Category Archives: Spiritualitate

Să învăţăm limbajul Creatorului

Dacă cineva nu simte că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul său şi în toată realitatea vine de la Creator, care este singura sursă a vieţii, se numeşte pedeapsă. Iar sentimentul de detaşare vine tot de la Creator şi nu este voinţa omului. Nu există o pedeapsă mai mare decât să fii detaşat de Creator, adică să uiţi că totul vine de sus, de la El.

Omul ar trebui să îşi reînoiască continuu contactul cu Creatorul, să ia în considerare gândurile Lui şi să decidă cum să răspundă la fiecare apel care vine de la El. Ce se întâmplă cu mine nu contează. Ce este important este că totul vine de la el: atât gândurile pozitive cât şi negative. Uneori îl binecuvântez pe Creator, altădată îl blestem; uneori vreau să îmi amintesc că El este peste tot, iar altă dată nu vreau să îmi amintesc că El există şi tânjesc după plăceri corporale.

Dar toate acestea sunt trimise de El, iar noi ar trebui să examinăm toate aceste situaţii care în cea mai mare parte sunt neplăcute. Iar asta pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură sunt scufundat în mocirla mea, în egoul meu josnic, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect şi să înţeleg de ce îmi trimite Creatorul asemenea dorinţe şi gânduri şi de ce vreau să răspund în felul în care o fac şi nu cum ar trebui să o fac.

Dacă muncesc în acest fel, încep să simt că am nevoie de sprijin şi că este imposibil să rezolv ceva eu singur. Pot să scap de grup şi să mă conduc doar în viaţa corporală, ascunzându-mă de Creator şi fără să mă simt vinovat într-un fel, dar dacă vreau cu adevărat să avansez, simt imedidat că trebuie să îmi clarific relaţiile cu El.

Nu există nimeni în lume cu care să îmi rezolv problemele, decât El, deoarece El este singura sursă. De aceea, simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu învăţătorul şi că am nevoie de ajutor.

În acest caz, încep deja să strâng conexiunea cu prietenii şi cu învăţătorul şi încep să ascult. Asta pentru că am nevoie de sfaturi cum să fac ca să fiu constant conectat cu Creatorul şi să nu uit de El, să văd că orice eveniment din viaţa mea vine de la El. Trebuie să îmi amintesc că şi cele mai triviale gânduri şi dorinţe corporale vin de la El. Totul vine de la El pentru a mă împinge la şi o mai mare adeziune cu El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că vorbim aceaşi limbă. El îmi trimite diferite semnale iar eu le răspund: „Înţeleg şi mă acordez din ce în ce mai mult la Tine.”

Astfel, mă apropi de Creator şi Îl percep într-o rezoluţie mai mare. Încep să învăţ limbajul Lui. Există multe limbaje în această lume, care nu ne lasă să ne înţelegem unul pe altul. Aici învăţ limbajul Creatorului: cum se întoarce El spre mine şi cum ar trebui să îi raspund eu.

Dacă o persoană şi grupul se concetrează în acest fel, ei vor avea succes foarte repede şi vor obţine contactul cu Creatorul, pentru că El începe să ne înveţe în fiecare moment din viaţa noastră.

Toată creaţia este influenţată în acest fel de Creator şi astfel avansează şi se apropie din ce în ce mai mult pe drumul înapoi către Creator. Mai întâi, a fost răspândirea lumilor de sus înjos şi spargerea, apoi istoria umanităţii a evoluat, iar acum începem să urcăm pentru a ne întoarce în lumea Infinitului.

Din Congresul din Franţa “Unul pentru toţi, toţi pentru unul” Ziua a doua 5/10/14, Lecţia 4

 

O lume cu dimensiunea dăruirii

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, art. 40: Si stiu ca asta este complet de neacceptat in ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul, despre care ei cred ca e josnic si fara valoare, este centrul magnificei Creatii. Dar ei sunt ca un vierme nascut intr-o ridiche. El traieste acolo si crede ca toata lumea Creatorului este la fel de amara, de mica si de intunecoasa ca ridichea in care s-a nascut.

Dar de indata ce strapunge coaja ridichii si iese afara, se minuneaza si zice: Am crezut ca intreaga lume era cat ridichea in care m-am nascut, iar acum vad in fata mea o lume mareata, frumoasa si minunata!

Asta este ceea ce simţim atunci când descoperim o comoară ascunsă, care a fost întodeuan în posesia noastră, fără ca noi să ştim asta. Acum putem deschide poarta şi putem vedea ce se întâmplă dincolo de limitele acestei lumi, în care am ajuns la o alee închisă. Când descoperim ieşirea de pe ea, vedem înaintea noastră o „lume minunată, frumoasă şi uriaşă”

Întrebare: Ce vede viermele când iese dintr-o ridiche?

Răspuns: Vede soarele, florile şi cerul albastru. Imaginează-ţi ce diferenţă este, comparativ cu întunericul şi ridichea amară! Suntem la fel ca viermele, atunci când descoperim lumea infinitului, descoperim că nu există moarte, că viaţa aici este mai rea decât moaret, iar noi suntem în ea. Lumea se descoperă în faţa noastră într-o dimensiune absolut diferită. Începe să vedem lumea în dimensiunea dăruirii şi iubirii şi astfel graniţele ei sunt schimbate.

Acum percepem lumea într-o formă limitată şi posibilităţile noastre în ea sunt limitate, vieţile noastre sunt scurte. Deodată, toate aceste limitări dispar iar graniţele sunt extinse. Înainte, am exista în ego-ul nostru, şi era posibil să primim numai atât cât puteam. Dar pentru caracteristica dăruirii pe care o obţinem în loc de ego, nu există limite sau graniţe. De aceea, simţim viaţa ca eternă şi nelimitată de nimic.

Pentru asta, trebuie doar să ieşim din ridiche şi să vedem adevărata lume.

Din programul de radio Israel 103FM, 2/15/15

Adevărata religie și religia exilului

Întrebare: După cum am înțeles, Înțelepciunea Cabala vine din iudaism și toți cabaliștii din trecut au fost foarte religioși. Care este adevărata conexiune dintre Înțelepciunea Cabala și religie?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala este fundamentul adevăratei „religii”. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Esența religiei și scopul ei”.

Cele trei religii majore, iudaismul, creștinismul și islamul, sunt bazate pe învățăturile tatălui nostru Avraam. Dar Avraam a descoperit tocmai Înțelepciunea Cabala, care înseamnă fundamentul tuturor religiilor. El descrie descoperirea lui în cartea de Cabala „Sefer yețira” – Cartea Creației.

Principiul de bază al religiei descoperite de Avraam este „Și îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți”. Este scris și că „Și îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți este legea generală a Torei”. În fapt, asta se înțelege în toate sensurile sau, cel puțin, „Ceea ce tu urăști nu face aproapelui tău”.

Toată Tora vorbește despre bunele relații dintre oameni. Relațiile de acest fel au existat în poporul lui Israel înainte de distrugerea în urmă cu 2000 de ani a celui de al doilea Templu (Beit HaMikdaș) ca urmare a izbucnirii bruște a urii fără motiv.

Totul se rezolvă în jurul unui singur punct. Atitudinea bună sau rea dintre evrei determină ceea ce se va întâmpla cu ei și cu toată lumea în general. Acesta este exact motivul pentru anti-semitism, fiindcă evreii nu pot să ajungă la o înțelegere între ei și, din cauza asta, toată lumea suferă.

Înțelepciunea Cabala se ocupă numai cu obținerea conexiunii corecte dintre noi și, acesta este fundamentul întregii religii. Iar ceea ce se consideră în ultimii 2000 de ani religie, este menținerea a tot felul de tradiții și, ele par a fi de ajuns pentru oameni.

Aceasta este forma pe care religia o ia în exil, când suntem rupți de principiul „Și-ți vei iubi aproapele ca pe tine însuți”. De la dorința de unitate. Acesta este modul în care poporul evreu a trebuit să se maturizeze timp de 2000 de ani, să iasă printre națiile lumii și să se amestece cu ei și apoi să se întoarcă în țara lor.

Dar după ce ne-am întors fizic în țara lui Israel, trebuie să reînviem Înțelepciunea Cabala, astfel ca ea să trăiască printre noi și să ne ajute să construim un popor și o națiune în aceeași formă în care a fost odată: cu iubire și unitate între noi.

Nu există la asta nicio restricție. Dacă un om studiază metoda de conexiune, nu se face nicio diferențiere între religios și laic, din ce țară vine sau dacă e bărbat sau femeie. Toți trebuie să studieze această metodă cât se poate de repede, fiindcă viitorul nostru bun depinde de asta.

Înțelepciunea Cabala ne învață cum să realizăm această unitate. Practic, se face simțit acest lucru în timpul atelierelor, în conexiunea din discuțiile în cerc făcute de noi peste tot. Mii de oameni au participat deja la mesele noastre rotunde și au simțit că, în timpul unei jumătăți de oră de discuții după metoda Înțelepciunii Cabala, au simțit deodată un sentiment deosebit, o iluminare, o trezire a inspirației și a căldurii, iar acest sentiment se transmite la toți participanții.

Comentariu: Am avut posibilitatea să particip la astfel de ateliere în mase rotunde transmise nouă după metoda antica a Cabalei. Îmi amintesc că la început oamenii adunați acolo erau foarte sceptici, cinici, le parea rău de timpul pe care îl vor pierde. Dar la sfârșitul serii, oamenii pur și simplu pluteau de emoție și excitare, erau mișcați până la lacrimi și se îmbrățișau unii cu alții. A fost un focar de forță vitală și de căldură care a topit gheața și indiferența ce ne separă inimile.

Din programul Radio 103FM Israel

Șabat al unei odihne sfinte în al șaptelea an

Întrebare: La ce se referă următoarele: Leviticul 25:3-25:4 – „Șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor; iar în al șaptelea an, să fie an de odihnă a pământului, Șabat al Domnului, ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul acela.”

Răspuns: toți cei șase ani de muncă a pământului sunt șase ani de corectare a dorințelor noastre, când muncim constant la asta. Iar în al șaptelea an, dorința corectată va fi umplută de Creator cu Lumină.

Atunci nu vom mai avea nevoie de nimic fiindcă Lumina umple dorința generală, o slăbește și o domină, în așa fel încât lucrul cel mai important pentru noi va fi să nu ne amestecăm.

Ceea ce înseamnă că, toate acțiunile care ne revin, trebuie direcționate în așa fel încât să nu-l deraranjăm pe Creator de la scufundarea în noi, de la umplere, conexiune și de la așezarea noastră într-un singur pachet în care, toate caracteriticile Creatorului la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, sunt conectate de unica și singura Lumină într-un singur întreg.

Asta se numește „ al șaptelea an”, anul unei odihne sfinte. De aceea este numit Șabat, libertatea și oprirea din muncă. Însă, este de fapt o muncă interioară foarte puternică, numai că, este direcționată în direcția opusă, fiindcă mă anulez și nu fac nimic, făcând astfel posibilă acțiunea Creatorului.

În același timp, eu sunt în deplină unitate cu El, în deplin acord. Muncesc, dar munca mea se rezumă la acțiunea sincronizată cu El și acesta este un lucru foarte complicat și dificil.

Trebuie deci să mă pregătesc pentru odihnă astfel ca toată densitatea egoului, toți cei șase ani în care l-am corectat să îmi aducă cel de al șaptelea an, anul odihnei sfinte, anul de Șmita(de lăsare să plece).

După asta vor veni al optulea, al nouălea și al zecilea an (mileniu) care corespund obținerii nivelului de GAR, nivelurile de Bina, Hohma și Keter. În ei obținem gândirea Creatorului, planurile lui și pe El însuși. Acesta este cel mai înalt nivel, numit „secretele Torei”.

Ce se înțelege prin „secretele Torei”? După ce am obținut al șaptelea mileniu, toate imaginile mele, tot aparatul meu de înțelegere și conștientizare este atât de transformat, încât abia atunci voi fi capabil să înțeleg ce simbolizează cele trei niveluri: al optulea, al nouălea și al zecilea mileniu.

Întrebare: Se poate spune că cei șase ani de muncă a pământului, ară, ridică și transformă egoul?

Răspuns: Da, transform egoul așa cum transform pământul când îl ar și îl semăn. Semințele spirituale ale omului nu pot crește dacă el nu-și transformă dorințele (pământul). Acest lucru se face timp de șase ani și în al șaptelea an se întâmplă umplerea prin Lumina a ceea ce a fost plantat.

Întrebare: Este atunci când apar lăstarii?

Răspuns: Nu, ei ies în fieacre an. Este numai în timpul celui de al șaselea an (Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod). Eu muncesc pământul în așa fel ca, în al șaptelea an, tot ce am obținut prin munca de săpare la egoul meu este gata să fie umplut de către Lumină.

Lumina face deci asta, fără acțiunile mele. Acum eu închei munca prin acțiuni opuse, fiindcă trebuie să ajut Lumina să facă asta din partea ei și nu din partea pământului.

Întrebare: Ce înseamnă „umplerea de către Lumină”?

Răspuns: Când dorința omului se transformă complet devenind similară cu Lumina în cantitate și calitate, atunci omul simte că Lumina se găsește în interiorul lui.

De fapt, Lumina a fost totdeauna în el, numai că acum începe omul să simtă asta, fiindcă și-a pregătit simțurile, înțelegerea pentru asta. El vede că și înainte de asta a fost în lumea Creatorului și că totul era umplut cu Lumină, că „nu e nimic în afară de El”, dar acum simte și descoperă asta. Acesta este al șaptelea mileniu.

Deci Șabatul este numit zi sfântă fiindcă este suma la toată munca imensă pe care a făcut-o omul pentru obținerea Creatorului, pentru descoperirea Lui în el însuși.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

 

 

Libertate completă!

Cartea Zohar, „BaHar” (Pe muntele Sinai), art. 85: …”Şi El mi-a spus, „Tu eşti servitorul Meu, Israel, în cel care voi glorificat.” Şi mi-a spus, „Tu eşti servitorul meu” este nivelul de sclav, linia stângă, Malhut. „Israel” este nivelul de fiu, linia dreatpă, ZA. Când acestea sunt incluse ca unul, este scris, „În cel care voi fi glorificat”.

Cele două linii: linia stângă, nivelul sclavului (Malhut) şi linia dreaptă, nivelul fiului (Israel), terbuie să fie unite şi glorificate, ceea ce înseamnă revelate.

Pe de o parte trebuie să ne supunem complet şi să ne subjugăm conducătorului superior. Putem spune, desigur, că acum El ne guvernează şi că suntem total înrobiţi Lui şi nu putem să facem nimic fără El, dar aceasta este o atitudine a unui sclav rău.

Linia stângă trebuie să fie loială stăpânului prin „Vreau să fiu sclavul Lui. Vreau ca El să mă conducă intern prin dorinţele asupra cărora nu am control”. Aceasta este libertatea mea. Liberatea mea se află în a alege dacă rămân sub dominaţia Stăpânului sau dacă îl părăsesc. Aleg stăpânirea Lui pentru că nu pot să simt nicio libertate când sunt sub conducere Lui.

Mai târziu, atunci când asced mai sus, nivelul sclavului intră în nivelul fiului. Diferenţa dintre cele două este că fac totul pentru dorinţele Tatălui meu şi nu a Stăpânului meu. Acum vreau să îndeplinesc toate acţiunile Lui în mod conştient, chiar dacă El nu mă forţează să o fac. Şi, chiar dacă El nu ştie despre asta, eu lucrez fără conexiunea cu El şi sunt ca El.

Aceste două stări trebuie să fie simţite în mod clar într-o persoană, iar apoi apare a treia stare între ele, linia de mijloc, unde nu sunt nici sclav niciu fiu. Linia de mijloc nu există în natură şi este creată şi apare în conexiunea dintre linia dreaptă şi stângă, dându-i unei persoane sentimentul unei libertăţi complete. Este la fel ca un vacuum, unde prima condiţie a sclavuui nu operează, sau nu are niciun impact asupra mea, şi nici cea de a două condiţie, a fiului.

Mă pot deconecta complet de orice conexiune cu Creatorul şi pot fi independent în acţiunile mele, în dorinţe şi gânduri. Liberate completă!

Despre asta este vorba în gândul creaţiei, care îi aduce omului sentimentul de libertate care îl duce la alegerea lui de a fi acolo unde există Creatorul şi de a tânji către El. Dacă tânjesc pentru asta 10%, 15% sau 20%, mă întorc gradual către imaginea corectă, aceaşi replică şi în aceaiaşi măsură sunt numit Adam, o fiinţă umană.

Mă deconectez de Creator în linia de mijloc pentru că altfel nu am liber arbitru. Aceasta nu este iluzia libertăţii. Trebuie să simt că sunt liber total. Mai mult, acest sentiment vine împotriva unei cacofonii de tot felul de dorinţe egoiste, tentaţii şi impulsuri. Încep să crească în om mândria, invidia, dorinţa de a face orice vrea şi de a deveni stâpânul universului.

Imaginaţi-vă că sunteţi scufundaţi în apă şi la suprafaţă, în loc de o apă clară, apare deoadată tulburarea de jos şi este toată a noastră, valurile gândurilor şi dorinţelor egoiste. Exact pe acest backround începeţi să construiţi fiinţa umană în voi înşivă.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 18.06.2014

Puzzle încrucişat

Creatorul a creat ascunderea şi ne mişcă gradual prin sentimentele Lui pentru a înţelege ce trebuie să existe în loc de ascundere: ce fel de imagine a Creatorului trebuie să descoperim acolo, ce fel de imagine a dăruitorului? Acesta este un tip de joc unde depinde de noi să punem piesele lipsă şi să ghicim ce ar trebui să fie acolo pentru a completa întreaga imagine.

Se pare că umplu acest puzzle încrucişat şi pun în el literele lipsă astfel că un cuvânt să apară. Totuşi nu este un cuvânt ci o imagine anume, o piesă a realităţii dăruirii. Trebuie ca noi înşine să completăm această imagine.

Aşadar, etapele ascunderii vin la noi. ŞI în loc de sentimente proaste şi dezacord despre ascundere, ne relaţionăm la ea în modul corect, apoi percepem ascunderea ca locul nostru de muncă. Sarcina mea este să definesc forma dăruirii, lumea corectă şi relaţiile corecte care trebuie să existe în acel loc unde, pe moment, nu văd nimic, nu văd niciun sens sau înţelegere, nu am nicio senzaţie sau gust.

Cum ar trebui să completez această imagine dacă în loc de Creator aş fi dăruitorul şi aş avea proprietăţile Lui? Dacă o persoană se relaţionează în mod creativ la stările de ascundere, atunci el dezvoltă în el însuşi MAN, o cerere ca Creatorul să fie revelat exact în această formă. Înseamnă că, „Fă dorinţa ta exact ca dorinţa Lui.” (Pirkei Avot 2:4). În acest fel dezvoltăm şi construim în noi înşine imaginea Creatorului (Bore), „vino şi vezi” (Bo-Re) care este revelat în dorinţele noastre.

Aşadar este scris, „Copiii mei au învins” (Baba Meţia 59b); devenim partenerii Creatorului. Ne trebuie numai o jumătate de şekel, care este rugăciunea, MAN, forma dăruirii, forma relaţiilor dintre noi şi Creatorul pe care vrem să îl descoperim în loc de ascundere. Dacă aproximăm mai mult sau mai puţin forma corectă, se va revela.

Iar dacă nu o aproximăm, atunci corecţia acţionează asupra noastră de sus, destinată să ne ajute să descoperim forma care este menită să fie revelată în ascundere. Creatorul face tot felul de mici exerciţii cu noi, ne dă indicii, foloseşte multe mijloace pe care le are şi, în final, ne aduce la descoperirea în ascundere a formei corecte de revelare, iar noi cerem asta.

Înţelegem că forma revelaţiei este direcţionată către conexiune, atitudine bună şi căutăm acum un astfel de fragment care fie revelat în loc de ascundere. Va fi exact aceaşi piesă lipsă a dorinţei de  asemănare cu Creatorul, care acum va începe să fie revelată şi să ne dăruiască din ce în ce mai mult.

Asta se numeşte, „Arată-mi, mă rog Ţie, slava Ta” (Exodul 33:18), care va face posibil să vedem numai printr-o dorinţă pe care o direcţionez exact către această frecvenţă, aceaşi culoare, aceaşi formă, în fiecare sens în care este posibil să îl descopăr pe El, în cele zece caracteristici, zece Sefirot.

Dacă dorinţa noastră este pregătită şi direcţionată către cele zece Sefirot ale Creatorului, atunci El ne este revelat. Lumina Superioară apare în caracteristicile noastre interioare pentru că îi cerem Lui să le corecteze. Înseamnă că noi îl creăm pe Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02.0.2014, Scrierile lui Rabaş

Stabilitatea legilor naturii

 M.Weisman, cartea Midrash, „Shemini:” Nadav și Avihu si-au pierdut viata, deoarece ei considerau legile Sfântei Sfintelor lumina a cunoasterii. Națiunea a fost șocata de pedeapsa gravă. A fost un indiciu că Creatorul nu va permite modificarea sau nici macar cele mai mici inovații în cadrul ceremoniei care i-a fost dedicata.

Totul se face în conformitate cu legile naturii și, prin urmare, oricine greșeste, chiar si în sensul bun, din dorința de a sluji Creatorului și încearcă să intensifice anumite acțiuni în special la nivelurile ridicate, comite un păcat și, de fapt, cade imediat de la acest nivel.

Mai mult, căderea sa este identică cu ridicarea sa. Este moarte spirituală și detașare absolută de la nivelul anterior. Aceasta este o cădere la un nivel foarte scăzut,  în care spargerea începe, urmată de corectarea începuta din nou prin conexiune și unitate.

Aceasta este dorința noastră spirituală, Nadav și Avihu, dorința de a progresa și de a ne ridica pe toate nivelurile cât mai repede posibil.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, au trebuit să se înalțe mai mult decât Aaron, și au făcut asta, dar a fost înainte de timpul corect pentru a face acest lucru.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 22/01/1

Imbracamintea marelui preot

Weisman, „Midrash”, „Shemini”: Ei (Nadav și Avihu) nu s-au imbracat in hainele marelui preot.
Acest lucru înseamnă că ei nu au atins Lumina care se reantoarce la sursa (îmbrăcăminte pentru Lumina [Ohr] lui Hochma). Îmbrăcămintea este ceea ce ridică o persoană de la un nivel animal la nivelul uman.
Ei nu au avut un Masach (ecran); nu a existat nicio Lumina care se reantoarce la sursa și nu era nimic care sa corespunda nivelului la care erau. Greșeala lor indică faptul că nu este ușor pentru o persoană sa descopere un ego asa de mare.
Apropo, acestea sunt suflete speciale, asa ca de ce nu au înțeles că nu pot face nimic fără îmbrăcăminte, fără imbracarea în Lumina care se Reantoarce în modul în care este cerut pentru acel nivel? Aceasta este ghidare de sus. Aici Creatorul arată că isi desfășoară planul.
Acesta este modul în care noi atribute, pe care va trebui mai târziu să le corectam, sunt revelate în lumea noastră. Ele sunt întotdeauna revelate sub formă de războaie, probleme, plăgi și dezastre naturale, după care este corecție treptată.

Ei nu purtau haine la care au fost cusuti clopotei, sunetul care ridica marele preot la recunoașterea prezenței Celui Atotputernic.

Clopotele au fost cusute la marginea îmbrăcămintii marelui preot (Cohen), care simboliza cel mai scăzut nivel al lui. Ei simbolizau atributul daruirii si creau un sunet care crestea și se răspândea în toate direcțiile.

Acest lucru înseamnă că atributul dăruirii a rezultat din imbracamintea preotului (Cohen), în care a fost îmbrăcat ego-ul său. Ego-ul a fost atât de corectat încât sunetul simboliza răspândirea daruirii la nivelul următor.

Dar Nadav și Avihu nu au putut fi îmbrăcati în acea imbracaminte pentru că trebuiau să se ridice prin Aaron, prin conectarea cu el, dar nu au făcut acest lucru.

Aceasta este de fapt condiția esențială pentru a urca la nivelul următor. Mantaua cu clopotele care suna a fost esențială pentru a se ridica de la nivelul unui preot, ceea ce înseamnă imbracarea în atributul daruirii.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 15/01/14

 

Într-o peşteră secretă, în grupul de prieteni

Întrebare: Cum ne împlinim deficienţa pe care o avem de a ajunge la ajutor reciproc şi la adevărata conexiune?

Răspuns: Adevărata conexiune se referă la munca interioară a omului şi nu doar la adunarea într-un loc, pentru diferite evenimente. Nu trebuie să mergem în deşert pentru a ne conecta, o putem face oriunde suntem. Munca de conexiune este concentrată în inima unei persoane şi trece prin toate inimile.

Trebuie să simţim îngrijorarea reciprocă, necesitatea şi nevoia unuia faţă de altul. Conform cu această tânjire, conform cu nevoia de conexiune, Lumina Superioar ne va influenţa. Şi asta este necesar să o facem, pentru că nu vom avea succes în diseminare fără ea.

Toată lumea trebuie să participe la diseminare şi nu contează ce rezultate sunt, atâta timp cât este încorporat în dorinţa oamenilor şi simte angajament faţă de ei. Toată lumea trebuie să aducă aceste deficienţe în grup şi apoi vom simţi o mai mare nevoie de conectare.

Întrebare: Cum conectăm toate aceste dorinţe într-o singură rugăciune generală care poate fi acceptată de Suerior?

Răspuns: Ce este important nu este dorinţa publicului, pe care o simţim, ci faptul că nu avem un răspuns pentru ei. Acestă deficienţă neprocesată pentru ceva anume, trebuie să fie adusă în grup. Pentru că suntem cu toţi nerăbdători sub influnenţa acestei deficienţe, ea ne va forţa să ne conectăm. Aceasta este munca în inimă, insecuritatea pe care o simţim după o acţiune de diseminare, care ne va forţa să ne uităm pentru conexiune în societatea în care găsim securitate, împlinire, un loc sigur şi să obţinem odinhnă faţă de toate grijile şi necazurile noastre. Este la fel ca a fi în pântecul mamei, ca a fi într-o pesteră secretă, ascuns de toată lumea. Unde este acest loc în grup?

Vei descoperi că el există! Prietenii tăi sunt conectaţi acolo şi este loc şi pentru tine. Îl vei descoperi la fel ca viziunea lui Rabbi Chiya, care a văzut întâlnirea sufletelor superioare. Şi tu îţi vei vedea adevăratul eu, stând pe un tron în cer, vorbind cu prietenii. Vei vedea acea stare ca un adevăr absolut, pentru că toate nivelele există deja în potenţial. Încorporat în grup, caută locul tău, iar apoi, la fel ca Rabbi Chiya, vei descoperi că totul este uşor şi că stai printre prieteni.

Întrebare: Există anumite indicii care mă pot ajuta să găsesc ceea ce caut?

Răspuns: Cauţi forţa conexiuneii, pentru vasul în care să simţi Lumina, împlinirea. Îţi lipseşte vasul, care este conexiunea cu ceilalţi, atunci când aceste deficienţe se conectează într-o singură dorinţă spirituală, pe un nivel superior, la fel cum materia minerală egalează o singură plantă. Vom fi recompensaţi cu Lumina care se revelează. Lumina ne conectează şi devenim o dorinţă de a primi pe un nivel superioar al calităţii. Forţa superioară aşteaptă numai cantitatea şi calitatea eforturilor noastre, măsura noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/14, Discurs despre importanţa unităţii

 

Întreaga lume este pe umerii noştri

Întrebare: Aş vrea foarte mult să văd realizarea acestei unităţi a oamenilor pe care o descri. Dar văd că suntem încă foarte departe de o asemenea unitate. Peste tot apar lupte pe toate nivelurile: în casă, la muncă, în guvern.

Pe de altă parte, spui că datoria mea este să corectez lumea şi să aduc pe toată lumea la unitate, ca şi cum întreaga lume se află pe umerii mei. Cum pot lucra cu întreaga lume?

Răspuns: Încearcă să îţi imaginez că poţi corecta lumea. Această lume ne este dată pentru aceaşi muncă pe care a făcut-o Avraam în Babilonul vechi.

El a început să unească oamenii explicându-le regula generală, „Şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi”. Este imposibil să trăieşti în contradicţie şi în opoziţie cu această lege; altfel, atragem asupra noastră probleme şi dezastre.

O parte dintre oameni l-au auzit pe Avraam şi au părăsit Babilonul împreună cu el. Ei au format poporul lui Israel, care a trăit mulţi ani conform cu acest principiu. Nu înţelegem unicitatea poporului evreu, dar această unicitate a fost menţinută până astăzi numai pentru că aceşti oameni au trăit conform cu principiul dăruirii şi iubirii, al unităţii.

Din acest motiv este unic poporul evreu şi toţi sunt de acord cu asta. Astăzi, nu mai trăim după aceste prinicpii şi, în ciuda acestui lucru, un anumit tip de particulă a rămas în noi şi este primită de undeva, ca o amintire. Şi prin această unicitate a poporului Israel, primim încă beneficiu din această unitate veche.

Nu există alegere; astăzi ne apropiem din nou de aceaşi situaţie. Este posibil să aranjăm întreaga lume şi pe noi înşine numai dacă ajungem să ne asemănăm şi să fim în echivalenţă cu natura. Iar natura este integrală şi conectată în întregime, toate elementele ei se completează unele pe altele.

Ştiinţa modernă descoperă această integralitate şi conexiune reciprocă, iar noi trebuie să începem să ne apropiem de ea. Pentru asta, trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru, către unitatea generală. Sperăm la succes, repde şi curând.

Din programul radio Israe 103FM, 2/8/15