Category Archives: Spiritualitate

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Când priorităţile se schimbă

Întrebare: Să presupunem că forţa altruistă devine parte integrantă a unei persoane şi începe să-i dicteze noi norme de comportament. Ce se întâmplă apoi? Cum trebuie să se comporte o astfel de persoană?

Răspuns: Atunci când forţa altruistă începe să vorbească dintr-o persoană, ea acţionează în conformitate cu ea. În măsura în care ea se realizează într-o persoană, va acţiona în acest grad. Ea devine calitativ mai bună, mai onestă şi, da, mai ocrotitoare şi simpatică, ajutând activ pe toată lumea.

Întrebare: În lumea noastră, va fi foarte dificil pentru astfel de persoane.

Răspuns: Nu ştiu. Personal, eu nu cred aşa.

Cu siguranţă, acest tip de persoană nu va participa la intrigi şi maşinării murdare la muncă. Nu va urmări capital. Ea îşi va schimba priorităţile.

Să presupunem că avansarea într-o carieră este o necesitate pentru ea, pentru anumite realizări ca om de ştiinţă, ca expert. Atunci, ea se va implica în asta. Totuşi, dacă acest lucru nu o interesează, ea nu va urca scara ierarhică în detrimentul altora.

Ea nu devine “uscată”. Trăieşte o viaţă plină, dar, cu asta, ea vede lumea cu ochi complet diferiţi. La exterior, pare un om relaxat, echilibrat, inteligent, amabil şi prietenos, există în ea schimbări intense care nu sunt văzute de cei care o înconjoară.

Puţin câte puţin, conexiunea mutuală între oameni pe care o numim “lumea de sus” începe să se dezvăluie. Ea începe să vadă sistemul conexiunilor noastre care se găseşte între noi şi se comportă conform acestuia. Prin urmare, nu poate exista un conflict cu societatea aici, deoarece ea devine elementul cel mai util al societăţii. Cine ar putea să fie în dezacord cu ea? Cine ar putea să fie împotriva ei? Câmpul extern este compus din două forţe şi deja operează în ea – niciodată nu va face lucruri care-i vor dăuna.

Dimpotrivă, ea se găseşte în echivalenţă, în asemănare, în conexiune reciprocă, în armonie cu natura.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

În cădere liberă

Întrebare: Am vorbit despre starea societăţii noastre moderne şi despre ce ar trebui să fie. Dar, ce s-a întâmplat între aceste două stări? Ştim că tranziţia de la o stare socială la alta este precedată de circumstanţe dramatice pentru un individ, deoarece viaţa sa începe să se prăbuşească.

Răspuns: În cazul nostru, acest proces este mai dificil. Tranziţiile precedente au sărit de la un nivel la altul egoist, deoarece ego-ul a continuat să crească pentru mii de ani şi, în consecinţă, configuraţiile sociale s-au restructurat: sclavie, feudalism, capitalism, post-modernism şi altele, dar acum am atins un nivel în care totul începe să cadă.

Atunci când ne amintim trecutul, uneori spunem: Anii optzeci erau buni. În ce manieră erau buni? Că dezvoltarea egoistă a omenirii, mii de ani, a atins vârful de saturaţie? Şi acest vârf a căzut în timpul tinereţii noastre. Am simţit un fel de libertate atunci, nevoia de supravieţuire nu izbucnise în noi, inutilitatea existenţei noastre nu fusese încă descoperită.

La finalul anilor optzeci, totul a început să cadă şi retragerea treptată a început. La vremea lor, Vernadsky şi alţi filosofi au prevăzut asta, dar nimeni nu i-a ascultat. Astăzi, oameni nu vor să accepte, chiar dacă au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu înţelepciunea Cabala, pentru moment ei nu vor să asculte, dar nu există nici o cale de a o respinge.

În trecut, aceste filozofii erau criticate, oamenii nu au acceptat înţelepciunea Cabala şi nu doreau să audă vorbindu-se despre asta. Dar astăzi, a devenit clar că totul a alunecat la un alt nivel, cauzând grave probleme personale şi sociale, dar nu există remediu pentru asta; un soi de revoluţie trebuie să aibă loc.

Dar nu o revoluţie fizică cum era în etapele precedente: războiul de o sută de ani, revoltele sclavilor, protestele proprietarilor de terenuri, sărăcirea ţăranilor şi aşa mai departe. Erau indicatori ai evoluţiei, dar evoluţiei egoiste! Ego-ul a crescut provocând o nevoie de a pune în mişcare formatul fizic: social, tehnologic, familial, personal, etc.

Acum, tranziţia între sistemul care s-a dezvoltat sub presiunea forţelor egoiste începe să alunece, adică forţele egoiste pierd teren. Începem să vedem că direcţia nu mai funcţionează, nu în uzine, nu în armată, nu în instituţiile guvernamentale nu în şcoli sau familie.

Ce constrângere poate controla un copil? Unde este soţul ce ascultă de soţia lui ? Unde este guvernul, Parlamentul, seful de stat? Unde sunt? Nu există. Autorităţile “ciripesc” la televizor, dar nimeni nu e atent la ciripitul lor. Mass-media încearcă să se joace cu ei printr-o imagine de mari şefi, dar, de fapt, nimeni nu îi aude.

Directorii uzinelor se plâng mereu că oamenii nu au motivaţie de a lucra, nu se pot forţa şi nu pot munci. Când ego-ul scade, ei nu văd perspective. Cum este posibil să obligi o maşină să muncească fără electricitate, energie, esenţă şi aşa mai departe? Nu este posibil!

Acum, suntem în cădere liberă şi între timp, nu vedem alte forţe care pot înlocui ego-ul ca forţă de dezvoltare pentru noi. Dar ego-ul expiră deja. Şi este tendinţa cea mai de jos. Progresiv, ego-ul devine mai mic şi pierde din farmecul său în ochii noştri. Cât de mult putem cumpăra şi alerga? Cât timp putem călători în jurul lumii? Cât timp puteţi petrece aşezaţi în bar şi în restaurant? Nu pentru că persoana este mulţumită, ci pentru că pierde dorinţa, a dispărut undeva.

Se presupune că este o lume imensă în faţa ta, dar tinerii sunt lipiţi de telefoanele lor, SMS, vorbe goale şi prosteşti. Unde sunt idealurile lor? Unde este arta? Unde este ştiinţa? Unde este cucerirea spaţiului? Unde sunt visele de a descoperi noi pământuri? Toate astea au dispărut.

Întrebare: Entuziasmul şi emoţia aceasta au predominat anii şaizeci.

Răspuns: Şi care a fost excitarea? Ego-ul a muncit în interesul nostru. Ne-a împins spre mari realizări. Dar astăzi, nu mai este cazul şi nu mai putem face nimic. Avem nevoie de o forţă absolut diferită pentru a ne face să avansăm.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Într-o mare de Lumină

Cartea Zohar, “VaYikhael,” Articol 131: …De asemenea, a fost precizat că dacă Bina şi TM se ridică şi urcă la gradul lor de firmament şi mai sus, iau cu ele gradul inferior care le-au îmbrăcat când ele erau căzute în el şi le ridică, de asemenea, deasupra firmamentului.

Întrebare: Cine sunt “superior” şi “inferior” ?

Răspuns: Există o mare de Lumină Superioară care umple totul. Există diferite dorinţe în ea care umplu, de asemenea, Lumina Superioară şi ea este în ele, în aceste dorinţe. Aceste dorinţe ale creaturii încep să funcţioneze împreună cu Luminile pe care  le dezvăluie în mod independent.  Fiecare dorinţă îi dezvăluie o Lumină, deoarece ele sunt separate unele de altele.

Secvenţa de stări prin care trec se numeşte “corectarea creaţiei”. Înainte a existat o pregătire pentru corupţia creaţiei: Lumea AK, lumea Nekudim, spargerea, corectarea lumilor BYA, apoi naşterea primul om (Adam HaRishon), păcatul arborelui cunoaşterii şi corectarea relativă a primului om, într-un punct care l-a dus la recunoaşterea răului.

Plecând de acolo, din această stare, de la acest discernământ, tot ceea ce se întâmplă în relaţia dintre Kli şi Lumini este o relaţie numită corectarea creaţiei, care este starea în care suntem. Este singurul lucru despre care vorbim.

Corectarea este simplă: cum să echilibrăm vasele, dorinţele, Luminile, astfel încât Luminile şi vasele se simt bine şi astfel, ating o echivalenţă de formă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Zohar

A atinge lumea mea

Întrebare: Aerul este mereu plin de iubire în timpul congresului, cum putem intensifica sentimentul de iubire înainte de congresul din februarie? Cum putem să-l maximizăm? Cum putem absorbi căldura care ne învăluie şi să fim umpluţi de ea?

Răspuns: Există doar un mod de a o face: pregătirea. Creaţia însăşi este un indiciu. Eu sunt echipat cu dorinţă, emoţie, mă neliniştesc deoarece vreau să împlinesc lucrul cel mai important şi nu doar în această viaţă, ci în toate reîncarnările mele. Deja am venit în această lume de atât de multe ori, încât nu vreau să renasc şi să trăiesc aici. Chiar egoist, fără intenţia de a dărui, fără nici o legătură cu Creatorul, ci pur şi simplu. Deci, vreau să văd asta ca o oportunitate fără precedent, o ocazie irevocabilă unică.

Ce voi câştiga de la acest congres, care nu se poate produce altundeva? Nu există astfel de evenimente în viaţa noastră, care să mă poată împinge atât de puternic înainte, pe drumul spiritual.

Întrebare: Pe ce ar trebui să se concentreze pregătirea mea? Pe ce ar trebui să se concentreze marea mea dorinţă?

Răspuns: Pe conexiunea reciprocă. Graţie acestui congres, voi primi ceea ce fiecare împlineşte şi câştigă. Invidiez prietenii care pregătesc împreună acest eveniment şi aspir să fiu inclus în asta. Este spus: “Există o persoană care atinge lumea sa spirituală într-o oră”. Deci, am venit aici pentru a realiza tot ceea ce prietenii mei au realizat. Este posibil. În spiritualitate, ca în vasele comunicante, abundenţa curge dintr-un vas în altul. Dacă mă conectez la cineva care este mare şi eu sunt, de asemenea, mare. Asta este regula, aşa că, să o facem.

Astfel vreau să muncesc şi este singurul motiv pentru care vin la congres. Avem încă o lună de pregătire intensă. O persoană care vrea, va fi pregătită să atingă lumea sa.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

De ce se teme cel care se teme de Creator?

Baal HaSulam, “A vorbi în cuvinte ascunse”: …secretele Torei sunt revelate doar celor care se tem de Numele Lui, care păstrează slava Lui cu inimile şi sufletele lor…”

Chiar dacă avem tendinţa să simţim “respect”, trebuie să realizăm că această nelinişte este legea despre care vorbim aici. Cartea Zohar scrie că teama de Domnul este prima condiţie, prima corecţie care precede etapa următoare, iubirea. Dacă încă nu simţim nelinişte sau dacă încă nu am dobândit Kli-ul de dăruire, nivelul Bina, nu putem ajunge la Creator.

De aceea este spus că secretele Tora nu sunt revelate decât celor care se tem de El. Kelim trebuie să fie corectate pentru ca Lumina să poată să le îmbrace în funcţie de echivalenţa proprietăţilor lor. Noi nu vorbim despre învăţăturile etice aici, ci de o acţiune conform legii. Un “mister” este ceva care se dezvăluie celor care se tem de Creator, adică celor care se ridică în auto-corectare la nivelul Bina. Ei pot dezvălui lucrurile care le erau, înainte, ascunse.

Este spus în Midrash Rabbah: “Toţi cei care se tem de Mine şi urmează instrucţiunile Torei au întreaga Tora şi întreaga înţelepciune în inima lor.” O condiţie simplă se aplică aici: similitudinea proprietăţilor între Kli şi Lumină.

Întrebare: Acest fragment vorbeşte despre cei care “se tem de Numele Lui, care păstrează Gloria Lui cu inimile lor şi sufletele lor…”. Este acelaşi lucru ?

Răspuns: Nu, “teamă” înseamnă că există un ecran şi Lumina Reflectată la nivel de Bina, în timp ce “a păstra Gloria Lui” este la nivelul superior. Tora conţine cuvintele lui Moshe (Shemot, 33:18):” Arată-mi Slava Ta “. Este vorba despre un nivel de Hochma, o credinţă perfectă, Kelim care primesc de dragul de a dărui.

Pe de altă parte, dăruim prin Kelim/dorinţe care tremură în faţa Creatorului, deci noi iniţiem „relaţia noastră cu Creatorul”, într-un mod încă pasiv – este acelaşi lucru în această lume în care trăim, fără să ştim mare lucru cu excepţia celui care ne furnizează hrană. În spiritualitate, este similar, o situaţie asemănătoare precede etapa următoare – revelarea Creatorului care ne permite să intrăm în legile Sale, natura Sa. Cum facem asta? Pentru acest lucru, noi trebuie să primim Lumina de Hochma, devine posibil dacă păstrăm şi dezvăluim Gloria Lui. Gloria Lui este, de fapt, Lumina de Hochma.

De aceea este spus: „ Arată-mi Slava Ta „ . Este vorba de a vedea şi de a cunoaşte.

Întrebare: Ce înseamnă „teama de Creator”? De ce ne temem?

Răspuns: Cel care experimentează neliniştea în faţa Creatorului se teme a nu fi capabil să Îi aducă Lui plăcere cât mai mult. Nu ar trebui să ne facem griji de noi înşine, de familiile noastre sau de această lume, ci numai de El. Dacă păstrăm Gloria Lui, este dezvăluirea Luminii de Hochma, este chiar mai bine. Totuşi, pentru asta, noi trebuie să folosim nu numai Kelim de dăruire, ci şi cele de primire.

În ce priveşte neliniştea, să spunem că vă place şi respectaţi pe cineva foarte mult. Asta înseamnă că vă gândiţi constant la ceea ce puteţi face pentru acela pe care-l iubiţi şi cum să-i aduceţi plăcere.

Întrebare: Ce îi aduce plăcere Creatorului ?

Răspuns: Dacă vă gândiţi constant la acest lucru, veţi găsi răspunsul. Dacă sunteţi cu adevărat neliniştiţi să ştiţi ce Îi place Lui, pentru că doriţi să-I aduceţi plăcere, este deja Lumina Reflectată. Creatorul se va revela şi vă va arăta ce ar trebui să faceţi, cu o condiţie: să vă placă să aveţi grijă de El şi să fiţi fericiţi că aveţi oportunitatea de a-I aduce Lui plăcere.

În acest caz, El interacţionează cu voi şi vă dăruieşte plăcere. Făcând asta, veţi resimţi iubirea.

Întrebare: Cui vrem să aducem plăcere? Cine este Creatorul?

Răspuns: Trebuie să fiţi prudenţi şi să nu materializaţi niciodată această noţiune. „Creatorul”, (Bo-Re) este proprietatea dăruirii care se relevă în noi conform principiului „Vino şi vezi” (Bo-Re). Noi „jucăm” şi noi „ne amuzăm” cu El şi Lui Îi place „compania” noastră. Nu ar trebui să tratăm această proprietate ca personalitate, mai degrabă ca Rădăcina Superioară.

Întrebare: Ce trebuie să-mi imaginez înainte ca asta să se dezvăluie în mine?

Răspuns: Există anumite detalii ale percepţiei care sunt integrate în noi şi ne permit să vedem realitatea superioară. Puţin câte puţin, trecem de la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator. Acest nivel este format şi construit în noi în mod progresiv.

Răspunsurile la întrebările fundamentale sunt ascunse: De ce această etapă apare deasupra naturii noastre actuale? De ce afectează dorinţele noastre egoiste? De ce creaţiile sunt construite în acest mod? De ce acest lucru este hotărât în căutarea Creatorului de către creaţie, care trebuie să fie “deasupra raţiunii” şi să meargă împotriva dorinţelor sale?

În orice caz, acum, nu avem nici o idee cine este Creatorul, nu ar trebui “să-L schiţăm” sub o formă sau alta.

Întrebare: Cum trebuie să mă relaţionez eu la forţa superioară în acest moment?

Răspuns: Trebuie să te relaţionezi la aceasta prin prietenii voştri şi învăţătorul vostru. În acest caz, nu veţi putea face erori.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Nu există rău fără bine

Atunci când avansăm în munca noastră, întâi trebuie să acceptăm că nu există rău fără bine şi că nu există bine fără rău. Trebuie să ajungem la starea finală în care tot răul este revelat şi faţă de el, tot binele, unul susţinându-l pe celălalt ca “avantajul luminii asupra întunericului”. Cu cât este mai mare întunericul, cu atât mai mult avem şansa să descoperim în contrast o lumină mai mare.

Aşa este dispusă creaţie, deoarece noi găsim în ea două forţe, două părţi, două atribute, care sunt în esenţă Creatorul şi creatura. Deci, dacă dorim să avansăm, trebuie să ştim în avans că putem să o facem numai prin creşterea forţei negative şi în contrast a forţei pozitive. Dar întâi se dezvoltă forţa negativă, cum este spus: “Şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă, o zi.” Apoi, ele continuă să apară una după alta, forţa negativă şi forţa pozitivă, negativă şi pozitivă.

Rolul nostru este de a găsi locul liniei de mijloc în care putem exista şi determina stările noastre echilibrate. Acest echilibru nu este posibil decât dacă ne unim şi ne conectăm. Apoi, fiecare adaugă propria sa stare la toată lumea şi aşa aducem pe toată lumea la o stare de echilibru. Dacă examinăm punctul de echilibru, vom descoperi HaVaYaH care este directă şi opusă, cele zece Sefirot ale Luminii Directe şi cele zece Sefirot ale Luminii Reflectate, care este o întreagă structură spirituală, numită Partzuf. Este structura care realizează o stare de echilibru.

Este un principiu elementar, două forţe opuse care realizează o stare de echilibru şi astfel fixează întreaga realitate.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Există oameni care ating lumea lor într-o oră

Întrebare: Ce pot spune unei persoane care vrea “să atingă lumea într-o oră”?

Răspuns: Este spus: “Există oameni care ating lumea lor într-o oră”. Într-o oră înseamnă printr-o acţiune. O acţiune nu poate să se refere decât la conexiune. A atinge lumea sa în spiritualitate se referă la o anumită revelare a adevăratei realităţi contrar realităţii noastre fictive. Cu cât putem să ne conectăm mai puternic, pentru a atinge nu doar o schimbare cantitativă, ci calitativă, cu atât mai repede vom cunoaşte un mare succes şi vom descoperi o nouă lume.

Ne pregătim pentru un mare congres cu acest motto. Deşi asta nu înseamnă că această formulă ar trebui să fie scrisă efectiv, va fi intenţia noastră: să îndeplinim această ocazie şi să atingem lumea spirituală într-o oră. În timpul congresului vom întâlni oameni care sunt departe de noi, oameni care nu au avut contact cu noi, cei care au învăţat despre înţelepciunea Cabala prin canalul nostru de televiziune sau internet şi nu ne cunosc.

Invităm pe toată lumea şi sperăm şi aşteptăm ca ei să atingă un sentiment, o înţelegere, a ceea ce este spiritualitatea. Putem face acest lucru într-un timp scurt, în timpul zilelor de congres sau chiar în câteva ore în care persoana va asista la congres cu noi. Prin urmare, este spus: “Există o persoană care atinge lumea ei într-o oră”. În timpul vieţii sale, o persoană nu ştie unde este cea mai mare comoară care poate da un sens vieţii sale. În schimb noi, avem o carte specială, Cartea Zohar, pe care dorim să o deschidem pentru toată lumea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Ascensiunea spirituală a unei realităţi imuabile

Există doar o forţă care mă trage către la realitate, împreună cu toţi oamenii şi cu această lume. Am nevoie să ating starea în care voi vedea singura forţă care activează realitatea. Deşi această lume va rămâne în percepţia mea, voi vedea, totuşi, o singură forţă care o îmbracă şi o activează.

Aşadar, de ce mă înconjoară atât de mulţi oameni, animale şi acest enorm univers? Pentru ce lumea se împarte într-o asemenea cantitate enormă de părţi, în loc de a fi un material, o dorinţă? Dar, chiar acolo se află caracterul unic al acestei lumi, care pare a fi separată de lumea spirituală. Această imagine, mai ales pentru că ea este imaginară şi nu există în mediul Creatorului, poate fi văzută în noi, chiar şi când vom atinge Gmar Tikkun (finalul corecţiei). Este o formă foarte specială a realităţii.

Astfel, ne ridicăm pe scara spirituală şi vedem cum Creatorul este îmbrăcat în întreaga lume, care este la acelaşi nivel ca noi. Creatorul potriveşte toate atributele lumilor superioare, dar această lume rămâne. Această formă corporală rămâne, aparent în afara spaţiului spiritual. Eu pot simţi nivelurile spirituale care sunt foarte diferite, care diferă mult unele de altele, dar forma lumii corporale rămâne intactă în cele cinci simţuri ale mele. Este minunea care ne permite să muncim asupra percepţiei forţei superioare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Shamati 15, “Ce sunt alţi Dumnezei în muncă ?”