Category Archives: Spiritualitate

Sărbătoarea pe care nu o observăm

Tora, Leviticul 23:3-Șase zile munca poate fi făcută, dar a șaptea zi este o zi de odihnă totală, o ocazie sfântă; nu veți face niciun fel de muncă. Este Șabat pentru Domnul în toate locurile în care locuiți.

În lumea materială, sâmbăta vine la sfârșitul fiecărei săptămâni așa că, psihologic vorbind, avem obiceiul de a nu o lua ca pe o stare spirituală.

De fapt, ea este cea mai puternică ustensilă de dezvoltare. În a șaptea zi, Malhut primește tot ceea ce a fost făcut în cele șase zile și, dacă nu respect termenii Șabatului, nu mă voi ridica deasupra sau nu voi obține noi niveluri spirituale care deja sunt caracterizate ca sărbători.

Sâmbăta este ca un viraj în Lumea Spirituală și, după aceea încă un viraj, și încă unu. După un anume număr de viraje obțin o fază festivă spre care este imposibil să merg fără Șabat.

De aceea, în Lumea Spirituală, Șabatul este cea mai mare sărbătoare. După punerea la muncă a forței de deasupra egoismului obțin un punct în care toate stările sunt realizate în mine și dau roade.

În această stare nu trebuie să fac nimic decât să permit Luminii Superioare să mă reformeze.

Să presupunem că în mod repetat fac eforturi să muncesc în așa numitele șase zile (șase grade) care sunt: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Punând împreună șase eforturi definite consecutiv și proiectate clar, a șaptea forță vine de Sus, fiindcă eu nu am fost în stare să fac asta singur. Numai asta poate să facă cea mai înaltă Lumină să vină apoi și să mă schimbe.

În Lumea Spirituală, dacă nu îndeplinesc această condiție, nu voi fi în stare să formez nicio altă stare.

În lumea materială, acest lucru poate fi reprezentat sub forma unui om care aspiră permanent la ceva și, la un anume punct, ajunge să obțină. Cu alte cuvinte, așa numitele șase zile pot dura câțiva ani.

În esență, toată viața omenirii durează șapte zile, de la Adam care a obținut primul sistemul corectării spirituale, până la cel mai recent om prin care sistemul va ajunge la închidere după o perioadă de șapte mii de ani, în care fiecare zi înseamnă 1000 de ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 28/05/2014

 

 

Calitățile Marelui Preot – Partea 2

3. Putere fizică (vigoare).

Exercitarea muncii în Templu cere o mulțime de eforturi. De exemplu: în cea mai grea zi, de Iom Kipur (Ziua Ispășirii), Ziua Judecății, Cohenii trebuie să postească.

Aaron era incredibil de puternic. În timpul inițierii Leviților, Aaron a ridicat pe fiecare din ei și i-a scuturat înainte și înapoi, în sus și în jos.

Într-o zi a ridicat 20.000 de oameni. Vigoarea lui Aaron a fost excepțională. Toți Cohenii erau cunoscuți pentru puterea lor.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„Ridicarea Leviților” înseamnă să ridici o dorință la nivelul ei următor, să dai dorinței linia din dreapta și din stânga și apoi să o pui jos astfel ca ea să-și dea seama cum să urce treptele pe cont propriu.

Bina Superioară, simbolizată prin Coheni (preoți), are o calitate foarte interesantă care stă foarte adânc în proprietatea de dăruire, astfel încât nimeni nu știe să se ridice la ea, nu știe cum să se apropie. Este ca și cum o mână de Sus îl prinde și îl ridică la nivelul ei.

Este exact ceea ce Cohenii trebuie să facă de Iom Kipur fiindcă, în acel timp, toate cele cinci dorințe sunt deja „respinse” și oamenii devin „goliți” adică, gata să se predea la tot ceea ce este esențial pentru ei.

Ca și cum oamenii sunt gata „să moară” adică, autocorectarea este completă la o anumită fază simbolizată de hainele albe pe care Cohenii trebuie să le îmbrace de Ziua Ispășirii (Iom Kipur). În acest caz, partea superioară nu poate face nimic cu cea de jos care s-a anulat.

Pentru Leviți, Cohen este treapta superioară. El îi ridică. Ei fuzionează cu Cohen prin anulare. După ce au trecut prin această stare, ei se întorc și acum, în mod independent, ei cer forței dăruirii și iubirii să-i ridice înapoi la nivelul de la care au coborât din cauza egoismului care s-a întors la ei după ce s-a terminat Iom Kipur.

Întrebare: cine este Levit?

Răspuns: Levit personifică o legătură a conexiunii cu poporul, partea de jos a Binei. Prin ei, Cohenii sunt în contact cu Israel.

Un Cohen este treapta Guvernării Superioare conectată la Creator; în timp ce Leviții sunt „amestecați” de asemnenea și cu Cohenii și cu poporul lui Israel.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 14/05/ 2014

 

Calitățile Marelui Preot – Partea 1

„Pentru a deveni Mare Preot, un Cohen trebuie să aibă cinci calități:

Ce calități trebuie să aibă un Cohen pentru a îndeplini îndatoririrle de Prim Preot?

  1. Înțelepciunea este prima și cea mai importantă calitate.

Prin efectuarea serviciilor din Templu Primul Preot reprezintă întreaga națiune. Pentru acest scop el trebuie să fie Cel Mare în Tora” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

A fi „Cel Mare în Tora” înseamnă să folosească Lumina Superioară pentru corectarea egoismului. Când cineva primește Lumina de Hohma (Lumina Înțelepciunii) nu pentru sine, ci de dragul celorlalte suflete, acela este numit „înțelept”.

  1. „Aspect plăcut.

Chiar dacă aspectele exterioare nu sunt calități semnificative, din respect însă pentru Creator și Templu s-a cerut ca Primul Preot să arate bine.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„A arăta bine” înseamnă că proprietățile exterioare ale cuiva sunt direcționate spre beneficiul celorlalți.

Din punct de vedere spiritual, un om este considerat „frumos” când iluminează cu Lumina. Nu este o chestiune de trup, ci sunt proprietăți de o reală importanță. Cabala descrie proprietățile dorințelor atât corupte cât și corectate și gradul corectării lor.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 20/05/2014

 

Clarificarea inexplicabilului

Cabala vorbește doar despre ce se întâmplă în interiorul nostru. Termenii „Israel” și „popoarele lumii” descriu proprietățile noastre interioare. Oricum, noi folosim aceste definiții că și cum am vorbi despre realitatea fizică. Și totuși, aceste noțiuni niciodată nu se referă la această dimensiune. Dimpotrivă, ele se referă la calitățile interioare ale unei ființe umane.

Cabaliștii folosesc cuvinte obișnuite, simple, pământești, ca să descrie spiritualitatea, pentru că nu există alte cuvinte în vocabularul nostru. Chiar dacă am vedea cealaltă dimensiune, noi nu am fi capabili să găsim cuvinte exacte care să exprime impresiile noastre. Nu am reuși să dăm nume fenomenelor întâmplate aici.

Dacă am fi scris titlurile tuturor obiectelor din cameră pe hârtiuțe de notițe, ar fi lămpi, uși, ferestre și biblioteci, căci fiecare lucru are un nume. Dacă ne corectăm proprietățile, vom mută peretele care ne separă de spiritualitate. Vom mută peretele care ascunde de noi Lumea Superioară, dar, tot nu am găsi cuvintele corecte care să descrie ce vedem noi acolo de fapt.

Este imposibil să găsești cuvinte corecte pentru a denumi forțele și acțiunile asociate cu cealaltă dimensiune. Cum ai explică altora ceea ce ai văzut în lumea spirituală? Să spunem că cineva îți cere: „Te rog, povestește-mi un pic despre ce e acolo! Sunt dornic să știu! Tu nu ai fi capabil să descri nimic.

Cărțile de cabala explică inexplicabilul. Cabaliștii au fost cei care au găsit o soluție. Toți trăim pe această lume, și cabaliștii, și oamenii obișnuiți. Toți cunoaștem această realitate.

Astfel, cabaliștii au spus: „Va vom povești despre spiritualitate.” Ei au scris cărți despre dimensiunea spirituală: Tora, Talmudul babilonian și cel din Ierusalim, Mishnah, Zoharul, Studiul celor 10 sefirot. Toate aceste cărți sunt numite sfinte; ele nu sunt cărți obișnuite, pentru că ele descriu Lumea Superioară.

Oricum, nu putem descrie lumea spirituală folosind cuvinte spirituale, pentru că nu există cuvinte acolo. De aceea, aceste cărți ne spun povești, că și cum ele se întâmplă în această lume, când de fapt, toate sunt despre realitatea superioară

Lumea spirituală este paralelă cu această lume. Este o dimensiune de forțe, dorințe, impresii și senzații. Este un domeniu al sentimentelor! Oricum, acolo sentimentele nu sunt egoiste, așa cum sunt pe planetă această. Dimpotrivă, ele derivă din proprietatea de a dărui, care nu există în această lume. Acestea sunt senzațiile de iubire, dăruire, unitate, reciprocitate, doar sentimente pozitive.

Din „Capitolele Torei cu Shmuel Vilozni”, KabTV, 2/02/15

Sarbatorile ne conduc la perfectiune

În Tora, „Leviticul”, 23:01- 23:2: Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vești că adunări sfinte, iată sărbătorile Mele.” 

O adunare sfântă la diferite nivele, acestea sunt sărbătorile.

Înainte să va adunați, oamenii s-au angajat cu seriozitate în muncă spirituală, încercând să se unească. Această perioadă se numește distanță dintre sărbători. O comunitate a maselor unite la un nivel mai înalt de unitate între ele, rezumă o sărbătoare.

Tora descrie ce sacrificii erau făcute și peste ce nivel al egoului, oamenii trebuiau să se ridice, cu scopul de a formă un stil particular al adunării sfinte, numite Paște, Shavuot, Sukkot, etc

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, la ce punct îl conduce pe un om lanțul de evenimente?

Răspuns: La atingerea completei perfecțiuni. Din toate sărbătorile, acestea două sunt cele mai neclare: Shavuot și Purim. Așa pare, în special, Shavuot (primirea Torei), care durează doar o zi, și în timpul căreia ei citesc doar mici porțiuni, și mănâncă produse lactate. Primirea Torei este o celebrare enormă! Ce poate fi mai important decât asta? Obiceiul de a mânca produse lactate în acea zi, vine de la faptul că simbolizează proprietatea de a dărui, de a distribui proprietatea Torei.

Noi tratam Purim că o sărbătoare a unor copii. Acestea două sunt cele mai misterioase sărbători, pentru că trebuie să se ajungă la ele doar prin eforturi interioare foarte serioase. Că o regulă, cu cât unele stări sunt mai înalte, mai profunde, și mai puternice spiritual, cu atât ele sunt mai discrete, mai misterioase, și modeste.

Comentariu: Noi vorbim mult despre sărbătoarea de Paște, exodul din Egipt, dar, asta e doar începutul.

Răspuns: Acesta e începutul tuturor stărilor spirituale. Și în afară de asta, acesta e începutul anului, începutul lunii, și începutul fiecărui calcul în muncă spirituală.

Din „Secretele cărții eterne”, 5/28/14, KabTV

  

Veniți repede în Țara Promisă

Întrebare: Unde suntem azi? Poporul lui Israel a ieșit din Egipt, a primit Tora pe Muntele Sinai, a înțeles că are un fel de sarcină, o misiune și, ce urmează? Ce fel de misiune e azi în fața noastră?

Răspuns: sarcina noastră actuală este să dezvoltăm poporul lui Israel în țara lui Iasrael astfel ca ei să știe ce vor trebui să facă pentru a se întreține și a continua să existe.

Când poporul nostru își va asigura existența, ei vor trebui să explice de ce există, pentru ce scop mai înalt. Numai dacă vom avea grijă de acest scop înalt și vom dori să aducem întreaga omenire la adeziunea cu Creatorul, vom merita să fim conectați cu El.

Această cunoaștere trebuie să ajungă la oameni și noi vom atrage Lumina care trebuie să ne ilumineze când mergem să ne întâlnim cu ei, prin dorința noastră de corectare și vom aduce exemplu întregii lumi. Dar, dacă nu ne conectăm, atunci aceeași Lumină ne va ilumina din spatele Ei.

Dacă nu suntem gata să atragem această Lumină, ni se va revela în forma ei opusă și, ca rezultat, vom trăi necazuri teribile, războaie, dezastre, un alt holocaust ca cel prin care am trecut în urmă cu 70 de ani.

Vedem de la zi la zi cum se dezvoltă situația din lume și cum devine din ce în ce mai rea. Toți în lume încep să vorbească despre antisemitism ca și cum acesta ar fi un fenomen normal. Nimeni nu mai acuză asta și nu-l mai consideră ca fiind ceva rău. Anglia, Scandinavia și Spania, mai ales ele, sunt recunoscute ca fiind deschis antisemite, ca și cum ar fi de la sine înțeles.

În fapt, au dreptate, până la urmă, noi nu am transmis lumii metoda corectării. Nu ne-am îndeplinit obligația.

Comentariu: Problema este că nu toți cred că aceasta este cu adevărat obligația noastră, funcția noastră.

Răspuns: Trebuie să ascultăm ce spun înțelepții, cabaliștii. Nu avem de ales. Nu vom obține niciodată adevărul atâta timp cât nu ne vom corecta și nu vom ajunge la revelare. Deci, nu putem sta și să așteptăm până când ne devine cunoscut adevărul. El nu ne va fi niciodată adus la cunoștință dacă nu avansăm spre el.

Salutăm pe toți din această lume care vor să se conecteze și să se unească. Nu trebuie să așteptăm până când se deschid cerurile și vedem Lumea Spirituală. Stați în cercuri cu alții și, în 20-30 de minute, veți vedea cum începem să simțim această putere înaltă. În centrul cercului, în centrul conexiunii noastre, vom simți originea unei forțe unice.

Acest lucru este posibil și trebuie făcut repede în tot poporul lui Israel! Problema este că nu degeaba acest popor este numit „încăpățânat”. În ciuda la toate acestea, voi nu trebuie să disperați pentru că, voi, poporul lui Israel, în relație cu întreaga lume, sunteți precum Cohenii și Leviții în poporul lui Israel.

Deși nu suntem gata pentru a fi Coheni și Leviți, nouă, poporului lui Israel care tânjește să fie Yașar El (Direct la Creator), ni se va cere să devenim ei (Coheni și Leviți), fiindcă lumea va cere asta de la noi.

În momentul în care vom începe să înțelegem serios această misiune și în momentul în care vom începe să îndeplinim această unificare a poporului lui Israel, întreaga lume se va așeza. Toată lumea se va uita la noi și va spune „Uitați-vă ce fac ei! Vom aștepta. Ei au pornit ceva special”.

Națiile lumii vor simți asta fiindcă în ei sunt rădăcinile spargerii cauzate de păcatul lui Adam Ha Rișon cu Pomul Cunoașterii și, dacă Israel începe să corecteze acest păcat, atunci națiile lumii vor simți asta „Oh, ei fac corectarea! Nici n-am știut că acest lucru a fost posibil de corectat și, să ne apropiem așa cum o fac evreii”.

Națiile lumii își vor schimba imediat atitudinea față de noi. Vom începe corectarea și acest lucru va fi cunoscut imediat întregii lumi. Nici nu va trebui să facem cunoscut acest lucru. Nu demult, am publicat un articol mare într-un ziar american cunoscut New York Times și după aceea, în ziarul englez The Telegraph și în ziarul italian Corriere de la Sera. Dar, în viitor, nu va fi nevoie de vreun fel de reclamă. Națiile lumii vor scrie ele despre asta fiindcă o vor simți ele însele.

Dar, dacă noi nu aducem această corectare și nu ne îndeplinim misiunea, antisemitismul, la care suntem acum martori, va continua să crească. Veniți! Să trecem rapid deșertul și să ajungem în țara lui Israel.

Din KabTv „Capitole din Tora cu Șmuel Vilozni” 2/2/2015

Învățând limba Creatorului

Dacă o persoană nu simte că tot ceea ce se întâmplă în interiorul ea și în toată realitatea, vine de la Creator, care este singură sursă a vieții, asta se numește pedeapsă, deși sentimentul de detașare vine tot de la Creator, și nu este dorința persoanei. Nu este o pedeapsă mai mare decât să fii detașat de Creator, ceea ce înseamnă că uiți că totul vine de Sus, de la El.

O persoană ar trebui să își reînnoiască în mod constant, contactul cu Creatorul, să-și ia în considerare gândurile, și să decidă cum să răspundă la fiecare apel venit de la El. Ce mi se întâmplă mie nu are nicio diferență. Ce este important, e că totul vine de la El: și gândurile negative și cele pozitive. Într-un moment Îl binecuvântez, iar în altul Îl blestem; într-un moment vreau să îmi amintesc că El este peste tot, și în altul nu vreau să îmi amintesc că El există, dar tânjesc după plăceri fizice, corporale.

Dar El le trimite pe toate acestea, iar noi trebuie să examinăm toate aceste situații, care, în majoritate, sunt neplăcute. Este așa pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură eu mă scufund în egoul meu superficial, umil, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect, și să înțeleg de ce Creatorul îmi trimite astfel de dorințe și gânduri, și de ce vreau să reacționez în acest fel, și nu cum ar trebui.

Dacă lucrez în acel fel, încep să simț că am nevoie de sprijin și că e imposibil să mă descurc singur. Pot să ies din grup și să mă descurc singur doar în viață mea fizică, ascunzându-mă de Creator și fără să mă simț vinovat în niciun fel, dar dacă vreau într-adevăr să înaintez, eu imediat simt că trebuie să îmi clarific relația mea cu El.

Cu nimeni altcineva din lume nu îmi stabilesc conturile, decât cu El, pentru că El este singură sursă. Prin urmare, eu simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu un profesor și că am nevoie de sprijin.

În acest caz, deja întăresc legătură cu prietenii și cu profesorul și încep să ascult. Este așa pentru că am nevoie de un sfat privind ce să fac în scopul de a fi constant conectat cu Creatorul și să nu uit de El, să văd corect că fiecare moment din viață mea vine de la El. Trebuie să țin minte că până și gândurile mele cele mai banale și dorințele mele fizice, vin de la El. Totul vine de la El cu scopul de a mă împinge la o și mai mare atașare de El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că noi vorbim aceeași limbă. El îmi trimite diferite apeluri, iar eu răspund la ele: „Eu înțeleg și mă apropii din ce în ce mai mult de Tine.”

Astfel, mă apropii de Creator și Îl percep la o rezoluție mai mare și mai clară. Încep să Îi învăț limbă. Sunt multe limbi pe lume care nu ne permit să ne înțelegem unul pe altul. Aici învăț limbă Creatorului: cum El mi se adresează și cum eu ar trebui să Îi răspund.

Dacă o persoană și grupul se concentrează în acest fel, ei reușesc foarte repede, și ajung la contact cu Creatorul, căci El începe să ne învețe în fiecare moment din viață noastră.

Toată creația este influențată în acest fel de către Creator și astfel avansează și se apropie din ce în ce mai mult pe drumul ei înapoi spre Creator. La început, a avut loc emanarea lumilor de sus în jos și spargerea, apoi istoria umană a evoluat, iar acum începem să ne înălțam cu scopul de a ne întoarce la lumea Infinitului.

Din congresul din Franța, „Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a două, 5/10/14, lecția a patra

 

Prima familiaritate cu Creatorul

În muncă spirituală noi înaintam pe linia dreaptă, către dăruire, apropiere și unitate. Și tot ce se trezește în noi împotrivă acesteia, este ceea ce trebuie să corectăm. Doar atât! Tot restul este făcut intenționat și nu este subiectul niciunei corectări. Noi avem toate felurile de tulburări, astfel încât să alegem mai clar ce ne e necesar. Asta este așa, pentru că noi să începem să alegem de la Providență generală, care nu e subiectul vreunei corectări, sau a unei cunoașteri individuale, personale a Creatorului. În mod special, că urmare a eforturilor noastre, ni se arată cât de nepregătiți suntem pentru asta.

De ce? Pentru că astfel să cerem ajutor de sus.

Forțele declanșate specific în acest loc al unității și care ne împing departe unii de alții, sunt o expresie a vasului spart.

În mod special, nu trebuie să ratăm aceste dorințe și caracteristici. În momentul în care șarpele se arată în interior, tu trebuie imediat să îl prinzi, să îl sufoci constant, și să nu îi dai drumul. Ți se pare că l-ai strangulat, respiri ușurat și după aceea poți să îl îmbrățișezi. Dar, după un moment, el se trezește iar. Asta se întâmplă chiar și într-o secundă, și nu este nicio întrerupere! Și așa e bine. În mod constant, noi trebuie să facem astfel de mișcări de începere și oprire.

Cunoașterea râului este primul pas, și este foarte dificil. La fiecare nivel, va fi din ce în ce mai intens, și va fi necesară o atenție mai precisă, conștientă, sensibilă și analitică. „De ce se trezește acest sentiment, în ce scop, sau e doar o respingere? De ce asta? Pentru ce? Ce vrea să îmi spună Creatorul?”

Încep să asociez cunoașterea râului cu Creatorul: „Intenționat, El mi-a pus piedică.”

Când îi dăm unui copil ceva de făcut, bineînțeles că el încearcă să îl facă, căci înstinctul îl împinge înspre asta. Iar noi suntem conduși înainte, nu prin instinct, ci prin simțirea mediului. Grupul mă susține, mă obligă și mă direcționează. Este o tensiune în aer tot timpul, și o nevoie de o constanța, metodică muncă până la finalizarea corectării.

Grupul trebuie să mă împingă constant, și noi toți facem asta unul pentru celalt. La urmă urmelor, grupul nu este o echipă de angajați externi. Grupul este ceea ce noi organizăm și susținem, și motivul pentru care ne obligăm pe noi înșine. Și fiecare dintre noi, când simte presiune și rezistentă în interior, trebuie să simtă că grupul îl susține și nu îl va lasă să se odihnească sau să iasă din limitele lui. Această situație trebuie să fie constanța.

În mod clar, noi izbucniri ale egoului, furiei, respingerii, și necazului, vor fi declanșate. Iar grupul trebuie să trezească în noi un simț din ce în ce mai sofisticat de responsabilitate și nevoia de a lucra în special la noile senzații trezite în noi. Asta este așa, pentru că nimeni să nu fugă sau să încerce să se justifice spunând: „Toate acestea sunt proștii. Nu le vreau și nu mă mai interesează.”

Aceste probleme sunt foarte sofisticate, dar exact prin acest rafinament, noi începem să fim conștienți de Creator. Special în acest fel, eu învăț despre El. Așa cum în viață, când noi locuim cu cineva, începem să îl înțelegem prin tot felul de relații bune și rele, prin dânsul nostru comun. La fel și aici. Nu avem nicio altă cale de a deveni conștienți de Creator.

În aceste stări, noi trebuie să trecem printr-o sumă specială de mișcări comune necesare. Creatorul îmi arată trăsături negative, eu încerc să le înving, El iar îmi arată, și din nou înving.

Că o statuie aurită, făcută din tencuială acoperită cu aur, așa noi trebuie să ne acoperim dorință noastră pentru plăcere, cu o dorință de a dărui plăcere, adică să o folosim cu scopul de a dărui. Așa îmi apăr constant, tot felul de dorințe egoiste, negative, care se trezesc referitor la ceilalți, iar eu trebuie să le acopăr și să le transform în caracteristici de dăruire și iubire, în loc de ură. Noi avansam conform acestui principiu.

După ce am învățat un pic și am înțeles cum Creatorul se joacă cu mine, sunt pregătit să fiu mai aproape de El. Am trecut prin prima fază. Acum sunt conștient de El, Îl înțeleg, și pot cumva să Îi rezist. Am acumulat informații și experiență, și nu mai sunt la nivelul în care era posibil să scape de mine, să mă confuze cu o mică răsuflare. Eu deja înțeleg mai mult, am mai mult autocontrol, am adunat un grup adecvat mie, și m-am înconjurat de prieteni, etc.

În cele din urmă, după ce am învățat câteva caracteristici ale Creatorului, pot să fiu într-o interacție mai complexă cu El, iar El începe atunci să mi se dezvăluie mai mult.

El mi se arată: „Eu sunt aici, și cine ești tu?” Eu sunt și mai rău și mai egoist. Dar încep să înțeleg că toate acestea sunt expresii din interiorul meu, și din asta încep să înțeleg imagina opusă, pozitivă, corectându-mi trăsăturile, care deja au devenit trăsături comune.

Din prima zi a congresului din Sf. Petersburg, 7/12/13, lecția a două

 

 

 

 

 

600.000 de prieteni loiali

Baal HaSulam, în Arvut (Garanția reciprocă): „Prin această responsabilitate colectivă, fiecare membru al poporului era eliberat de grijă nevoilor propriului corp, și putea îndeplini Mitzva ‘Iubeste-ți prietenul că pe ține insuti’ în cea mai mare măsură, și dădea tot ce avea fiecărei persoane nevoiașe, fiindcă el nu mai avea grijă existenței corpului sau, căci el știa cu siguranță că era înconjurat de 600.000 de prieteni loiali, care erau gata să îl aprovizioneze.”

Voi reuși să ajung la garanția reciprocă, doar cu condiția că voi simți securitate personală. Această siguranță vine de la mediul care îmi arată că are grijă de mine așa de mult încât neutralizează în mine orice nevoie de a mă gândi la asigurarea existenței mele. Deci, depind de mediu. Lucrul cel mai important este să găsesc un mediu care mă va influența prin puterea garanției reciproce, astfel anahiland egoul meu și forțându-mă să uit de mine însumi și să îi iubesc pe ceilalți.

Asta înseamnă că totul este în mâinile societății care poate să mă transforme în prietenul tuturor oamenilor, doar dacă eu vreau asta. Este posibil să iei cel mai rău și indisciplinat om, și dacă noi toți îl înconjurăm cu garanție reciprocă, el va fi forțat să ajungă la iubirea celorlalți.

O persoană depinde de mediu 100%. Dar, muncă lui este să oblige mediul să îl influențeze cu ajutorul puterii garanției reciproce. În măsură în care el face acest lucru, în aceeași măsură el devine receptiv să primească de la alții puterea garanției reciproce, și astfel el ajunge la iubirea celorlalți.

Însă, acesta e un cerc închis. Nici măcar cel mai bun mediu nu va reuși să transmită puterea garanției reciproce unei persoane, dacă ea este insensibilă. Noi observăm în interiorul nostru, cât suntem de insensibili la influențele exterioare. În copilărie, părinții noștri încearcă greu să ne influențeze, dar noi îi desconsideram. Deci, o persoană trebuie să influențeze societatea, și în măsură în care face asta, el devine din ce în ce mai sensibil la influența societății.

Influența trebuie să fie reciprocă. Noi nu putem luă oameni obișnuiți, și să îi înconjurăm cu puterea garanției reciproce, pentru că vor deveni și mai mari egoiști. Trebuie să îi educăm astfel încât ei să înțeleagă că asta merge doar așa: Eu a€“ față de societate, și societatea a€“ față de mine. Dar, dacă grupul mă influențează și îmi da puterea garanției reciproce, atunci, asta mă schimbă pe mine și mă direcționează spre iubirea celorlalți.

Din a treia parte a Lecției zilnice de Cabală, 5/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Suntem treji sau suntem încă adormiți?

Întrebare: Cabaliștii spun că atunci când un om descoperă lumea spirituală, el înțelege că toată viața lui anterioară a fost un vis. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Uneori ni se pare că trăim într-un vis. Și uneori, visele sunt atât de puternice și de clare că au un mare impact asupra noastră, uneori mai mare decât ceea ce se întâmplă în viață. Aceste vise au un impact așa de adânc prin sentimentul pe care îl lasă.

Uneori, visul de noapte continuă evenimentele care au avut loc în timpul zilei și este greu de descifrat dacă omul este treaz sau adormit.

Întrebare: De fapt nu ne-am trezit?!

Răspuns: Întrebarea este dacă ne-am trezit cu adevărat sau doar visăm că ne-am trezit?

Dacă ne uităm la realitatea noastră, putem vedea atunci cât de limitați suntem. Percepem această realitate cu cele cinci simțuri: vedere, miros, auz, gust, pipăit și nimic altceva! Poate că sunt alte căi de percepere a realității indisponibile nouă?

Suntem lipsiți chiar și de realitatea percepută de animale. De exemplu, un câine percepe o lume a mirosurilor, un șarpe percepe lumea prin modele de căldură. Șarpele vede imaginea lumii făcută din pete calde și reci, ca pe pixelii de pe un monitor.

Trăim într-o lume în care e posibil să descoperi ceva nou în fiecare minut, dar nu simțim de unde vine. Universul crește, întreaga noastră viață se dezvoltă și, poate că asta are loc după un anumit program? Trebuie să existe un program al Creației?

Vedem că în lume totul are loc după legi clare și neschimbătoare. Dacă în viața noastră au loc unele evenimente întâmplătoare asta înseamnă că n-avem nicio idee de unde vin. Nu există dubiu că acestea au fost rezultatul legitim al unei formule.

Întrebare: Eu sunt în vis sau în viața reală?

Răspuns: Este imposibil de determinat.

Întrebare: Eu văd totuși o cameră în jurul meu, obiecte diverse, oameni?

Răspuns: Poți simți toate acestea la fel de bine și în vis. În vis și în realitate vedem totuși și unele imagini pe care, în acel moment, nu suntem în stare să le determinăm ca fiind reale sau false.

Numai după ce ne trezim putem spune dacă înainte am dormit. Până în prezent, trăim această viață și încă nu ne putem trezi. În această viață visăm că uneori suntem adormiți sau treji și, în afară de asta, nu știm nimic altceva. Poate că sunt niveluri mai înalte de somn și trezire acolo? Cabala vorbește despre astfel de niveluri.

Un om poate obține deschiderea ochilor prin studiul Cabalei și să se ridice la nivelul la care să i se reveleze întreaga realitate. Asta se întâmplă când el înțelege că a fost adormit toată perioada dinainte.

În timpul nostru, în generația noastră, suntem obligați să ne trezim și să ieșim din somnul în care suntem fără să înțelegem scopul vieții noastre. Cabala ne dă metodologia prin care ne putem trezi cu adevărat.

Din Programul radio 103 FM Israel din 8/02/2015