Category Archives: Spiritualitate

Porunca: Să nu comiţi adulter !

În spiritualitate, adulterul înseamnă a folosi o dorinţă necorectată.  Faptul este că, partea masculină a vasului spiritual este un Masach (ecran), intenţia  “în scopul de a dărui” şi partea feminină este “dorinţa de a primi”.  A primi pentru a dărui este utilizarea corectă a dorinţei, realizarea sa corectă.

Deci, adulterul înseamnă a folosi dorinţe incorecte. Nu este soţia ta, nu este dorinţa ta corectă. Trebuie să alegeţi dorinţa corectă, să fiţi angajaţi în fiecare din ele, vă căsătoriţi, vă conectaţi, vă alăturaţi, vă uniţi şi daţi naştere stării următoare de rang superior. Atunci Lumina va veni şi le va umple.

Câte noi dorinţe apar la o persoană în fiecare minut? În fiecare minut, ea este diferită şi dorinţele sale sunt diferite, dar, deoarece lumea întreagă eşti tu, realizarea ta, atunci în ansamblu, nu există dorinţe neobişnuite.

A vedea şapte miliarde de persoane diferite în lume sau trei miliarde de perechi este, de fapt, ceea ce este într-o persoană, deoarece dorinţele se schimbă constant, la fel ca şi Masachim (ecranele) lor.

O persoană este o sumă, un element integral, care include întreaga umanitate. Toată umanitatea este un soi de expoziţie, o fotografie, o replică a stărilor noastre interioare. Aceasta înseamnă că, în timpul fazei de corecţie, o persoană trece prin, să spunem, trei miliarde de stări şi astfel vede trei miliarde de perechi externe ei.

Tora nu vorbeşte despre problemele pe care le întâlnim în această lume. Adulterul face parte din istoria umanităţii şi nu există niciun mijloc pentru a remedia acest fenomen care a înflorit mereu. Dorinţele sexuale sunt considerate plăceri elementare, cele mai elementare, ceea ce înseamnă că plăcerea sexuală este, de fapt, cea mai mare plăcere.

O persoană nu poate respinge toate plăcerile, ea poate să le utilizeze corect. Interdicţiile în creştinism şi, pe de altă parte, anularea interdicţiei şi bigamia în Islam, sunt precum “linia dreaptă” şi “linia stângă” cu privire la iudaism, unde este normal să ai o soţie şi adulterul este interzis.

Din punct de vedere spiritual, o persoană are dorinţa care trebuie îndeplinită la un moment dat. Este numită partea feminină. Ea trebuie să pregătească un Masach cu intenţia corectă a dorinţei pentru a dărui şi apoi să-l folosească. Rezultatul, ceea ce înseamnă adevărata dăruire, lumina care este născută în noul sistem, este numită “urmaşul său”.

Din “Secretele cărţii eterne”, kab.tv, 04.03.2013

 

Porunca: Să nu furi!

Când o persoană lucrează cu intenţia pentru ceilalţi, “Iubeşte-ţi aproapele” şi aşa mai departe şi ia brusc, o mică pauză în timpul lucrului şi trage puţin pentru sine, ceea ce înseamnă că primeşte pentru sine, se numeşte furt.

Desigur, acesta-i diferit în lumea noastră, deoarece noi suntem la un nivel inferior nivelului spiritual moral. În general, toate poruncile Torei nu au nimic de-a face cu lumea materială. Totuşi, oamenii au început să le utilizeze în ceea ce priveşte viaţa de familie, socială şi umană.

Întrebare: Putem numi acest timp, timpul pregătirii, pentru că o persoană trece printr-un anumit proces, când ea schimbă “lumea barbară” într-o lume de legi?

Răspuns: Totuşi, asta nu înseamnă că ea este mai aproape de universul spiritual. Nivelul de pregătire este un nivel pentru atingerea spiritualităţii. Totuşi, noi vedem că aceste legi nu fac parte din niciun nivel care precede spiritualitatea. Dimpotrivă, lumea începe să simtă că este civilizată, liberală şi avansată.

Întrebare: Putem atribui toate astea adulterului?

Răspuns: Nu complet. Adulterul în spiritualitate se referă la erorile pe care le fac oamenii, din nou şi din nou, deoarece, în măsura în care o persoană vrea să păstreze toate cele Zece Porunci, ea descoperă, constant, că le încalcă în repetate rânduri.

Totuşi, toate aceste păcate sunt revelate atunci când o imagine mai precisă vă este arătată, o imagine mai delicată şi mai profundă, şi numai atunci este clar că nu v-aţi gândit cu adevărat, că nu aţi presupus-o şi nu aţi permis-o, că nu aţi încercat suficient.

Deci, toată Tora nu vorbeşte decât despre erori şi, în acelaşi timp, despre modul de a le corecta. Fără dezvăluirea erorilor, nu există corecţie.

Din “secretele cărţii eterne”, kab.tv, 04.03.2013

«Aminteşte-ţi de ziua de Sabat »

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 8-11: Aminteşte-ţi de ziua de Sabat ca să o sfinţeşti: Şase zile vei munci şi vei face toate reburile tale; dar a şaptea zi este Sabatul pentru Domnul, Dumnezeul tău; nu vei efectua nicio muncă, tu, fiul tău, fiica ta, robul şi roaba ta, vitele tale, străinul care este în interiorul zidurilor tale. Căci în şase zile Domnul a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce e în ele, şi S-a odihnit în a şaptea zi; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.

O persoană care vrea să avanseze spre spiritualitate trebuie să păstreze această stare, deoarece Tora nu vorbeşte de zile corporale, ci spirituale. De fapt, noi trebuie să ne corectăm în forma specială spirituală numită  Zeir Anpin. Ea este compusă din şase părţi şi numim replica sa, şase zile ale săptămânii.

Nu este vorba de munca într-o uzină sau birou, nu este, deloc, considerată o muncă. În curând, nu vom mai lucra fizic, munca noastră va fi, efectiv, de a atinge nivelurile spirituale. Aceasta înseamnă că prima zi de muncă voi evoca prima Sefira, Hesed. A doua zi, voi evoca a doua Sefira, şi aşa mai departe. Nu sunt zile corporale, nici 24 de ore ale zilei, şi nici rotaţia Pământului în jurul axei sale.

Lucrând cu mine, corectez dorinţa mea generală: o clasez conform celor şapte părţi şi o corectez în mod corespunzător, pentru a lua forma Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod. Nu corectez a şaptea parte a dorinţei mele.

Toate dorinţele mele care sunt corectate în timpul celor şase zile sunt acumulate şi mă umple la al şaptelea nivel numit Malchut. Acest nivel nu face parte din cele şase zile ale muncii mele de corectare, este un fel de cadou de Sus, un plus faţă de cele şase zile.

Ar trebui să spunem că împărţirea în şapte zile nu există deloc în lumea noastră, din punct de vedere astrologic. Există o lună, un an, rotaţia lunii, rotaţia pământului, rotaţia soarelui, şi nu există niciun lucru precum săptămâna. Un tur complet al pământului în jurul axei sale este “o zi”. “O lună” este rotaţia lunii în jurul pământului şi “un an” este rotaţia pământului în jurul soarelui, etc.

În plus, există sărbători numite „o lună nouă”, „un nou an” şi aşa mai departe. Celebrarea unei luni noi, adică începutul lunii, este clar, există o lună nouă, când pământul nu o ascunde complet, dar îi permite să se dezvăluie progresiv. Luna pare că se dezvoltă progresiv şi este un semn astronomic. Priviţi cerul, vedeţi şi puteţi măsura totul în funcţie de asta. Dacă locuiţi în Ierusalim, măsuraţi în raport cu Ierusalim, etc., în funcţie de longitudinea voastră.

Dar o săptămână este doar un concept spiritual. Nu a fost utilizat pentru a-l păstra, nimeni nu l-a sărbătorit. De fapt, originea se găseşte în grupul lui Avraam, membrii acestuia au început să se îndrepte spre forţele spirituale în acest mod. Aceasta nu este numai în Ierusalim. Ea este celebrată pe întreaga longitudine unde vă aflaţi. Dacă celebrez Sabatul în Ierusalim acum, prietenul meu din Mexic nu îl sărbătoreşte şi, pentru el, este încă o zi de muncă. Adică, acest semn nu există în lumea noastră.

Ce înseamnă asta ? Dacă o persoană realizează o muncă spirituală şi corectează şase părţi în ea, şase Sefirot a sufletului său – Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod – ea a atins o stare în care ele se conectează toate, deoarece Yesod este partea de conectare (piesa de legătură). Toate acestea intră în a şaptea zi a săptămânii, Malchut.

Această stare spirituală nu are nimic cu zilele săptămânii din calendar. Poate dura un moment sau zece minute, nu este nicio diferenţă, deoarece timpul nu are importanţă. În acea zi, ceea ce înseamnă în această stare spirituală, o persoană nu trebuie să facă nimic, deoarece ea trebuie să primească rezultatul a ceea ce numim săptămâna de lucru, a celor şase etape de corecţie, în interiorul ei.

Ca urmare, alternând pe cele şase părţi de corecţie cu a şaptea parte şi conexiunea lor, o persoană ajunge la sfârşitul corecţiei, atunci când sufletul ei este complet corectat.

Din programul kab.tv, “Misterele carţii eterne”, 25.02.2013

 

“Nu invoca numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”

Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert” … este o acţiune realizată de o persoană: “Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert” este răspunsul Forţei Superioare la acţiunea unei persoane.

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”… înseamnă că nu puteţi atrage forţa Creatorului pentru a efectua anumite acţiuni egoiste deoarece Creatorul este forţa de dăruire absolută, atributul dăruirii. Nu puteţi să-I cereţi sau să-L folosiţi în scopuri egoiste în niciun fel. Asta nu va duce la nimic, deoarece aceste acţiuni vă îndepărtează de Creator şi asta este pedeapsa.

Dacă Creatorul este absolut perfect, este imposibil să-L influenţezi în vreun fel! Puteţi să-L folosiţi numai în scopul de a vă corecta pe voi înşivă sau pentru a vă îndepărta de corecţie. La aceasta se referă, de fapt, toate poruncile. Cele zece porunci sunt cele mai importante, deoarece o persoană este format din zece atribute principale.

Primul atribut, “nu este nimeni în afară de El”, aparţine Sefira Keter (cap), care este aparent ideologic şi detaşat de tot restul. Voi nu-L vedeţi, nu-L auziţi, nu-L cunoaşteţi, nu-L simţiţi. Nu puteţi să-L folosiţi în niciun fel!

Al doilea atribut este de a nu-L atrage în scopuri egoiste, şi aparţine atributului de Hochma. Există un fel de delegare de autoritate aici, un fel de dezvăluire a Creatorului, pe care o persoană o poate folosi. Dar, atenţie, dacă folosiţi această lumină fără o pregătire corectă, puteţi să o primiţi în interior şi asta poate să vă ducă la o spargere. Aceasta vă îndepărtează de Creator! Lumina de Hochma vă aruncă înapoi.

Totuşi, dacă utilizaţi lumina de Hochma în mod corect, adică pentru corectarea dorinţelor voastre şi nu în zadar, ea va clarifica şi analiza totul corect. Veţi şti cine sunteţi şi veţi fi în măsură să continuaţi munca în mod corect.

Deci, ar trebui să se acorde atenţie în direcţia în care se lucrează. Creatorul nu iartă erorile noastre şi o acţiune greşită conduce la un rezultat nedorit.

Din programul kab.tv, “Misterele cărţii eterne”, 25.02.2013

 

Nu face altora ce ţie nu-şi place să ţi se facă

Există două principii: Hillel a spus: „Ce ţie nu-ţi place, nu face prietenului tău” şi Rabbi Akiva spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Primul principiu se referă la Bina, care este divizată în două părţi:

–        prima este neutră, aici lucrul principal este de a nu face rău celorlalţi. Mă privesc mereu în scopul de a fi un „băiat bun”, care se pare că „pluteşte deasupra solului”, neimplicând ego-ul meu. Nu am cămaşă? Ei bine, nu am nevoie. Trăiesc în „pădure”, departe de tot şi nu comunic cu nimeni. Deci, eu sunt principiul: „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Ai grijă să nu cauzezi daune altora, la fel cum nu aş dori să fiu lezat de acestea. Acestea sunt primele trei Sefirot de Bina.

–       a doua mă aduce la „continuarea frazei originale”, pentru cele şapte Sefirot inferioare de Bina, la vasele de primire. Acum, mă opresc asupra temei de „lipsă”. Poate că eu, într-un anume mod, îi privez pe alţii? Poate că eu nu contribui la binele pe care l-ar putea primi? Aceasta nu atinge încă, „principalul meu capital egoist”. Nu sunt încă gata să sacrific ceva, dar resimt, deja, nevoia de a ajuta pe alţii. Deşi nu am corectat nevoia mea de primire, adaug, deja, ceva la dorinţa de a dărui. Conform precedentelor etape de corecţie, încep să recunosc posibilităţile de a face bine altora: „Oh, el poate câştiga aici şi asta-i poate face lui bine.” Şi contribui la această ocazie. Este vorba de faza de tranziţie care mă va conduce la adevărata dăruire.

În acelaşi timp, nu este adevărata dăruire, niciun sacrificiu pentru binele celuilalt. Spre exemplu, am câştigat cinci mii de dolari luna trecută şi doar două mii îmi sunt suficiente. Întrebarea este: Dacă eu sunt principiul „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, trebuie să donez trei mii de dolari altora ?

Răspunsul este nu. La urma urmei, eu nu lucrez cu vasele de primire, eu nu renunţ la mine, dar rămân, în întregime, în proprietatea milei (Hassadim) şi contribui numai la binele altora. Am o inimă bună şi sunt gata să-i ajut pe ceilalţi, dar nu pe cheltuiala mea. Astfel, lucrez cu egoismul la nivelul 0, nivelul 1 şi parţial nivelul 2 de Aviut („grosimea” dorinţei), dar nu în dorinţa AHP care aparţine nivelurilor 2, 3 şi 4.

Partea superioară a vasului meu, dorinţa totală de plăcere, sunt vasele de dăruire (248 dorinţe) şi partea inferioară sunt vasele de primire (365 dorinţe). Vasele de dăruire sunt în starea Hafetz Hesed (HH), în proprietatea milei, şi doresc să dăruiască pentru a dărui, dar vasele inferioare primesc în scopul de a dărui. Prin urmare, în prima parte, realizez „purificarea” şi în partea a doua devin asemănător Creatorului prin proprietăţi. Aici, realizez deja asemănarea umană: imaginea omului, similar cu Creatorul.

„În general, această dorinţă corectată cu intenţia altruistă este numită „suflet”.

Astfel, principiul Hillel aparţine părţii superioare a vasului şi principiul Rabbi Akiva, părţii inferioare. Desigur, în orice caz, eu lucrez cu egoismul meu şi trebuie să-l depăşesc. Totuşi, munca conform primului principiu nu mă obligă să înregistrez pierderi, să abandonez bunurile mele şi aceasta este diferenţa lor fundamentală.

Este important de a ne aminti că vorbim despre o persoană care vrea să adere la Creator (C) şi de aceea, ea întreabă: „Cum pot atinge adeziunea ? Cum pot să intru în lumea de Sus, spiritualitate ?” La început, aceste întrebări îl împing în vasele de primire, linia stângă, apoi îl aduc la principiul Hillel. Ulterior, această decizie îl trimite în jos, din nou, şi îi permite să lucreze cu dorinţele sale egoiste.

Acest drum este descris în exemplul unui convertit care merge la un înţelept pentru a-i cere un sfat. Mai întâi, îi cere lui Shamai să-l înveţe să iubească pe celălalt ca pe sine, dar primeşte un refuz deoarece este imposibil să atingi obiectivul dintr-o dată. Apoi, merge la Hillel şi îi cere să-i explice întreaga metodă cabalistă, în timp ce stă într-un picior, adică a descrie mijloacele de avansare printr-o singură regulă. Ca răspuns, Hillel formulează principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, adică precizează ce acţiuni sunt necesare pentru asta.

Astfel, în conformitate cu legea creaţiei, principiul adeziunii la Creator este divizat în două părţi:

● „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”,

● „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Dacă avansez întotdeauna în această ordine, ajung, în final, la dragostea pentru Creator.

Întrebare: În conformitate cu principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, realizez acţiuni fizice. Cum pot combina asta cu intenţia corectă?

Răspuns: Acelaşi principiu funcţionează în lumea noastră, în lumea spirituală, în viaţa obişnuită şi printre prieteni. Nu contează în ce mediu sunt, trebuie să rămân la nivelul acestui mediu şi să încerc să mă comport aşa cum aş vrea să se comporte cu mine. Prin urmare, în grup, eu sunt dorinţele prietenilor şi obiectivul lor, şi la locul de muncă, ajustez atitudinea mea faţă de dorinţele colegilor mei. Şi fac la fel peste tot.

Eu mă pun în situaţia altora şi astfel, măsor atitudinea mea faţă de ei, şi este deja, dăruire. De fapt, eu nu vreau să-mi fac rău şi, prin urmare, sunt sigur că aduc binele celuilalt. Este mai mult decât un exerciţiu, este deja o acţiune, corectarea. Nu este important să ştiu dacă acţionez egoist. Nu poate fi altfel. Dar acţiunile rezultă mereu din egoism. Totuşi, cu această abordare, ele trag spre mine Lumina care Reformează, şi atunci schimb. De aceea se spune că inima urmează acţiunilor. Mai întâi, acţionez conform dictonului lui Hiller, apoi vine Lumina şi mă corectează.

Întrebare: Deci, putem spune că principiul avansării mele este măsura iubirii pentru alţii, pe care o ating ?

Răspuns: Desigur, cum ar putea fi altfel ? Gradele spirituale sunt diferite în măsura lor de a dărui.

Întrebare: În ultimii patru-cinci ani, am putut înţelege că nu sunt bun. Singurul lucrul pe care-l pot face este de a încerca să nu fac rău celorlalţi. Nimic mai mult.

Răspuns: Dacă te gândeşti la modalitatea de a nu face rău celorlalţi, ai parcurs un drum lung. Chiar şi acceptarea acestui gând în capul tău este o mare reuşită.

Întrebare: De fapt, a dărui de dragul de a dărui este, de asemenea, egoistă, pentru că la final, doresc binele celorlalţi pentru că îmi doresc bine. Asta nu face decât să-mi asigure o viaţă confortabilă.

Răspuns: Deci, de ce umanitatea nu a adoptat încă acest principiu? Acesta este respins de natura noastră, care cere ca alţii să se simtă rău. Vedem cum ţări întregi se bălăcesc în conflicte stupide, bazat pe mândrie primitivă. Aceasta costă o enormă cantitate de resurse, miliarde de investiţii, mulţi nervi şi tulburări. Totuşi, pe ansamblu, lumea acţionează egoist, şi nimic în ea nu ar putea fi numit „dăruirea de dragul de a dărui”.

Întrebare: Presupun că „dăruirea de dragul de a dărui” este ceva naiv, abstract. Ce este în realitate ?

Răspuns: Este vorba despre o acţiune împotriva voinţei, împotriva egoismului meu. Este nevoie ca eu să mă înclin, să-l simt pe celălalt, să mă pun în locul lui, să „mă încerc pe mine în el”, şi el în mine. Aici, aveţi nevoie de o înţelegere profundă de psihologie.

Principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” cuprinde jumătate din întregul proces, jumătate din corectarea sufletului. După ce am stabilit asta, mă ridic spre nivelul Partzuf Abba ve Ima al lumii Atzilut, obţin Luminile Hassadim. Ele conţin iluminarea Hochma deoarece anulez egoismul meu.

Pentru a nu face rău altora, trebuie să mă opresc, să lucrez asupra mea. Îi fac o favoare – nu pe cheltuiala mea, fără să-mi dau bunurile mele, ci prin compromisuri şi renunţarea la profitul meu. În lumea noastră, aceste acţiuni sunt considerate generoase şi binevoitoare şi noi credem că suntem capabili să le efectuăm în mod altruist.

Oricum, cu o abordare corectă, cu ajutorul Luminii care Reformează, voi fi ghidat progresiv de-a lungul drumului. De fiecare dată, dorinţa mea de dăruire se dezvoltă în timp ce îmi urmăresc propriul interes, caut recompensa divină, dar Lumina îmi aduce adevărata plată. Repet, trebuie să efectuăm acţiuni, Lumina va urma acţiunile, şi schimbările vor veni după Lumină. La început, purifc vasele mele de intenţia egoistă. Astfel, chiar cele mai rele infracţiuni ale mele cad în categoria uitate (scăpări). Apoi, trec direct la corecţie, construind asemănarea mea umană cu  „material” curat.

Astfel, „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Este întregul proces şi dacă urmaţi această cale, vă va conduce la obiectiv.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Ochelari pentru a corecta vederea spirituală

După ce aţi început să lucraţi în grupul de zece, puteţi să vă gândiţi la grupul mare prin al vostru „zece”. Zece este acum celula prin care vă conectaţi la lume, fie vorbind cu soţia, fie cu şeful. Fiecare acţiune pe care o faceţi, o faceţi prin acest grup, sunteţi îmbrăcaţi în el.

Un grup de zece nu reprezintă corpuri fizice, ci principiile pe care le clarificăm şi le îndeplinim împreună. Puţin câte puţin, începeţi să simţiţi că această formaţiune invizibilă, aerisită, devine mai clară, se conectează la formele relaţiilor vostre şi ia greutate, formă, stabilitate şi o existenţă reală, tangibilă.

Acum, în relaţiile dintre voi, simţiţi numai lucrurile despre care aţi citit sau auzit înainte. Aceasta devine deja, o realitate. Un grup de zece este o imagine perceptibilă, materializată prin unitatea voastră, precum o familie. De fapt, ce este o familie ? Există o femeie care locuieşte cu mine şi există mai mulţi copii ce locuiesc în aceeaşi casă. Cu toate acestea, o familie nu reprezintă oameni izolaţi, ci reprezintă ceva care este un tot: relaţiile noastre, dependenţa noastră unii de alţii, dăruirea reciprocă şi preocuparea. Acesta este un sistem numit „familie”.

Nu mă îngrijorez cu privire la cineva personal, ci cu privire la bunăstarea întregii familii. Este sentimentul pe care ar trebui să-l am privind grupul de zece, astfel că ar trebui să abordez fiecare discernământ şi sentiment prin acesta. Altfel, nu voi putea niciodată să văd lumea de Sus. Trebuie să încep să privesc totul prin această lentilă de focalizare, prin reglarea deschiderii. Ea limitează vederea mea şi privesc totul prin ea, prin această deschidere foarte îngustă.

Dacă privesc printr-o mică gaură în loc să utilizez ochelari, voi vedea clar, ca prin ochelari, deoarece ochelarii limitează şi concentrază raza de lumină. De aceea, această deschidere foarte îngustă îmi permite să văd la fel de bine ca şi cum aş avea ochelari puternici. Putem privi prin grup în acelaşi mod. Dacă nu priviţi prin grup, nu veţi vedea lumea.

 

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 20.05.2013, Cartea Zohar – Introducere

ci, num8� ii�w�x�rem Lumina care Reformează.

 

În cele din urmă, totul este unit într-o singură acţiune.

 

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

O licărire de speranţă în celula de închisoare

Ego-ul nostru a crescut de-a lungul anilor, până ce o scânteie se trezeşte brusc în el, o lumină, un punct de plecare pentru percepţia lumii superioare. Când o astfel de scânteie se aprinde într-o persoană, începe să simtă disconfort şi nelinişte. Ea crede că lumea nu este suficientă pentru ea şi că are nevoie de altceva: există ceva în această viaţă deasupra existenţei corporale, un scop mult mai sublim.

Ea nu poate continua să trăiască mult timp ca toată lumea şi aspiră să înţeleagă sensul vieţii, esenţa, baza. Care este forţa interioară care o conduce şi care este scopul vieţii ?

Fără îndoială, această scânteie există în fiecare din cei reuniţi aici, la acest Congres, altfel nu am fi dorit să fim aici. Cu toate acestea, există mulţi oameni care vin să studieze şi să verifice când se aprinde în ei scânteia. Trebuie să facem mari eforturi pentru umplere şi este ceva pentru care nu suntem pregătiţi. În acelaşi timp, diferenţa dintre forţa ego-ului care conduce o persoană în propriul său corp şi puterea scânteii care o scoate din corpul său, chemând-o să se depăşească, este foarte mare.

Ego-ul unei persoane este foarte greu şi păstrează scânteia în interior precum in celula unei închisori. Prin urmare, aceste persoane se abandonează ego-ului lor şi acceptă să rămână în această închisoare. Ele găsesc diferite scuze şi, în final, părăsesc drumul spiritual, pentru că trebuie să se justifice. Şi astfel, ele pleacă.

Rabash a spus că există scântei de dragoste pentru alţii, în fiecare dintre prieteni, ceea ce înseamnă că există forţe anti-egoiste. Ego-ul îi urăşte pe alţii şi forţa care stă în faţa ego-ului este iubirea pentru alţii. Dar, o singură scânteie nu poate aprinde Lumina dragostei, adică să mă facă să simt dorinţa celuilalt ca fiind a mea, şi să-l umplu, la fel cum mă umplu pe mine. Cu alte cuvinte, nu pot să ies din mine şi să fiu inclus în celălalt, ceea ce este numită „dragostea pentru ceilalţi”.

Prin urmare, ne-am adunat în grup şi suntem de acord să muncim şi să ne însărcinăm unii pe alţii, pentru a aduna toate scânteile noastre şi, în conexiunea dintre ele, să descoperim lumea superioară.

Discursul asupra importanţei de a ne uni, 10.05.2013

 

Un Congres care ne duce la eternitate

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării, „Scopul grupului” 1984 partea 1):  Suntem aici pentru a stabili o societate unde fiecare dintre noi respectă spiritul de dăruire al Creatorului. Şi pentru a atinge dăruirea Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, ceea ce este numită „dragostea aproapelui”.

Graţie acesteia, vom fi în măsură să dăruim Creatorului, forţa generală a dăruirii. Este ceea ce numim atributul prin care ne ridicăm deasupra ego-ului nostru. Dăruirea reciprocă este iubirea pentru ceilalţi. Dacă iubesc pe cineva, vreau să-i dăruiesc totul şi o fac pentru a se simţi bine. E ca şi cum aş fi constant în el şi m-aş vedea doar ca un mijloc de a-i dărui, ceea ce mă ajută să mă depăşesc. Este motivul pentru care o lume atât de mare cu atât de mulţi oameni a fost creată. De fapt, este ceea ce numim ieşirea din ego, din sistemul său limitat.

„Trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat şansa de a fi într-o societate unde fiecare dintre noi nu are decât un singur scop – ca Divinitatea să locuiască printre noi.”

Obiectivul nostru este că revelaţia lumii de sus ne va umple. Este ceea ce numim „revelaţia Divinităţii” care locuieşte exact între noi. Fiecare dintre noi este un egoist, dar când ieşim din natura noastră şi începem să ne ridicăm deasupra noastră, o mare forţă colectivă este creată între noi, plină de dăruire reciprocă. Noi ne asigurăm că obţinem această forţă mutuală când dăruim reciproc, unul altuia şi preocuparea noastră se numeşte garanţie mutuală.

Noi resimţim toată lumea superioară în această forţă generală. Aici, descoperim forţele tuturor persoanelor care au venit înaintea noastră şi care trăiesc în această lume cu noi, a tuturor persoanelor care se depăşesc şi trăiesc într-o stare eternă. Această forţă generală este un suflet colectiv. Nu există suflete individuale distincte, ci un singur suflet pentru toată lumea. Dar în el, persoanele resimt lumea eternă în diferite profunzimi şi lăţimi, în măsura în care fiecare îşi domină ego-ul.

Noi trecem prin urcări şi coborâri pe parcursul acestui drum şi ele cheamă diferite stări în care lumea eternă pare să se schimbe. Adevărul este că nu se schimbă, cum este spus:”Lumina este în repaus absolut”, dar noi credem că se schimbă pentru că noi suntem în schimbare. Ego-ul nostru este gata de schimbare tot timpul, ne depăşim în diferite moduri şi, prin urmare, imaginea lumii noastre şi sentimentele pe care le avem sunt foarte dinamice.

Astfel, avansăm până ce totul este revelat pe deplin şi asta este sfârşitul corecţiei. Toţi oamenii din această lume trebuie să atingă asta. Deşi organismele se schimbă, piesele noastre spirituale rămân aceleaşi. Corpurile ne separă ca indivizi, dar, dacă lăsăm corpurile, simţim imediat o lume unică şi pe noi înşine ca un singur suflet. Este exact acolo unde ne îndreptăm.

Eforturile pe care le facem la Congres depind de noi. Putem experimenta această stare eternă pentru câteva minute. Poate fi temporar şi poate dispărea, dar fenomenul real va rămâne şi ne va trage mai departe cu forţă, pentru a depăşi fazele viitoare. Dacă vom face, cu adevărat, eforturi, atunci în afară de această lume, vom resimţi lumea spirituală şi vom trăi în două lumi. Totul depinde de noi. Dacă ne vom gândi, întâi, la acest subiect şi ne pregătim  pentru asta, atunci cei care vin la Congres ni se vor alătura şi vom avansa împreună.

Atunci, să sperăm pentru revelarea lumii superioare, pe care trebuie să o vedem mereu ca obiectivul realizat prin unitatea noastră. „Şi, deşi nu am atins încă, acest obiectiv”, adică noi nu am resimţit Lumea de Sus lăsând ego-ul nostru, „avem voinţa de a-l realiza. Şi asta, de asemenea, trebuie să apreciem.”

Este adevărat că noi am început, dar sperăm să atingem obiectivul şi aceasta trebuie apreciat. Depinde de noi şi depinde de eforturile noastre. Este spus:”O persoană nu poate cumpăra lumea sa într-o oră.” Dacă oamenii care fac parte dintr-un grup doresc să se depăşească, vor simţi, cu adevărat, această ascensiune.

 

Conversaţie din pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

 

Lumea după Congres sau mingea este în curtea noastră

Întrebare: Vreau, cu adevărat, ca lumea să fie un loc mai bun după Congres, un loc unde nimeni nu profită de nimeni, unde nu există nicio durere, contul meu bancar este în regulă, viaţa este bună: Este posibil?

Răspuns: Cred că acest lucru stă în puterea noastră. Imaginează-ţi că mulţi dintre prietenii noştri din întreaga lume se unesc în jurul acestui Congres. Sunt oamenii care au scântei spirituale, particulele Lumii Superioare. Dacă le unim pe toate, putem face orice!

Deoarece lumea noastră este mineral, ea nu are puterea de a schimba ceva. Acum, când asta devine clar, vedem că nimeni nu poate gestiona lumea şi nimeni nu ştie cum să o gestioneze. Acum un secol sau două puteam să o facem, deoarece ego-ul nostru nu era atât de dezvoltat şi nu puteam schimba modul în care să-l utilizăm. Acum, aceasta a devenit imposibil. Ego-ul este închis, rotund şi nicio persoană în lumea noastră nu ştie ce să facă cu el. Doar noi putem profita de faptul că a devenit rotund, ceea ce înseamnă conectat şi legat cu ceilalţi, în timp ce egoiştii nu pot, deoarece ei sunt separaţi.

Deci, când lumea devine globală, conectată puternic şi interdependentă, toată lumea este disperată şi nu ştie ce se întâmplă. Vedem că ei nu pot gestiona sisteme financiare, nu pentru că nu ar avea destule cunoştinţe, ci pentru că regulile în această lume s-au schimbat. Conexiunea integrală, sistemul analogic dobândit acum, nu va lăsa un individ sau grup egoist să gestioneze ceva. Numai dacă stabiliţi un sistem analogic între mai multe persoane puteți schimba lumea într-un anume fel, folosindu-l ca un tablou de comandă.

Egoiştii nu pot face asta. Numai noi putem şi asta include şi contul bancar.

Deci, totul este în mâinile voastre. Dacă ne cereţi să ne conectăm cu voi, veţi putea vedea cum se va întâmpla. Nu este mistic sau magic, ci legile spirituale reale, ceea ce înseamnă deasupra lumii noastre. Dacă schimbaţi în mod pozitiv modul în care sistemul funcţionează, veţi vedea în ce punct lucrurile se schimbă în lumea corporală, deoarece lumea noastră este rezultatul forţelor spirituale.

Nimic nu se întâmplă izolat. Totul este gestionat de o forţă interioară la care aveţi acces. Astfel, înţelegeţi de ce avem nevoie de suferinţă în această lume, inclusiv un overdraft pe contul curent şi tot ceea ce se întâmplă în lume. Totul este menit să ne trezească, să ne ridice spre forţa superioară, chiar dacă în scopul de a gestiona viaţa personală. De la înălţimea aceste forţe, putem, cu adevărat, face ceva, dar, dacă nu facem, problemele şi necazurile din lumea aceasta vor creşte. Prin urmare, mingea este în mâinile voastre.

 

Pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

 

Congresul din New Jersey: Uniţi în unul

Întrebare: Congresul din New Jersey va avea loc curând. Noi înţelegem că totul depinde de pregătire. Cum trebuie să se pregătească, pentru această întâlnire, prietenii din întreaga lume

Răspuns: Mai întâi, ne conectăm la congres în scopul de a ajunge la unitate, Arvut, fuziunea dintre noi, toate aceste condiţii sunt necesare pentru a descoperi Forţa Superioară care controlează lumea şi construieşte întreaga realitate. Este scopul de a învăţa înţelepciunea Cabala. Este special concepută pentru a găsi această Forţă Superioară. Înţelepciunea Cabala este revelaţia Forţei Superioare pentru fiinţele create, cum a scris Baal HaSulam în articolul „Esenţa înţelepciunii Cabala”: „Această înţelepciune nu este nici mai mult nici mai puţin decât o succesiune de rădăcini care se întind prin intermediul cauză şi efect, prin reguli fixe stabilite, reunite într-un scop unic şi exaltat descris ca „revelaţia Divinităţii Sale creaturilor din această lume”.

Acesta este motivul pentru care ne reunim la congres: să construim condiţiile graţie cărora Creatorul se va revela. Descoperirea Creatorului de către fiinţele create este obiectivul înţelepciunii Cabala. Aceasta este realizată prin unitatea dintre noi. Este ceea ce dorim să atingem la Congres şi trebuie să ne gândim la asta.

Forţa pe care o descoperim este forţa dăruirii şi dragostei. „Creatorul” se află la baza dăruirii şi dragostei. El este bun şi binevoitor deoarece bunăvoinţa este caracteristica cuiva care face bine. Şi „nu este altceva decât binele care face bine”.

Pentru a-L dezvălui, trebuie, de asemenea, să primim două detalii de percepţie:

● Nu este nimeni ca noi, un singur om cu o singură inimă;

● Fiecare dintre noi este bun şi binevoitor pentru toţi ceilalţi.

În acest mod, realizăm o „legătură” unde Creatorul se poate revela conform legii echivalenţei de formă. Când relaţiile dintre noi sunt ajustate pe principiul „binele care face bine”, atunci Binele de Sus care Face Bine se va manifesta printre noi. Astfel vom revela Creatorul în fiinţele create devenind Shechinah, adică „locul” unde El locuieşte.

Aceasta vrem să descoperim prin lumea prezentă la Congres, care va avea loc într-o săptămână. Aceasta trebuie să pregătim. Trebuie să spunem că congresul va fi unic în scopul său. O mare varietate de participanţi se vor întâlni şi este un lucru bun. Diversitatea dă putere unităţii.

Sper că vom putea să ne conectăm în mod corect şi că vom simţi că aparţinem acestei unităţi la care trebuie să ne întoarcem, să fim integraţi, să fim ca înainte. Astfel, în sânul acestei unităţi comune, Creatorul va fi descoperit şi descoperirea acestei Forţe Superioare va rezolva toate problemele noastre, fizice şi spirituale.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 01.05.2013, „Garanţia reciprocă”