Category Archives: Spiritualitate

Nu poţi să adormi şi să te trezeşti la sfârşitul corecţiei

Întrebare: Din câte înţeleg, Creatorul se joacă un joc cu noi şi acest joc are un anume scop. Dar fiecare joc se termină şi asta înseamnă că acest joc se va termina în aproximativ 200 de ani. Este adevărat?

Răspuns: De fapt, eu sper să se termine mai devreme. Vă spun cu toată încredere că îl putem completa în câţiva ani. Nu sunt obstacole.

Continuare întrebării: Dacă acest joc se va termina şi vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem oricum, adică ne vom corecta sufletul, atunci care este diferenţa între liniile stânga şi dreapta? Şi ce se va întâmpla dacă vom alege calea liniei stângi?

Răspuns: Scopul creaţiei este pentru fiecare dintre noi, cu fiecare dintre noi fiind un mic punct din Kli-ul comun sau dorinţa comună, de a obţine perfecţiunea, adică acelaşi tip de unitate cu celelalte punct ale acestui Kli ca aceea dintre celulele unui organism sănătos, perfect.

Pentru a obţine acest scop, trebuie să înţelegem, să simţim şi obţinem acest sistem uriaş comun, pentru că noi, în esenţă, suntem un singur organism în care suntem cu toţi uniţi unul cu celălalat. Chiar şi corpul nostru fizic funcţionează fiind pătruns de un anumit câmp informaţional. Nu este doar un sistem limfatic, un sistem cardivascular, un sistem nervos, ş.a.m.d, ci un anumit sistem comun informaţional. De aceea, îmi este imposibil să iau un somnifer şi să adorm sau să mă congelez pentru următorii 200 de ani, după care cineva să mă trezească şi eu să fiu la sfârşitul corecţiei. Este imposibil!

Trebuie să îmi dezvolt mintea şi inima, abilitatea mea de a înţelege, realiza şi obţine. Într-un interval de o oră nu pot să introduc într-un copil cunoştinţele pe care el trebuie să le obţină în 20 de ani de studiu. Şi exact în acelaşi fel, nu putem învăţa dintr-odată o persoană care a crescut în junglă timp de câteva decenii. Avem exemple în acest caz.

În alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să urmeze propria calea de dezvoltare, ridicându-se gradual şi în mod persistent. Singura diferenţă este dacă va fi mânată de un bâţ sau va înainta mânată de propria dorinţa.

Trebuie să trecem prin anumite faze de corecţie şi fiecare dintre noi trebuie să treacă prin ele una după alta. Şi, cu fiecare pas, sunt ca un copil care este forţat de părinţii lui să citească un cuvânt, după care încă unul, şi aşa mai departe. Sufăr enorm pentru că sunt forţat să studiez, până când înţeleg că trebuie până la urmă sa fac asta.

Dar daca sunt deştept, atunci înţeleg că îmi pot dezvolta dorinţa de a citii. De exemplu, atunci cânt mă uit la un prieten care deja a învăţat să citească, începe să îmi fie ruşine de inabilitatea mea şi încep să îmi doresc să îl prind din urmă. Apoi nu mai am nevoie de cineva să mă scuture şi avansez eu însumi.

Asta este diferenţa între liniile stânga şi dreapta – calea suferinţei, când loviturile vina asupra ta din toate direcţiile şi calea dulce, unde eşti în mediul corect, care trezeşte sentimentul de invidie din tine. Te uiţi la ei şi îi invidiezi pentru că ei au ceva ce tu nu ai. Şi această forţă te mişcă.

Din lecţia a treia de la Congresul  WE! din 4/1/11

Ce sa ceri de la Creator?

Intrebare: Fiecare persoana atinge un punct in care tot ceea ce obisnuia sa il ajute sa avanseze si sa se dezvolte devine complet nefolositor. Care ar trebui sa fie rugamintea lui catre Creator intr-o asemenea stare?

Raspuns: Cere tot ceea ce vrei tu dar nu o sa ajute! Creatorul este o forta perfecta a Naturii. Nu este un om batran sau o forta care poate fi influentata. Nicidecum! Creatorul este  absolut si de aceea nu se schimba. Daca Creatorul s-ar fi schimbat, asta ar fi insemnat ca inainte ar fi fost diferit iar acum a devenit mai bun sau mai rau.

Sa cer Creatorului inseamna sa dezvolt noi dorinte in interiorul meu. Motivul pentru care simt schimbare in influenta Sa constanta asupra mea este pentru ca eu ma schimb. Creatorul nu se schimba niciodata! El nu aude sau vede nimic de la noi. El este pur si simplu o mareata, eterna, existenta si perfecta forta a naturii. Noi suntem aceia care trebuie sa se schimbe pana cand devenim similari cu EL.

Rugaciunile noastre sunt auto-judecati, auto-evaluari, si dorinta de schimbare. Nu este nimic de cerut de la Creator, altfel ar fi ca si cum ai zice: “ Tu nu esti chiar asa de bun. Te rog fi mai bun!”

Gradual vom descoperi ca de fapt avem de a face cu natura. Creatorul este natura. Si in interiorul acestei naturi doar noi ne schimbam. O fiinta umana este singura care se poate schimba pe sine. Apoi o intrebare se ridica: Ce stare trebuie sa atingem si cum  o atingem in asa fel incat sa ne simtim eterni si perfecti precum natura?

Din Lectia 3 in Moscova   1/16/2011, Intrebari si Raspunsuri

Întreaga lume depinde de aceste trei zile

Întrebare: Ce muncă interioară trebuie să facem în timpul acestei Convenţii, având în vedere greutatea care apasă asupra noastră?

Răspuns: Noi într-adevăr purtăm o responsabilitate enormă pentru întreaga lume. Dar aici sunt două componente.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi. Trebuie să înţelegem că dacă întreaga lume este interconectata, atunci nu mai are nicio importanţă cât de mult succes are sau nu are apelul nostru către lume. În primul rând, unitatea dintre noi este în mod cert transferată către toată lumea.

Asta pentru că toată umanitatea este ca un tot. Baal HaSulam scrie în articolul „600.000 de suflete” că există doar un suflet pe lume. Asta înseamnă că toată umanitatea, toate şapte miliarde de oameni, sunt conectaţi într-un întreg, într-un singur organism, trupul sufletului comun.

Acest organism a crescut astfel încât toate părţile sale, fiecare particică de suflet din fiecare, s-a dezvoltat. Fiecare din ele s-a dezvoltat până la cele zece Sfirot materiale ale sale. Dar acum am descoperit că întregul organism este conectat într-un întreg, ca şi cum conexiunile dintre toţi s-ar fi închis.

De aceea oamenii în care s-a dezvăluit punctul în inimă servesc drept creier al acestiu întreg sistem Este scris la sfârşitul cărţii „Introducere la Cartea Zohar” că întreaga lume se divide într-o parte internă şi o parte externă. Partea internă suntem noi, oamenii cu punct în inimă.

Dacă noi ne conectăm unii cu alţii printr-o conexiune bună, proprie, aceasta se va extinde către întreaga omenire. Apoi, după cum scrie Baal HaSulam în sfârşitul cărţii „Introducere la Cartea Zohar”, aceasta se va transmite către restul omenirii ca o comandă corectă trimisă de creier pentru tot corpul. Atunci fiecare va prelua această comandă şi va începe schimbările. Aceasta este numită diseminare internă.

Indiferent dacă noi vrem sau nu, unitatea se transferă întregii lumi şi lumea se va schimba în bine. Toţi ceilalţi, de asemenea, vor avansa spre unitate fiindcă, de altfel, ei trăiesc pur şi simplu vieţile lor pamântene, fără să ştie de unde vin gândurile şi dorinţele lor.

Aceasta este diseminarea noastră internă, care se întâmplă fără alte cuvinte şi fără ieşire la lumea externă. Dar, pentru a pregăti lumea să fie receptivă la asta şi să ne răspundă rapid şi să le dăm posibilitatea să lucreze împreună cu noi, fapt care pe noi ne va uni şi mai mult, noi muncim de asemenea şi la diseminarea externă, către toată lumea.

În schimb, prin diseminarea noastră internă, ne propunem unitatea care va fi de asemenea transferată către toţi ceilalţi. Asta este destul. În diseminarea externă, ne organizăm pe noi înşine şi acest lucru ne dă un câmp de activitate, după cum ne şi uneşte, dându-ne un motiv extern în plus să ne unim. În acest mod acţionăm noi în lume.

Dar, fără niciun dubiu, unitatea dintre noi determină totul, şi din acest punct de vedere, nu poate fi comparată cu nimic altceva. Haideţi să sperăm că după aceste trei zile de Convenţie, vom atinge un nou grad de unitate. Nu am niciun dubiu în legătură cu asta fiindcă, chiar şi acum, suntem în această stare şi vom fi capabili să simţim spiritualitatea, şi, măcar pentru puţin timp, să simţim ce înseamnă să fim conectaţi în inimi şi gânduri.

Toate acestea depind de eforturile interioare ale omului. Încearcaţi să vă gândiţi că noi toţi, deja dorim să simţim unitatea dintre noi, să nu fim nişte trupuri ci să pătrundem mai adânc, în interior, pe tărâmul dorinţelor noastre, şi să le unim pe toate într-o dorinţă unică. Dacă ajungem la asta, vom simţi Lumina Superioară care stăpâneşte în interiorul acestei dorinţe şi vom experimenta fluxul etern al vieţii. Depinde de noi.

Poate că vom obţine asta numai temporar, fiindcă se întâmplă prima oară, şi e într-adevăr foarte greu să păstrezi această senzaţie constant. Dar, cel puţin, vom primi prima impresie a spiritualităţii, o vom „gusta”, apoi vom şti spre ce să aspirăm.

Sper foarte mult că vom obţine asta, şi că gustul spiritualităţii va rămâne în noi pentru totdeauna.

Din prima lecţie din Convenţia We! 4/1/11

Să ne ridicăm peste problemă pentru a o rezolva

La nivelul uman al aceste lumi putem studia, şti, şi, într-un fel să controlăm nivelele mineral, vegetal si animal ale naturii. Deşi nu în cel mai bun mod posibil, cu toate acestea, noi suntem capabili să înţelegem şi să schimbăm natura la un anumit grad.

Însă nu putem controla umanitatea, societatea umană, şi astăyi acest lucru se manifestă foarte clar în tot ce facem. Nu suntem capabili să ridicăm o nouă generaţie, proprii noştri copii, corect. Mai înainte nici nu ne-am gândit la asta, dar astăzi avem în faţă o problemă: tânăra generaţie este complet detaşată de noi, nu putem să facem nimic cu tinerii.

Dacă îi putem îndruma să fie oameni buni, rezonabili (cu toate că noi înşine nu ştim ce înseamnă asta), atunci cel puţin copiii vor avea o viaţă bună. Toate generaţiile au sperat că viaţa lor grea va fi o plată pentru succesul copiilor lor. Astăzi însă, suntem într-o perioadă de tranziţie, noi am trecut de pragul aşteptărilor şi am început să coborâm pierzându-ne orice speranţă că viaţa generaţiei viitoare va fi mai bună ca a noastră. De aceea oamenii nu mai vor să întemeieze o familie şi să aibă copii.

De fapt avem în faţă următoarea problemă, dacă vrem să construim o viaţă normală pentru şapte miliarde de oameni la un nivel simplu, corporal, noi trebuie să existăm în nivelul spiritual. Fiind în nivelul uman (4), pot să hotărăsc pentru nivelurile de mai jos: mineral (1), vegetal (2), şi animal (3). Dar pentru a putea să-mi ţin propriul meu nivel sub control, trebuie să mă ridic peste el, la nivelul spiritual (5). Apoi, de acolo, voi fi capabil să-mi guvernez propriul meu nivel uman (4).

Deci starea de lucruri este foarte simplă: să repar educaţia, familia, relaţiile interumane, afacerile, ecologia, economia, să mă descurc cu noile boli şi viruşi, să ştiu de unde vin toate şi din ce motiv, unde sunt forţele care guvernează nivelul uman. Aceste forţe nu există aici, iar asta înseamnă că trebuie să mă ridic la un nivel mai înalt.

De aceea, Baal HaSulam s-a bucurat de oportunitatea de a dezvălui înţelepciunea Cabalei întregii lumi, şi nu numai lui însuşi şi câtorva discipoli. Şi, de aceea, această „mâna de discipoli” a crescut la câteva milioane, care urmăresc lecţiile şi materialele noastre, iar noi nu încetam să vorbim despre asta cu toţi din toată lumea.

În curînd vom ajunge la o situaţie pe care nici macar nu putem să o descriem. Fără cunoştinţe elementare despre cum se guvernează această lume de la al cincilea nivel, omul nu va fi capabil de niciun succes în nicio parte a vieţii sociale. Încă de astăzi, toate programele iniţiate pentru ajutorarea familiilor, ţărilor şi a lumii, s-au blocat şi au dat greş.

De aceea, Cabala nu este necesară doar ca să te ajute pe tine şi pe mine să intrăm în realitatea spirituală. Crize masive se acumulează într-o criză multi-system care împinge întreaga lume să se ridice la un nou nivel.

Noi suntem deosebiţi de restul umanităţii prin faptul că, fiind la al patrulea nivel, am primit „punctul din inimă”, dorinţa de a intra în al cincilea nivel. Suntem motivaţi să ne mişcăm mai departe de un impuls bun, în timp ce restul lumii este împins către el prin suferinţe enorme care îi va împinge de la spate. Noi suntem ademeniţi cu o „bomboană” , aspiraţia către ceva bun, în timp ce restul lumii se mişcă fără speranţă, împinşi cu „băţul”. Sunt ca animalele care nu ştiu încotro să se ducă , cum să scape de dezastrele care apar de peste tot. Şi este numai începutul.

Din Lecţia 1 din Convenţia We! 4/1/2011

Revelaţia Luminii sau imaginaţia noastră?

Întrebare: Care este diferenţa între revelarea Luminii prin una din metodele estice şi prin metoda Cabala?

Răspuns: Revelaţia Luminii poate fi obţinută numai dacă cineva are un Aviut mare (grosimea, intensitatea dorinţei), care poate fi corectat cu ajutorul Cabala şi astfel se descoperă Lumina, Creatorul. De fapt, cu un Aviut mic, omul nu va fi capabil să reveleze nimic altceva decât senzaţii mai mult sau mai puţin plăcute, care îi dau iluzia că deja creşte în lumea spirituală.

Totul, în afară de Cabala – toate metodele estice, tehnicile New Age, diferitele religii şi credinţe – sunt forme modificate ale dorinţei de a primi plăcere, care încă nu a atins ultimul ei grad, acela de Dalet (patru) şi nu este perfectă în toate nivelele ei de Aviut, nu ca egoistă.

Pe lânga asta, ce au luat ei din Cabala? Unul predică norme morale, altul meditaţia, al treilea recomandă limitări legate de mâncare, al patrulea spune să credem în imagini desenate sau poveşti vorbite, al cincilea recomandă anumite ceremoniale care sunt considerate a fi sacre, şi aşa mai departe.

Toate acestea sunt rezultatul dorinţei de a primi plăcere care nu a ajuns încă la dezvoltarea ei finală. Ea exprimă astfel înţelepciunea Cabala într-o formă de lumină în loc să se corecteze ea însăşi.

De fapt, o persoană ca această nu simte nevoia să se corecteze. Nu înţelege ce trebuie corectat. Ea crede că dacă săurtă un obiect sacru sau donează ceva, totul va fi în ordine. O dorinţă mică de a primi plăcere nu împinge omul către nimic măreţ. Toate acestea apar din dorinţa care încă nu s-a dezvoltat până la ultimul nivel, acela de Dalet.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Să te opreşti înseamă să eşuezi

Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

De la pisc la pisc

Întrebare: Cum ii pot ajuta pe prietenii care părăsesc grupul?

Răspuns: Ei au nevoie de ajutor pentru înţelegerea faptului că tot răul ne devine revelat cu un scop. Cu toate acestea, rămânem blocati pe sentimentul rău şi nu vedem nimic în afară de asta. Trebuie să recunoaştem sursa răului: De unde provine şi de ce, şi ce anume in mine ar trebui sa se trezeasca prin asta?

Cu toate acestea, cand răul este dezvăluit, o persoană uită totul. Eu recunosc că am simt la fel, în ciuda experienţei mele de 30 de ani în Cabala. Asta pentru ca o noua, o mai mare treaptă este revelata, care este descrisa de versetul, „Nu este nici un om drept pe pământ care a făcut bine şi niciodată nu a păcătuit.” Prima data cazi în păcat, în sensul că tot ceea ce ai realizat este şters în interiorul tau şi tu ai fost aruncat în această lume, ca si cand nu există nici o lume spirituală.

Este scris despre Rabbi Shimon că înainte de a urca până la sfârşitul corecţiei, el a căzut atât de incet încât s-a simţit ca un simplu Shimon negociind la piaţă, sau o persoană care cade atât de incet, se simte doar rău şi trebuie să simta senzaţia Creatorului sau a lumii spirituale.

Chiar daca esti la treptele mari în lumea Atzilut, atunci când esti în prăpastia dintre ele vei cădea în continuare în această lume, la acelaşi nivel animal ca tot restul oamenilor. Şi acest lucru se întâmplă, astfel încât să poti începe sa urci din nou. Prin urmare, o persoană trebuie să primească explicaţia că toate sentimentele noastre ne sunt date de sus pentru un motiv. Dacă răul şi ura faţă de alţii sunt relevate în interiorul lui, este acel Munte Sinai (Sinah, ură), pe care trebuie sa-l depasim. Totul devine dezvăluit pentru un anumit scop şi nu se întâmplă nimic accidental.

Care este problema sa ne dea tot felul de sentimente pentru nici un motiv, cum ar fi dragostea pentru cineva sau ura? Noi toti suntem supusi doar unui proces, şi toate problemele care apar şi războaiele din lume de sunt date exclusiv în scopul ca noi sa găsim locul spargerii(separarii) noastre şi să ne determine sa-l reformam.
Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/25/11

Conversaţia dintre Creator şi creatura Sa mult iubită

Când am început să-mi reformez relaţiile mele cu întreaga lume, cu toate celelalte suflete, şi cu prietenii din grupul care studiază cu mine, descopăr dintr-o dată că este numai Creatorul şi cu mine şi nimeni altcineva. Cu alte cuvinte, prietenii mei, lumea, natura minerală, vegetală şi animală, oamenii şi sufletele şi tot ceea ce mai este, sunt în esenţă, manifestări ale Creatorului care îmi aparţin mie.

De fapt, Creatorul nu mi se poate arăta El însuşi ca Lumină fără vas (Kli) deoarece nu aş avea nimic cu care să-L percep. De aceea, Creatorul a împărţit creatura în doua părţi: creatura însăşi, sufletul ei, şi celelalte dorinţe, în afară de această creatură şi care sunt proprietăţi ale Creatorului.

„Creatorul” (Bore) provine, în ivrit, din cuvintele „vino” şi „vezi” (Bo şi Re). Cu alte cuvinte, dacă fiinţa creată se conectează cu Kli-ul, care este aparent în afara ei, astfel exprimându-şi atitudinea faţă de Creator, atunci în acest vas apare Lumina. Toate acestea îi dau creaturii oportunitatea perceperii Forţei Superioare (raportata la sine).

Apoi, creatura începe să-l înţelegă „limbajul” Creatorului, conversaţia pe care Creatorul o are cu ea. Uneori, creaturii i se pare că acest Kli „exterior” este deasupra, alteori, că acesta este sub ea. Din când în când creatura vede lumea ca pe un gol, un vid fără nimic. Dar, dacă creatura realizează că este Creatorul acela care a făcut acest spaţiu gol pentru ca ea însăşi să-l umple cu dorinţa de dăruire (influenţă), atunci ea a primit un loc pentru muncă.

În acest gol există o lipsă a Luminii de credinţă, Lumina dăruirii, Hasadim (Milă). Dacă creatura este capabilă să umple acest spaţiu în mod consecvent cu Lumina de Hasadim, ea se alătură Creatorului şi poate găsi acolo şi Lumina de Hohma (Înţelepciune)

Atunci când Creatorul permite creaturii sa se simtă împlinită ea însăşi sunt stari contradictorii. Întâi simţi că stai în faţa unei Lumini enorme care deocamdată este în afara ta. Această senzaţie ne este dată de primele nouă Sfirot (Tet Reşimot). Trebuie să faci restricţie la asta, să ridici graniţele interioare astfel încât să poţi primi Lumina (în Nikvei Enaim) şi să lucrezi în trei linii pentru a putea măsura cu ecranul tău împlinirea aflată în faţa ta, sau să discerni cât anume poţi primi pentru a putea dărui.

Astfel avansăm, trecând prin diverse stări, nu totdeauna fiind conştienţi de ele. Dar ele se desfăşoară numai când noi nu uităm că este o singură Lumină şi un singur vas care este despărţit în mai multe părţi de dragul nostru şi pe care noi trebuie să le înglobăm in mod treptat în noi înşine cu intenţia de a dărui.

Pe această cale sunt două faze pentru noi. Prima este treapta de Bina (Hefeţ Hesed), unde o persoană nu se poate conecta într-adevăr cu ceilalţi şi deocamdată doar învaţă să reziste la egoismul lui sau al ei, să se ridice peste dorinţa lui, peste „înclinaţia rea” care a fost revelată în el şi să obţină Kelim de GE (Galgalta Enaim).

Mai târziu, persoana începe să lucreze cu „unirea proprietăţilor de Hasadim (Milă) şi Kli” când până şi dorinţele lui de primire, care sunt incluse în el, sunt folosite numai pentru dăruire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/15/2011 Scrierile lui Rabaş

Creatia multidimensionala

Creatorul a creat o singură dorinţă care a fost iniţial în unitate totala cu Lumina care a conceput-o, în adeziune susţinută cu puterea Luminii. Aceasta este prima şi, din partea Creatorului, starea absolut perfecta, numai creatura n-o simte. Asta pentru ca aceasta stare a fost creata de către Creator, şi lipseste conştientizarea creaturii in legatura cu ea. În esenţă, nu există nici o creaţie aici încă, există doar ceva care a fost creat şi există datorita forţei care a născut-o.

Astfel, fiinta creata trebuie să fie supusa unui proces lung pentru a avea conştiinţa de sine, şi există mai multe etape, pe această cale. În primul rând, nu pare să existe deloc, ca “existenţa din absenta” (Yesh Mi Ain). Cu toate acestea, în cele din urmă, creatura este setata pentru a deveni „existenţă din existenţă” (Yesh Mi Yesh), inseamnand ca si Creatorul.

Creatura învinge această discrepanţă, de la „Yesh Mi Ain” la „Yesh Mi Yesh,” treptat, prin dezvoltarea ei pas-cu-pas, achiziţioneaza în cele din urmă o a doua natura: natura Creatorului. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să acţioneze independent pentru a o obtine în sine: ce sunt creatia, „Yesh Mi Ain” şi Creatorul, „Yesh Mi Yesh,” şi cum difera acestia.

Trebuie să evalueze în mod constant aceste două stari, fie fiind in acord ,fie în dezacord cu ele, asta fiind, prin declararea voinţei sale, după ce a primit liberul arbitru. Astfel, creatura se mută tot mai aproape de forma Creatorului şi acceptă, nu pentru că este mult mai plăcut şi benefic (insemnand, nu din cauza straduintei sale naturale egoiste), ci pentru ca, de fapt, vrea să achiziţioneze proprietăţile Creatorului, atributele daruirii pure.

Atingerea, in ansamblu, este posibilă doar prin echivalenţa de forma. În caz contrar, nimic nu poate fi atins şi nici Creatorul, nici calităţile sale nu pot fi înţelese dacă cineva nu posedă aceleaşi calitati. Prin urmare, pentru ca fiinta creata sa atinga Creatorul complet şi să devină identica cu El, Creatorul divide starea Sa, pe care o împărtăşeşte cu fiinta creata, ca una în mai multe părţi, stari consecutive şi dorinţe diferite şi gânduri.

Ar putea fi vizualizate ca blocuri de construcţie sau ca un puzzle, dar nu ca unu sau tri-dimensional, ci mai degrabă ca blocuri de construcţie de dimensiuni nenumărate. Orice parte din acest puzzle are un număr infinit de laturi prin care se leaga de toate celelalte, astfel că nimeni nu are nimic propriu lui, dar întotdeauna partea sa superioară se conectează la cea de mai sus şi partea de jos se conectează la cea de mai jos de el.

Toate acestea sunt legate în aşa fel încât nimeni nu are nimic aparţinând lui însuşi cu o singură excepţie: punctul central al Tabur (buricului). Este locul unde toată lumea decide modul în care poate participa în mod independent, cu propria sa dobandire şi constientizare şi atinge aceasta interconectare unde se află fără voie, în scopul de a da toată puterea şi dorinţa sa pentru a susţine această legătură.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/15/2011, Scrieri de Rabash

O remarcabila calatorie în necunoscut

Noi existăm într-un sistem de legi la muncă. Există forţa superioară care ne influenţează şi doreşte să dăruiască bine. Prin urmare, a creat dorinta de a ne bucura, pe care o poate umple cu placere.

Fiinţă creată primeşte plăcere în special prin a deveni identica cu forţă superioară: perfecta şi eterna. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să atingă aceleaşi senzaţii, nivel, adâncime, putere, şi statut dupa cum se refera la această forţă superioară.

Forţa principală este considerată ca fiind Creatorul, în timp ce cea secundara este fiinta creata. Această forţă secundara trebuie să fie supusa transformărilor în timp ce acumuleaza impresii diverse pana ce urcă toate cele 125 de grade spirituale. Ea trebuie să le experimenteze pe cont propriu, printr-o căutare independenta, înţelegere, conştientizare, percepţie şi efortul de a atinge toate acestea, în timp ce aspiră să ajungă la o stare pregătita pentru ea de către forţa superioară.

Prin urmare, evolutia creaturii implică un element de participare personala, sentimentele si gandurile proprii, o conştientizare a propriei existenţe şi atingeri. Dar creatura nu are posibilitatea de a face ceva pe cont propriu, cu excepţia unui singur lucru: dorinţa de a se schimba. De fapt, forţa transformării, programul şi comanda ei vin numai de la forţa iniţială a daruitorului, Creatorul.

Succesul unuia în muncă este determinat de învăţarea de a împarti intreaga avansare în două părţi: munca atribuita creaturii şi munca efectuata de către cel superior. Ei sunt parteneri, dar munca lor integrală este distribuita în funcţie de ceea ce se referă la om şi ceea ce se refera la Creator.

Cheia nu este de a încerca să se faca munca Creatorului, in încercarea de a se reforma pe sine şi lumea. Munca unei persoane este de a dori schimbarea. Şi aceste transformari trebuie să apară deasupra naturii mele, care este considerată ca fiind,”deasupra motivului meu”. Asta înseamnă că direcţia transformării mele, precum şi proprietăţile şi senzaţiile interne, care sunt formate în mine sunt cu totul de neînţeles pentru mine, deoarece am primit o nouă natură.

Neavând nici o idee unde este unul sau spre ce se îndreaptă el este un semn sigur al unei noi naturi ce apare într-o persoană. La urma urmei, dacă omul ştia şi simţea totul în avans, toate modificările ar fi avut loc în acord cu egoismul lui, natura lui.

Atunci când o persoană creşte în propria sa natura, el este oarecum conştient de ceea ce il aşteaptă şi face alegeri pentru a beneficia egoismului său prezent. Dar, în spiritualitate, atunci când dorim să obţinem o natură diferită şi să devenim egali cu Creatorul, ne miscam mereu spre ceva necunoscut si imprevizibil. Atragem numai forţele dezvoltarii in noi înşine.

Cu toate acestea, în esenţă, există o singură forţă, care este împărţită în mai multe componente în funcţie de utilizarea acesteia: dorinţa noastră individuală, iniţiala, ”punctul din inimă”, puterea grupului, forţa studiului, şi, în final, forta care de fapt acţionează asupra noastra si ne reformeaza, care se numeste Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, Importanţa studiului

Pagina 303 din 332« Prima...301302303304305...Ultima »