Trebuie să dăm un exemplu întregii lumii prin ceea ce ce realizăm dacă folosim cunoștințele Cabalei pentru a uni, nici măcar masele, ci câteva zeci de mii de oameni.

Cât de bine, aerisiți și spirituali vor începe să se simtă. Ce interacțiuni bune se vor dezvolta între ei. Pe măsură ce va crește siguranța și curățenia în zonele în care locuiesc, vor exista mai puține boli și mai puține probleme cu copiii. Chiar și banii pe care îi au vor fi deodată suficienți pentru toate. Omul, fără a schimba nimic, nu va mai avea probleme.

Lumina superioară care se manifestă între noi va începe cumva să medieze totul și să liniștească. Și oamenii vor fi de acord cu asta și vor fi mulțumiți. Vor înceta să fie bolnavi, vor începe să zâmbească. Așa descrie Baal HaSulam viitoarea societate în articolul său „Ascunderea și dezvăluirea feței Creatorului”. Putem ajunge la asta.

Putem face oamenii fericiți? Aș da tot ce știu și înțeleg pentru asta.

Astăzi, pentru majoritatea țărilor, aceasta ar fi o metodă de salvare. Și mâine va fi la fel pentru întreaga lume.

KabTV „Am primit un apel. Două moduri de dezvoltare a umanității” 19.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că îi spui unui student „Fă asta” și apoi literalmente, după o perioadă scurtă de timp, îi spui: „Ce faci?” Acțiunile tale se contrazic.

Răspuns: Doar ți se pare, funcție de cum auzi. Nu spun lucruri opuse, dar tu percepi contrariul. Pentru mine este la fel.

Există un exemplu foarte clar în Tora când Creatorul îi promite lui Avraam: „Voi face din fiul tău temelia tuturor generațiilor spirituale de pe Pământ”. Și cinci minute mai târziu El spune: „Sacrifică-l”. Cum putem compara aceste două evenimente și să spunem că sunt același lucru?

Întrebare: Atunci cum pot să te ascult în acest caz?

Răspuns: Exact așa, așa cum a ascultat Avraam. Numai el a avut ocazia să se ridice deasupra acestor două evenimente – nu cu mintea lui pământească, ci mai degrabă cu mintea sa spirituală, cu credința deasupra rațiunii, adică în calitatea dăruirii – pentru a vedea că este același lucru.

Prin urmare, nu este necesar să spunem că profesorul greșește. La urma urmei, în același timp, te îndepărtezi de oportunitatea de a te ridica la un nou nivel de rațiune în care contrariile se unesc și nu se distrug sau se anulează reciproc.

Acesta este momentul celui mai înalt adevăr, la care nu ne putem ridica cu creierul uman. Dar tocmai acesta este punctul prin care poți trece, ca printr-un zid. Se va îndepărta brusc și vei trece.

KabTV „Am primit un apel. Confidențial” 12.10.2013

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă pentru tine Sabatul?“

Sabatul este starea de sfârșit de corectare a ego-ului, vârful dezvoltării noastre, în care totul funcționează într-o manieră ideală, numai în direcția dăruirii, oferirii, împlinirii și iubirii de ceilalți.

Interdicțiile din Sabat discută despre acțiuni pe care ni s-a permis să le facem înainte de sfârșitul corectării ego-ului, când încă nu era în totalitate pentru a dărui. Am fost odată într-un sistem numit „sufletul lui Adam HaRishon”, în care toți eram strâns legați prin fire de dăruire și iubire ca unul. Sistemul s-a spulberat printr-o acțiune numită „păcatul Arborelui Cunoașterii”. A fost o acțiune în care am început să dorim să primim egoist, numai în beneficiul nostru personal. Conexiunile din interiorul acelui sistem și dintre părțile sale s-au spulberat și tot ceea ce a avut loc de atunci este ca noi să reconectăm părțile acelui sistem la starea la care se aflau înainte de distrugere.

Există o confuzie între părți, deoarece acestea au căzut și s-au amestecat unele cu altele și trebuie să analizăm fiecare dorință a noastră, care este rezultatul acelei zdrobiri: la ce este raportată? Este în favoarea sau împotriva conexiunii? Ce fel de conexiune există între aceste dorințe? Ce fel de constelație ar trebui să fie? Aceasta este munca noastră pe o perioadă de ceea ce numim „6.000 de ani”.

Sabatul este numit „ziua sfârșitului corectării” unde toate dorințele se interconectează într-o conexiune ideală. Este o restaurare perfectă a sufletului lui Adam HaRishon la forma corectată în care era înainte de sfărâmare.

Interdicțiile din Sabat provin din aceea că Sabatul este o stare complet corectată, iar într-o stare perfectă nu este loc de muncă suplimentară, deoarece totul este deja corectat. Adăugarea într-o astfel de stare nu ar putea decât să aducă ruină, motiv pentru care există interdicții de a efectua tot felul de lucrări în Sabat, fie ele mici sau mari.

Bazat pe videoclipul „Ce este Sabatul?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Stânga a dispărut”

Dacă priveşti la liderii care au întemeiat Statul Israel, vei descoperi că cei mai mulți dintre ei au fost socialiști, sioniști care s-au străduit să implementeze ideologia socialistă a stângii în statul evreu incipient. David Ben-Gurion, Chaim Weizmann, Berl Katznelson și alți lideri și gânditori de seamă erau toți socialiști. Mai mult, majoritatea olim (imigranților în Israel) care au venit înainte de fondarea oficială a Statului Israel în 1945 au fost socialiști sau chiar comuniști. În consecință, socialismul a fost ideologia predominantă în primii ani ai Israelului.

În cele din urmă, poporul israelian își va da seama că o singură ideologie poate domina poporul Israel: unitatea mai presus de toate diferențele. Aceasta a fost ideea care i-a determinat pe strămoșii noștri să fondeze națiunea, iar aceasta este rădăcina noastră, miezul națiunii noastre. Când ne vom întoarce la ea vom găsi unitate, pace și recunoaștere din partea lumii.

Alegerile generale care au avut loc la 1 noiembrie au demonstrat cât de departe s-a transformat Israelul față de acei primi ani. La aceste alegeri, Partidul Laburist a câștigat doar 4 din 120 de locuri în Parlamentul israelian, Knesset. Partidul său frate, Meretz, care este considerat puțin mai de stânga decât Partidul Laburist, nu a reușit să treacă pragul electoral și a fost șters de pe harta politică. Cele două partide care pretind să reprezinte centrul stânga, Yesh Atid și Partidul Unității Naționale, nu promovează socialismul sau vreuna dintre valorile stângii clasice, lăsând socialismul fără susținători proeminenți. Stânga, se pare că a dispărut.

Într-adevăr, nu există Stânga în Israel. Nimeni nu luptă pentru drepturile sau bunăstarea muncitorilor, a proletariatului; nimeni nu luptă pentru educație gratuită, pentru îngrijire medicală gratuită și decentă sau pentru locuințe echitabile; și nimeni nu luptă nici măcar pentru securitatea alimentară pentru cei defavorizați. Israelul a devenit un stat capitalist, iar cei care pretind că vorbesc pentru stânga și pentru muncitori sunt chiar mai capitaliști decât cei care se prezintă deschis ca fiind capitaliști. Din Stânga nu mai rămân decât sloganuri goale pe care nimeni nu le crede. Acesta este motivul pentru care atât de puțini au votat partidele care pretind că îi reprezintă.

Stânga merită credit pentru rolul său semnificativ, chiar esențial în înființarea Statului Israel. Deși instituțiile la nivel național pe care Partidul Laburist le-a fondat – sindicatul, serviciile de sănătate, cooperativa de consumatori, firma de construcții de locuințe, firma de inginerie civilă – erau monopoluri care controlau tot ce se întâmpla aici, ele au construit cu adevărat statul evreu. Cu toate acestea, ei și-au asigurat și dominația politică a Partidului Laburist timp de decenii. Îmi amintesc că Shimon Peres a spus odată că atât timp cât Partidul Laburist are Kupat Holim(compania de asistență medicală) ei vor rămâne la putere.

Problema a fost că, în cele din urmă ideologia a devenit un instrument pentru ceea ce își doreau cu adevărat Laburiştii: putere și control. Așa cum se întâmplă în fiecare țară în care stânga este la putere, și în Israel ideologia a căzut pradă foamei de putere. Natura umană este mai puternică decât orice ideologie și în absența unei puteri de echilibrare, o idee care își propune să îmbunătățească viața oamenilor devine un instrument pentru tiranie. Aroganța stângii și iluzia de invincibilitate i-au cauzat în cele din urmă decăderea și dispariția finală.

În același timp, dispariția Stângii a făcut și Dreapta să dispară. În absența unei contra-ideologii, nu era nevoie să se mențină și să se perfecționeze ideologia dreptei și de asemenea, a devenit amorfă și dizolvată. Ceea ce rămâne din cele două viziuni asupra lumii sunt doar abordări tactice ale conflictului israeliano-palestinian.

Cred că nu va exista o renaștere a acestor ideologii, cel puțin nu în Israel. Declinul va continua până când ne vom da seama că nu ar trebui să divizăm deloc societatea, pentru că societatea este indivizibilă, iar orice încercare de a face asta provoacă doar ură.

În cele din urmă, poporul israelian își va da seama că o singură ideologie poate domina poporul Israel: unitatea mai presus de toate diferențele. Aceasta a fost ideea care i-a determinat pe strămoșii noștri să fondeze națiunea, iar aceasta este rădăcina noastră, miezul națiunii noastre. Când ne vom întoarce la ea, vom găsi unitate, pace și recunoaștere din partea lumii.

Israelul nu ar trebui să fie împărțit în partide. Orice lucru care conține cuvântul „parte” este în mod inerent greșit pentru poporul Israel. Cuvântul dominant pentru noi trebuie să fie „unitate”, iar orice efort de a promova unitatea și solidaritatea la nivel național va îmbunătăți situația noastră și va primi sprijinul lumii. Acesta ar trebui să fie singurul nostru obiectiv.

Filed under: Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De regulă, mai tot timpul, o persoană vorbește cu sine însăși. Cu cine vorbește: cu ego-ul său sau cu forța superioară? Cum pot să-mi dau seama dacă vorbesc cu mine însumi sau cu Creatorul?

Răspuns: Vorbești cu oricine îți închipui. Poate fi vorba de prieteni apropiați sau îndepărtați, rude, părinți, Creatorul, o forță rea, o forță bună, nu contează ce. Pe oricine îți imaginezi este cel cu care comunici.

Întrebare: De fapt, dacă nu ar exista pauze între vorbiri, ci doar sunete constante, nu ne-am auzi deloc. De aceea sunt importante pauzele?

Răspuns: Corect. Este foarte interesant să urmărești emisiunile TV în care se întâlnesc mai mulți politicieni; fiecare vorbește fără să fie atent la celălalt; este un zgomot continuu și constant. Acest lucru este tipic pentru ei.

Dar oamenii obișnuiți încă mai comunică în așa fel încât să-și dea unul altuia posibilitatea de a vorbi și de a se exprima cumva. Procedând astfel, ei își arată respectul unul față de celălalt.

De fapt, pauza, tăcerea și apoi vorbirea sunt ca și cum ai inspira și expira. Acestea sunt părți naturale necesare.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 23/10/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ca și cabalist, pe lângă mintea materială, mai ai o parte suplimentară. Se bazează în mod specific pe aceasta, că te afli în înțelegerea, așa cum spui, a minților animalice ale oamenilor?

Răspuns: Evident. La urma urmei și eu exist în ele.

Întrebare: Și cum poți să juxtapui aceste două fenomene complet opuse?

Răspuns: Corpul meu funcționează în această lume, prin el înțeleg oamenii. De aceea exist în ea.

Corpul este un adaptor al „eu”-ului meu intern superior la această lume. Corpul înseamnă mintea mea, inima, sentimentele, înțelegerea, informațiile acumulate și toate celelalte. Totul este o adaptare la această lume, la ceea ce spun acum, la ceea ce fac și așa mai departe. Și, pe lângă asta, am și un alt nivel, o minte mai înaltă. Toată lumea trebuie să o aibă. Natura ne va conduce spre asta.

Din „Am primit un apel. Mintea următoarei dimensiuni” de la KabTV 9/7/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că dacă vorbești cu Creatorul, este bine, dar dacă Creatorul vorbește cu tine, atunci ar trebui să mergi la medic.

Pate Creatorul să îți vorbească? Auzi un fel de voce?

Răspuns: Este adevărat. Ambele lucruri au loc în Cabala. Cu toate acestea, vocea Creatorului nu este o voce, ci un sentiment că primești un impuls extern.

Întrebare: În ce măsură poate cineva să susțină clar că așa stau lucrurile? Există vreo modalitate de a verifica că nu ești într-un fel de iluzie?

Răspuns: Nu există nicio modalitate de a verifica. Depinde doar de cât de corect descrie omul conexiunea comună cu Creatorul.

KabTV “Stări Spirituale” 23.10.2022

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: A existat un povestitor pe nume Serghei Kozlov. A scris basmul „Ariciul în ceață”, din care a fost realizat un film de animație de Yuriy Norshteyn. Este considerată una dintre cele mai bune animații din toate timpurile.

Sunt versuri ca acestea:

“Și astăzi ariciul i-a spus puiului de urs: „Ce bine este că ne avem unul pe altul!”

Puiul de urs a dat din cap.

„Imaginează-ţi că nu sunt aici. Stai singur și nu ai cu cine să vorbești.”

„Unde ești?”

„Nu sunt nicăieri.”

„Nu se întâmplă asta”, a spus Ursul. „Voi da totul peste cap și te voi găsi.”

„Eu nu sunt aici! Nu sunt nicăieri!!!”

„Atunci voi alerga pe câmp”, a spus puiul de urs, „și voi striga: „A-ri-i-i-ciu-u-u-u-le-e-e-!” Și vei auzi și vei striga: „Ursu-u-u-le-e-e-e!””.

— Nu, spuse Ariciul. „Nu sunt nici măcar nicăieri. Intelegi?”

„De ce mă superi?” spuse Puiul de Urs supărat. „Dacă tu nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri. Intelegi?”

Întrebare: Vezi, pe de o parte: „Dacă nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri.” Se spune, parcă într-un mod prietenesc. Cum pot fi fără un prieteni? Pe de altă parte, există o oarecare profunzime acolo!

Spuneţi-mi, ce înseamnă pentru dvs: „Dacă nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri”?

Răspuns: Dacă o persoană nu găsește pe altul în care să se poată vedea, atunci nu se va regăsi. Deci, în cine se va vedea? Ne vedem în alții. De aceea am nevoie de alții ca să mă văd pe mine, chipul meu, caracterul meu și pe calitățile mele.

Doar așa mă descopăr, uitându-mă la ceilalți. Și astfel se dovedește că dacă nu există tu, atunci nu există eu.

Întrebare: Și în percepția realității, dacă nu sunt acolo, atunci nu există nimic. Ce înseamnă „nu există nimic”? Lumea există.

Răspuns: Dar asta a scris Konstantin Balmont: „Pe când trăiesc, universul strălucește. Dacă voi muri, va muri împreună cu mine.”

Întrebare: Dar de unde înțelege că dacă eu nu sunt acolo și tot ce este configurat, această lume, toți acești oameni, că toate acestea dispar și ele?

Răspuns: Totul este în mine.

Dacă nu îl simt pe celălalt – de fapt pe celălalt, din afara mea – dacă nu mă simt în el, atunci nu simt deloc lumea.

Întrebare: Deci trebuie să mă văd întotdeauna prin cineva?

Răspuns: Prin cineva, da.

Întrebare: Și de ce ne vedem atât de urâți acum?

Răspuns: Pentru că ne închidem, ne blocăm, ne limităm și nu vrem să vedem pe nimeni în afară de noi înșine.

Adică văd oglinzi în jurul meu, oglinzi, doar oglinzi. Și văd în ele doar botul meu unic, unul atât de pervers cu tot felul de strâmbături și încruntări. Și nu văd altceva decât asta. Aceasta este lumea mea.

Întrebare: Deci dacă nu las pe nimeni să intre și nu merg nicăieri, atunci sunt înfricoșător? Atunci aceasta este lumea mea, ego-ul meu? Sunt singur?

Răspuns: Mă văd.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 07.02.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ONU poate declara, dar numai noi determinăm ”

Pe 11 noiembrie, Comitetul Politic Special și de Decolonizare al Națiunilor Unite (Comisia a patra) a aprobat șase proiecte de rezoluţie, dintre care unul va „solicita un aviz consultativ de la Curtea Internațională de Justiție cu privire la Israel și Teritoriul Palestinian Ocupat”.

Ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să-l ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Potrivit rezoluției, Adunarea trebuie să „ceară Israelului să înceteze toate măsurile care încalcă drepturile omului ale poporului palestinian”, precum și „să decidă Adunarea să solicite Curții Internaționale de Justiție să emită de urgență un aviz consultativ cu privire la consecințele juridice care decurg din încălcarea continuă de către Israel a dreptului poporului palestinian la autodeterminare, din ocuparea prelungită, așezarea și anexarea teritoriului palestinian ocupat din 1967.”

Comunicatul de presă al ONU a menționat de asemenea, că „reprezentantul Israelului… a spus că apelarea la implicarea Curții va distruge orice șansă de reconciliere între Israel și palestinieni”. Reprezentantul a mai spus că „astfel de rezoluții demonizează Israelul și îi scutesc pe palestinieni de orice responsabilitate pentru situația lor actuală”.

Înțeleg de ce delegatul israelian i-a îndemnat pe delegații statelor membre să nu aprobe rezoluția, deși știa că este un efort fără speranță. El doar își face treaba.

Cu toate acestea, ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să o ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Organizația Națiunilor Unite a fost împotriva statului Israel încă din prima zi. Această rezoluție, care intenționează să condamne încălcările drepturilor omului de către Israel în zonele ocupate în timpul războiului din 1967, nu este altceva decât un pretext pentru a extermina sistematic statul evreu. Acesta este motivul pentru care în 1955, cu mult înainte de războiul din 1967, când prim-ministrului David Ben-Gurion i s-a spus că ONU se va opune unei campanii militare sugerate în Gaza, el a răspuns: UM shmum (lit. ONU [este] nimic).

Dacă pe de altă parte, Israelul va răspunde până la urmă, trebuie să precizeze fără echivoc faptele:

1. Singura cartă pe care toate cele trei credințe avraamice o recunosc, Biblia, scrie că Țara Israel este țara poporului lui Israel.
2. Fiecare dovadă istorică găsită vreodată susține că țara lui Israel a fost țara istorică a părinților noștri, inclusiv desigur, Muntele Templului.
3. Nu există nici un text care să menționeze un popor palestinian în această țară (filistinii nu sunt palestinieni și cu siguranță nu au nicio legătură cu Ierusalim sau Iudeea și Samaria).
4. Numele Palestina a apărut foarte târziu în istorie: a fost dat Iudeii în secolul al II-lea e.n. de către romani după ce au zdrobit revolta evreiască de la Bar Kokhba. Procedând astfel, ei au încercat să șteargă toate urmele prezenței evreiești în țară, astfel încât evreii să nu încerce să se întoarcă la el. Cu toate acestea, conform Prof. de Istorie Louis Feldman, rabinul Akiva a mărturisit în secolul al II-lea că evreii din diaspora se refereau încă la pământ ca Eretz Israel [Țara Israelului].
5. Dacă vor fi făcute cereri teritoriale, atunci, conform celor scrise în Biblie și a ceea ce a fost găsit de arheologi, Israelul ar trebui să se întindă de la Nil în Egipt până la Eufrat în Irak.

Nu am nicio reținere să cred că lumea va fi de acord cu astfel de cereri, dar cred că ar trebui să încetăm să ne cerem scuze. În schimb, ar trebui să insistăm asupra drepturilor noastre și – și mai important – să facem ceea ce am venit aici să facem: să ne unim între noi și să devenim o națiune model, o națiune a solidarității, a responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți ca faţă de noi înșine, tocmai moștenirea poporului nostru.

Prezența noastră în această țară nu depinde de o rezoluție ONU sau de alta, de teroarea arabilor sau de armele noastre sofisticate. Prezența noastră aici depinde de ceea ce tocmai am spus – de unitatea noastră internă. Prin conexiunea noastră, vom determina nu numai soarta noastră, ci și soarta lumii.

Aceasta nu este ideea mea, ci ceea ce au scris înțelepții noștri de la înființarea națiunii noastre. Este ceva pe care fiecare evreu simte, chiar dacă subconștient, și pe care orice antisemit simte, de asemenea, chiar dacă nu recunoaşte. Acesta este motivul pentru care poporul evreu a conceput termenul de Tikkun Olam(corectarea lumii) și a făcut din acesta cel mai înalt obiectiv moral al unei persoane evreiești. De fapt, unii evrei definesc nivelul de evreime prin angajamentul față de Tikkun Olam, deși disputele cu privire la semnificația termenului sunt adesea atât de profunde încât prelungesc corectarea lumii, deoarece împiedică unitatea evreiască.

Și antisemiții consideră că evreii trebuie să corecteze lumea. S-ar putea ca ei să nu o exprime în acest fel, deși unii precum Henry Ford chiar au făcut-o, dar faptul că antisemiții dau vina pe evrei pentru nenorocirile lumii implică faptul că ei cred că evreii sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă în lume – pentru mai bine sau mai rau.

În concluzie, nu cred că Israelul ar trebui să ignore cu totul ultima etapă de antisemitism ONU. Cred că ar trebui să-l folosim ca o reamintire a urgenței de a ne uni. Nu trebuie să răspundem la rezoluția reală, ci pur și simplu să facem ceea ce trebuie să facem: să ne unim între noi și astfel să punem capăt problemelor noastre interne, necazurilor noastre cu vecinii și toată ura din întreaga lume, deoarece lumea va urma națiunea model, așa cum au sperat Ford, Shulgin și alți antisemiți să vadă de la poporul evreu.

*Pentru mai multe despre cum ar trebui să se raporteze Israelul la prejudecata anti-Israel, citiți cea mai recentă publicație a mea, Noul Antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În timpul pandemiei, una dintre cele mai mari probleme a fost incapacitatea de a se îmbrățișa — între rude, părinți și copii și așa mai departe. Așa că în Țările de Jos, au apelat la vechea idee de a îmbrățișa vacile. Ferme întregi au fost pregătite pentru îmbrățișarea vacilor. Vacile erau liniştite, iar oamenii le îmbrăţişau o jumătate de oră. Temperatura corpului vacii este puțin mai ridicată, iar bătăile inimii lor sunt ușor mai scăzute, ceea ce îi face pe oameni să se relaxeze. O persoană ar putea sta o oră îmbrățișând o vacă. După aceea, ni se spune, vacile trebuiau să se odihnească două-trei ore.

Răspuns: Asta este sigur.

Întrebare: De ce trebuie o vaca să se odihnească după îmbrățișările oamenilor?

Răspuns: Atât de multă energie negativă se acumulează în ea! Transferăm energie la vacă. Trec peste toate temerile, grijile, frământările interioare și anxietatea — trec peste toate.

Mai mult, acestea pot fi unele dintre cele mai înalte analize ale mele despre ceva aproape cosmic, iar vaca simte. Nu are interes pentru subiect; preia sentimentele în sine, vibrațiile.

Întrebare: Ne purificăm pe seama vacii și lăsăm totul acolo?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se întâmplă același lucru cu copacii, când îmbrățișați copacii?

Răspuns: Nu știu, nu am încercat. Dar cu animalele, este sigur.

Comentariu: Dar se spune că funcționează și cu copacii. Îmbrățișezi un copac și acesta absoarbe totul din tine.

Răspunsul meu: Și se ofilește încet?

Întrebare: Poate. Trebuie să aflăm ce se întâmplă cu acei copaci. Întrebarea este: ce se află în aceste îmbrățișări?

Răspuns: Există un transfer de energie. Energia negativă de la o ființă – vie, vegetală, animală sau umană (nu contează) – către alta.

Întrebare: Dar uneori îmbrățișezi o persoană și te simți bine să fii alături de ea. Oamenii se îmbrățișează tot timpul. De ce este acest lucru în centrul vieții noastre?

Răspuns: Comunicare. Comunicarea la nivel de energie.

Întrebare: Deci, o strângere de mână sau o îmbrățișare, toate acestea sunt necesare?

Răspuns: Dacă provin din inimă, dacă vrei asta, mai degrabă decât să fie un semn de politețe.

Întrebare: Deci nu degeaba se spune că îmbrățișează nu oameni, ci natura, adică animale sau plante. Poate este mai complex cu oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Există grupuri în care oamenii se îmbrățișează tot timpul. Și trebuie să-i dorești constant lucruri bune celeilalte persoane și așa mai departe. Este ceva în asta?

Răspuns: Da, desigur. L-am văzut la multe expoziții: oamenii stau și îi îmbrățișează pe toți.

Comentariu: Da. Își deschid brațele și te îmbrățișează.

Răspunsul meu: Și nu poți să ieși de acolo.

Întrebare:  Acest gând uman – de a transmite căldură altuia, de a transfera toate lucrurile bune altuia – este bun? Salutați o astfel de stare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, de fapt, acesta este transferul de energie. Poate fi pozitiv sau negativ, dar este totuși un transfer de energie. Ce scot din asta? Când dau energie negativă, înțeleg mai mult sau mai puțin că o scutur de pe mine. Dar ce spuneţi despre cea pozitivă?

Răspuns: Dacă ne îmbrățișăm pentru a ne face să ne simțim bine unul pe celălalt, atunci nu contează cine are energie pozitivă și cine are negativă, amândoi câștigăm. Este ca un motor electric. Există plus și minus, dar ar trebui să alterneze și să se completeze reciproc. La fel este și aici.

Întrebare: Deci, chiar dacă plusurile și minusurile s-au terminat, tot e bine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci aprobaţi astfel de îmbrățișări?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ne putem îmbrățișa fără să ne îmbrățișăm?

Răspuns: Sigur. Ne putem transfera energie unul altuia fără contact, fără fir, mental.

Întrebare: Va simți cealaltă persoană că mă gândesc la ea în acest fel?

Răspuns: Bineînțeles că o va simți. Privește pe cineva din spate, uită-te atent la spatele lui; va simți că te uiți la el și se va întoarce.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 01.09.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→