Category Archives: Spiritualitate

Pazitorii lumii

Intrebare: Au fost in trecut oamenii care sa ii asculte si sa urmeze sfaturile cabalistilor?

Raspuns: In timpurile trecute nu se poate vorbii despre un cabalist sau altul, ci despre o perioada intreaga de evolutie, perioada Avraham , perioada Itzac si Iacov, Iosef, Moise, Ioshua… Spiritul omului a actionat in aceasta perioada si a facut ce a facut . De exemplu, Moise a format poporul, a readus modul de corectare in adancul dorintelor lor si in sfarsit a adus poporul in tara Israel, adica la descoperirea Creatorului.

Totul este facut de catre cabalisti, cu toate ca in perioada exilului noi nu vedem asta.Tocmai prin cabalistii, lumea primeste „hranirea” care ii da posibilitatea sa existe. Altfel, nu ar fi fost nici o picatura de lumina, adica nu ar fii fost materie. In lume exista intodeauna cabalisti care, functei de vasele lor, apartin umanitatii intregi ca si unei trepte spirituale.

Se spune ca „coada la lei”, cei 9 Sefirot inferiori ai lumii Atzilut, impreuna cu  Lumina Hochma, coboara in lumiel BYA si devin  „capul la vulpi „(rosh la soalim). Caci acolo exista vasele sparte si de aceea apare intrebarea: cum sa le reparam ?

Pentru noi este necesara aceasta legatura si oportunitatea permanenta de tranzitie intre trepte. In lumea noastra cabalistii ne asigura de asta: pe de o parte ei sunt imbracati ca ceilalti asa ca astfel sa ne poata invata, pe de alta parte sunt legati de o treapta superioara. Nu sunt alte metode, caci noi ne aflam intr-un sistem general care exista dupa legi fixe.

Sa ne intoarcem la intrebare. Dupa un exil lung, poporul evreu a ascultat sfaturile cabalistilor in timpul lui Baal Shem Tov si ai elevilor lui. Ei au condus oamenii inainte si au dat nastere la generatii intregi care traiau conform cu realilzarea spirituala , care au legat „pamantul” lumii acestea cu inaltimea Ein Sof. A fost perioada marilor cabalisti care au actionat in doua lumii.

In ceea ce priveste detasarea puternica de spiritualiate din ultima suta de ani, este ceva ce probabil trebuia sa se intample .Situatia care s-a creat este intr-adevar critica. Si, cu toate acestea asa cum s-a spus : „Nu vaduvesc Israelul” Si astazi sant cabalisti care ne transmit iluminarea din lumea superioara.

Lumea noastra, e ca o mica pata neagra in mijlocul lumii spirituale. Suntem obligati sa introducem in ea iluminare, altfel ea nu va putea supravietui. Prin toate lumile Lumina ajunge direct aici, la dorintele stricate, corupte, iari cabalistii ne dau aceasta raza de lumina.

Tu ii numesti „oameni” cu toate ca aici nu este vorba de „ambalajul de animal”. Ei actioneaza in mod deliberat, pentru  ca sa coboare chiar mai jos, mai aproape de noi. De exemplu Baal Hasulam a cerut sa fie coborat ca sa aiba posibilitatea sa scrie si sa ajute oamenii care erau jos…

Din lectia despre ziarul „Hauma” 12.08.2012

Un profet vinde în piaţă pepeni verzi

Noi avem în interiorul nostru, constant, două simţiri: una este „punctul din inimă” şi cealaltă este externă lui. Noi toţi vedem o lume „dublă”. Această percepţie ne este dată cu scop, astfel ca noi să fim capabili să ne corectăm pe noi înşine şi lumea.

Dacă tu ai vedea lumea unidimensional, ca un om obişnuit care percepe lumea doar la nivel corporal, atunci tu nu ai fi în stare să o gestionezi. Dacă în urcarea ta pe scara spirituală ai percepe doar forma spirituală, care este revelată la nivelul următor de fiecare dată, aceasta ar fi de asemenea o problemă, fiindcă tu nu ai fi în stare să serveşti drept legătură între lumea spirituală şi această lume.

Astfel, aceia care urcă scara spirituală, sunt dotaţi şi cu percepţia acestei lumi, ca „Şimon din piaţă”, şi cu percepţia lumii spirituale. Ei percep o dublă realitate, dar asta nu-i deranjează.

Până când este obţinută răscumpărarea completă a lumii din egoism, pe care noi trebuie să o aducem, adică corectarea finală, în care toate sufletele sunt conectate, noi vom continua să trăim în această lume.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/2/12

Atunci când basmele devin realitate

Întrebare: În ce constau eforturile mele, dacă tot ceea ce trebuie să fac este să-i cer Creatorului să facă totul?

Răspuns: Iată în ce constau eforturile voastre: să revelaţi că “nu există nimic altceva în afara Lui”, că El se manifestă în toate, că El este primul și că El este ultimul, că lumea este plină de El și că doar noi, din întreaga lume, nu simțim această forță deoarece suntem ascunși.  

Exiști în mijlocul a ceva care lucrează, acționează, funcționează, dirijează totul, iar tu nu observi nimic din toate astea. Nu realizezi nimic și, în jurul tău, există doar întuneric și liniște. 

Așadar, ce ți-a mai rămas de făcut? În primul rând, să realizezi în ce sistem fascinant, perfect, trăiești, cum ești conectat la el și de faptul că poți participa, de pe acum, la conducerea lui, pentru ca, mai târziu, să participi din ce în ce mai mult, într-o asemenea măsură încât să te implici în lansarea acestui sistem integral. Dar, pentru moment, ești total detașat de ceea ce se petrece în el. Acest sistem te influențează, încet, încet, doar în scopul de a-ți susține existența.

Încearcă să-ți imaginezi acest tablou. Privește cu ce începi și ceea ce vei realiza. Astăzi, ești ca o muscă somnoroasă care plutește într-un colț întunecos din uriașul castel al regelui, fără să știe nimic despre el. Apoi ești trezit, treptat, până când te scoli, crești și înțelegi. Iar atunci Lumina se aprinde dintr-o dată și vei începe să vezi ce se petrece în jurul tău, așa cum se petrece în filme sau în basme.     

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 8/1/12The Zohar

Creatorul nu are nevoie de suferinţa noastră

Din scrisoarea lui Baal HaSulam (Nr. 8): Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului, sau să vină să cunoască conducătorul lumii! Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume aşa cum au venit, fără a realiza nimic, şi de ce Creatorul nu a răspuns la toate rugăciunile lor? De ce s-a făcut El Însuşi mândru în faţa lor? De ce, într-adevăr, El nu s-a mișcat înspre ei? Şi în asta El este numit „Cel mai mandru dintre toți cei mândri”.

În rasa umană, trăieşte o iluzie amară care îi constrânge să meargă de-a lungul căilor greşite în căutarea celei mai mari forțe, pentru motivele vieţilor lor rele. Această căutare nu este corectă pentru că trebuie să căutăm nu în mijlocul răului, ci pentru a clarifica unde este sursa binelui şi să tindem către El, spre a ajunge la similitudine cu El, în loc de a aştepta în starea actuală şi de a cere de la El să-ți îmbunătăţească viaţa în acelaşi loc în care te afli acum.

Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam scrie în scrisoarea sa că: Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului. Dar ce fel de serviciu este acesta pentru Creator, dacă omul suferă şi este chinuit, iar în acelaşi timp, de asemenea, caută în asta un fel de semnificație superioară? Nu acesta a fost scopul.

Într-o astfel de abordare, există mai multe concepţii distorsionate, şi, prin urmare, toţi cei care le-au urmat și-au risipit viaţa în zadar. Unul a încercat s-o facă mai bună pentru el însuşi în locul său, neschimbând nimic. Un altul a căutat modul de a controla Creatorul pentru a-L folosi în beneficiul propriu. Un al treilea s-a bazat pe apropierea de Creator prin intermediul suferinței și pentru a primi o recompensă datorită faptului că a suferit. Şi este chiar scris că: „Suferinţa înmoaie egoismul, așa cum sarea înmoaie carnea.” Din aceasta, postul şi rugăciunile au derivat, trecând în toate religiile.

Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume așa cum au venit pentru că aceasta nu a fost o abordare corectă. Creatorul nu vrea suferinţa noastră. El nu are nevoie de nimic de la noi, decât de realizarea măreţiei Lui şi de fuzionarea cu El, adică, a atinge aceeaşi înălţime.

Toate actiunile noastre, cu excepția celor îndreptate spre ajungerea la asemănarea cu Creatorul, sunt complet inutile si nu ne vor duce la nimic. Şi chiar mai mult, nu presupune că suferinţa este o parte din calea către Creator. Dacă omul suferă, este un semn că este deconectat de la Creator, şi nu pur şi simplu distanţat de El, dar de asemenea, se îndepărtează în direcţia opusă.

În timp ce „picătura de unitate”, un punct de fuziune este atins numai prin indermediul omului care în mod constant tinde spre asemănarea cu Creatorul, după cum se spune: „De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator”. Toate celelalte căi, cu toate acestea, nu sunt cele corecte.

Baal HaSulam scrie despre asta cu mare durere, părându-i rău că s-a întâmplat în acest fel, pe parcursul întregii istorii umane și până în prezent. Dar ce se poate face? Având şansa, este nevoie să încercăm să explicăm tuturor care este adevărul.
Din Pregătirea pentru Lecţie 29/07/12

Iubirea înfrumuseţează viaţă dar o şi alterează

Soţia mea este oglinda mea. De fapt, eu nu îmi văd niciodată partenerul; eu văd, în el sau în ea, reflexia calităţilor mele. De exemplu, nu înţeleg standardul de frumuseţe acceptat în China. Mă uit la o femeie care are o reputaţie de femeie cu adevărat frumoasă şi mă gândesc: Eu nu aş numi-o niciodată frumoasă. Pentru gustul meu, faţa ei este prea rotundă, ochii prea înguşti iar părul ei prea drept. Toate mi se par neatractive.

Dar odată, am citit un articol al unui jurnalist chinez legat de concursul internaţional „Miss Asia” care a spus că fata nu ar fi câştigat în China pentru că ochii ei sunt prea mari. Am rămas absolut uimit de cât de diferită este percepţia noastră pentru frumuseţe – era total opusă. De aceea nu ne putem înţelege unul cu celălalt.

Înseamnă că mă uit la fata din faţa mea şi proiectez asupra ei ideile mele legate de frumuseţe. Iar dacă nu mă urc deasupra lor, îmi vor afecta întreaga mea realaţie cu ea. Nu o voi percepe aşa cum este, cu adevăratele ei calităţi, ci voi vedea în ea reflexia propriilor proprietăţi, gusturile mele.

Când cineva se uită la o persoană într-un mod imparţial, îi este imposibil să determine dacă acea persoană este frumoasă sau nu. Întreabă orice mamă şi îţi va spune că nimeni nu arată mai bine în lume decât copilul ei. Aşa cum este spus, „iubirea acoperă toate păcatele”.

Şi, din contra, egoul nostru, ura, va desfigura toată frumuseţea. Aparenţa unei persoane pe care o urăsc va deveni, de asemenea, de nesuportat. Şi cu toate că, dacă aş fi obiectiv, sunt gata să admit că, conform criteriilor mele, acea persoană pare să aibă o faţă frumoasă, o urăsc din alte motive.

Numai oamenii arată o asemenea atitudine. Animalele nu se uită la frumuseţe; ele apreciază puterea, abilitatea de a procrea, să aibă urmaşi sănătoşi şi să îi crească până devin independenţi.

Pe de altă parte, omul, este alterat de noţiunea de frumuseţe. De fapt, nu este frumuseţe ci demonstraţia egoului meu: condiţii speciale pe care le prezint părţii opuse, care depăşesc minimul necesar al corpului fizic.

Dacă ne uităm unul la altul în mod raţional, natural, aş vedea în faţa mea o femeie sănătoasă, puternică, cu care sunt gata să mă însor. De fapt, văd faptul că ea îmi va ţine casa bine. În trecut, oamenii obişnuiau să se însoare pe baza unui principiu simplu, egoist. Sau se uitau la nivelul social, la avere. Oamenii nu acordau multă atenţie frumuseţii, ci obişnuiau să aleagă o soţie pe baza unor motive simple, pragmatice: ce este bun pentru viaţă.

Mai mult, chiar părinţii obişnuiau să aleagă pentru cupluri, nu cei tineri. Asta se obişnuia în multe culturi. Sau căutau sfatul unei persoane respectate, inteligente. În timpul nostru, am ajuns deodată la o asemenea distorsiune care ne obligă în mod particular să facem corecţia.

Astăzi considerăm numai dacă ne iubim sau nu. Toate filmele ne vorbesc despre o asemenea iubire. Nu mai este ca înainte. Nu înţelegem cum trăiau oamenii acum o sută sau două sute de ani. Iubirea sau atracţia reciprocă nu erau în câmpul de vedere al lor. Atracţia sexuală juca un rol, dar nu este ceea ce azi înţelegem prin conceptul de iubire. S-a dezvoltat doar recent şi a stricat întreaga noastră viaţă… Aşadar, dacă o folosim corect şi „acoperim toate păcatele cu iubirea noastră”, dacă luăm în calcul impulsurile noastre de a iubi sau a urî pe altul în acest mod particular, vom avea succes.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” 7/31/2012

Legătura dintre limbajul Cabala şi limbajul educaţiei integrale

Întrebare: Studenţii noştri învaţă Cabala, participă în grupurile ţintă, sunt angajaţi în educaţia integrală. Aceste lucruri nu se contrazic?

Răspuns: Ei învaţă acealaşi lucru, dar în limbaje diferite. Dacă vorbesc de lumea spirituală, menţionând Ţimţum (restricţie), Masah (Ecran), Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire), adică tot felul de acţiuni spirituale, vorbesc despre cum eu, care sunt un Parţuf, o dorinţă, o comprim, pun un ecran asupra egoismului meu şi, începând din acel punct în sus, lucrez cu alţii. Aceasta se numeşte „proprietatea dăruirii”. La început mă ridică doar deasupra egoului, se numeşte Lumina Hassadim (Milă), iar apoi când încep să lucrez cu ea pentru dăruire, se numeşte Lumina Hochma (Înţelepciune).

Şi nu este nicio diferenţă aici. Numai că acum încep să înţeleg cum oamenii mai trebuie încă să se adapteze la legăturile între limbajul Cabala şi limbajul educaţiei integrale pe care îl introducem acum.

Esenţa este aceaşi. Doar limbajul este un pic diferit pentru că educaţia integrală vorbeşte despre nivelul uman unde folosim alte cuvinte. Iar când vorbim despre nivelurile spirituale, vorbim despre aceleaşi proprietăţi, aceleaşi forţe, acelaşi acţiuni, numai în unităţi de măsură, pentru că le putem măsura în lumea spirituală.

În lumea noastră, nu pot măsura cât de mult sunt atras sau simt repulsie faţă de tine, cât de mult suntem conectaţi şi cum simţim distanţa dintre noi faţă de ieri, azi, mâine, etc. Nu putem măsura asta, iar în lumea spirituală totul este măsurabil.

De aceea limbajul Cabala este un limbaj precis, ştiinţific, dar el nu lucrează în starea noastră prezentă, pentru că nu putem măsura nimic în lumea noastră cu instrumentele precise care există în lumea spirituală, totul se poate măsura numai prin simţurile şi lexiconul nostrum pământesc.

From Lecţie asupra fundamentelor Cabala 7/15/12

Congresul Este O Mare Forta

Intrebare: Cum putem acorda congresului din Kharkov o importanta asemanatoare cu cel din nordul Israelului?

Raspuns: In primul rand veti avea oportunitatea de a adresa orice intrebare in timpul Congresului si sa primiti raspunsuri.

In al doilea rand, un congres este o mare actiune de unitate si in aceasta unitate dintre noi, revelam lumea superioara. Prin urmare, toate aspiratiile sunt indreptate spre corectarea Kelim-urilor (vaselor) sparte si revelarea unitatii lor. Lumea superioara este lumea unitatii.

Atunci cand cateva mii de oameni se strang la un congres, se creaza o forta mare. Chiar daca acesti oameni nu sunt pregatiti dar sunt numerosi, atunci cantitatea multiplicata de calitate creaza o mare forta. Eu personal acord importanta acestui lucru. Aceasta actiune are un efect serios asupra oamenilor.

Prin urmare, noi ar trebui sa incurajam cati mai multi oameni sa gaseasaca o cale sa participe. Cine stie, poate atunci vom fi capabili sa organizam alt congres? In fond, situatia nu se imbunatateste.

Fundamentele Lectiilor de Cabala15/07/2012

Zilele si Noptile Caii Spirituale

Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

  • O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
  • Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012Scrierile lui Baal HaSulam

Să găsim un „Om”

În timpul atelierului, toată lumea trebuie să se verifice în mod constant, iar prietenii trebuie să se sprijine unul pe altul şi să îşi amintească unul altuia că prin acest atelier toată lumea va simţii frica de a părăsi conexiunea. Trebuie să ne menţinem în centrul grupului pe durata întregii noastre vieţi, nu numai în timpul lecţiilor sau a atelierelor.

Totuşi, o lecţie sau un atelier este principalul moment pentru a munci la gândul nostru colectiv, care determină totul. Aici, avem nevoie de sprijinul fiecăruia, fără cuvinte şi, în acelaşi timp, trebuie să simţim focul interior. Trebuie să descoperim un anumit câmp colectiv care ne îndeamnă şi ne ţine „în aer”. Totul depinde de noi.

Este ca şi cum am semna un contract cu prietenii, astfel încât ei vor avea constant grijă de tine ca să nu părăseşti niciodată gândul de la acest câmp. Plăteşte-i, ca să aibă grijă de tine. Asta se numeşte „cumpără-ţi un prieten”. Trebuie să dai ceva prietenului astfel încât să fie motivat şi să te îmboldească încontinuu.

Totuşi, cum poate el să te îmboldească dacă suntem cu toţi la acelaşi nivel şi el însuşi are nevoie de cineva ca să îl îmboldească? Aici, operează providenţa superioară, despre care este scris: „Creatorul este în interiorul poporului Său”.

Dacă ne decidem că suntem legaţi să ne îndemnăm unul pe altul, Creatorul ne va îmboldi pe toţi. Ne va da puterea ca măcar unul din grup să fie constant în contact cu spiritualitatea şi să fie conştient. Asta înseamnă de fapt „Creatorul locuieşte printre oamenii Lui”.

Dacă există o conexiune, se numeşte casa adunării pentru rugăciune (Beit-Knesset) în care este prezent Creatorul. Aşa cum este scris „Am venit la casa rugăciunilor şi nu am găsit niciun singur om?” Totuşi, dacă există o conexiune între noi, atunci Creatorul va veni şi va găsi „omul” în ea!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de CabalaStudiul celor zece sfere

Harta către Creator

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”