Category Archives: Spiritualitate

Punctul prin care Creatorul se apropie de noi

Întrebare: Cum poate o persoană clarifica faptul că, Creatorul o ajută cu adevărat?

Răspuns: O persoană descoperă că, Creatorul o ajută în fiecare stare în care ea se găseşte, atât în una rea, cât şi una bună. Desigur, ea nu înţelege asta imediat. Dar, ceea ce este important, este că ea descoperă că, Creatorul este, de asemenea, parte din clarificările şi deciziile sale, din toate gândurile sale şi din toate erorile sale aparente. Totul a fost pregătit şi organizat de Sus.

Există un punct a ceva venind din nimic pe care Creatorul l-a creat. Nimic altceva decât asta nu a fost creat şi acum Creatorul Se dezvăluie cu privire la punctul de ceva din nimic.

Se pare că, Creatorul trebuie să Se dedice punctului ex nihilo pentru ca acesta să fie ca El, ca el să atingă aceeaşi înţelegere, aceeaşi recunoaştere şi aceeaşi senzaţie, ceea ce înseamnă că-L va cunoaşte pe deplin. În măsura în care acest punct dezvăluie planul Creatorului, el urcă toate cele 125 de niveluri.

Această muncă este realizată prin încorporarea unei persoane în grup şi principalul rezultat al acestei munci este atingerea unicităţii Forţei Superioare care a pregătit tot drumul nostru şi ceea ce resimţim de-a lungul drumului. Sunt toate fazele realizării spirituale, toate modalităţile de a realiza profunzimea gândului creaţiei.

Noi dezvăluim gândul creaţiei în fiecare etapă. Este punctul principal de la care Creatorul ne apropie. De asemenea, o persoană poate revela stările care au precedat crearea sa în gândul creaţiei.

Din pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 20.02.2014

Un dezacord intern cu profesorul conduce la o distanţare externă

Întrebare: Servind profesorul (Rav), un student se conectează la superior şi primeşte de la el. Ce se întâmplă dacă, pentru un motiv oarecare, studentul este împotriva dorinţei profesorului? Cum afectează asta relaţia lor şi avansarea studentului?

Răspuns: Asta înseamnă o ruptură completă. Dacă este evident că un student acţionează împotriva profesorului său, cum poate el să acţioneze în acest mod? Principala lege spirituală este legea echivalenţei de formă, deci, pentru a se uni, trebuie cel puţin, nu să se opună, dar să fie intr-un anume fel de acord. Chiar dacă nu puteţi să o faceţi, nu acţionaţi în opoziţie.

Dacă studentul acţionează împotriva dorinţei profesorului său, atunci nu este nici o şansă de a primi ceva de la el. De asemenea, trebuie să înţelegem că echivalenţa şi lipsa de legătură spirituale sunt mult mai puternice decât în lumea materială şi afectează deci, lumea materială. Astfel, asta va provoca o enormă distanţare între elev şi profesorul său. Nu este nici o şansă de a rămâne alături de profesorul său.

Desigur, studentul are mereu şansa de a se corecta, deoarece profesorul îl consideră un mic copil care este capabil de a face prostii. Poate să fie furios pe student ca pe un copil dar, în ciuda acestui lucru, îl consideră fiul său şi, de aceea, îl iartă. Totuşi, nu îi poate permite să acţioneze împotriva dezvoltării sale spirituale.

În lumea materială, privim uneori cu condescendenţă copiii care fac prostii, dar în lumea spirituală, nu putem tolera asta. De fapt, un astfel de comportament duce la încălcări ale echivalenţei de formă – legea fundamentală a realităţii.

Din lecţia – „Profesorul – ghid spiritual”, 07.02.2014

Recunoscător pentru că simt ruşinea

Întrebare: Cum elimină munca noastră ruşinea de a primi?

Răspuns: Munca noastră îndepărtează şi elimină ruşinea atunci când încerc să stabilesc relaţia mea cu Creatorul, cu bun şi binevoitor, deasupra. Sunt recunoscător pentru ruşinea care-mi permite să stabilesc şi să ating adeziunea cu Creatorul, deasupra ei. Deci, justific sentimentul de ruşine, îl respect şi sunt recunoscător de faptul că a apărut în mine.

De fapt, este modul în care calităţile umane îmi sunt revelate. Deşi este încă o fiinţă umană coruptă, nu mai este un animal, ci partea posterioară a nivelului următor, dreapta Partzuf-ului superior cu care pot lucra. Prin urmare, îmbrăţişez băţul care m-a lovit şi mă bucur de ruşinea şi de fricţiunile care apar între mine şi Creator.

Toate conflictele şi dezacordurile între bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El şi mine, şi realizarea şi înţelegerea diferenţei dintre noi este numită ruşine. Deci, sunt fericit că am ruşine!

Există stări în care o persoană încearcă să elimine sentimentul său de gol şi inadaptarea sa la Creator şi încearcă, pur şi simplu, să îl şteargă. Dar, vreau să stabilesc atitudinea mea faţă de gazdă deasupra acestei ruşini şi să-I mulţumesc pentru că îmi arată unde nu sunt ca El, unde sunt diferit de El, departe de atributele Sale.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 17.02.2014

Un băiat cuminte urmează exemplul părinților lui

Rabash, Chestiunea începutului și concepției: De aceea prima fază a lucrării lui Dumnezeu este faza concepției, Ibur, ceea ce înseamnă că o persoană se anulează pe sine și intră în pântecul mamei sale într-o stare de concepție.

Asta înseamnă că anulează iubirea de sine numită Malchut, care, la început, este numită dorința de a primi pentru a primi, și intră faza vaselor de dăruire care este numită faza Bina.

O persoană se restricționează pe sine prin Lumina care Reformează și începe să muncească de la o stare de embrion. Toate umplerile vin ca rezultat al muncii noastre împotriva egoului nostru. Este efortul depășirii tulburărilor, problemelor și confuziilor prin care trecem, care este de fapt umplerea vasului nostru spiritual.

Creatorul este bun și generos. Noi trebuie să muncim ca să devenim o ființă uman㸠Adam, care înseamnă cel care Îi seamănă (Domeh-din aceeași rădăcină, în ebraică) Creatorului. Dar trebuie să urmăm exemplul Creatorului pentru a-I semăna, ca o mamă care le spune copiilor ei: Trebuie să vă purtați frumos unul cu altul; de ce vă certați și vă bateți tot timpul? Asta înseamnă că trebuie să urmăm exemplul mamei și tatălui pe măsura purtării lor față de noi.

Nu există nimeni altcineva pe care putem lua ca exemplu, decât pe ei. Nu există copii buni de la început și nu putem decât să urmăm exemplul adulților, al părinților. Trebuie să ne purtăm unii cu alții cu aceeași dragoste cu care ei ne tratează pe noi. Atunci fiecare dintre noi va fi numit Adam, cel care Îi seamănă Creatorului. Este foarte simplu, și asta este tot ceea ce noi trebuie să facem.

Dacă Creatorul este bun și față de cel rău și față de cel bun și îi tratează pe toți cu dragoste absolută, și noi trebuie să ajungem la starea în care tratăm cu dragoste toate ființele create. Dar dobândirea Creatorului, a nivelurilor spirituale, a lumilor superioare? Toate acestea sunt revelate printre noi.

Începem să lucrăm cu lumea, cu oamenii, începând de la cei care ne sunt aproape până la cei mai îndepărtați, deoarece corecțiile sunt de la cel mai ușor la cel mai dificil. Apoi, cu cât extindem mai mult acest cerc, adică vasele noastre, și cu cât ne angajăm mai adânc în aceste relații prin depășirea unui ego mai mare și mai crud, descoperim o muncă mult mai sublimă. Astfel, avansăm prin fazele Aviut-ului (grosime) fazei rădăcină, a celei de-a doua, de-a treia, de-a patra și descoperim Lumina NRNHY.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 13.02.2014

Nu pierdeţi nivelul pe care l-aţi atins

Întrebare: Acum, că s-a terminat congresul, cred că încep să revin la starea mea precedentă şi nu vreau deloc. Ce trebuie să fac pentru ca tot ceea ce fac şi gândesc să fie pentru Creator, pentru a-L încânta?

Răspuns: Creatorul a organizat vieţile noastre şi nimic nu ţine de noi. Acelaşi lucru când este vorba despre politicieni, economişti, părinţii noştri şi chiar noi. Creatorul aranjează în mod intenţionat şi organizează viaţa în modul în care o simţim şi, plecând de la aceste condiţii specifice, vom atinge dezvăluirea caracteristicii sale unice, plenitudinea sa.

Deci, faptul că simţiţi deja că sunteţi departe de congres şi întorşi la viaţa voastră precedentă, în timp ce sunteţi încă aici cu noi, nu este un semn bun. Trebuie să faceţi tot ce stă în puterea voastră pentru a vă încălzi, în scopul de a nu pierde nivelul pe care l-aţi atins şi să-l păstraţi cu dinţii, dacă trebuie.

Înţeleg că este dificil şi ştiu chiar că este imposibil dar, cele mai mici eforturi de a face acest lucru, vor ajuta deja la urcarea spirituală şi este un beneficiu net. Mai ales acum, când sunteţi încă aici şi rutina voastră zilnică nu vă presează, ar trebui cel puţin să rezistaţi la asta, în toate modurile posibile.

Am făcut exerciţii similare când eram cu Rabash, atunci când Irak a bombardat Israel în timpul războiului din Golf şi rachetele au căzut la aproximativ 500-700 de metri de locul în care studiam. A fost foarte neplăcut, dar o persoană trebuie constant să încerce să se agaţe de conexiunea la Creator, atât în stările bune, cât şi în cele rele. Deci, încercaţi să păstraţi constant un mic spaţiu în mintea voastră, în care să menţineţi permanent un contact cu Creatorul, indiferent în ce stare sunteţi, chiar dacă este o stare în care nu simţiţi nimic.

Concepţia este primul nivel spiritual

Scrierile lui Rabash: „Ce înseamnă Cupa binecuvântării trebuie să fie plină în muncă”: Există o diferenţă între a vorbi şi a fi mut în muncă. Deoarece vorbirea este starea revelaţiei, adică cineva care a atins deja starea de sugar în spiritualitate şi simte deja că este alăptat de Kedusha (Divinitate). Iar starea de sugar arată către Hassadim (Milă), pentru că Hesed este starea de dăruire, deoarece atunci când cineva merită vasele de dăruire, adică atunci când toate acţiunile sale sunt de dragul Cerului şi nu mai are grijă de sine, atunci înseamnă că merită starea de Hessed (dăruire).

Totuşi, perioada de sarcină precede această stare, adică atunci când Cel de Sus îl corectează. În acest timp, omul nu participă la propria corectare. El doar se anulează, iar cel superior face toată munca. Dar, de fiecare dată, omul se anulează în mod diferit faţă de noile discernăminte. El întâmpină probleme noi, necazuri, totuşi se anulează, îşi înclină capul şi acceptă totul.

Şi asta este atunci când cineva este ca un copil nenăscut aflat în pântecul mamei, atunci când se anulează înaintea mamei şi nu are nicio opinie proprie. Mai degrabă, aşa cum spun înţelepţii: „Cel nenăscut din mama sa mănâncă ceea ce mănâncă şi mama lui” şi nu are nicio existenţă proprie, nu pune nicio întrebare sau nu face nimic pe cont propriu, iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare.

O persoană devine mută înăuntrul celui superior, ca şi cum nu ar mai exista, astfel încât să nu îl deranjeze şi să nu devină o forţă străină în el. Dacă embrionul este un corp străin înăuntrul mamei, corpul acesteia va opune imediat rezistenţă şi îl va respinge ca pe ceva ostil. Dar aceasta este minunăţia naturii, deoarece în pântecul mamei se întâmplă exact invers, şi întregul corp al acesteia începe să lucreze pentru beneficiul embrionului, în loc să îl respingă. Asta se întâmplă pentru că în natură, embrionul corporal se anulează pentru a se dezvolta în uter.

iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare. Adică îşi închide gură şi nu se contrazice, se anulează, acceptând totul. Are multe întrebări şi simte resentimente, dar cedează şi nu se contrazice.

Şi acesta este momentul pentru ca omul să meargă cu ochii închişi, deasupra raţiunii, să creadă în înţelepciunea celor înţelepţi şi să avanseze până la final. Este imposibil să explici asta în cuvinte, deoarece omul nu înţelege nimic din spiritualitate. De aceea, se spune simplu că trebuie să se anuleze tot drumul şi să creadă în credinţa înţelepţilor, adică că conteze pe ei tot drumul. Nu contează ce simt în inima mea şi ce gânduri îmi trec prin cap, mă anulez înaintea Providenţei superioare.

Asta se numeşte perioada de sarcină, adică nu are gură să vorbească. Este starea Malchut, care este cea mai mică şi cea mai restricţionată şi se numeşte Ibur, care vine de la cuvintele păcat şi judecată (Dinim), aşa cum sunt în cuvintele „Creatorul m-a judecat de dragul tău (datorită ţie).”

Iar problema păcatului şi judecăţii (Din) trebuie explicată. Datorită acestui lucru, când omul merge cu ochii închişi, deasupra raţiunii, corpul se opune şi din această cauză omul trebuie să depăşească asta continuu, iar asta se numeşte păcat, furie şi durere, pentru că este o muncă foarte dificilă să meargă tot timpul în stare de anulare înaintea celui superior, şi să îl lase pe cel superior să facă ceea ce vrea cu el.

Omul este gata să se anuleze în orice mod posibil. Nu îl poate ajuta pe cel superior aşa cum o face la nivelul de sugar sau la nivele mai înalte. Dar este gata să se anuleze înaintea celui superior şi să Îi dea lui corpul şi sufletul pentru a fi corectat. Iar asta se numeşte Ibur (perioada de sarcină), care este cea mai mică restricţie posibilă, primul nivel al existenţei spirituale. Nu trebuie să disperăm, împreună îl vom atinge!

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/11/2014

Este interzis mersul pe loc

O persoană nu trebuie să rămână la stadiul anterior, ci trebuie să intre imediat în nivelul următor și să se obișnuiască cu o astfel de schimbare de stări. Dacă ne oprim la o anumită stare, nu este bine. Toate schimbările sunt spre bine; cel mai important lucru este acela că trebuie să existe schimbări.

Este scris (Isaiah 2:3): Pentru că din Zion trebuie să meargă înainte legea, adică să plece din starea precedentă, chiar dacă este cea mai bună. Acest lucru este valabil chiar dacă este vorba despre o cădere dintr-o stare superioară, de la bucurie la tristețe. Asta nu este important, numai că trebuie să fie pe cât de multe schimbări posibil pentru că ele determină frecvența avansării.

Noi avansăm mereu, pășind cu piciorul stâng sau cu cel drept; astfel este făcută mișcarea. De aceea, cel mai important lucru este să nu stai într-un picior în același loc, ci să te miști tot timpul: de la linia stângă la cea dreaptă sau de la cea dreaptă la cea stângă. Cel mai important este să ieși din starea precedentă și să intri într-un nou nivel de conexiune.

Urcările și coborârile au loc mereu. Ei spun că Profetul din Lublin i-a spus studentului său care se plângea de urcările și căderile constante că, într-o dimineață, el a trecut prin 400 urcări și căderi. Nu este necesar să gândim că le-a numărat, el a știut pur și simplu numărul nivelelor la care s-a ridicat: adică, nivelul la care a fost înainte și nivelul la care a urcat. Și astfel a știut că au fost 400. În plus, 400 este numărul care simbolizează desăvârșirea.

Cu cât mai multe schimbări interioare au loc într-o persoană, cu atât mai bine. Și nu este necesar să le analizăm în termeni de bune sau rele. Nu există schimbări rele! Baal HaSulam scrie: Sunt fericit de răutatea care este revelată; vedeți, dacă sunt revelate asta înseamnă că este posibilă corectarea lor. Deși este rău pentru mine, sunt fericit că pot corecta acest rău. De aceea este bine să treceți prin multe urcări și coborâri.

Și în completare, asta îi ajută pe prieteni. Toți trec prin multe schimbări interioare, și prin integrare transferăm aceste urcări și coborâri de la unul la altul. Rezultă deci că toată lumea câștigă și avansează rapid.

Din Lecția Pregătitoare pentru Congresul de la Arava, 30.01.2014

Lucrul principal într-o adunare este unitatea generală

Extras din cartea Lumină şi soare, de Rav Kook: Lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un lucru: să găsească Creatorul.

Dacă ne unim pentru binele unui singur obiectiv: să găsim Creatorul care se dezvăluie în interiorul unităţii noastre, aceasta este conexiunea corectă. Este principalul lucru pe care trebule să-l atingem. Suntem deja pe drumul care duce la acest lucru, după o varietate de acţiuni şi pregătiri. Adunarea de astăzi este doar o pregătire.

Constant, ne apropiem de această stare şi depinde de noi să putem scurta acest drum şi să realizăm prima conexiune minimală în care Creatorul va fi revelat la gradul Nefesh de Nefesh de Nefesh. Este exact ceea ce avem nevoie şi va fi primul nostru grad spiritual.

Există 125 de grade în total şi primul grad Nefesh de Nefesh de Nefesh corespunde Malchut al lumii Assya. Dorim să ne ridicăm la el şi în interiorul lui pentru a dezvălui Creatorul ca un singur vas umplut cu o singură Lumină. Un vas reprezintă toate dorinţele noastre conectate între ele. Şi, o Lumină este Creatorul, Lumina lumii Infinitului care umple întreg universul, dar se dezvăluie numai în măsura gradului nostru Nefesh de Nefesh de Nefesh.

Totuşi, asta înseamnă deja intrarea noastră pe scara spirituală.

Prin urmare, „lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un singur lucru: să găsească Creatorul”. Dorim să ne conectăm suficient de puternic şi calitativ pentru ca, prin unitatea noastră, adică auto-anularea şi includerea reciprocă, să obţinem forţa şi forma care ne permit să dezvăluim Lumina Superioară, conform echivalenţei proprietăţilor noastre. Apoi, în interiorul vasului care a revelat Creatorul, vom fi în măsură să înţelegem Lumina Superioară, să o simţim.

Din lecţia de pregătire pentru congresul Arava, 30.01.2014

Femeia ideală la congres

Întrebare: Cum ar trebui o femeie să se poarte în mod ideal la cele trei convenţii viitoare ?

Răspuns: Femeia ideală include toate femeile din grupul nostru mondial în ea. Toate femeile sunt conectate împreună, ele anulează ego-ul lor, dorinţa lor de a bârfi, de a critica şi dispreţul lor reciproc .
Şi nu este neapărat important că-şi ierte  deficienţele reciproc, ci  mai degrabă trebuie să se simtă cu adevărat că devin singur corp. Intelectul şi emoţiile noastre ne desprind şi ne scot din acest corp colectiv comun, dând  fiecăreia  iluzia că există separat de celelalte.

Venim la congres în scopul de a descoperi adevărul, pentru a vedea în mod nedistorsionat că întreaga lume este un sistem. Nu este doar o chestiune care a fost creată de către Creator „din nimic„, în care domină puterea de „ceva din ceva„. Numai iubirea şi conexiunea există în lume. Şi dacă ni se pare altfel, este numai pentru că noi nu suntem aşa. Dacă mă schimb, în scopul de a mă conecta cu alte persoane, atunci voi simţi în mod direct lumea superioară, aici şi acum. Nu este nevoie de nimic altceva decât de schimbarea percepţiei noastre .
Femeia ideală de la Bnei Baruch simte acest sistem mare, este inclusă în el şi priveşte lume cu ochi corectaţi. Visez să văd astfel de femei .

Întrebare: Cum facem să lucrăm la maxim? Cum ne vom concentra pe munca interioară, în scopul de a atinge cât mai rapid această imagine ideală?

Răspuns: Pornim de aici, de la faptul că toate problemele specifice care există într-un grup încep să fie percepute şi corectate ca o problemă comună într-o familie. Iar noi suntem chiar mai mult decât o familie, suntem un singur corp. Chiar de acum o sută de ani, Baal HaSulam a scris că lumea de astăzi este o  singură familie, un sistem. Dar noi nu am văzut asta până acum. Sperăm că acum grupul nostru Bnei Baruch va deveni în cele din urmă o femeie unită şi un bărbat unit. Iar apoi, aceste două jumătăţi se pot conecta, producând o imensă fuzionare, unde va fi revelat Creatorul. Suntem deja foarte aproape de această condiţie; aşadar veniţi, haideţi să accelerăm avansarea noastră către asta.

Mă aştept să văd toată lumea ca măreţi, ca urmare a convenţiei. Iar femeile vor juca aici un rol chiar mai important decât bărbaţii. Ştim că femeile determină, în linişte, întreaga ordine a vieţii noastre. Prin urmare, sper foarte mult că femeile ne vor ajuta să creştem pe parcursul următoarelor două săptămâni într-un mod semnificativ. După  convenţie ne vom întâlni deja la nivelul următor. Vă doresc tuturor succes!

Din KabTv –pregătire pentru Convenţie 1/24/14

Cum putem transforma noaptea în zi?

“Introducere la Cartea Zohar”, “Tora şi o Rugăciune”, articolul 182: Vino şi vezi acest sfat pentru om: când se duce noaptea la culcare, ar trebui să ia asupra sa regatul de sus cu toată inima lui şi să vină mai devreme să îşi depună sufletul Lui.

Iar când face asta, autoritatea nopţii nu îi mai poate găsi prihană şi nu îl mai poate opri din munca plăcută a Creatorului, deoarece pentru el seara şi dimineaţa sunt o zi, iar noaptea este doar o parte reală a zilei. Prin urmare, el este salvat din orice boli grele şi de toate spiritele rele, care nu îl controlează, deoarece noaptea lui deja s-a îndepărtat de domeniul Sitra Achra. Nimic nu îl poate despărţi pe el de Divinitatea sfântă. Nici forţele din Sitra Achra şi nici Din (judecata) nu mai guvernează asupra sa.

Cum putem transforma noaptea în zi? Bineînţeles că nu există noapte sau zi, pare aşa doar în dorinţele mele corupte. Dacă sunt trezite în mine lipsuri adiţionale, şi este timpul să le corectez, atunci simt în ele întuneric, noapte. Noaptea este lipsa unităţii, lipsa revelării Creatorului, lipsa forţei dăruirii care ar trebui să îmi umple toate vasele.

Vasele mele sunt realitatea mea. Întreaga lume este vasul meu, nivelul mineral, vegetal, animal şi toţi oamenii sunt în mine. Dacă acest vas este umplut de forţa iubirii şi de dăruirea care uneşte totul într-un întreg, atunci nu mai există mare sau mic, departe sau aproape; totul este un întreg. Deoarece iubirea acoperă toate păcatele şi şterge toate diferenţele. Asta înseamnă că descopăr Creatorul, El mă umple, şi mă unesc cu El.

Dar mai sunt încă în mine dorinţe necorectate, pe care încă nu le-am simţit şi nu le-am văzut niciodată, şi care se trezesc şi apar dintr-o dată. Încep aşadar să gândesc rău despre prieteni, despre grup, despre profesor şi despre Creator. Sunt aruncat dintr-o parte în alta până când mă ridic la ultimul nivel al corectării finale. Până atunci descopăr nivelurile ego-ului meu din ce în ce mai adânci, cu un Aviut din ce în ce mai crescut. Sunt aruncat foarte departe de spiritualitate sau chiar ajung să fiu cu totul inconştient de faptul că am fost vreodată în spiritualitate. Nivelurile inferioare ale Aviut-ului corupt care sunt revelate în mine sunt atâta de joase încât mă pot deconecta total de la ceea ce am avut înainte.

Atunci simt noaptea în dorinţele acestea. Noaptea este forţa separării, nu doar întuneric şi lipsa interesului spiritual. Sunt aruncat ori în starea de neputinţă totală ori în lipsa de respect pentru scopul spiritual şi pentru grup, ori pierd total recunoaşterea, şi cad înapoi în această lume, făcându-mi griji doar pentru existenţa fizică, ceea ce înseamnă că pierd chiar şi nivelul uman al acestei lumi şi cobor până la nivelul animal. Voi fi ca un cadavru, voi pica total şi nu mă voi mai putea mişca deloc.

Toate aceste forţe mă despart de adeziunea mea cu Creatorul, de singura forţă care domină şi umple toată realitatea prin calitatea iubirii şi dăruirii. Aceste forţe care mă despart sunt numite întuneric şi noapte. Dar există un înger numit noapte care aduce sămânţa la Creator şi întreabă: “Ce se va naşte din ea?” Asta înseamnă că noaptea este de fapt forţa care aduce sămânţa din care omul se dezvoltă. O persoană este renăscută în fiecare zi şi trebuie să îşi determine soarta: să fie rea sau dreaptă.

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam