Category Archives: Spiritualitate

Spiritualitatea nu vine datorită favoritismului

Întrebare: Care este utilitatea de a face un efort încercând să-și grăbească corectarea, dacă calea cuiva este predeterminată: toate corecțiile prin care trebuie să treacă și toate greșelile și și fărădelegile sale?

Răspuns: Daca nu faci un efort, atunci niciodată nu vei trece prin aceste greșeli și corecții. Să presupunem că te afli în clasa a treia și trebuie să treci într-a patra, dar nu vrei să studiezi și, astfel, nu-ți este permis să treci în clasa a 4-a! Ce se întâmplă atunci? Vei fi pedepsit și toată lumea te va trata rău: părinții tăi, profesorii și administrația școlii. Vei rămâne în clasa a treia pentru încă un an până când îți termini toate sarcinile și ești gata să mergi la gradul următor

Ai câștigat ceva prin lenea ta? Deci, de ce ceri beneficiul pentru efortul tău? Nu poți merge la faza următoare dacă nu completezi faza precedentă, deoarece vasul nu este pregătit pentru aceasta. Cum poți să-l simți, cum poate următorul nivel să fie împlinit în tine?

Este imposibil să mergi la nivelul spiritual următor datorită „favoritismului”. E posibil în lumea noastră, dar nu și în spiritualitate . Este așa pentru că nu ai vasele pentru a simți și trebuie să le dezvolți de unul singur, prin urcări și coborâri, fiind confuz și confruntându-te cu probleme, prin luarea unor decizii greșite, prin încercarea te a te elibera prin diferite prostii, ca  un copil care învață ceva.

În caz contrar, nu vei avansa. Acestea sunt legile naturii, deci nu va fi nici o toleranță aici și nici o iertare. Toleranța este pentru cineva care face o greșeală pentru că nu știe. Acest lucru este acceptabil numai printre oameni, dar noi suntem într-un proces determinist clar în care fiecare pas este predeterminat.

Este imposibil să mergi la etapa următoare fără completarea celei anterioare mai întâi, până când ești impresionat de ea și dobândești cunoștințe și simțire; până când este gravată în memoria ta și ești gata să avansezi cu această experiență, până când ai adăugat un vas în care simțiți acum toate fenomenele. Numai atunci vei putea merge mai departe.

În lumea noastră lucrurile nu se întâmplă în acest mod; aici oamenii găsesc diferite rute ocolitoare, deoarece nu înțeleg stările lor deloc. Când Lumina vine și iluminează starea noastră, vom înțelege motivele pentru care se întâmplă în acest mod și de ce, beneficiul din acest lucru, și cum să ne raportăm la asta în mod corect. Până atunci vom acționa orbește, conform instinctelor noastre animale.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

 

 

 

 

Granita dincolo de care Raul devine Bine

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Viata inseamna a te apropia mai mult de iubire

Baal HaSulam, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”: Cei rai, in vietile lor, sunt numiti „ morti.”’ Aceasta este asa deoarece moartea lor este mai buna decat viata lor, dupa cum durerea si suferinta pe care o suporta pentru intretinerea lor este de multe ori mai mare decat putina placere pe care o simt in aceasta viata.

Daca nu avansam catre atingerea izvorului vietii, atunci viata se transforma intr-o evadare de suferinte. Toate gandurile noastre sunt doar despre cum sa evitam rau si neplacutul. De aceea, noi nu ne imaginam binele ca satisfactie, deoarece nu ne putem umple, ci pur si simplu incercam sa gasim ceva pace intre momentele neplacute.

Ca rezultat, toata placerea pe care o simtim nu dureaza mai mult decat o scurta perioada, si astfel noi suntem numiti „ morti” desi suntem in viata, deoarece nu primim o satisfacere de la adevarata sursa a vietii pe care intreaga realitate si intreaga creatiei sunt fondate.

Desigur, fiecare are propriile sale gestiuni, si daca vede cat de multa suferitna si durere simte, cat de mult sufera si ce eforturi a facut comparativ cu putinele momente de placere care l–au facut fericit si i-au adus bucurie, apoi el descopera ca nu a meritat sa traisca. Aceasta intreaga viata poate fi justificata doar ca o pregatire pentru ascensiunea spirituala. Dar daca cineva examineaza aceasta viata asa cum e, vede ca nu merita osteneala.

Acum cand suntem recompensati cu Torah  si Mitzvot, suntem recompensati cu adevarata fericire si voiosenia a vietii, daca le respectam, dupa cum este scris: „ Gusta si vezi ca Domnul este bun.” Asta e ceea ce simt cei care L-au atins. Apoi putem alege intre bine si rau. Dupa ce primim Torah, calea, principiile spirituale, incepem sa lucram cu cele doua lini.

Asta e ceee ce vor scrierile sa spuna: „ si vei alege viata, astfel incat tu si descendentii tai veti trai.” De fapt este o repetare: „ si tu vei alege viata astfel ca vei trai.” Dar se refera la vietuire pastrand Torah si Mitzvot. Abia apoi cineva traieste cu adevarat. „ Dar viata fata Torah si Mitzvot este mai aspra decat moartea.”

Asta e modul in care o persoana percepe diferenta dintre viata si moarte: Viata inseamna avansare spirituala, iar moartea inseamna lipsa avansarii. O persoana gradual intelege ca avansarea inseamna apropierea de iubire, de daruire, de auto-anulare, de ridicare deasupra propriului ego. Doar asta e numita „ viata,”  fara nici un calcul a ceea ce simtim in dorintele noastre egoiste.

Dina partea Intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 11.12.2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

 

 

O privire asupra vieţii prin ochii Creatorului

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Spiritualitatea şi inima caldă

Întrebare: Care este diferenţa între spiritualitate şi o inimă caldă? Sunt unii oameni calzi, care sunt foarte plăcuţi, şi sunt oameni spirituali care pot fi foarte neplăcuţi. Care este diferenţa dintre ei?

Răspuns: Numim în viaţa de zi cu zi, oameni cu inima caldă, „suflete bune”, oamenii drăguţi care sunt gata să dea ajutor rapid celorlalţi. Aceşti oameni te înţeleg, sunt simpatici şi empatici, simt compasiune, te ajută, etc.

Un om spiritual este cineva care lucrează din greu cu sine, „îşi sparge dinţii” luptând cu sine sub o mare presiune, dezvoltând ceva ce este total diferit de un om din lumea noastră, dăruirea, ceea ce nu există în lumea noastră. Şi acest atribut se dezvoltă prin eforturi uriaşe, intenţie mare şi o concentraţie mare de exerciţiu, atenţie, muncă constantă şi un autocontrol foarte puternic.

Când un om obţine această stare, el are o atitudine specială faţă de ceilalţi care nu ne pare neapărat caldă, plăcută, iubitoare sau drăguţă, fiindcă el se gândeşte cum să ne schimbe în oameni spirituali, adică în oameni care au suflet. Asta implică eforturi serioase din partea omului, împotriva lui însuşi, sub presiune şi cu muncă grea. Deci, oamenii nu sunt neapărat plăcuţi sau drăguţi. Misiunea lor îi forţează să se raporteze la noi, oamenii mici şi slabi, deliberat şi într-o formă orientată către scop.

Am experimentat eu însumi asta. Profesorul meu, Rabaş, s-a uitat la mine ca la argila din care va trebui să modeleze şi a evaluat măsura în care această argilă va geme dar va permite să fie modelată. Aşa m-am simţit atunci. Pe de o parte este o iubire mare, o participare şi o înţelegere interioară, dar în fapt, expresiile exterioare sunt totuşi foarte speciale. Un om care poate să le evalueze cu adevărat, este un om care înţelege scopul din faţa lui, calităţile studentului şi munca profesorului.

Din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012 Lecţia 2

Feţele Faraonului

Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Știința de a te schimba pe tine însuți

Religiile, știința, filozofia, tot ceea ce a dezvoltat omul , este destinat să-l aducă mai aproape de Creator. Dar această conexiune este de fapt împlinită de către înțelepciunea Cabalei.

Dacă am studia despre al cincilea nivel de „grosime” al dorinței mele și despre procesele care au loc în ea, în legătură cu diferite perioade sau valori, atunci aceasta este, în general, numită „știință”, „filosofie” sau „psihologie”. Într-un fel sau altul, studiez ceea ce se întâmplă în dorința mea de a primi.

Când învăț asta? În timpul exilului. Acesta este momentul potrivit și situația potrivită.

În plus, există oameni care tânjesc să se ridice deasupra dorinței lor de a primi, mai presus de exil. Astfel, ei dezvolta această abilitate pe plan intern –  studiază despre nivelurile mai ridicate, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei. La acest nivel, dobândesc o legătură cu Creatorul, ceea ce înseamnă că construiesc dorința lor de a primi, astfel încât aceasta să aibă forma Creatorului.

Nu are nici o formă sau figură și, în scopul de a stabiliza această asemănare, chem Lumina Înconjurătoare care mă corectează. Aceasta Lumină intră în dorința mea și construiește forma dăruirii în mine, care este asemănătoare Creatorului, Luminii care se reîntoarce.

Deci știința, filozofia și psihologia vorbesc despre ceea ce se întâmplă în dorința noastră de a primi. Noi dezvoltăm aceste discipline, fără a ne schimba pe noi înșine, ci într-un mod rațional. Deci, chiar și cea mai rea persoană poate ajunge la înălțimi mari în fiecare domeniu științific. Un filozof poate fi un nazist sau, într-adevăr, orice. Astăzi este posibil să se aranjeze un concept filosofic, care va justifica tot răul din lume.

Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, are o abordare diferită: o persoană se schimbă în bine, pentru a dărui și, în acest sens, ea descoperă Creatorul. Aceasta este o înțelepciune cu totul diferită, iar oamenii de știință obișnuiți nu o pot înțelege, deoarece se bazează pe transformarea unei persoane.

Astăzi este necesară o astfel de schimbare, deoarece dimensiunea superioară care ni se dezvăluie ne obligă la asta. De aici provine plânsul științei, filosofiei și omului. Dacă noi nu începem să ne schimbăm pe noi înșine în acord cu Divinitatea care ni se dezvăluie, ne vom găsi în opoziție cu aceasta. Problema reală nu este ascunsă în această lume, ci mai degrabă în faptul că Creatorul „aterizează” pe noi, rețeaua integrală a conexiunii reciproce generale. Acesta este agățat de noi, ca o farfurie zburătoare gigantică dintr-un film science-fiction și coboară, lăsându-ne astfel din ce în ce mai puține opțiuni de manevră. Să sperăm că oamenii vor înțelege acest lucru.

Deci, totul depinde de o persoană: dacă se schimbă pe ea însăși, în scopul de a-și continua dezvoltarea în mod corect acum, sau nu.

Să ne întoarcem la știință și filozofie: exilul poporului evreu și integrarea acestuia cu națiunile lumii a fost menit să ne furnizeze știință, informații despre dorința de a primi. Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, ne învață despre realitatea externă, despre schimbarea dorinței noastre și este amenajată în acest fel, astfel încât Lumina să treacă prin dorință și să-i dea forma dăruirii. Fără trecerea Luminii, înțelepciunea Cabalei nu ar exista. Ea a apărut atunci când oamenii au început să-și exploreze dorința, structura sa și viața și după ce au examinat-o, ei au început să atragă Lumina care Reformează asupra lor, ceea ce înseamnă că ei au început să se reformeze (corecteze) și să se schimbe în bine, pentru a dărui în loc de a primi.

Lumina schimbă discernămintele mele și eu colectez datele și descopăr în cele din urmă o nouă știință numită „înțelepciunea Cabalei”.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

 

 

Trei stâlpi pe care stă lumea

Rabaş în „Avraam a născut pe Isaac”: În Mişna se spune: Exită trei lucruri pe care stă lumea, Tora, munca şi milostenia. Avraam este numit „om al milosteniei”, care dedică puterile lui bunătăţii faţă de oameni. Isaac (Iţak) este numit „stâlpul muncii”, cel care îşi dedică sufletul său pe altar. Şi Iacov este numit „stâlpul Torei” după cum este spus „Dă adevărul lui Iacov” şi Tora este numită „Tora a adevărului”. Şi astfel, fiecare om trebuie să ajungă la aceşti trei stâlpi. Întâi, aceşti trei stâlpi, au fost revelaţi unul după altul de către Sfinţii Părinţi ai noştri, fiecare din ei revelând câte un stâlp. Şi după ce cei trei stâlpi au fost revelaţi, este de asemenea în puterea noastră să urmăm aceeaşi cale pe care părinţii noştri au pregătit-o pentru noi, şi de aceea noi suntem numiţi „poporul ales”, fiindcă avem meritul de a fi moştenit de la Părinţii noştri observarea celor trei stâlpi prin care lumea poate exista, ceea ce înseamnă că, prin ei, lumea va exista şi va ajunge la scopul pentru care a fost creată.

Lumina a creat dorinţa, Lumina este dăruirea totală, iar dorinţa este primirea totală, dar prin Lumină, dorinţa trebuie să se schimbe în „primire de dragul dăruirii”. Asta înseamnă că Lumina şi dorinţa trebuie să se conecteze într-un fel special, numit „deasupra raţiunii” sau, „linia de mijloc”.

Această combinaţie este făcută prin alegerea omului. Mulţumită faptului că omul a ales combinaţia corectă de fiecare dată, el include acest lucru în el. O „fiinţă umană” este sistemul compus din două părţi: Lumina şi vasul, dorinţa de dăruire şi dorinţa de primire, şi prin faptul că omul, care este între ele, poate alege şi determina relaţia corectă între ele, el crează în interiorul lui o combinaţie mai mare între Lumină şi vas.

Munca unui om este să se verifice pe sine şi să înveţe de la Lumină. Pentru asta, el trebuie să fie deja încorporat în cele trei linii: a Luminii şi a vasului şi a atitudinii corecte dintre de ele, numai atunci va fi capabil să ştie ce îi aduce Lumina. Aceasta este numită munca lui Avraam, prima revelaţie spirituală în munca noastră.

Atunci începem să lucrăm în vas în linia stângă, pentru a înţelege ce este materia noastră. Este posibil să vezi diferenţa în interiorul materiei numai dacă ai Lumina şi dacă ştii cum să lucrezi corect cu vasul. Asta înseamnă că linia stângă însăşi este de asemenea facută din trei linii, pentru a învăţa corect despre dorinţă – aceasta este numită munca lui Isaac.

Apoi este munca în linia de mijloc: o combinare a liniei stângi şi a liniei drepte într-o singură linie, pentru a şti exact ceea ce avem nevoie să facem cu aceste două forţe. Aceasta este numită munca în linia de mijloc, munca lui Iacov, care este în acelaşi timp în starea de micime, în rădăcina fazei, în faza unu şi faza doi. Apoi, după obţinerea stării de mărire, în al treilea şi al patrulea nivel, această muncă este deja numită Israel. Acestea sunt fazele creşterii spirituale ale unui om.

Un om care avansează în acest fel, are ceea ce numim „drepturi patriarhale”, ceea ce înseamnă că el primeşte metoda şi o împlineşte, şi că el aparţine „poporului ales”, fiindcă el munceşte în funcţie de „cele trei linii”, înţelegând că el este „linia de mijloc” care conectează primele două linii.

Linia de mijloc este numită fiinţă umană şi este de asemenea numită Creator., Zeir Anpin, stâlpul din mijloc. Pe anasamblu, linia de mijloc este consecinţa prin care un om aderă la Creator.

Este imposibil să munceşti în Sfinţenie fiindcă Sfinţenia este numită dăruire. Dăruirea este posibilă numai în combinarea corectă între cele două linii: linia dreaptă şi linia stângă în linia de mijloc.

De aceea se spune că lumea stă pe „trei stâlpi: pe Tora, pe muncă şi pe milostenie” dacă ne uităm la procesul de corectare al lumii dinspre partea noastră, de jos în sus: Tora este linia de mijloc, Iacov; munca, este linia stângă, Isaac; şi milostenia este Avraam, linia din dreapta.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 28/11/2012

Realitatea este creată de acţiuni

Baal HaSulam, „Esenţa Înţelepciunii Cabala”: Deorece nu există absolut deloc vreo percepţie a Creatorului, este deci imposibil să obţinem esenţa a oricărei dintre creaţiile Sale, chiar şi a obiectelor tangibile pe care le simţim în mâinile noastre.

Îl percepem pe Creator conform principiului: „Vino şi vezi”. Nu ştiu care este esenţa Creatorului, dar pot „veni şi vedea”. Pentru a face asta, execut anumite acţiuni şi, prin ele, Îl cunosc pe Creator, aşa cum este spus: „Din acţiunile Tale te vom cunoaşte pe Tine”. Toată realitatea, toate acţiunile Lui şi modurile în care El este revelat, sunt rezultat al auto-corectării noastre şi prin asta îl percepem pe El în senzaţiile noastre. Percep totul în vasele mele pentru că acolo descopăr diferite fenomene, inclusiv pe Creator.

Creatorul” este cel mai înalt nivel pe care îl pot atinge. Este dăruirea şi iubirea care controlează toată realitatea. Descopăr legea de a face bine creaţiilor Sale, Bunul care face Bine; descopăr fenomenele care se află în toate vasele, în toate părţile mele, în tot sufletul şi toate dorinţele mele; văd şi percep faptul că El este primul, originalul. Reiese că încă înainte să încep să înţelege, să percep şi să simt, a fost ceva care a determinat gândurile, dorinţele şi acţiunile mele.

Dar cum se poate ca mai întâi să percep şi apoi să înţeleg şi să admit că El a fost mai întâi. Se poate asta? Da. În acţiunea însăşi eu percepe şi descopăr că El a fost primul. Deci totul provine numai din acţiuni. În spiritualitate nu pot recunoaşte şi identifica ceva care nu se mişcă şi nu acţionează.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 19.11.2012 „Esenţa Înţelepciunii Cabala.”

Singurul mijloc de corecție

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot,” Punctul 25: Examinează prima întrebare, în care ei își imaginează că pot păstra toată Tora, fără cunoașterea înțelepciunii Cabalei. Eu le spun: Într-adevăr, dacă puteți să vă păstrați studiul Torei și respectarea poruncilor corespunzător, Lishma, adică numai în scopul de a aduce mulțumire Creatorului, atunci, într-adevăr, nu aveți nevoie să studiați Cabala. Acest lucru se datorează faptului că, atunci se spune despre voi,”sufletul lui îl va învăța.” Dar dacă ați practicat Tora în Lo Lishma pentru mai mult de trei ani, așa cum Rabbi Yosi spune, și cinci ani, așa cum Tana Kama spune, atunci Braita vă avertizează că nu veți vedea un semn bun în această cale pe care mergeți! De ce vă înșelați sufletele cu sperante false, atunci când aveți o astfel de tactică apropiată și sigură precum studiul înțelepciunii Cabalei.

Ne putem corecta dorința, astfel încât aceasta să fie complet îndreptată către dăruire numai unindu-ne „ca un singur om cu o singura inima.” Apoi, vom deveni un vas, o dorință care este gata pentru dăruire, și va atinge în cele din urmă scopul: adeziunea cu Creatorul.

Întrebarea este dacă acest lucru este posibil, fără a studia înțelepciunea Cabalei? După cum știm, răspunsul este nu, este imposibil, deoarece Lumina care vine să corecteze o persoană este revelată numai prin înțelepciunea Cabalei. Aceasta este ceea ce aduce Lumina pentru sufletele noastre necioplite și corupte, și nici o altă înțelepciune nu ne poate ajuta aici.

În plus, fără înțelepciunea Cabalei nu știm nici măcar pentru ce studiem. Acest lucru se datorează faptului că Cabala include prezentări, explicații despre motivul pentru care omul a fost creat, de ce Torah este necesară, și cum s-o folosim în mod corect – numai pentru corectarea naturii umane, pentru stabilirea unor relații mai strânse între oameni, astfel încât să  devină un întreg și, astfel, să se asemene Luminii, astfel încât partiția numită „Faraon”, care ne separă unul de altul și ne conduce, să se rupă.

Prin studierea înțelepciunii Cabalei vom înțelege ce este libera noastră alegere și unde exact ar trebui să aplicăm toate eforturile noastre. Dar, dacă o persoană doar studiază Sfânta Scriptură: Biblia, Talmudul, și așa mai departe, nu este suficient pentru a înțelege ceea ce i se cere.

La sfârșitul exilului, am ajuns la astfel de dorințe inferioare, încât chiar și cu ajutorul intelepciunii Cabalei, este dificil să se evalueze și să se traducă termenii și definițiile în mod corect, directionându-le către persoana însăși, la ceea ce se întâmplă în interiorul său. Din partea numită „Percepția realității”, știm că totul este, de fapt, în interiorul nostru. Și totuși, este foarte greu pentru noi să ne schimbăm perspectiva, să ne uităm din exterior spre interior, și să vedem că întreaga lume este aici, și că acesta este locul care are nevoie de corecție.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/11/12, „Introducere la TES”