta și pot dezvălui și explica oamenilor ce suntem obligați să facem, în ce stare ne aflăm, ce fel de lume este aceasta și ce oportunități avem.

Mă bucur că putem descoperi noi înșine această tehnică precum într-un laborator și apoi să o prezentăm lumii întregi, să arătăm că este eficientă, să arătăm cum să lucrăm practic să devenim un exemplu pentru întreaga omenire și să o aducem la o stare a forței superioare adică la calitatea dăruirii și a iubirii, într-un mod plăcut, rapid, cât mai curând posibil.

KabTV „Am primit un apel. Istoria poporului evreu” 5/4/14

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Critica din exterior este considerată o dovadă suplimentară a îndreptăţirii grupului, este considerată a fi un factor definitoriu al cultelor.

Răspunsul meu: Nu cred că acest lucru este corect. Critica din exterior este critica firească a oamenilor care nu înțeleg cu ce au de-a face.

Cred că nu ar trebui să fim atenți la critici. Personal, nu mă scot din fire și nu mă pun împotriva criticului. Nu-l lipsesc de respect. Există chiar și filozofi care ies împotriva mea. Eu nu percep deloc cuvintele lor drept critici.

Poţi critica atunci când înţelegi subiectul, când ai o părere clară despre el din punct de vedere al cunoaşterii acestui subiect. Dacă ei nu ştiu? Adică ei înșiși nu l-au atins. Chiar și așa, există dispute între cabalişti, deoarece aceasta este știință și aceasta este dezvăluirea unei anumite părți a universului – treptat, treptat, într-o măsură din ce în ce mai mare. Există cabaliști care au dezvăluit mai mult și cei care au dezvăluit mai puțin, precum oamenii de știință din lumea noastră.

Prin urmare, există discrepanțe între ei, dispute și așa mai departe. Înțeleg asta. Sunt niște lupte foarte interesante acolo. Există cărți întregi dedicate modului în care fiecare dintre ei percepe universul în desfășurare și de ce. Dar ei discută în mod clar. De ce percep lucrurile diferit de tine? Care este problema? De ce suntem construiți în felul în care percepem același lucru diferit?

Există diferite tipuri de suflete. Unele dintre ele se referă la lumina directă, altele la lumina înconjurătoare și așa mai departe. Și tocmai în ciocnirea lor, în procesul de clarificare, are loc o înălțare și mai mare a ambelor. Se ceartă cu râvnă între ei, dar aceștia sunt oameni care sunt în aceeași performanță, în aceeași lume, au despre ce să vorbească, se înțeleg, iar precizările lor sunt foarte serioase.

Și despre ce e de vorbit aici? Dacă citesc un roman și plâng, sau mă uit la un film la televizor și râd și o pisică stă lângă mine, cum poate ea să participe la asta? Nu, în nici un fel! Nu face decât să-și miște urechea spre sunetele pe care le scot și se gândește: „Ce se întâmplă cu stăpânul? Mi-aș dori să stea liniștit și să moţăie.”

La fel este și cu cei care critică. Îi enervezi cu studiile tale despre Cabala. Ei simt că există ceva în tine prin care poți explica totul și că previziunile tale se adeveresc, deși nu ești ghicitor. Cu mult înainte de criză am spus că va veni. Și când a început am spus că nu se va termina. Dar ei au strigat: „Criza se va termina într-un an sau doi”. Și acum ei tac și nu mă contrazic.

Dar cine este mulțumit când prezici evenimente atât de rele? Mai mult, nimic nu se va schimba din cauza previziunilor tale.

Totul se poate schimba doar datorită difuzării noastre intense și nu are rost să vorbim. Vor fi și mai mulți critici. Tot mai mulți oameni ne vor defăima, că noi ca să spunem așa, urâm pe toată lumea pentru că vorbim urât despre viitor când spunem: „Noi înșine suntem de vină pentru ceea ce se întâmplă”. Si asa mai departe.

Adică oamenii se vor apăra desigur; aceasta este reactia lor naturala. Asta-i viata.

KabTV “Am primit un apel: Cabala despre culte” 12/18/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Timpul este de obicei reprezentat ca un râu care curge într-o singură direcție. Unii susțin că timpul este ca ploaia care constă din picături individuale. Și atunci întreaga noastră viață arată ca un set de cadre individuale, ca un film. Cum vă imaginaţi timpul?

Răspuns: Nu-mi imaginez timpul; Îmi imaginez acțiuni. Pentru oamenii care se măsoară după acțiunile pe care le realizează, timpul curge într-un mod complet diferit, la o scară diferită faţă de cea a altora.

Comentariu: Dacă înțeleg bine, timpul curge în lumea materială, indiferent dacă stările noastre se schimbă sau nu, adică indiferent de noi.

Răspunsul meu: Față de cine se schimbă timpul? Raportat la mine. Vecinul meu trăiește în același timp cu mine sau nu? Sau are o cu totul altă scară? Prin urmare totul este subiectiv.

Trăim după un ceas mecanic după care ne evaluăm. Dar nu știu cum trece ceasul acesta pentru el și pentru mine.

Întrebare: Dacă un cabalist însuși își schimbă în mod conștient stările – le grăbește, le încetinește – atunci controlează el timpul?

Răspuns: El controlează timpul în funcție de conexiunea sa cu Creatorul sau de distanțarea sa de El.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/25/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O rugăciune a celor mulţi se ridică înaintea Creatorului, iar Creatorul Se încununează cu acea rugăciune, deoarece se ridică în mai multe feluri. Asta pentru că unul cere Hassadim, celălalt Gevurot și al treilea Rachamim. Și este format din mai multe laturi: partea dreaptă, stângă și mijlocie.

Dar o rugăciune a unuia nu cuprinde toate laturile; este doar pe un singur sens. Fiecare cere Hassadim sau Gevurot sau Rachamim.

Prin urmare, o rugăciune a unuia nu este ridicată pentru a fi primită ca rugăciunea celor mulţi, deoarece nu include toate cele trei linii ca rugăciunea celor mulţi (Zohar pentru toți, „VaYishlach”, Punctul 45).

Pentru a ajunge la rugăciunea comună, o rugăciune pentru toți ca un întreg, pentru a deveni una, este necesar să treci prin stări foarte dificile de cercetare interioară și să înțelegem că:

1. Scopul spiritual este mai important decât toate celelalte scopuri.
2. Este imposibil să o atingă singur, ci doar creând un dor comun din dorințe individuale, iar atunci va fi asemănător Creatorului și lumina superioară îl va umple.

Prin urmare doar o astfel de cerere, o astfel de rugăciune poate fi auzită, adică poate provoca acțiunea corectoare a luminii superioare.

Citirea Cărţii Zohar  ne face să înțelegem că trebuie să fim împreună pentru că fără a ieși din noi înșine este imposibil să ajungem la dăruire, la calitățile Creatorului, pentru a exista în lumea superioară.

Se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”. Creatorul ne-a dat iluzia că sunt mulți oameni în jurul nostru și trebuie să distrugem această iluzie, să înțelegem că toate acestea sunt în interiorul meu și să-I cerem să unească întreaga lume în mine.

Atunci rugăciunea multora se va transforma într-o adevărată rugăciune a unuia.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/20/09, Cartea Zohar

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→