Category Archives: Spiritualitate

De ce ne trădăm unii pe alții

294.4Întrebare: A existat o poveste pe un site rusesc care a dat lista a cine a trădat pe cine și cum și ce au ajuns. Au fost literalmente două mii de comentarii într-o oră, ceea ce arată că există un sentiment în omenire că trădarea este îngrozitoare.

Un exemplu a fost dat de Jack London; era macho, spăla aur pe râuri și așa mai departe. Și a murit de depresie la vârsta de 39 de ani, după ce prietenii l-au trădat. Alte exemple sunt Edith Piaf și cântărețul rus Vladimir Vysotsky. Carol al VII-lea a trădat-o pe Ioana d’Arc. Au fost enumeraţi o mulțime de trădări.

Potrivit psihologilor, până la vârsta de 40 de ani, o persoană poate avea un singur prieten și câteodată nici atât.

Victor Hugo a scris: „Sunt indiferent la înjunghierea inamicului, dar mă chinuie înțepătura unui prieten”.

Când profesorii au întrebat o audiență: „A suferit cineva trădarea?”, toată audiența a ridicat mâinile. Erau studenți, practic copii; prin ce au trecut ei? Dar ei știu deja ce este trădarea.

Există vreo modalitate de a te proteja? Este posibil să te distanțezi? Este posibil să nu suportăm deloc lovitura teribilă a trădării?

Răspuns: Creatorul  ne prezintă astfel de cazuri – romane, povești și povestiri polițiste – cu care nimeni nu ar ieşi vreodată.

Comentariu: Acum aţi transferat totul în liniște celui care organizează totul.

Răspunsul meu: Asta pentru că trebuie să ne apropiem de sursă, până la urmă. Iar sursa trădării nu este o persoană. Este doar un joc jucat de Creator. Creatorul ne aranjează toate aceste experiențe. Iar cele mai reci, care se numesc trădare, sunt tot El.

Întrebare: Cum ne protejăm?

Răspuns: Nu există nicio cale! Numai când ești sigur că ești complet în puterea Lui, te poți acorda cu Creatorul. Dacă te apropii de Creator, Îl studiezi, vrei să fii ca El și vrei să fii aproape de El, atunci nu te poți proteja pur și simplu, ci începi să dobândești aceleași calități pe care le are El și nu îți mai este frică de astfel de teste. .

Întrebare: Să presupunem că am experimentat o trădare teribilă. Abia le suport pe toate; Pur și simplu ardem peste tot și spun, în acest moment sau puțin mai târziu, când furia mea se diminuează puțin, trebuie să direcționez totul către gândul de unde a venit, și nu către cel care m-a trădat?

Răspuns: Către Creator! Ce legătură are un omuleț cu asta?! El este o păpuşă. Iar păpușarul este Creatorul.

Întrebare: Deci trebuie să încep o conversație și să lucrez cu Creatorul? Și să-l las pe acest om care se presupune că m-a trădat? Vreţi să spuneţi că nu m-a trădat?

Răspuns: Nu poți cere nimic de la el! El este o păpuşă! Asta e tot. Și așa te simți calm. Nu vezi oameni trădători sau devotați în jurul tău, nimic și nimeni. Vezi păpuși. Iar Creatorul de sus se joacă cu toți pe un fir și atât.

Întrebare: Spuneţi că atunci când urâm pe cineva, ar trebui să începem să ne schimbăm pe noi înșine și să ne schimbăm atitudinea față de Creator. Si asta este tot?! Aceasta este toată munca noastră?!

Răspuns: Asta este tot. Dar aceasta este partea cea mai grea.

Întrebare: Adică dacă mă pot controla în așa fel încât să-mi îndrept toate eforturile spre a lucra cu Creatorul și numai cu El, atunci totul va începe?

Răspuns: Atunci trebuie să reconstruiești în general ceea ce este adevărul, minciuna, loialitatea și trădarea.

Întrebare: Toate conceptele! Toate conceptele dispar. Acum ați luat și ați eliminat practic conceptul de „trădare”. Se pare că, din cealaltă parte, nu este acolo. Vreţi să spuneţi că nu pot da vina pe nimeni?

Răspuns: Nu. Nu este iubire, nici ură, nici devotament, nici loialitate; nu există nimic din toate acestea.

Întrebare: Ar trebui să direcţionez vectorul spre mine și gata?

Răspuns: Da. Dar este frumos și adevărat, este pur!

Întrebare: Atunci va fi un experiment pur?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar atunci Îl urăsc! În momentul urii mele pentru trădător, spun: „Creatorul o face; El o expune.” Acesta este primul meu sentiment: „Urăsc Creatorul!” E adevarat?

Răspuns: Cu siguranță! Natural! Nu există nicio întrebare despre asta! Dacă urăști pe cineva, acesta este Creatorul. Întotdeauna ai o relație cu El!

Întrebare: Și cum se schimbă ura mea față de Creator?

Răspuns: Facem totul numai cu Creatorul. Suntem în acord numai cu El. Și tot ceea ce ni se pare că suntem într-un fel de relație bună sau rea unii cu alții sunt minciuni pure!

Întrebare: De ce ne face Creatorul asta?

Răspuns: Ca să putem lăsa toată lumea deoparte și să ne ocupăm numai de El. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să fim puri, fie absolut egoiști, fie absolut altruiști. El nu tolerează nimic altceva. Un alt lucru este că toate acestea se numesc deja zgură sau murdărie. Prin urmare, trebuie să ne acordăm doar cu Creatorul și să ne ocupăm doar de El.

Întrebare: Cum se întâmplă această stare a plângerilor mele, a urii și a rugăciunilor mele către Creator, cum ar fi, de exemplu, „Lasă-mă în pace!” – cum ajunge aceasta într-o altă stare, o stare de iubire?

Răspuns: Se transformă în rugăciune; că vreau să văd acțiunile Lui în spatele a tot ceea ce mă înconjoară, atât în ​​mine, cât și în jurul meu, că nu există altcineva decât El!

Întrebare: Este aceasta rugăciunea principală?

Răspuns: Da. Pentru ca El să-mi dezvăluie asta.

Întrebare: Este aceasta schimbarea principală la o persoană? Și astfel schimbă totul, lumea întreagă, totul?

Răspuns: Schimbă totul. Dă totul peste cap! Îmi întoarce capul! Pentru că mereu am crezut cumva că ești conectat la altceva, depinde de cineva și faci altceva. De fapt, nimeni nu face nimic!

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 8/11/22

“Microdzarea — există căi mai bune pentru a creşte creativitatea” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Microdzarea — există căi mai bune pentru a creşte creativitatea

De Alan Rockefeller — Operă proprie, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=83445198

Mi s-a spus că există o nouă tendință – de a lua cantități mici de dietilamidă a acidului lisergic (LSD), ciuperci care conțin psilocibină și alte substanțe halucinogene pentru a îmbunătăți creativitatea și randamentul la locul de muncă. Datele științifice din jurul acestei practici, numite „microdozare”, sunt cel puțin neconcludente. Un studiu a constatat că efectele sunt foarte limitate și apar doar dacă credeți în ele în primul rând. Un alt studiu a găsit unele efecte pozitive, dar a găsit și efecte adverse. Înțeleg nevoia de a ne extinde limitele, de a vedea din exteriorul nostru; există un mare apel la el. Cu toate acestea, există o modalitate mai bună de a face acest lucru și nu implică deconectarea de la realitate, ci opusul ei: o nouă și mai profundă conexiune cu totul.

În loc să ne dezlipim de ceilalți oameni prin droguri, la orice nivel de doză, ar trebui să creștem și să ne adâncim conexiunea cu ei. Procedând astfel, putem începe să vedem lumea „prin ochii lor”, să simțim lumea așa cum o simt ei și să ieșim cu adevărat din noi înșine.

Fiecare persoană trăiește în propria sa lume tridimensională. Când începem să vedem lumea prin ochii altora, obținem dimensiuni nesfârșite ale percepției noastre. Mai mult, realitatea pe care o vedem prin alți oameni mărește și o îmbogățește pe cea pe care o vedem prin proprii noștri ochi. Aceste „universuri paralele” nu intră în conflict, ci mai degrabă se împletesc într-o imagine mai plină și mai completă a realității.

Tot ce trebuie să facem pentru a realiza acest lucru este să ne schimbăm intenția în interacțiunile noastre cu ceilalți. În loc să căutăm să câștigăm de la alții cât de mult putem pentru noi înșine, ar trebui să ne străduim să dăm altora ceea ce putem și când putem. Folosirea acestei tactici ne va dezvălui ce simt ei și cum văd lumea. Singurul lucru care ne împiedică să descoperim aceste noi lumi nesfârșite, care există peste tot în jurul nostru, este intenția noastră de a le exploata mai degrabă, decât de a contribui la ele.

Nu trebuie să ne inversăm atitudinea față de ceilalți dintr-o dată. O putem „microdoza”, începând de unde este mai ușor și cu oamenii mai aproape de noi. Revelațiile pe care le vom descoperi vor fi neapărat și alarmante și iluminatoare. Pe măsură ce progresăm, întreaga noastră viziune asupra lumii se va schimba și percepția noastră asupra realității va fi complet nouă. Este un proces cumulativ, așa că nu trebuie să-l grăbim.

Cu toate acestea, acest proces nu poate reuși singur. Dacă o singură persoană încearcă să-și schimbe atitudinea față de ceilalți, nu va funcționa. Trebuie să existe cel puțin un grup de oameni care să lucreze la asta împreună. Când practică acest lucru între ei, ei se deschid în lumile celuilalt, învață să se simtă unul pe celălalt, se încorporează în lumile celuilalt și întreaga lor percepție se schimbă. Odată ce obțin acest lucru unul cu celălalt, noua lor percepție se va reflecta asupra modului în care văd lumea în general și vor putea să aplice cunoștințele în toate aspectele vieții lor.

“Limitele dezvoltarii tehnologiei” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Limitele dezvoltarii tehnologiei

Contrastul evident dintre realitatea reală și viața pe care am putea-o trăi devine din ce în ce mai dureros. Este dureros pentru că am putea trăi în paradis. În schimb, ne facem viața un iad pe pământ prin propriile noastre fapte.

Pe de o parte, unele părți ale umanității au experimentat toate etapele de dezvoltare, de la epoca de piatră prin epoca bronzului și a fierului, la feudalism și sclavie, la socialism și capitalism, autocrație și democrație. În același timp, alte părți ale umanității sunt blocate undeva în acele trei perioade timpurii. Diferența dintre etapele de dezvoltare în diferite locuri ale lumii creează lacune în fiecare aspect al vieții oamenilor și împiedică progresul umanității.

Într-o astfel de stare, tehnologia oricât de avansată nu poate ajuta. Chiar și acolo unde este introdusă, oamenii o folosesc pentru a se maltrata unii pe alții, mai degrabă decât pentru a ridica umanitatea la înălțimile pe care le-ar putea atinge. Prin urmare, soluția la problemele umanității nu constă în mai multă tehnologie, ci într-o educație adecvată care va ridica umanitatea din barbaria abuzului și anihilării reciproce.

Ceea ce trebuie să se schimbe acum nu este modul în care comunicăm, ci modul în care ne conectăm unii cu alții. Dacă ne ridicăm din atitudinea de belicozitate constantă și încetăm să acționăm ca niște clanuri de oameni ai cavernelor care se luptă pe terenurile de vânătoare, dacă începem să acționăm ca o societate umană globală care am devenit, vom putea maximiza beneficiile tehnologiei de dragul tuturor, a omenirii.

Cred că este deja evident că azi agresiunea nu plătește. Lumea nu mai tolerează bătăușii.

Trebuie să ajungem să vedem că întreaga structură și direcția evoluției sunt către o colaborare și o cooperare sporită. Deși natura a creat forțe contradictorii, în natură nu există războaie; există complementaritate. Fiecare element din natură este dependent de opusul său și-l susține. Dacă am înțelege acest lucru, am culege beneficiile complementarității în loc să încercăm fără speranță să-i distrugem pe cei pe care îi considerăm inamici.

În orbirea noastră, nu vedem că propria noastră supraviețuire și prosperitate depind de supraviețuirea și prosperitatea acelor dușmani. Dacă am putea vedea acest adevăr simplu, am înțelege nebunia războiului.

Nu avem idee ce puteri vom dezlănțui atunci când începem să cooperăm, mai degrabă decât să ne anihilăm. Tot ceea ce lucrează în prezent împotriva noastră va începe să funcționeze în favoarea noastră, pentru că și noi vom lucra în favoarea lui.

În prezent, simțim că toţi se străduiesc să distrugă sau să domine totul și pe toți ceilalți. Complementaritatea înseamnă exact opusul: totul susține și sprijină totul și pe toți ceilalți. Dacă universul nu ar funcționa în acest fel, nu ar exista nici măcar o fracțiune de secundă. Odată ce înțelegem acest lucru și începem să operăm în consecință, vom descoperi o nouă realitate a puterilor nemărginite și a abundenței, care lucrează toate în favoarea noastră.

Singura modalitate de a face aceste descoperiri este să ne schimbăm atitudinea, așa cum s-a spus mai sus, de la belicozitate la cooperare. Toate rupturile și vrăjmășiile pe care le percepem în prezent în umanitate vor dispărea și oamenii vor lucra ca o singură unitate, ale cărei elemente își îndeplinesc rolurile respective în perfectă armonie cu toate celelalte elemente din creație.

Dezvoltarea tehnologică nu va fi o problemă, deoarece complementaritatea va asigura că fiecare primește exact ceea ce are nevoie, atât cât are nevoie și exact când are nevoie. Simpla schimbare a mentalității ne va introduce în era abundenței.

O condiţie pentru existenţa noastră pe Pământ

200.02Întreaga noastră muncă este să înțelegem și să simțim, adică să dezvăluim sistemul general al întregii umanități și cât de mult suntem conectați și dependenți unul de celălalt.

Ni se pare că nu suntem afectați de ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a pământului, fie în Australia sau în America. Dar în ceea ce privește sistemul general al lumii, suntem aranjați în așa fel încât să existe o conexiune între toți oamenii, deși nu o vedem.

Lumea este aranjată într-un mod perfect. Doar noi, oamenii, ne ucidem constant și ne luptăm fără a încerca să stabilim relații bune și corecte și să aducem societatea la o formă circulară perfectă, precum planeta Pământ. Prin aceasta ne depărtăm de corectare, de o viață bună în atingerea bunătății absolute a forței superioare a naturii.

Trebuie să ținem cont de legea naturii conform căreia toți suntem conectați, toți suntem dependenți unul de celălalt, iar fiecare este obligat să aibă grijă de toată lumea, să aibă grijă de absolut toți locuitorii acestei lumi. Până când nu vom realiza o astfel de conexiune în practică, vom suferi. Cu cât respingem mai mult o astfel de conexiune, cu atât suferința noastră va crește.

Omenirea se dezvoltă și crede că viața se va îmbunătăți din cauza progresului tehnologic și științific și a culturii. Dar dacă nu stabilim relații bune între noi, nu vom stabili o viață bună; mai degrabă, vom cădea în stări din ce în ce mai neplăcute, până la un al treilea și al patrulea război mondial nuclear despre care scrie Baal HaSulam .

Prin urmare, pentru a nu ajunge la astfel de necazuri, ar trebui să ne grăbim și să explicăm lumii întregi că corectarea constă doar în construirea unei bune conexiuni între noi toți.

Trebuie să ajungem într-o stare în care înțelegem că conexiunea reciprocă corectă este o condiție absolut necesară existenței noastre. Treptat, acest lucru ar trebui să devină mai clar. Lumea se apropie de vremuri foarte grele, critice. Ne confruntăm cu lupte cu dezastre climatice, războaie între națiuni și foamete.

Vedem chiar și acum Plăgile egiptene, că se petrec deja una câte una: „sânge, broaște și păduchi” – toate aceste lovituri care au avut loc în Egiptul antic acum ar trebui să fie dezvăluite peste tot în lume.

Dar ele ne sunt date nu numai pentru suferință, ci pentru ca prin ele să descoperim că singura soluție pentru a ieși din această suferință este conexiunea și sprijinul reciproc. Să sperăm că vom putea să explicăm acest lucru tuturor și să scăpăm în acest fel de pericolul unui al treilea sau al patrulea război mondial.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala, “Conectarea lumii în ultima generație”

Acțiune împotriva naturii

608.02Întrebare: Legea echivalenței de formă operează nu numai la nivel spiritual, ci și la nivelul nostru? Toate dispozitivele sunt create conform acestui principiu.

Răspuns: Absolut totul! Aceasta este natura în care existăm.

Întrebare: Înseamnă că trebuie să acordez ceva în interiorul meu la valul pe care îl emană Creatorul ?

Răspuns: Dacă ne putem schimba pe noi înșine, aceasta este deja o corectare a creației. Ne putem schimba pe noi înșine doar prin transformarea ulterioară a creației.

Dacă creația începe să simtă că dorința ei nu este doar să facă ceva în beneficiul ei, ci și în beneficiul Creatorului, atunci aș spune că aceasta este deja o acțiune nefirească, împotriva naturii pentru creație.

Dar creația poate realiza o astfel de acțiune, doar că nu va fi considerată o acțiune, ci mai degrabă o  intenţie. Aici ne confruntăm cu o altă calitate spirituală: o intenție.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 9/4/22

“Vârsta nefericirii” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinVârsta nefericirii

Un articol recent despre firma globală de analiză și consiliere Gallup a dezvăluit că nefericirea crește în întreaga lume. Potrivit articolului, situația „este îngrijorătoare pentru că nefericirea este acum la un nivel record. … Oamenii simt mai multă furie, tristețe, durere, îngrijorare și stres decât oricând.” Deși admite că pandemia a contribuit la creșterea nefericirii, articolul afirmă, de asemenea, că „De fapt, nefericirea a crescut constant de un deceniu”.

Studiile arată că fericirea depinde de conexiunile sociale. Din punct de vedere statistic, oamenii cu conexiuni sociale mai puternice și mai numeroase se simt mai fericiți, în timp ce introvertiții sunt mai predispuși să declare că se simt nefericiți.

Corelația dintre fericire și conexiunile sociale indică un element fundamental în întreaga creație. În fiecare parte a realității, robustețea, vitalitatea și evoluția depind de conexiunile cu mediul. Fiecare schimbare care are loc oriunde în realitate, are loc din cauza unei anumite interacțiuni cu mediul. Chiar și conexiunile aparent negative, cum ar fi scăparea de prădători, accelerează evoluția.

Ceea ce este adevărat pentru întreaga natură, este la fel de adevărat și pentru propriul nostru corp. Corpul nostru se poate întreține, se poate îngriji, se poate proteja de agenți patogeni și poluanți și se poate menține sănătos și puternic doar prin nenumăratele conexiuni dintre celule și organe. Diversitatea acestor conexiuni și sprijinul lor reciproc îi conferă corpului putere, rezistență și vitalitate.

Singurul loc în care aceste conexiuni sunt rupte și defecte este societatea umană. Toate celelalte comunități și toate celelalte sisteme naturale funcționează armonios, iar părțile lor se completează și se sprijină reciproc. În cazul nostru însă, nu există sprijin reciproc și nici complementaritate. Conexiunile noastre sunt de exploatare și abuz, iar obiectivele noastre nu sunt de a ne îmbunătăți viața, ci de a înrăutăți viața altora.

Prin urmare, toate fenomenele negative pe care le-a raportat sondajul Gallup – furia, tristețea, durerea, îngrijorarea și stresul – provin din conexiunile corupte și destrămate dintre noi. Epoca nefericirii care a început este făcută de noi. Dacă schimbăm modul în care ne raportăm unul la altul, vom ieși dintr-o eră în care tot ceea ce percepem în prezent ca fiind negativ va fi inversat în opusul său pozitiv.

Relațiile negative care predomină în prezent în societate vor deveni substratul unei societăți care insistă pe apropiere și preocupare reciprocă, întrucât cunoaște prețul nepăsării și alienării. Epoca nefericirii poate deveni un declanșator pentru o epocă de adevărată iluminare, de cunoaștere a naturii și de a învăța din ea cum să corectăm natura umană și să facem viața bună pentru întreaga umanitate. Alternativ, dacă alegem inacțiunea, nefericirea larg răspândită poate continua să escaladeze și să devină o epocă fără precedent a nefericirii.

“Înţelepciunea lui Avraam” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Înţelepciunea lui Avraam

„Cel mai mare dintre uriași”, așa se refereau înțelepții la Avraam. De ce s-au referit la el în acest fel? Ce a descoperit Avraam ce alții nu au descoperit? Această postare este despre biblicul Avraam, care a descifrat codul naturii.

Animalele nu pun întrebări. Ei îşi urmează instinctele. Cu cât omul a evoluat și a ajuns dincolo de regnul animal, cu atât a început să pună întrebări despre esența existenței. „Despre ce este viața mea?” „Ce mă guvernează?” „Suferința este rezultatul pedepsei, iar bucuria rezultatul unei recompense?” Și cel mai important, „Care este sensul vieții?” „Pentru ce trăiesc?”

Aceste întrebări au generat credințe. Oamenii s-au închinat în fața forțelor naturii, s-au rugat vântului, ploii, pământului, soarelui, lunii și stelelor. Ei dădeau ofrande și sacrificii statuilor, purtau ținute ritualice, își tatuau trupurile cu simboluri, dansau în jurul focurilor și împlineau tot felul de rituri și ritualuri. Ei au făcut aceste lucruri pentru a liniști forțele superioare în care credeau, pentru a face ca forțele care le guvernează să le facă viața mai bună, să le binecuvânteze, să le protejeze, să le dea încredere și să diminueze nesiguranța și incertitudinea cu privire la viitor.

Avraam era fiul lui Terah, un făuritor de statui și printre cei mai înalți preoți din Babilonul antic. Oamenii veneau la Terah pentru îndrumare, iar el îi sfătuia și le vindea statui. Avraam urma să preia afacerea profitabilă a familiei, dar i s-a întâmplat ceva.

La un moment dat, după reflecții prelungite, și-a dat seama că nu este nevoie să se plece în fața forțelor naturii. El și-a dat seama că aceste forțe sunt ele însele „statui”, percepții false. Ar trebui să le zdrobim pentru că sunt ireale. Toate imaginile noastre despre natură sunt fundamental greșite. Tot ceea ce există este o singură forță și toate forțele pe care le percepem sunt fețe ale acelei forțe.

Mai mult decât atât, acea forță este opusă naturii noastre egocentrice. Este o forță a creației, a cărei calitate este dăruirea nemărginită. Această forță a creat și guvernează toată realitatea și aceasta este cea la care trebuie să ne raportăm în viața noastră.

Întrucât această forță guvernează totul și fiindcă este dăruire absolută, ea vrea să ne dea propria ei calitate, să ne facă asemănători cu ea însăși. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să ne facă să o descoperim și să-i cunoaștem fiecare fațetă. Acesta este scopul vieții noastre, scopul existenței noastre în această lume.

Avraam a descoperit toate acestea, dar a descoperit și că omul este guvernat de o calitate înnăscută a primirii, opusul dăruirii. El a descoperit că omul se naște un egoist absolut, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21).

Această forță este omniprezentă, dar noi nu o simțim. Ne este ascunsă pentru că atributele noastre sunt opuse celor ale forței. Este fundamentul naturii și cu cât o dezvăluim mai mult, cu atât înțelegem și simțim mai mult ce s-a întâmplat înainte, ce se întâmplă acum, ce se va întâmpla în viitor și de ce.

Avraam a descoperit că dezvăluirea acestei forțe depinde de nivelul conexiunilor calde ale oamenilor și de conexiunile inimii. Din acest motiv, el și-a dat seama că atributul pe care trebuie să îl dezvoltăm în noi este „mila”. De aceea îl numim pe Avraam „omul milostivirii”.

Avraam a explicat ceea ce a descoperit oricui îi plăcea să-l asculte. Oamenii care și-au dat seama că vorbele lui sunt adevărate s-au adunat în jurul lui și au devenit un grup de studenți. Maimonide s-a referit la ei drept „oamenii casei lui Avraam” și aceştia erau numeroşi – multe mii de oameni.

Avraam și-a învățat studenții cum să se conecteze unii cu alții cu calitatea milei mai degrabă decât să formeze conexiuni egoiste, în conformitate cu natura noastră inerentă. După moartea lui Avraam, elevii săi au continuat să-și dezvolte conexiunile, de fiecare dată conduși de diferiți profesori: Isaac, Iacov, Iosif și apoi Moise. În cele din urmă, după ce a depășit multe niveluri de egoism, grupul lui Avraam a devenit o națiune. Așa a ajuns să existe poporul Israel.

Cu toate acestea, poporul Israel fidel moștenirii învăţătorului lor inițial, nu s-a străduit să păstreze cunoștințele pentru sine. Dimpotrivă, ei au dorit să împărtășească norocul lor cu întreaga umanitate, să fie „o lumină pentru națiuni”.

De-a lungul timpului, poporul Israel a căzut din gradul de dăruire în același egoism inerent cu care se naște toată lumea. S-au amestecat cu națiunile și s-au străduit să fie ca ei în loc să aspire să-i ridice pe toți la o viață de dăruire și conexiune cu forța unică existentă.

De când grupul lui Avraam a căzut din gradul lor și a încetat să conducă spre conexiune și milă, omenirea a început să resimtă faptul că este egoistă. Aceasta este esența din spatele a ceea ce interpretăm drept antisemitism.

Omenirea se așteaptă ca descendenții studenților lui Avraam, Isaac, Iacov, Iosif și Moise și anume evreii, să continue să fie dăruitori, să păstreze conexiunea cu forța dăruitoare unică din realitate și să conducă drumul pentru întreaga umanitate de a atinge această forţă, la fel cum a făcut linia învăţătorilor pentru ei. Acesta este motivul pentru care atunci când evreii sunt uniți și își împlinesc rolul așteptat, lumea îi îmbrățișează, iar când sunt divizați, lumea îi mustră.

În aceste zile, când există două mari comunități evreiești în lume, una în Israel și una în SUA, există o oportunitate de a reconstrui conexiunea care a făcut poporul Israel ceea ce este și de a ne împlini misiunea în lume. Dacă reînviem înțelepciunea lui Avraam printre noi, vom conduce lumea la conexiune, la sfârșitul războaielor, exploatării și abuzului, la sfârșitul nefericirii și singurătății.

Într-o lume care este la fel de conectată cum este astăzi a noastră, stabilirea de conexiuni pe baza milei mai degrabă decât pe egoism, este obligatorie pentru menținerea unei societăți durabile. Din acest motiv, cu cât amânăm mai mult construirea unei societăți bazate pe milă, cu atât lumea ne va certa și ne va învinovăți pentru conflictele sale. Nimeni altcineva nu are cheia pentru schimbarea naturii umane, cu excepția descendenților lui Avraam, iar schimbarea naturii umane nu a fost niciodată atât de urgentă ca astăzi.

Pentru mai multe despre Avraam și istoria evreiască, citiți cartea mea Propriul interes vs. Altruism în Era Globală: Cum poate societatea sa transforme interesele personale in beneficiu reciproc.

Este timpul să ieșim din mărul putred

235Întrebare: Timpul nostru este plin de dezinformare și minciuni. Se spune că dezinformarea apare în condiții de deziluzie politică, criză economică sau tulburări sociale. Astăzi, toți acești factori sunt evidenti. În plus, există internetul unde minciunile pot fi manipulate. Există companii care îl pot promova și pot modela opinia publică.

Există sentimentul că trăim numai în dezinformare și minciuni. Este corect acest sentiment?

Răspuns: Da. Dar este controlat de Creator.

Întrebare: Nu de către acești scribi?

Răspuns: Creatorul controlează mâinile și mințile oamenilor. Ne-a plasat într-o dezinformare completă și a numit-o „această lume”. Prin urmare, nu lua oamenii în serios.

Lasă-i pe toți acești scribi să scrie. Umanitatea trebuie să existe cumva. Prin urmare, Creatorul a inventat tot felul de poziții.

Întrebare: Ar trebui măcar să încercăm să distingem dezinformarea și minciuna de veridicitate, de adevăr? Sau nu trebuie să le căutăm deloc?

Răspuns: Ele nu există, nici una, nici alta.

Întrebare: Atunci întrebarea este: De ce a făcut El asta?

Răspuns: Pentru ca noi să ne săturam atât de mult de această stare, încât să vrem doar să ieșim din ea prin toate mijloacele posibile. Asta este tot.

Întrebare: O pildă a lui Baal HaSulam vorbește despre un vierme din interiorul unui măr mâncat de vierme care crede: „Aceasta este lumea mea”.

Deodată iese afară și spune: „Se pare că există o altă lume!” Noi suntem cei care suntem în interiorul acestui măr? Cum putem ieși? Cum putem vedea lumea reală?

Răspuns: Este imposibil pentru o persoană simplă („simplă”, adică obișnuită). Este imposibil, Putem iesi numai din miliarde de oameni.

Cu toate acestea, există suflete individuale care s-au maturizat deja din miliardele de suflete și sunt capabile să audă chemarea și la fel ca acest vierme, să se îndrepte spre ieșirea din mărul mâncat de vierme.

Întrebare: Când se mişcă spre ieșirea din mărul mâncat de viermi, deschide calea altor viermi?

Răspuns: Aceasta nu este treaba lui. Nici măcar nu știe că se duce, cum se duce sau unde se duce.

Întrebare: Nu știu unde merg și cum merg?

Răspuns: De ce trebuie să știi asta? Pentru ce?

Comentariu: Spre lumină. După cum se spune de obicei.

Răspunsul meu: Spre ce lumină?! Nu te-ai duce spre lumină.

Comentariu: Sunt obișnuit să exist în interiorul acestui măr.

Răspunsul meu: Într-un loc în care este întuneric și uscat, aici trebuie să fii. Mărul putrezit este dulce.

Întrebare: Înseamnă că dorința de a ieși este dată de sus unei persoane? Nu face totul singur? Nu prin propriile sale eforturi?

Răspuns: Nu. Cum ar putea o persoană să facă asta? Chiar și mai târziu, când înțelege deja cum este controlat, vede că absolut nimic nu este realizat de el.

Întrebare: Tot ceea ce facem în interiorul mărului mâncat de viermi – toate acțiunile noastre, toate programele noastre economice, războaiele noastre, construirea a tot felul de lumi noi și formațiuni de-a lungul acestor secole și în toți acești ani – totul este într-un măr putred.?

Răspuns: Asta pentru a acumula în noi o stare de putrezire suficientă pentru ca mai târziu să-l putem mânca atunci când lăsăm „mărul”. Pe scurt, vom ieși și vom vedea.

Acesta este momentul în care aflăm că, în timp ce suntem în acest „măr viermănos”, cu siguranță nu ne putem ghida după alte principii, ci doar după natura care este în noi. Adică ne ghidăm după puțin egoism, după micile plăceri și continuăm să creștem în asta până când creăm acest compost în jurul nostru.

Întrebare: Așa că le creez pe toate și atunci nici nu depinde de mine că m-am întins măcar puțin să ies, că am mâncat deja destul din toate și aș vrea să ies de acolo? La urma urmei, există o altă lume în afara acestui măr.

Răspuns: Creatorul o face El dacă dorește. El te va îndruma puțin.

Întrebare: Există un fel de cerere care vine de la mine către Creator, să mă îndrume? Răspunde El la această cerere când mă maturizez cu adevărat?

Răspuns: Dacă aceasta este o cerere adevărată într-un grup cu alți „viermi”, atunci da.

Întrebare: Este cel mai important lucru să ajungem cu adevărat la asta? De aceea ne ține El în această cutie?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce există atât de multă dezinformare despre Creator?

Răspuns: Sunt două lucruri: în primul rând pentru că El controlează totul și pe toți. și în al doilea rând pentru că nu știm nimic despre cine este El, ce este și ce face El. Prin urmare, poți face tot ce vrei pe termen nelimitat. Și toată lumea din punctul de vedere al nivelului lor de informare, din punctul lor din inimă, îți va spune orice dorește.

Întrebare: Deci eu, ca om obișnuit, voi alege. În funcție de ce aleg eu, cutare sau cutare cale către Creator?

Răspuns: După ceea ce este mai plăcut pentru egoismul tău. Pentru ca „viermele” să profite.

Acest lucru ne ajută să trecem relativ rapid prin toate stările și să începem să distingem starea în care există ceva nou, proaspăt și complet neașteptat pentru noi, starea pe care o putem selecta dintre toate celelalte stări pentru a face din ea un nou nivel de existență, a ne apropia de ieșirea din acest putregai.

Întrebare: Înseamnă că mai există ceva speranță?

Răspuns: Nu speranță, ci un viitor absolut exact. Dacă ader la asta, atunci iată că este deja aici în fața noastră.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/30/22

Va fi pace și iubire pe planeta noastră?

715Întrebare de pe Facebook: Există o stare în care toți oamenii ajung treptat la Creatorul unic și pacea și iubirea predomină pe planeta noastră, un fel de lume utopică, idilică, este posibilă în lumea noastră? Sau este imposibil?

Răspuns: Desigur că este posibil. Sunt sigur că se poate întâmpla chiar și în timpul nostru. Totul depinde de noi pentru că situația este coaptă.

Generația noastră este numită în sursele cabaliste ultima generație pentru că s-a maturizat deja suficient pentru a-și realiza starea corectă și a înțelege că nu vom putea niciodată să realizăm nimic bun cu egoismul nostru; vedem că copiii noștri vor fi și mai nefericiți decât noi. Vedem asta în ceea ce se întâmplă în lume.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să descoperim de ce depinde fericirea și scopul real al dezvoltării umanității și să mergem spre ea. Cabala explică acest lucru. Să începem să o implementăm.

“Luptă sau zboară” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Luptă sau zboară

Dacă acest incident nu ar fi fost confirmat de compania aeriană, ar putea trece cu ușurință drept știre falsă. Aparent, doi piloți care zboară într-un zbor comercial plin de pasageri s-au confruntat cu întrebarea „luptă sau zbori” în timpul zborului în cabina de pilotaj și au ales „luptă”. Potrivit unui raport AP, „Doi piloți Air France au fost suspendați după ce s-au luptat fizic în cabina de pilotaj pe un zbor Geneva-Paris în iunie, a declarat duminică un oficial Air France”. Mai rău încă, nu s-au putut opri din luptă până când „a intervenit echipajul de cabină și un membru al echipajului și-a petrecut zborul în cabina de pilotaj cu piloții”. Datorită intervenției echipajului, avionul a aterizat în siguranță.

Au fost mai multe incidente la acea companie aeriană. Raportul  AP descrie de asemenea, un incident de „scurgere de combustibil pe un zbor Air France de la Brazzaville în Republica Congo la Paris în decembrie 2020”. Piloții au redirecționat avionul „dar nu au întrerupt puterea motorului și nu au aterizat cât mai curând posibil, așa cum cere procedura în caz de scurgere. Avionul a aterizat în siguranță în Ciad, dar agenția de anchetă aeriană a Franței a avertizat că motorul ar fi putut lua foc”.

Mă întreb ce ne-ar mai trebui să realizăm că ego-urile noastre ne-au preluat viețile, ne manipulează bunul simț și ne conduc la un dezastru. Dacă oamenii care sunt responsabili pentru sute de vieți în fiecare zi nu își pot controla ego-urile mărunte și sunt dispuși să-și irosească nu numai propriile vieți ci și viețile a sute de oameni care sunt responsabilitatea lor, în cine putem avea încredere?

Câte dezastre și războaie vor mai fi necesare până să ne dăm seama că suntem cel mai mare dușman al nostru, că trebuie să ne corectăm ego-ul? O vom face doar când tragedia ne va atinge personal? După toate probabilitățile, până la acel moment va fi prea târziu să ne corectăm, pentru că nu vom mai exista să o facem. Nu ar trebui să începem acum, cât suntem încă aici și ne putem schimba?

Singura modalitate de a corecta antipatia reciprocă tot mai mare este să recunoaștem că inamicul nostru nu este copilotul nostrum sau de altfel orice alt contestator, ci propriul nostru ego. Și singura modalitate de a lupta cu ego-ul este să mă străduiesc să mă conectez exact cu inamicul meu. Cu alte cuvinte, orice lucru pe care ego-ul îl descrie ca fiind rău, îl deturnez spre bine.

Știu că nu este ușor; știu că sună imposibil; dar știu și că sună imposibil pentru că ego-ul vrea să credem că este imposibil. Odată ce începem să lucrăm împreună, vom descoperi că nimic nu este mai ușor și mai plăcut decât să relaționăm cu alți oameni.

Mă întreb ce ar fi crezut pasagerii acelui zbor dacă ar fi știut ce se întâmplă în cabină în timp ce s-au simțit în siguranță și fără griji. Mă întreb ce cred ei acum, că știu despre asta. Dar mai presus de toate, sper că această poveste incredibilă să devină un semnal de alarmă care demonstrează exact unde ne poate duce egoul dacă îl lăsăm să facă alegerea pentru noi.