Category Archives: Spiritualitate

Particularitatea epocii noastre

Întrebare: În ultimul timp, am asistat la o confruntare tot mai mare între două forţe opuse în Europa şi în lume. Nu este o condiţie prealabilă pentru ca noi să putem găsi ocazia de a avansa în mod corect?

Răspuns: Ştiinţa Cabala, la fel ca alte ştiinţe, spune că totul în lume este constituit din două forţe opuse: mai mult-mai puţin, nord-sud, presiune-vid, rece-cald…Toate acestea se bazează pe două forţe fundamentale care sunt opuse: recepţia şi dăruirea. Perfecţiunea, viaţa, se compun din aceste două forţe care o formează pe a treia, linia mediană unde, în principiu, tot ceea ce există este acolo.

Vedem aceasta în organismele vii, plante şi animale. Înainte de epoca noastră, ne-am dezvoltat precum animalele, adică instinctiv, sub domnia liniei de mijloc.

În prezent, vom ajunge la un nivel superior de management, atunci când aceste două forţe opuse apar în noi, iar noi trebuie să le menţinem în echilibru pe cont propriu. Aceasta este o particularitate a timpului nostru, a dezvoltării noastre. De aceea, noi trebuie să vedem lumea în armonie şi trebuie să determinăm această armonie prin combinarea corectă a celor două forţe opuse în noi înşine: forţa de recepţie (Aviut) şi atributul de dăruire (ecran). Trebuie să acţionăm în această manieră.

Înainte de Congresul European din Germania, 23.03.2013

 

Nu vei primi nimic pentru tine…

Întrebare: Cum putem ajunge să simţim necesitatea de a ne îndeplini misiunea şi a fi uniţi?

Răspuns: Învăţăm, din toate eseurile lui Baal HaSulam şi Rabash, de ce este nevoie de conexiune şi unitate în grup. Asta atinge atât o persoană vis a vis de grup cât şi un grup faţă de alte grupuri.

Astăzi, lumea cerea acest lucru. Criza mondială ne obligă. Dacă nu ar fi existat, nu ne-am fi gândit la asta.

Grupul nostru avea odată 30-40 de membrii. Am învăţat într-un mic apartament şi ne era îndeajuns. Asta a fost doar acum 15 ani; şi am crezut că aşa va fi întotdeauna.

Dar, la sfârşitul anilor 90 ai ultimului secol, lumea a început deodată să se schimbe. Foarte mulţi oameni au ajuns la noi şi am fost constrânşi să ne mutăm în altă clădire. După aceea, oamenii au început să simtă o nevoie pentru noi, au început să apără în diferite ţări din toată lumea şi eu am aranjat să ţine o serie de conferinţe în 11 oraşe importante din America. Altfel spus, lumea s-a schimbat.

Deci, la început am planificat să învăţ într-un mic grup, aşa cum s-a obişnuit întotdeauna printre Cabalişti. Dar atunci când a apărut o mişcare către noi din partea lumii şi a început să ne arate nevoia ei pentru noi, am fost constrânşi să ne schimbăm. Aşadar, astăzi, voi ne-aţi găsit. Dar, dacă ar fi fost după noi, nu ne-am fi arătat nimănui, nu am fi intrat pe Internet, nu ne-am fi ocupat cu diseminarea, pentru că Cabaliştii au fost întotdeauna închişi. Dar lumea a început să ceară; starea ei s-a schimbat.

Este acelaşi lucru acum; criza ne obligă. Este ca şi cum există o condiţie: Dacă nu o corectezi, de ce primeşti Lumina superioară? Pentru tine însuţi? Nu există nimic de genul „pentru tine însuţi” în înţelepciunea Cabala, în spiritualitate. Nu primeşti nimic în lumea spirituală pentru tine însuşi. Şi astfel, o cerinţă obligatorie a apărut pentru noi – să ne conectăm între noi şi, împreună cu asta, să diseminăm.

Din Congresul European din Germania 3/22/13, Lecţia 1

 

În afara timpului

Întrebare: Cine l-a creat pe Creator?

Răspuns: Existăm într-o lume care are un început, un sfârşit, timp, limite şi expansiune, adică se schimbă. Iar lumea spirituală, chiar şi la cel mai mic nivel al ei, este integrală, completă. Integralitatea, plenitudinea, nu se poate schimba; nu se poate ca ceva întreg să aibă un început şi un sfârşit. De aceea, întrebarea legată de ce se întâmplă în lumea spiritual, de ce nu se spune nimic de Creator, este ilogică. Pentru că, vedeţi voi, acolo nimic nu se schimbă.

Fizicienii şi psihologii au vorbit deja despre asta. De aceea, nu are rost să discutăm cine l-a creat pe Creator, dacă a fost ceva înaintea Lui sau nu.

Sper ca în viitorul apropiat să facem efortul necesar şi veţi simţi ce înseamnă „în afara timpului”, despre care învăţăm în Cartea Zohar şi în Introducere la Cartea Zohar. Acest lucru a fost descris acum mai bine de două mii de ani. Deja de atunci, Cabaliştii au scris în mod deschis faptul că timpul nu există, că lumea spirituală este în afara timpului şi că înţelegerea actuală a realităţii este falsă. În principiu, lumea se găseşte într-o „matrice”, într-o dimensiune complet diferită, unde nu există timp, spaţiu şi mişcare.

Ceea ce mie mi se pare în afara mea se găseşte de fapt în mine. Vom creşte şi vom vedea toate acestea.

Din discuţia de la masa dinaintea Congresului European din Germania 23.03.2013

Ce să căutăm în adunarea prietenilor?

Rabash, „Ce să căutăm în adunarea prietenilor”: Este la fel cu iubirea prietenilor. Este un mare efort atunci când cineva trebuie să îşi judece prietenii faţă de o scală de merit şi nu toată lumea este pregătită pentru asta.

Alteori, este chiar mai rău. Uneori, omul vede că prietenii sunt fără respect faţă de el. Chiar mai rău, aude zvonuri defăimătoare, adică a auzit de la un prieten că acel prieten, care se numeşte aşa şi aşa, a spus despre el lucruri care nu sunt ok de spus între prieteni. Acum, trebuie să se îmblânzească, să se domolească şi să îl judece după o scală de merit. Asta, într-adevăr, necesită un mare efort… Totuşi, dacă acea persoană îl defăimează, îşi vor aduna prietenii lui puterea pentru a-l iubi? Ştie cu siguranţă că îl urăşte, altfel nu l-ar defăima, atunci care este rostul să se domolească singur şi să îl judece după o scală de merit?

Răspunsul este acela că iubirea prietenilor  care este construită pe baza iubirii celorlalţi, prin care se obţine iubirea Creatorului, este opusă la ceea ce este considerată în mod normal iubirea prietenilor. În alte cuvinte, iubirea altora nu însemnă că prietenii mă vor iubii pe mine. Mai degrabă eu sunt cel care trebuie să îmi iubesc prietenii. Din acest motiv, nu contează dacă prietenii îl defăimează şi cu siguranţă îl urăsc. În loc de asta, omului care doreşte să obţină iubirea pentru alţii îi trebuie corectarea iubirii altora.

De aceea, atunci când un om face un efort şi îl judecă după o scală de merit, este o Segula  (remediu, putere, virtute), iar prin munca pe care o face omul, care se numeşte „o trezire de jos”, i se dă tărie de sus pentru a putea să iubească toţi prietenii, fără excepţie.

Aceasta este o întrebare dificilă. Atitudinea unui om faţă de societate are diferite aspecte. Mai întâi, trebuie să văd grupul într-o stare perfectă, la sfârşitul corecţiei şi să înţeleg că „Cel care vede defecte în altul o face prin propriile defecte.” Deci, trebuie să îmi văd prietenii perfecţi şi, dacă văd vreo greşeală, este un semn al atributelor mele necorectate. Trebuie să încerc în mod constant să îmi judec prietenii faţă de o scală de merit, iar asta îmi arată cum trebuie eu să mă corectez şi să cer forţa corectării.

Pe de altă parte, trebuie să verific ce pot eu să adaug la societate, astfel încât această să crească influenţa asupra mea – că îmi va ridica spiritul, mă va întării şi mă va face să mă simt mai în siguranţă. Pentru a face asta, îmi trebuie o perspectivă critică a grupului, pentru a vedea cum se poate îmbunătăţii şi unde este lipseşte integritatea. Aspir în mod constant să o ridic şi, astfel, trebuie să o văd imperfectă pe moment, pentru a avea ceva la care să muncesc. Investesc putere în grup pentru ca acesta să crească mai puternic şi să se ridice.

Totuşi, dacă nu vă referiţi la atitudinea unui individ faţă de societate ci la starea societăţii însăşi şi la influenţa ei asupra prietenilor, atunci societatea trebuie să fie suficient de puternică pentru a-i face pe toţi să se simtă în siguranţă şi să ţină pe fiecare membru la o anumită înălţime, să îl ghideze şi să îi ţină spiritul înalt, astfel încât să nu poată cădea. De aceea trebuie să vedem adevărata stare a societăţii, deoarece noi o construim singuri şi nu ne putem împăca cu ideea că este deja în lumea Ein Sof într-o stare perfect corectată.

Trebuie să vedem cum putem ridica societate, pentru ca ea să ne ridice pe noi. Pentru a a face asta, trebuie să ies din mine însumi, să fiu încorporat în societate şi să fiu sigur că otrava defăimării nu o va otrăvii şi că numai măreţia scopului şi iubirea pentru tot, fără excepţie, va locuia în ea. Apoi, acest sentiment şi acest sprijin va trece la fiecare prieten şi îi va obliga să se iubească în acelaşi fel.

Sunt diferite nuanţe, conform cu tipul societăţii şi dacă este o societate de începători sau de studenţi mai avansaţi, o societate de femei sau de bărbaţi, sau o societate mixtă. În fiecare caz, sunt relaţii speciale, dar cele două condiţii de bază sunt atitudinea unei persoane faţă de societatea care este perfectă şi atitudinea faţă de o societate care trebuie ridicată pentru a radia perfecţiunea înapoi, la noi. Ca întotdeauna, sunt doi poli opuşi în tot.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 19.03.2013

Dacă vrem acum, va fi acum!

Rabash, „Ce semnifică nerăbdarea şi munca dură”: Trebuie să muncim din greu, deoarece sunt numai suferinţele din munca grea care ne fac să strigăm spre Creator cu o dorinţă unitară, astfel încât Creatorul ne salvează de sub dominaţia Faraonului, regele Egiptului.

Aceasta înseamnă că vine de la o stare de decădere, când omul simte că este mai rău decât alte persoane şi acest lucru îl împinge să strige spre Creator din toată inima, astfel că El îl  ajută. Aceasta înseamnă că omul crede că Creatorul aude rugăciunea sa, deoarece El a dezvăluit răul său şi astfel, El îl va ajuta, cu siguranţă şi îl va scoate din rău, ceea ce se numeşte răscumpărare. Aceasta înseamnă că o persoană crede că Creatorul a făcut-o să înţeleagă că ea este în exil şi că El o va scoate, cu siguranţă, din exil, după aceea.

Noi avansăm prin două forţe, dar, pentru cei ce nu ştiu unde să meargă, nu există decât o forţă care-i împinge din spate şi-i obligă să avanseze. Ei încearcă, în mod constant, să scape de ea, încercând să se salveze din „rola de evoluţie”, care-i prinde din spate şi-i împinge înainte.

Dar, calea Torei este diferită de calea suferinţei. Oferim unei persoane înţelepciunea Cabala, să-şi poată construi forţa care îi va ilumina drumul şi o va trage înainte, în speranţa unui viitor mai bun, cu aşteptări mari, exemple pozitive, un sentiment de teamă care se face simţit prin conexiune şi exaltare spirituală. Obiectivul ar trebui să fie cât mai strălucitor şi atractiv şi descris ca fiind minunat şi bun.

Deşi avansarea se face prin ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să utilizăm această metodă: să atragem Lumina care corectează, astfel că Ea va face toată munca. Abordarea, aici, necesită subtilitate, ca în orice. Dacă ştiţi cum să intraţi, atunci vă este foarte uşor să o faceţi.. Cineva care nu ştie acest lucru simte mari dificultăţi şi se rostogoleşte, constant, într-un perete.

Noi trebuie să organizăm mediul propice în care vom începe, curând, să suferim datorită absenţei conexiunii şi din cauza geloziei noastre, poftei şi dorinţei de respect. Veţi vedea că alţii au mai mult succes decât voi. Îi veţi invidia pe alţii care reuşesc să se conecteze atât de puternic şi veţi dori, de asemenea, să atingeţi asta.

Gelozia vă obligă să cereţi schimbarea. Ştiţi, deja, cum să evocaţi Lumina care Reformează, începeţi să schimbaţi sub influenţa Luminii şi deci, avansaţi. Lucrul principal este de a dezvolta forţa de tracţiune, numită „voi accelera”. Aceasta deoarece problemele, suferinţele, forţa naturală a evoluţiei „în timpul său”, nu depind de voi. Trebuie să înţelegem că suferinţele vin la o persoană, în scopul de a o trezi, noi avem nevoie să dezvoltăm durerile din iubire prin noi înşine, în loc de suferinţele corporale, astfel ca, în locul răului care ne prinde, bunătatea va ilumina înaintea noastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În loc de evoluţia naturală sub stăpânirea timpului, trebuie să ne ridicăm deasupra timpului pentru a determina ritmul progresului prin noi înşine. Aceasta înseamnă că totul este în mâinile voastre! Trebuie să simţim exaltarea şi un sentiment de trezire, deoarece totul depinde numai de noi! Dacă o vrem, cu adevărat, acum, va fi acum! Tot ce dorim să atingem prin calea Torei, poate fi promovat şi realizat.

Este foarte important să subliniem asta în muncă: să utilizăm şi să integrăm toate componentele, toate mijloacele de care dispunem în calea „voi accelera” care ne vor ajuta în avansarea noastră. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele şi să le unim, în mod corect, pentru a vedea că există o metodă sigură aici, în loc de a urma calea suferinţei dezvoltată sub presiunea naturii noastre. O persoană poate progresa ridicându-se deasupra naturii sale pentru a avansa şi pentru a deschide porţile pentru ea.

 

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 21.03.2013

 

De la restricţie totală la revelaţie totală

Creşterea noastră spirituală şi dezvoltarea încep de la restricţia dorinţei de primire, care ne domină iniţial. În momentul în care încercăm să ne limităm, intrăm în starea spirituală Ibur (gestaţie), despre care se spune: „Un embrion în pântecele mamei sale vede de la un capăt al lumii la altul. Este o lumânare aprinsă deasupra capului său şi toată Tora este învăţată.”

Aceasta înseamnă că nu este limitat în niciun fel, deoarece are restricţia el însuşi– mica dorinţă egoistă pe care o are în momentul în care simte lumea corporală. Aceasta deoarece nu a simţit deloc lumea spirituală ci doar această lume, lumea fictivă, ca o persoană care este inconştientă şi are halucinaţii. Dar, când limitează dorinţa de primire, el devine nelimitat, nu are nevoie să primească mai mult, deoarece Lumina Ein Sof (Infinit) se aprinde pentru el ca Lumina Înconjurătoare, ca şi cum este în pântecele mamei. Astfel, trece prin etapele de Ibur.

Când este născut, el începe deja să muncească cu primul Aviut (grosime) al dorinţei, în loc de Aviut rădăcină, apoi, este limitat din nou. Lumina de Ein Sof, care nu a slăbit în niciun fel, nu-l atinge, deoarece el nu caută a se anula total şi a adera la superior. El construieşte Masachim (ecrane) care-i sunt specifice şi cresc dorinţele sale, pentru a atinge Lumina de Ein Sof prin propria muncă şi a se îmbrăca în vasele sale.

Există limite diferite în munca sa şi Lumina nu luminează decât în măsura în care poate primi, în scopul de a dărui, în vasele sale corectate. Prin urmare, afirmă: „Creatorul detestă corpurile”, ceea ce înseamnă dorinţa de a primi. Dorinţa de dăruire, cu toate acestea, nu este un corp, ci un suflet, o parte divină de Sus.

Astfel, există o stare în care o persoană se restrânge, astfel că Lumina de Ein Sof poate ajunge la ea, fără limite. Dar, plinătatea constă în a permite Luminii Ein Sof să fie dezvăluită, fără nicio restricţie din partea unei persoane. O persoană trebuie să se descopere cu ajutorul unui Masach (ecran) şi să lucreze la nivelul Ein Sof prin ea însâşi, în scopul de a atinge adeziunea deplină cu Lumina care nu este limitată de restricţie.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.03.2013, Shamati #15

 

O persoană leneșă nu este o ființă umană

Criza globală lasă fără loc de muncă tot mai mulți oameni. Aceasta se petrece nu doar din considerente economice. Consecințele supra-consumului devin evidente: Câte produse noi mai pot oare apărea pe piață? Cât de multe produse avem nevoie să mai cumpărăm? Totul are un sfârșit, inclusiv consumerismul. Dorințele se schimbă și oamenii nu mai vor să facă acest lucru.

În următoarea fază a evoluției noastre, umanitatea va trece la munca spirituală. Toate necesitățile noastre materiale vor fi acoperite cu ușurință cu ajutorul tehnologiei moderne, a oamenilor de știință, a inginerilor precum și a unui număr redus de lucrători, care prin natura lor, vor fi fericiți să se ocupe de astfel de servicii. Dar, majoritatea oamenilor vor trebui să facă eforturi interioare, aceasta devenind ”ocupația” lor, la nivelul următor de evoluție umană. La nivelul următor, spiritual, oamenii se vor conecta, vor fi incluși unii în ceilalți și lumea noastră imaginară se va ”evapora” treptat și va dispărea, ca un nor într-o zi senină, până când vom rămâne într-o realitate a simțirilor adevărate. Aceasta este evoluția noastră iar noi nu putem să ne împotrivim.

Rezultă că lumea va trebui reorganizată. Șomerii nu trebuie să fie ignorați. Există deja mai multe studii care arată că situația unei persoane fără ocupație poate deveni foarte periculoasă. Se ajunge la conflicte în familie și la divorț; ne pierdem umanitatea, ne pierdem stimulentele precum și angajamentul pentru lucrurile care trebuie făcute. Atunci când o persoană nu trebuie să facă nici un efort, el devine ceva mai puțin decât un animal.

Animalele sunt ocupate cu ceva anume, de dimineața și până seara: să caute hrana, o pereche, un adăpost și să aibă grijă de puii lor. Ele folosesc ”timpul liber” pentru a se anjaga în jocuri utile, prin care își stabilesc legăturile corecte în turma sau cireada lor, etc. Ați văzut oare vreodată, o furnică, să nu facă nimic, așa ca suporterii echipelor de fotbal, stând pe o canapea, cu o sticlă de bere și o țigară?

Astăzi, omul trebuie să treacă la munca spirituală susținută, pentru a stabili conexiunea globală mutuală și pentru a reorganiza societatea, dar, în același timp, noi nu facem nimic, preferând contemplarea lenevoasă.

Această cădere teribilă ne va costa extrem de scump. Ne va aduce sentimente de adâncă amărăciune, omul își va pierde rațiunea și se va sălbătici. Lipsa obligațiilor nu îi permite să acționeze, lăsându-l gol și otrăvindu-i conștiința. În plus, el își pierde abilitățile profesionale și cele de comunicare cu semenii săi. Este ca și cum întreg interiorul său de prăbușește, dispare, transformându-l într-o ”stafie”, un ”zombie” și nu într-un om.

Iată ce li se va întâmpla oamenilor care vor rămâne leneși, dacă nu începem deja să interacționăm cu ei, într-un mod organizat. Lumea modernă crede în alegeri libere și în democrație, dar ce putem aștepta din partea votanților? Pot ei oare să fie raționali și să abordeze corect lucrurile, în situația actuală? În cele din urmă, ei vor forța guvernele să facă schimbări…

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/13Studiul celor Zece Sefirot

De la teorie la practică

Întrebare: Este cunoscut faptul că până ce un bărbat nu devine tată,  el nu înțelege ce înseamnă asta. Nici măcar numeroasele exemple din fața lui nu-l vor ajuta, până ce nu își asumă atribuțiile tatălui și nu simte responsabilitate, grijă și iubire. Studiem, de asemenea, viitoarele stări teoretic, neînțelegând ce este, în realitate, să fii responsabil față de gradul mai mic…

Răspuns: Absolut. Cu toate acestea, ni s-a dat posibilitatea să realizăm asta. Mai întâi de toate, o persoană se anulează înaintea profesorului, grupului, studiului, lumii și Creatorului. Fiind în mediul tău, verifică cât de departe ești capabil să avansezi în această direcție. Prin aceasta, te vei pregăti pentru o auto-anulare mai calitativă.

Întrebare: Dar acest lucru nu este încă real – auto-anularea teoretică. La fel cum cineva ascultă sfaturile despre o viață sănătoasă până când boala îl obligă să urmeze sugestiile medicilor.

Răspuns: Acesta este motivul pentru care metoda noastră conține mai multe părți. Lumea are o influență asupra ta; te alături grupului care studiază cu profesorul după cărți speciale scrise de înțelepți. Aici ești afectat de o serie de factori și, în plus, trebuie să simți că forța superioară este în spatele acestora și că nu există nimic în afară de aceasta. Și apoi, în funcție de aceste manifestări, vei vedea cum să te anulezi în fața lor.

În plus, ei îți explică că, în realitate, imaginea „externă” este țesută din părțile tale interioare de percepție: Trebuie să aderi la una dintre ele și s-o respingi pe cealalaltă.

Într-un cuvânt, ți se oferă un domeniu de muncă și totul depinde de faptul că accepți acest lucru sau nu. Nu te poți izola de toată lumea, „Ce este un profesor pentru mine? Totul este clar fără el. De ce am nevoie de prieteni? Am propriul meu cap. Pot să înțeleg cărțile și singur, mai bine decât alții. Nu datorez nimic lumii, ea poate să ardă … ”

Pe de altă parte, dacă simțiți că ai nevoie de toate astea, că acestea sunt proiecția sufletului tău, trebuie să te apropii de aceste părți, să le incluzi în tine, conform principiului, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu,” apoi imaginea apare într-o lumină diferită. Astfel, îți crești sensibilitatea, te îndrepți către schimbare și salvezi o mulțime de timp. Mai mult decât atât, atitudinea ta față de schimbare este transformată; acum o dorești.

Aceasta este pregătirea, o etapă obligatorie înainte de tranziția de la teorie la practică.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 11/03/13, „Introducere la Cartea Zohar”

Puterea Gandului

Intrebare: Daca desenam o imagine a unui viitor stralucitor, parem sa il si realizam, nu-i asa? Precum se spune: „daca vrei sa fii fericit, fii fericit”.

Raspuns: In general este adevarat pentru ca gandurile lucreaza. Daca cultivam ganduri pozitive, atunci in mod natural vom crea un camp pozitiv in circuitul integral si oriunde altundeva si vom genera forta pozitiva a naturii.

Pe de alta parte campul ne va si educa. De aceea este de dorit sa fim mereu intr-o stare buna, cu un suport bun, iar atunci este garantata o viata relativ usoara.

Ne aflam intr-un absolut al naturii si tot felul de informatii plutesc in noi, pe care noi le percepem ca fiind fluxul vietii. De aceea, daca percepem acelasi flux de informatii in mod diferit, viata va parea diferita. Reiese ca noi singuri ne reglementam calitatea vietii: ce e bun, ce e rau, ce are sens, ce nu are sens.

Nu ne putem imagina cat de mult ne influentam unii pe altii! Chiar si daca o persoana nu iese in afara, tot ii afecteaza pe altii!  Este acelasi camp unificat!

 

KabTV  „Secrete Profesionale” 2/10/13

Grăunța mea de nisip preferată, din universul Creatorului

Întrebare: În scrisoarea nr. 29, Baal HaSulam scrie că “interdicția este similară cu permisiunea, deoarece cheia care este bună la încuiat este bună și pentru descuiat.” La ce fel de ”cheie” se referă el?

Răspuns: Cheia este Lumina Hassadim, intenția de a dărui. Pe de-o parte ne putem încuia cu această cheie și astfel putem împiedica Lumina să pătrundă în dorințele noastre egoiste, Pe de altă parte, ne putem deschide în fața Luminii care se îmbracă în dorința de a dărui. Ne este permis să primim Lumina, astfel condiționată, în dorința de a primi. Bina refuză să primească; ca atare Bina este opusă Luminii Hochma. Cum se deschide persoana pentru Lumina Hochma, după ce are loc restricția? Se transformă el însuși într-o “haină pentru Lumină,” într-o condiție. Suntem gata să primim tratațiile de la masa Gazdei, cu condiția ca El să ne permită să ne gândim mai mult la El, decât la stomacul nostru.

Dacă ne gândim la Creator îm timp ce continuăm să primim plăceri, dacă Îl simțim și înțelegem că El se desfată cu noi, atunci senzațiile noastre devin de un milion de ori mai puternice decât acelea pe care le primim direct de la auto-răsfățarea noastră. Ne multiplicăm plăcerea pentru că înțelegem importanța Gazdei și simțim dragoste pentru El. În acest mod ajungem să fim pregătiți pentru a accepta tratațiile.

Așadar, Bina blochează doar o mică parte a Luminii (Nefesh de Nefesh) care ar fi putut primi direct în dorința de a primi. Ea se deschide pentru Lumina NRNHY, Lumina infinită a Creatorului. De aici rezultă că, aceeași cheie care descuie ușa, o și încuie. Așa după cum este scris: “Deschide pentru Mine un loc mic, de dimensiunea orificiului unui ac de cusut, iar Eu voi deschide porțile prin care vor intra care și trăsuri.”

Nu putem primi direct mai mult decât o rază subție de Lumină, care hrănește viața noastră, a tuturor și însuflețește întreaga lume. Intenția de a dărui multiplică scânteia vie și o mărește până la dimensiunea Creatorului, cu condiția ca noi să ne străduim să dăruim către El.

Noi “folosim” Creatorul ca pe o lupă, pentru a amplifica raza subțire care a dat formă întregii creații, întregii materii. Creștem din punct de vedere material și al plăcerii, proporțional cu măreția pe care o are în ochii noștri Creatorul. Această oportunitate ne este acordată de o “unealtă” numită “intenția de a dărui.”

Deși este numită “dăruire”, datorită ei primim oportunitatea și căpătăm abilitatea de a ne crește dorința de a primi, care a fost creată “din nimic” de Creator. Este similară unei grăunțe minuscule de nisip, unui vârf de ac, pe care îl putem multiplica proporțional, la “scala” Creatorului, pentru a putea fi umplut cu Lumina la fel de puternică cu Creatorul Însuși.

Lucrurile se petrec astfel deoarece noi începem să lucrăm în dăruire la nivelul unui “vârf de ac”, a unei  “minuscule grăunțe de nisip” cât reprezintă dorința de a primi care a fost creată de El. Noi primim un gram de plăcere și, pur și simplu, nu putem “înghesui” mai mult în această dorință, minusculă, cât o grăunță de nisip. Însă, dacă reușim să o mărim de dragul dăruirii, este de o importanță crucială de dragul cui facem acest lucru. Astfel ne multiplicăm dorința și plăcerea, proporțional cu mărimea dragostei Sale pentru noi, la fel cum face un sugar care-i zâmbește mamei sale, provocându-i acesteia o imensă bucurie.

Acesta este “privilegiul” pe care îl folosim, o oportunitate miraculoasă pe care ne-a acordat-o Creatorul. Folosim puterea acestuia precum și puterea dragostei Sale pentru noi, pentru a ne dezvolta. În caz contrar, noi am fi creaturile cele mai de jos din lume. Toate celelalte regnuri ale naturii (mineral, vegetal și animal) se auto-satisfac direct, în timp ce noi, prin simplul fapt că ne-am născut oameni, trecem prin toate nivelurile anterioare (mineral, vegetal și animal) rămânându-ne un singur lucru de satisfăcut: un punct în inimă, complet liber de orice împlinire.

Din cauza faptului că suntem atât de nefericiți, se trezește în noi o scânteie minusculă. Este dorința de a primi plăcerea de la nivelul vorbitor, care deocamdată rămâne neîmplinită în noi. Dacă nu reușim să primim puterea Creatorului și nu vom “profita” de dragostea Sa și de atitudinea Sa binevoitoare față de noi, folosindu-le în scopul de a ne “dezvolta” prin această calitate,  vom rămâne doar cu o dorință goală și neîndestulătoare. Decât o asemenea viață este mai bună moartea…

Din fericire, ni se oferă șansa de a primi puterea Creatorului, cu condiția să ne tratăm corect unii pe alții. Acesta este motivul pentru care s-au petrecut spargerea și tot felul de alte pregătiri venite de Sus și anume pentru ca oamenii să poată simți nevoia de a iubi sau, cel puțin, să realizeze necesitatea de a se uni.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrisoarea 29”