Category Archives: Spiritualitate

Avansaţi, nu vă opriţi!

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

A munci în cercuri concentrice

Până la corectarea finală în sine (Gmar Tikkun), întreaga noastră muncă spirituală este realizată în mediu, până ce acest mediu şi cu mine vom deveni un tot. Toate aceste niveluri sunt ca cercurile concentrice în jurul unui punct central.

De la cercul exterior, de la mine, egoist complet, intru întâi în primul cerc, în grup şi încep să mă deplasez în 125 de cercuri tot mai adânc. Cu cât mai mult sunt inclus în grup, cu atât mă apropii de Creator care se află în centrul lui. Punctul central este punctul aceste lumi, punctul central al lumii Infinitului. Totul revine la un punct, “punctul negru” de Malchut.

Toate stările pe care le studiem vorbesc despre modul în care suntem conectaţi, înconjuraţi în conexiune, devenind tot mai puternic calitativ şi cantitativ. În acest mod, nivelurile spirituale sunt măsurate. Este posibil să spunem că eu încep de la cel mai mare cerc şi apoi sunt în cercuri tot mai concentrate, centrate tot mai mult din punct de vedere al clarificării, conexiune şi unitate, însemnând calitativ.

Este posibil să spun asta, dacă pot să mă extind mai mult la oamenii din exterior, la educaţia integrală, deoarece Creatorul mi-a dat AHP pentru a munci, care îmi este necesar pentru a avansa. Eu fac contrariul, voi pleca din punctul central spre cercurile tot mai largi. Este posibil să spun, de asemenea: prin urmare, ies spre cercurile tot mai largi, spre mase, cu alte cuvinte mă transform într-o “creştere cantitativă”, în acelaşi timp cu munca cu această mare cantitate, mă adun cu emoţiile şi cunoştinţele mele tot mai mult spre centru, însemnând mai calitativ, tot mai aproape de un tot unic.

În acelaşi timp este posibil să spun că în acest loc am crescut şi am devenit tot mai mult precum Creatorul. Acolo, în punctul central, eu găsesc Creatorul şi devin ca El, începând dintr-un punct şi crescând tot mai mult.

Este posibil să exprim acest proces sub diferite forme, în esenţă nu este altă muncă, nu există alte realizări şi mijloace în afara mediului. Mediul este grupul, Rav, cărţile şi Creatorul care este ascuns în ele şi devine obiectivul nostru final. Altfel, nu ne putem orienta spre El.

Nu putem să ne întoarcem spre Creator dacă nu-I permitem să se stabilizeze în centrul conexiunii grupului. Tot restul va fi greşit. În plus, munca cu publicul extern mai larg este imperativă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Zohar

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Când priorităţile se schimbă

Întrebare: Să presupunem că forţa altruistă devine parte integrantă a unei persoane şi începe să-i dicteze noi norme de comportament. Ce se întâmplă apoi? Cum trebuie să se comporte o astfel de persoană?

Răspuns: Atunci când forţa altruistă începe să vorbească dintr-o persoană, ea acţionează în conformitate cu ea. În măsura în care ea se realizează într-o persoană, va acţiona în acest grad. Ea devine calitativ mai bună, mai onestă şi, da, mai ocrotitoare şi simpatică, ajutând activ pe toată lumea.

Întrebare: În lumea noastră, va fi foarte dificil pentru astfel de persoane.

Răspuns: Nu ştiu. Personal, eu nu cred aşa.

Cu siguranţă, acest tip de persoană nu va participa la intrigi şi maşinării murdare la muncă. Nu va urmări capital. Ea îşi va schimba priorităţile.

Să presupunem că avansarea într-o carieră este o necesitate pentru ea, pentru anumite realizări ca om de ştiinţă, ca expert. Atunci, ea se va implica în asta. Totuşi, dacă acest lucru nu o interesează, ea nu va urca scara ierarhică în detrimentul altora.

Ea nu devine “uscată”. Trăieşte o viaţă plină, dar, cu asta, ea vede lumea cu ochi complet diferiţi. La exterior, pare un om relaxat, echilibrat, inteligent, amabil şi prietenos, există în ea schimbări intense care nu sunt văzute de cei care o înconjoară.

Puţin câte puţin, conexiunea mutuală între oameni pe care o numim “lumea de sus” începe să se dezvăluie. Ea începe să vadă sistemul conexiunilor noastre care se găseşte între noi şi se comportă conform acestuia. Prin urmare, nu poate exista un conflict cu societatea aici, deoarece ea devine elementul cel mai util al societăţii. Cine ar putea să fie în dezacord cu ea? Cine ar putea să fie împotriva ei? Câmpul extern este compus din două forţe şi deja operează în ea – niciodată nu va face lucruri care-i vor dăuna.

Dimpotrivă, ea se găseşte în echivalenţă, în asemănare, în conexiune reciprocă, în armonie cu natura.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

În cădere liberă

Întrebare: Am vorbit despre starea societăţii noastre moderne şi despre ce ar trebui să fie. Dar, ce s-a întâmplat între aceste două stări? Ştim că tranziţia de la o stare socială la alta este precedată de circumstanţe dramatice pentru un individ, deoarece viaţa sa începe să se prăbuşească.

Răspuns: În cazul nostru, acest proces este mai dificil. Tranziţiile precedente au sărit de la un nivel la altul egoist, deoarece ego-ul a continuat să crească pentru mii de ani şi, în consecinţă, configuraţiile sociale s-au restructurat: sclavie, feudalism, capitalism, post-modernism şi altele, dar acum am atins un nivel în care totul începe să cadă.

Atunci când ne amintim trecutul, uneori spunem: Anii optzeci erau buni. În ce manieră erau buni? Că dezvoltarea egoistă a omenirii, mii de ani, a atins vârful de saturaţie? Şi acest vârf a căzut în timpul tinereţii noastre. Am simţit un fel de libertate atunci, nevoia de supravieţuire nu izbucnise în noi, inutilitatea existenţei noastre nu fusese încă descoperită.

La finalul anilor optzeci, totul a început să cadă şi retragerea treptată a început. La vremea lor, Vernadsky şi alţi filosofi au prevăzut asta, dar nimeni nu i-a ascultat. Astăzi, oameni nu vor să accepte, chiar dacă au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu înţelepciunea Cabala, pentru moment ei nu vor să asculte, dar nu există nici o cale de a o respinge.

În trecut, aceste filozofii erau criticate, oamenii nu au acceptat înţelepciunea Cabala şi nu doreau să audă vorbindu-se despre asta. Dar astăzi, a devenit clar că totul a alunecat la un alt nivel, cauzând grave probleme personale şi sociale, dar nu există remediu pentru asta; un soi de revoluţie trebuie să aibă loc.

Dar nu o revoluţie fizică cum era în etapele precedente: războiul de o sută de ani, revoltele sclavilor, protestele proprietarilor de terenuri, sărăcirea ţăranilor şi aşa mai departe. Erau indicatori ai evoluţiei, dar evoluţiei egoiste! Ego-ul a crescut provocând o nevoie de a pune în mişcare formatul fizic: social, tehnologic, familial, personal, etc.

Acum, tranziţia între sistemul care s-a dezvoltat sub presiunea forţelor egoiste începe să alunece, adică forţele egoiste pierd teren. Începem să vedem că direcţia nu mai funcţionează, nu în uzine, nu în armată, nu în instituţiile guvernamentale nu în şcoli sau familie.

Ce constrângere poate controla un copil? Unde este soţul ce ascultă de soţia lui ? Unde este guvernul, Parlamentul, seful de stat? Unde sunt? Nu există. Autorităţile “ciripesc” la televizor, dar nimeni nu e atent la ciripitul lor. Mass-media încearcă să se joace cu ei printr-o imagine de mari şefi, dar, de fapt, nimeni nu îi aude.

Directorii uzinelor se plâng mereu că oamenii nu au motivaţie de a lucra, nu se pot forţa şi nu pot munci. Când ego-ul scade, ei nu văd perspective. Cum este posibil să obligi o maşină să muncească fără electricitate, energie, esenţă şi aşa mai departe? Nu este posibil!

Acum, suntem în cădere liberă şi între timp, nu vedem alte forţe care pot înlocui ego-ul ca forţă de dezvoltare pentru noi. Dar ego-ul expiră deja. Şi este tendinţa cea mai de jos. Progresiv, ego-ul devine mai mic şi pierde din farmecul său în ochii noştri. Cât de mult putem cumpăra şi alerga? Cât timp putem călători în jurul lumii? Cât timp puteţi petrece aşezaţi în bar şi în restaurant? Nu pentru că persoana este mulţumită, ci pentru că pierde dorinţa, a dispărut undeva.

Se presupune că este o lume imensă în faţa ta, dar tinerii sunt lipiţi de telefoanele lor, SMS, vorbe goale şi prosteşti. Unde sunt idealurile lor? Unde este arta? Unde este ştiinţa? Unde este cucerirea spaţiului? Unde sunt visele de a descoperi noi pământuri? Toate astea au dispărut.

Întrebare: Entuziasmul şi emoţia aceasta au predominat anii şaizeci.

Răspuns: Şi care a fost excitarea? Ego-ul a muncit în interesul nostru. Ne-a împins spre mari realizări. Dar astăzi, nu mai este cazul şi nu mai putem face nimic. Avem nevoie de o forţă absolut diferită pentru a ne face să avansăm.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Într-o mare de Lumină

Cartea Zohar, “VaYikhael,” Articol 131: …De asemenea, a fost precizat că dacă Bina şi TM se ridică şi urcă la gradul lor de firmament şi mai sus, iau cu ele gradul inferior care le-au îmbrăcat când ele erau căzute în el şi le ridică, de asemenea, deasupra firmamentului.

Întrebare: Cine sunt “superior” şi “inferior” ?

Răspuns: Există o mare de Lumină Superioară care umple totul. Există diferite dorinţe în ea care umplu, de asemenea, Lumina Superioară şi ea este în ele, în aceste dorinţe. Aceste dorinţe ale creaturii încep să funcţioneze împreună cu Luminile pe care  le dezvăluie în mod independent.  Fiecare dorinţă îi dezvăluie o Lumină, deoarece ele sunt separate unele de altele.

Secvenţa de stări prin care trec se numeşte “corectarea creaţiei”. Înainte a existat o pregătire pentru corupţia creaţiei: Lumea AK, lumea Nekudim, spargerea, corectarea lumilor BYA, apoi naşterea primul om (Adam HaRishon), păcatul arborelui cunoaşterii şi corectarea relativă a primului om, într-un punct care l-a dus la recunoaşterea răului.

Plecând de acolo, din această stare, de la acest discernământ, tot ceea ce se întâmplă în relaţia dintre Kli şi Lumini este o relaţie numită corectarea creaţiei, care este starea în care suntem. Este singurul lucru despre care vorbim.

Corectarea este simplă: cum să echilibrăm vasele, dorinţele, Luminile, astfel încât Luminile şi vasele se simt bine şi astfel, ating o echivalenţă de formă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Zohar

A atinge lumea mea

Întrebare: Aerul este mereu plin de iubire în timpul congresului, cum putem intensifica sentimentul de iubire înainte de congresul din februarie? Cum putem să-l maximizăm? Cum putem absorbi căldura care ne învăluie şi să fim umpluţi de ea?

Răspuns: Există doar un mod de a o face: pregătirea. Creaţia însăşi este un indiciu. Eu sunt echipat cu dorinţă, emoţie, mă neliniştesc deoarece vreau să împlinesc lucrul cel mai important şi nu doar în această viaţă, ci în toate reîncarnările mele. Deja am venit în această lume de atât de multe ori, încât nu vreau să renasc şi să trăiesc aici. Chiar egoist, fără intenţia de a dărui, fără nici o legătură cu Creatorul, ci pur şi simplu. Deci, vreau să văd asta ca o oportunitate fără precedent, o ocazie irevocabilă unică.

Ce voi câştiga de la acest congres, care nu se poate produce altundeva? Nu există astfel de evenimente în viaţa noastră, care să mă poată împinge atât de puternic înainte, pe drumul spiritual.

Întrebare: Pe ce ar trebui să se concentreze pregătirea mea? Pe ce ar trebui să se concentreze marea mea dorinţă?

Răspuns: Pe conexiunea reciprocă. Graţie acestui congres, voi primi ceea ce fiecare împlineşte şi câştigă. Invidiez prietenii care pregătesc împreună acest eveniment şi aspir să fiu inclus în asta. Este spus: “Există o persoană care atinge lumea sa spirituală într-o oră”. Deci, am venit aici pentru a realiza tot ceea ce prietenii mei au realizat. Este posibil. În spiritualitate, ca în vasele comunicante, abundenţa curge dintr-un vas în altul. Dacă mă conectez la cineva care este mare şi eu sunt, de asemenea, mare. Asta este regula, aşa că, să o facem.

Astfel vreau să muncesc şi este singurul motiv pentru care vin la congres. Avem încă o lună de pregătire intensă. O persoană care vrea, va fi pregătită să atingă lumea sa.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

De ce se teme cel care se teme de Creator?

Baal HaSulam, “A vorbi în cuvinte ascunse”: …secretele Torei sunt revelate doar celor care se tem de Numele Lui, care păstrează slava Lui cu inimile şi sufletele lor…”

Chiar dacă avem tendinţa să simţim “respect”, trebuie să realizăm că această nelinişte este legea despre care vorbim aici. Cartea Zohar scrie că teama de Domnul este prima condiţie, prima corecţie care precede etapa următoare, iubirea. Dacă încă nu simţim nelinişte sau dacă încă nu am dobândit Kli-ul de dăruire, nivelul Bina, nu putem ajunge la Creator.

De aceea este spus că secretele Tora nu sunt revelate decât celor care se tem de El. Kelim trebuie să fie corectate pentru ca Lumina să poată să le îmbrace în funcţie de echivalenţa proprietăţilor lor. Noi nu vorbim despre învăţăturile etice aici, ci de o acţiune conform legii. Un “mister” este ceva care se dezvăluie celor care se tem de Creator, adică celor care se ridică în auto-corectare la nivelul Bina. Ei pot dezvălui lucrurile care le erau, înainte, ascunse.

Este spus în Midrash Rabbah: “Toţi cei care se tem de Mine şi urmează instrucţiunile Torei au întreaga Tora şi întreaga înţelepciune în inima lor.” O condiţie simplă se aplică aici: similitudinea proprietăţilor între Kli şi Lumină.

Întrebare: Acest fragment vorbeşte despre cei care “se tem de Numele Lui, care păstrează Gloria Lui cu inimile lor şi sufletele lor…”. Este acelaşi lucru ?

Răspuns: Nu, “teamă” înseamnă că există un ecran şi Lumina Reflectată la nivel de Bina, în timp ce “a păstra Gloria Lui” este la nivelul superior. Tora conţine cuvintele lui Moshe (Shemot, 33:18):” Arată-mi Slava Ta “. Este vorba despre un nivel de Hochma, o credinţă perfectă, Kelim care primesc de dragul de a dărui.

Pe de altă parte, dăruim prin Kelim/dorinţe care tremură în faţa Creatorului, deci noi iniţiem „relaţia noastră cu Creatorul”, într-un mod încă pasiv – este acelaşi lucru în această lume în care trăim, fără să ştim mare lucru cu excepţia celui care ne furnizează hrană. În spiritualitate, este similar, o situaţie asemănătoare precede etapa următoare – revelarea Creatorului care ne permite să intrăm în legile Sale, natura Sa. Cum facem asta? Pentru acest lucru, noi trebuie să primim Lumina de Hochma, devine posibil dacă păstrăm şi dezvăluim Gloria Lui. Gloria Lui este, de fapt, Lumina de Hochma.

De aceea este spus: „ Arată-mi Slava Ta „ . Este vorba de a vedea şi de a cunoaşte.

Întrebare: Ce înseamnă „teama de Creator”? De ce ne temem?

Răspuns: Cel care experimentează neliniştea în faţa Creatorului se teme a nu fi capabil să Îi aducă Lui plăcere cât mai mult. Nu ar trebui să ne facem griji de noi înşine, de familiile noastre sau de această lume, ci numai de El. Dacă păstrăm Gloria Lui, este dezvăluirea Luminii de Hochma, este chiar mai bine. Totuşi, pentru asta, noi trebuie să folosim nu numai Kelim de dăruire, ci şi cele de primire.

În ce priveşte neliniştea, să spunem că vă place şi respectaţi pe cineva foarte mult. Asta înseamnă că vă gândiţi constant la ceea ce puteţi face pentru acela pe care-l iubiţi şi cum să-i aduceţi plăcere.

Întrebare: Ce îi aduce plăcere Creatorului ?

Răspuns: Dacă vă gândiţi constant la acest lucru, veţi găsi răspunsul. Dacă sunteţi cu adevărat neliniştiţi să ştiţi ce Îi place Lui, pentru că doriţi să-I aduceţi plăcere, este deja Lumina Reflectată. Creatorul se va revela şi vă va arăta ce ar trebui să faceţi, cu o condiţie: să vă placă să aveţi grijă de El şi să fiţi fericiţi că aveţi oportunitatea de a-I aduce Lui plăcere.

În acest caz, El interacţionează cu voi şi vă dăruieşte plăcere. Făcând asta, veţi resimţi iubirea.

Întrebare: Cui vrem să aducem plăcere? Cine este Creatorul?

Răspuns: Trebuie să fiţi prudenţi şi să nu materializaţi niciodată această noţiune. „Creatorul”, (Bo-Re) este proprietatea dăruirii care se relevă în noi conform principiului „Vino şi vezi” (Bo-Re). Noi „jucăm” şi noi „ne amuzăm” cu El şi Lui Îi place „compania” noastră. Nu ar trebui să tratăm această proprietate ca personalitate, mai degrabă ca Rădăcina Superioară.

Întrebare: Ce trebuie să-mi imaginez înainte ca asta să se dezvăluie în mine?

Răspuns: Există anumite detalii ale percepţiei care sunt integrate în noi şi ne permit să vedem realitatea superioară. Puţin câte puţin, trecem de la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator. Acest nivel este format şi construit în noi în mod progresiv.

Răspunsurile la întrebările fundamentale sunt ascunse: De ce această etapă apare deasupra naturii noastre actuale? De ce afectează dorinţele noastre egoiste? De ce creaţiile sunt construite în acest mod? De ce acest lucru este hotărât în căutarea Creatorului de către creaţie, care trebuie să fie “deasupra raţiunii” şi să meargă împotriva dorinţelor sale?

În orice caz, acum, nu avem nici o idee cine este Creatorul, nu ar trebui “să-L schiţăm” sub o formă sau alta.

Întrebare: Cum trebuie să mă relaţionez eu la forţa superioară în acest moment?

Răspuns: Trebuie să te relaţionezi la aceasta prin prietenii voştri şi învăţătorul vostru. În acest caz, nu veţi putea face erori.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam