Michael Laitman, în The Times of Israel: “Sensul a fi evreu ”

Am primit un e-mail de la un bărbat care s-a convertit la iudaism într-o sinagogă reformată din Arizona, SUA. Spre consternarea lui a descoperit că convertirea sa nu a fost recunoscută de confesiunile conservatoare și ortodoxe. Drept urmare a început să caute semnificația de a fi evreu și m-a întrebat ce spun înțelepciunea Cabala și Cartea Zohar despre asta.

Pentru început, înțelepciunea Cabala nu are legătură cu corpul unei persoane sau cu acțiunile materiale ale cuiva. Vorbește și se referă doar la dorințele din inima cuiva și cum ne ajută să ne unim unul cu celălalt și cu puterea unității, Creatorul. Drept urmare, înțelepciunea Cabala nu se referă la religia formală a cuiva, ci doar la starea spirituală a cuiva. Cu alte cuvinte, o persoană poate fi evreu și membru al națiunii israeliene la un moment dat şi un gentil (non-evreu) în următorul moment. În același timp, cineva poate fi născut într-o religie complet diferită, totuși poate fi privit ca membru al poporului Israel în sens spiritual. Sper că explicația mea de mai jos va clarifica ce vreau să spun prin aceste afirmații, care știu că vor surprinde pe mulți.

Cuvântul ebraic pentru „evreu” este Yehudi, de la cuvântul yechudi[unic sau unit]. Unitatea este inima și sufletul iudaismului și în special unitatea deasupra diferențelor și diviziunilor. Regele Solomon a spus (Proverbs 10:12): „Ura stârnește ceartă, iar dragostea va acoperi toate crimele”. Cartea Zohar (porțiunea Aharei Mot) descrie relația dintre unirea tocmai mai presus de ură și ceea ce înseamnă aceasta pentru întreaga lume: „‘Ce bine și cât de plăcut este ca și frații să locuiască împreună.” Aceștia sunt prietenii, ‎ întrucât stau împreună nedespărțiţi. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare între ei. Apoi se întorc să fie în iubire frățească.‎ … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în iubire și afecţiune înainte, nu vă veți despărți de acum încolo… și prin meritul vostru va fi pace în lume”.

Strămoșii poporului Israel s-au unit atât de profund încât au devenit ca unul, sau așa cum a descris marele comentator RASHI „ca un singur om cu o singură inimă”. Numai odată ce au atins acea unitate profundă, ei au fost proclamați națiune, unindu-se cu puterea de dăruire la care ne referim drept Creator, și unii cu alții. Odată ce au atins acea unitate, li s-a poruncit să conducă lumea către unitate, așa cum a descris-o Profetul Isaiah (42:6-7)„Te voi pune ca… lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii orbi, să scoateţi prizonierii din temniță și pe cei ce locuiesc în întuneric din închisoare.”‎

Într-adevăr, dacă examinăm strămoșii întemeietorilor națiunii israeliene, vom descoperi că cei mai mari dintre ei aveau rădăcini non-evreiești. Au atins măreția pentru că au unit oamenii, nu datorită vreunui privilegiu ancestral. Avraam, întemeietorul neamului nostru nu s-a născut evreu; naţiunea nu a existat înainte de vremea lui. Soția lui Moise, Sefora a condus femeile poporului lui Israel împreună cu sora lui Moise, Miriam după ce au ieșit din Egipt și au trecut Marea Roșie. Rabbi Akiva cel mai mare înțelept după Moise, ai cărui discipoli au scris Cartea Zohar și Mishnah (baza iudaismului), s-a născut din părinți care nu s-au născut evrei.

Un altul dintre cei mai mari discipoli ai rabinului Akiva, rabinul Meir, care este al treilea înțelept cel mai frecvent menționat în Mishnah și a cărui soție Bruriah este citată în Gemara, descinde din împăratul roman Nero. Și ultima în această listă, dar cu siguranță nu în ultimul rând, Ruth moabita, eroina poveștii biblice, a fost străbunica celui mai mare rege al Israelului, regele David și a cărei dinastie au fost regii poporului Israel timp de secole, în cele mai mari vremuri ale Israelului.

Prin urmare vedem de ce înțelepciunea Cabala nu acordă atenție strămoșilor fizici. Dacă o persoană crede că unitatea tuturor oamenilor este valoarea supremă, că orice altceva este secundar ei, și se străduiește să unească toți oamenii „ca un singur om cu o singură inimă” în sens spiritual, acea persoană este considerată un membru al poporului lui Israel.

Din perspectiva spirituală, așa cum o vede înțelepciunea Cabala, a fi evreu nu are nimic de-a face cu culoarea sau crezul cuiva. Singurul „test” este dacă cineva se străduiește pentru unitate sau pentru egocentrism. Atât timp cât cineva alege unitatea, este Israel. Dacă ați urmărit vreodată una dintre lecțiile mele, veți vedea că am studenți din toată lumea și din orice etnie și mediu. Singurul lucru care ne unește pe toți este aspirația noastră de a ne uni mai presus de toate diferențele. Acesta este poporul spiritual al lui Israel.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce simțim o oarecare ușurare după ce plângem?

Răspuns: În lumea corporală, aceasta este ușurarea psihologică a organismului nostru animal de tensiunea nervoasă. În spiritualitate, când cineva plânge, el găsește simpatie de la Creator în asta. Plânsul lui este ca și cum ar ridica MAN (rugăciune). Apoi primește ajutor de sus și își poate îmbrăca cererile într-o formă specifică corectă.

Întrebare: Se spune că în spiritualitate plânsul este purificare. Ce trebuie să purificăm?

Răspuns: Prin intermediul acestuia omul începe să dobândească ecranul și lumina reflectată. El poate înțelege și accepta corect atitudinea Creatorului față de el.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Carne de cultură – un pas sensibil pentru civilizație ”

Un articol de ziar care mi-a fost trimis săptămâna trecută declara: „U.S. Food and Drug Administration (FDA) a aprobat primul său produs din carne cultivată în laborator ca fiind sigur pentru consumul uman… Produsul este un pui „fără sacrificare” , crescut din celule cultivate, care ar putea fi lansate publicului în câteva luni.” Dacă această dezvoltare este comercializată cu succes și dacă sunt menținute condițiile adecvate pentru producerea cărnii sigure și sănătoase și există un mare „dacă” în jurul acestei ultime condiții, atunci sunt pentru asta.

Astăzi, majoritatea oamenilor trăiesc în orașe. Rareori văd legătura dintre alimentele pe care le cumpără din supermarket și de unde provine. Dacă legumele pe care le mănâncă sunt cultivate fără pământ sau dacă carnea pe care o cumpără provine mai degrabă de la o fabrică decât de la un animal care a fost sacrificat pentru a o produce, nu cred că le pasă. De fapt, mulți oameni ar fi bucuroși să audă că produsul din carne de pui pe care l-au cumpărat nu provine de la un pui adevărat și că nicio pasăre nu a fost sacrificată pentru a le pregăti cina.

În plus, având în vedere costul creșterii vitelor și păsărilor de curte, carnea și puiul cultivate în laborator vor fi probabil mai ieftine de făcut și mai ieftin de cumpărat. Pentru mulți oameni, mâncarea sănătoasă este un lux, așa că poate că acest lucru o va face puțin mai accesibilă.

De asemenea, există un beneficiu clar pentru mediu în producerea cărnii de cultură, cultivată în laborator, în comparație cu carnea care provine de la animale. Animalele au nevoie de zone de pășunat, care nu numai că epuizează vegetația, ci și distrug habitatul natural al faunei sălbatice.

Într-un viitor mai îndepărtat, cred că alimentele cultivate în mod natural vor dispărea cu totul. S-ar putea ca oamenii să cumpere cutii care conțin alimente care nu pot fi recunoscute ca nimic din ceea ce știm astăzi, care nu vor fi nici legume, nici carne, ci cu totul altceva. Nu am nicio problemă cu ele, mai ales că eu însumi nu sunt un mare fan al cărnii. Nu sunt vegetarian, dar nici nu sunt fascinat de carne. Atât timp cât omenirea produce alimente adecvate, nu am nicio problemă să fie produse într-un laborator sau într-o fabrică și nu cred că ar trebui să ne gândim la asta.

Cred că ar trebui să ne gândim la atitudinea noastră față de lucrurile din jurul nostru. Trebuie să învățăm să tratăm totul cu decență și bunătate și să înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt la toate nivelurile, de la mineral, la plantă, la animal și la nivel uman. Dacă înțelegem cât de vitali suntem cu toții pentru perfecțiunea planetei noastre, cum ne completăm reciproc și cum bunăstarea noastră depinde de bunăstarea tuturor locuitorilor Pământului, ne vom comporta corect și va exista o mulțime de mâncare pentru toată lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce Tora are atât de multe interdicții ciudate, cum ar fi consumul de crustacee sau purtarea țesăturilor amestecate?“

În primul rând, este important să înțelegem că Tora nu descrie lumea noastră. Tora este numită „sfințenie”, care în ebraică înseamnă ceva diferit și separat de lumea noastră. Ea explică legile spirituale ale lumii spirituale superioare și astfel, explică ceea ce este permis și interzis pentru o persoană care se află în lumea spirituală, care o atinge și o percepe.

Trăim într-un fel de bule, ale cărei legi nu le înțelegem cu adevărat. Învățăm câte puțin despre legile din științele lumii noastre, cum ar fi fizica și chimia, dar nu suntem familiarizați cu legile reale.

Tora, sau Înțelepciunea Cabala, descrie legile spirituale care devin revelate ca forțe ale naturii superioare. Natura superioară este numită „forța de dăruire” sau o forță altruistă, iar natura lumii noastre este forța de primire sau forța egoistă. Astfel, există o lege foarte simplă a naturii superioare: este interzis să fii egoist.

În natura spirituală superioară, orice acțiune pe care o facem în beneficiul nostru este interzisă, în timp ce orice acțiune pe care o facem în beneficiul altora este numită Mitzva (poruncă).

Despre interdicțiile din Tora, este scris că Hillel i-a spus prozelitului care a venit la el: „Nu face altora ceea ce tu urăști”. În legătură cu Mitzvot, acțiunile de corectare pe care le facem în spiritualitate, cei care sunt în atingere spirituală, care au revelat lumea spirituală, au o imagine clară a ceea ce este permis și interzis. În lumea noastră însă, nu este atât de clar. De exemplu, o persoană obișnuită din această lume nu vede ce fel de încălcare sau rău comite atunci când aprinde o lumânare sau o lampă în ziua de Sabat – și nici nu ar trebui.

Pe scurt, în natura spirituală superioară, este interzisă folosirea ego-ului și este permisă folosirea forței dăruirii și iubirii.

Bazat pe videoclipul „Care sunt interdicțiile din Tora?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman. Fotografie de Taylor

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Plânsul este un mod de a exprima sentimentele. Care este diferența dintre lacrimile spirituale și cele egoiste?

Răspuns: Lacrimile spirituale apar din faptul că omul nu poate îmbrăca atitudinea Creatorului față de el în mod corect. În cazul nostru, plânge pentru că nu are posibilitatea de a-și îmbrăca emoțiile în mod corect.

Putem spune că în lumea spirituală omul plânge pentru alții, pentru faptul că nu poate iubi și dărui, iar în lumea noastră pentru faptul că nimeni nu-l iubește, că nu este împlinit.

KabTV „Stări spirituale” 06.11.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune că omul produce aproximativ 60 de litri de lacrimi în timpul vieții.

Răspunsul meu: Dar nu mai sunt lacrimi de mâhnire sau bucurie, care sunt rezultatul unor experiențe, ci lacrimi necesare pentru spălarea ochilor.

Întrebare: Da, probabil că toate datele au fost amestecate în timpul cercetării. Interesant este că oamenii pot plânge de la naștere până la moarte de zeci de mii de ori, inclusiv plânsul din copilărie și din toate stările noastre ulterioare.

Oamenii de știință germani au estimat că femeile pot plânge de la 60 la 70 de ori pe an, în timp ce bărbații o fac de zece ori mai puțin. Ei au stabilit că bărbații plâng în medie 2 până la 4 minute, iar plânsul femeilor poate dura mult mai mult.

Care este diferența spirituală dintre lacrimile feminine și cele masculine?

Răspuns: Nu pot spune că există o diferență în lumea spirituală, deoarece o femeie și un bărbat sunt structuri ușor diferite acolo faţă de ​​lumea corporală.

În lumea noastră este clar de ce lacrimile femeilor și bărbaților sunt atât de diferite. O femeie experimentează totul mai mult din punct de vedere emoțional în exterior, iar un bărbat experimentează totul mai emoțional în interior. Prin urmare, lacrimile femeilor, bărbaților și copiilor diferă în niveluri – de pragul experienței. Toate se manifestă în moduri diferite: mai des, mai rar, mai profund, sub diferite forme.

Cu toate acestea, în lumea spirituală, nu există nicio diferență între lacrimile masculine și feminine. Adică manifestarea externă are o anumită formă, dar nu există deloc diferență interioară. Nu există nicio diferență între un bărbat spiritual și o femeie spirituală în revărsarea lacrimilor.

KabTV “Stări Spirituale” 06.11.2022

Filed under: Educatie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum vom ajunge să clarificăm gândul despre creație. Cu siguranță, „Sfârșitul lucrării este în gândul inițial”. Chiar și la oamenii din lumea corporală, cu multele lor gânduri, sfârșitul lucrării este în gândul preliminar (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Restricție și linie”, Observație interioară, capitolul 1, punctul 10).

Gândul creației este să dezvăluie marile dorințe din toate ființele create și să le umple cu ceea ce își doresc.

Cu alte cuvinte, gândul Creatorului este să încânte ființele create.

Întrebare: De ce nu simțim acest gând?

Răspuns: Îl simțim într-o oarecare măsură. La urma urmei, simțim dorința de a ne bucura, dar într-o doză foarte mică.

Dorința de a dărui în Emanator naște în mod necesar dorința de a primi în emanat și este vasul în care ființa emanată primește abundența Sa.

Deoarece Creatorul este dorința de a dărui, rezultatul este că dorința de a primi apare automat în creație conform legii cauzei și efectului.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 130.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Permiteți-mi să o explic în sufletele oamenilor, care sunt de asemenea spirituale: Se știe că forma legii spirituale este simplă. Cu siguranță, sunt atâtea suflete câte trupuri, unde sufletele strălucesc. Cu toate acestea, ele sunt separate unul de celălalt prin diferența de formă dintre fiecare din ele. (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, Punctul 4, „Restricție și linie”, Observație interioară).

Întrebare: Ce înseamnă că există suflete și că fiecare suflet are un fel de corp?

Răspuns: Dorinţa în sine nu înseamnă nimic. Dar forma ei, adică spre ce tinde și cu ce vrea să fie împlinită, determină însăși esența dorinței și obiectul în care se manifestă.

Întrebare: Baal HaSulam scrie: Există tot atâtea suflete câte trupuri sunt, în care sufletele strălucesc. Ce înseamnă că „sufletul strălucește în trup”?

Răspuns: Ideea este că dorința, care determină întreaga calitate a corpului, poate varia; poate scădea, crește și lua diferite forme și tipuri. Astfel, tot timpul are loc un fel de evoluție, ca o schimbare a formei dorinței în dimensiunea sau în caracterul ei. În acest fel toate dorințele diferă unele de altele.

Dorința interioară este definită ca suflet. Aceasta determină, de asemenea, care este esența acestui obiect și ce anume dorește – dacă dorește să primească de dragul său, de dragul altora, să dăruiască de dragul său sau pentru alții, sub ce formă și așa mai departe. Toate acestea separă sufletele unele de altele și le fac diferite prin distanța dintre ele funcție de calitate și cantitate.

Împlinirea sufletului se numește lumină. Se dovedește că, dacă dorințele sunt umplute cu ceva, de exemplu cu suferință sau cu plăcere, atunci aceasta se numește lumina sufletului.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 10/30/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi explicat că în procesul de studiu al Cabalei, omul trece prin experiențe în care linia stângă se deschide în mod constant și este nevoie să o depășești tot timpul. Ce îl ține? Ce-l împiedică să plece?

Răspuns: Nivelul de dezvoltare. Desigur, poți să mergi undeva în sat și să trăiești o viață obișnuită sau să devii îngrijitor de cale ferată — 20 km acolo, 20 km aici, să verifici șinele, să strângi piulițele pe traverse.

Poți trăi așa? Acolo nu ai internet sau ziare, doar radio. Stai și asculți ceva. Asta este tot. În schimb, ai o viață liniștită, bună.

Vei dezvolta o mica gradină de legume în jurul tău plus un salariu; dintr-un tren care trece uneori vi se vor arunca produsele pe care le-ați comandat. Vei trăi liniștit departe de toată lumea. Ce ar putea fi mai bun? Te plimbi prin pădure cu o pușcă, pescuieşti în lac, asculți cântarea păsărilor. Ce s-a întâmplat? De ce nu te poți limita la asta?

Comentariu: În primul rând, este o separare de alți oameni.

Răspunsul meu: De ce ai nevoie de alți oameni? Ce iti dau ei? Uită-te la ce se întâmplă aici. De ce ai nevoie să stai în acest „troc cu gunoi”?

Pur și simplu nu poți face altfel. Nu pentru că nu ai crescut într-o casă cu poartă, ci pentru că, conform dezvoltării tale interioare, nu mai poți trăi într-o astfel de stare. Așa te dezvoltă natura.

Uite ce se face cu orașele. Într-un secol, populația unui oraș cu un milion de locuitori a crescut la 20 – 30 de milioane și nu există limită pentru aceasta.

Astăzi, omul nu poate trăi departe de ceilalți. Acesta este modul în care programul creației este special conceput pentru a forța oamenii să se conecteze, astfel încât să lucreze împreună asupra egoismului lor comun în conexiunea corectă unul cu celălalt și să folosească metoda de influență a luminii superioare pentru a se corecta.

KabTV “Am primit un apel. Atenție, Cabala” 19.10.2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Cine este o regina a frumuseţii?”

Pentru prima dată din 1950, nu va avea loc nici un concurs de frumusețe Miss Israel în Israel, iar Israelul nu va trimite un concurent la concursul Miss Univers care va avea loc în Statele Unite în ianuarie. Potrivit  i24 News, decizia „a stârnit multe reacții, unii deplângând sfârșitul evenimentului, în timp ce alții s-au bucurat. În ultimii ani”, continuă povestea, „concursul a fost criticat pe motiv că femeile sunt judecate doar după aspectul lor fizic”.

Eu simpatizez cu criticii. Nu cred că lungimea picioarelor unei femei este o etapă pentru frumusețea ei. În plus, cum poate cineva să decidă care este cea mai frumoasă femeie din lume când fiecare rasă și etnie are propriul aspect caracteristic? Cum putem compara standardul japonez de frumusețe cu standardul european de frumusețe și cine poate spune care este mai frumos?

Pentru a pretinde că aceste fete sunt tratate ca orice altceva decât ca obiecte, judecătorii le pun concurenților întrebări stupide, la care nimeni nici măcar nu așteaptă răspunsuri sincere. Dacă ar fi să le credem, am crede că toate fetele și-au dorit pacea mondială și toate sunt profund tulburate de schimbările climatice.

Un student de-al meu mi-a spus că concursul își pierde din popularitate și a întrebat de ce cred că se întâmplă asta. M-am bucurat să aud despre asta; Cred că ar putea fi un semn că ne maturizăm și începem să privim dincolo de fizic.

Este timpul să începi să cauți frumusețea interioară pentru că la sfârșitul zilei, asta îi face pe oameni fericiți. Când cauți frumusețea interioară a unei femei, vei descoperi că nu o poți măsura. Acest lucru este valabil nu numai pentru femei, ci și pentru toți oamenii. Când le cauți frumusețea, aceasta este întotdeauna ascunsă.

Frumusețea unei persoane evoluează în timp. Este definită de conexiunile cu alți oameni și cu mediul. Oamenii frumoși sunt oameni grijulii, oameni care simpatizează cu durerile și greutățile altora și vor să-i ajute să se simtă mai bine.

Astfel de sentimente sunt un dar, însă le putem dezvolta și noi. Odată ce recunoaștem cât de egoişti suntem, putem învăța să ne schimbăm.

Nu este un proces pe care cineva îl poate face singur, dar dacă noi ca societate decidem că ne-am săturat de cultura “Eu! Pe mine! Mie!* vom putea să învățăm să gândim mai mult în termeni de “Noi!” și mai puțin în ceea ce privește “Eu!”. Cu siguranţă este un mod mai bun de a promova pacea mondială decât desfășurarea concursurilor de frumusețe Miss Univers.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→