Întrebare: Lumea spirituală poate fi caracterizată ca o comparație a manifestărilor incomparabile, care se neagă reciproc. În lumea noastră, există fie ură, fie iubire,, care nu pot exista în același timp. În timp ce lumea spirituală este construită pe interacțiunea acestor contrarii.

Ce este acest fenomen? În surse este scris că, din acest motiv, revelarea Creatorului  este o plăcere atât de mare.

Răspuns: Lumea spirituală este construită pe faptul că dorința noastră egoistă ne obligă să începem să o corectăm cu ajutorul unei intenții altruiste.

Prin urmare, primirea spirituală, în care dorința egoistă și intenția altruistă sunt combinate, ne oferă oportunități atât de uriașe de cunoaștere și extindere a conștiinței, stări pe care le putem defini, evalua, cântări și experimenta cu unități de măsură complet noi numite Aviut (grosimea dorinței) , Masach (ecran), Ohr Hozer (lumină reflectată) — unități, cu care operează știința Cabala.

Aceste stări opuse dau volum spiritual. Nu există volum la nivel de material, deoarece predomină doar un aspect.

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipsește este conexiunea, cel puțin în ceva. Baal HaSulam scrie că întreaga lume intră într-o stare numită ultima generație în care toţi oamenii ar trebui să fie conectaţi între ei. Indiferent dacă vrem sau nu, conducerea superioară ne va învârti întotdeauna în jurul conexiunii dintre toți oamenii din lume.

Vom vedea cum diferite țări, companii, partide și organizații sociale vor fi atrase într-un vârtej, conectându-se, ciocnindu-se și influențându-se reciproc. Zi de zi, întregul nod va deveni din ce în ce mai confuz și mai fierbinte, deoarece lumea se îndreaptă către o conexiune universală.

Prin urmare, va fi necesar să aflăm în ce stare ne aflăm și în ce măsură suntem opuși, nu suntem pregătiți să ne auzim și facem lucruri complet diferite. Până la urmă, din această opoziție, vom vedea că de fapt nu este nicio diferență între noi. Nu contează ce face fiecare dintre noi, trebuie să ne unim cu toții.

Este ca o familie în care fiecare are propriile responsabilități și propria profesie. Există însă un cerc care ne unește, o familie în care creștem și învățăm să ne înțelegem și să ne simțim mai bine, pentru a construi un mediu pentru existența noastră zilnică.

Nu contează ce face mama, pentru cine lucrează tatăl și unde învață copiii. La urma urmei, pe lângă activitățile personale ale fiecăruia, există o legătură comună între ei, care se numește familie. Nu contează că fiecare dintre membrii familiei este ocupat cu propria afacere în lumea exterioară, în interiorul familiei suntem conectați ca unul.

Așa trebuie să vedem conexiunea dintre toți oamenii. Există multe mii de companii, partide și grupuri diferite în lume, dar toți trebuie să simțim că suntem în același sistem, în aceeași familie. În ciuda faptului că fiecare are propriile activități în afara acestui sistem, există ceva care ne conectează într-o singură familie.

În această familie, nu stabilim ce fel de afacere personală ar trebui să facă fiecare. Pentru noi este important doar să ne simțim ca o familie, ca niște rude, conectați și dependenți unul de celălalt.

Vom vedea cum pe zi ce trece guvernarea superioară, natura și programul evoluției ne leagă din ce în ce mai strâns. Suntem din ce în ce mai dependenți unul de celălalt și nu avem cum să scăpăm din această familie. Trebuie să scriem mai multe despre asta până când omenirea înțelege că natura nu ne lasă de ales; ne împinge să facem cunoștință cu acest sistem și să recunoaștem că toți suntem o singură familie.

Vom începe cu adevărat să vedem în fiecare locuitor al acestei lumi o rudă aparținând acestei familii și în conformitate cu aceasta, vom stabili noi relații între noi. Acest lucru va elimina multe probleme pe calea dezvoltării noastre spiritual, pentru că asta dorește Creatorul de la noi.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 6/25/22, Scrierile lui Rabash, Întrebări în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poate iubirea pentru Creator să fie mai mare decât iubirea pentru prieteni? Pur și simplu nu se poate să tratez Creatorul mai bine decât pe prietenii mei. La urma urmei, prietenii sunt Kli-ul meu spiritual  așa cum se spune: „Și de la iubirea de prieteni se poate ajunge la iubirea de Creator”.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că atât de mult pe cât suntem atrași de Creator, trebuie în primul rând să ne străduim să ne unim cu prietenii noștri în același mod, și cu atât mai puternic. Dar, în practică, de obicei se întâmplă invers. O persoană se străduiește pentru Creator și acesta este scopul ei, dar nu vede importanța.în prietenii săi, conform firii sale egoiste, în grupul de zece, în iubire pentru aproapele său.

Ne începem călătoria cu dorința de a găsi forța superioară care ne controlează. Dar începem treptat să descoperim că avem nevoie de un Kli spiritual, care se bazează pe iubire pentru prieteni, unitate și simțul importanței întregii omeniri. Se dovedește că atitudinea față de aproapele nostru devine mai importantă pentru noi decât atitudinea față de Creator.

Deși Creatorul este mai important, este scopul final, Creatorul este totul, în același timp importanța prietenilor ni se dezvăluie pentru că dacă Creatorul strălucește asupra noastră, o face prin ei. Se dovedește că prietenii devin din ce în ce mai importanți pentru mine și îmi construiesc o astfel de imagine a grupului în inima mea, astfel încât să devină Kli-ul meu, unde voi dezvălui Creatorul și atitudinea mea față de El.

Prin urmare, întrebarea: „Poate fi iubirea pentru Creator mai mare decât iubirea pentru prieteni” necesită un răspuns foarte simplu: astăzi, grupul este cel mai important pentru noi. Deși scopul final, adică Creatorul, stă mereu în fața noastră ca o stea călăuzitoare, putem ajunge la această stea călăuzitoare doar în carul numit grupul de zece.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/30/22, Lecție pe tema „Frica”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce rămân blocaţi oamenii, în viață?“

Uneori simțim că am făcut tot ce am putut, că nu am fi putut face nimic altceva, de parcă viața însăși nu ne lasă să ne mișcăm și ne simțim blocați. Ajungem în astfel de stări în care nu putem face nimic altceva de unul singur pentru a cere ajutor. În astfel de puncte, ne predăm destinul forței mai înalte din natură, forța superioară și în funcție de cum ne întoarcem către acea forță, ieșim din acea stare și mergem mai departe.

A rămâne blocat în astfel de moduri este excelent, deoarece este singurul loc în care ne putem schimba destinul. Aceeași forță a naturii, care este o forță care ne ghidează dezvoltarea, ne duce la stagnare tocmai pentru a simți că nu putem continua singuri și că trebuie să-I cerem ajutor. Apoi, dacă cerem ajutor într-un mod care corespunde cu forța superioară, luăm contact cu ea și nu există o senzație mai înaltă în viață decât a avea un astfel de contact.

În timp ce discuţia cu forța superioară într-un asemenea mod ar putea părea ciudat, neașteptat sau dezagreabil pentru mulți, dacă vorbim despre destinul nostru și despre scopul stagnării, atunci scopul final al blocării în viaţă este să ne conducă la o rugă către forța superioară. Există un program în natură și conform programului său, suntem blocați. Când rămânem blocați, nu mai știm încotro să ne îndreptăm. Dincolo de viața pe care o cunoaștem este un program în natură care ne controlează. Prin urmare, apelând la acel program, la forța superioară care ne controlează viața, ne putem schimba efectiv destinul și putem intra în contact cu ea.

Mai mult, nu trebuie să credem în forța superioară. Într-un fel sau altul, ne trăim viața fără să alegem cum sau când facem acest lucru, nici ce se va întâmpla în clipa următoare și cu siguranță nu atunci când rămânem blocați. Prin urmare, apelând la sursa care se află în spatele cortinei, controlându-ne viața, aceasta ne organizează viața în schimb. Cerem forței să clarifice ce se întâmplă și intrând în contact cu ea, obținem o viziune din culise a vieții noastre, înțelegem de ce lucrurile se desfășoară exact așa cum se întâmplă și simțim cum o mare sursă de împlinire. intră în acele locuri din viață care erau incomplete și cu lipse.

Bazat pe videoclipul „De ce rămân oamenii blocați în viață?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Frica vine din absența iubirii ”

Cu cât lumea devine mai haotică, cu atât devenim și mai stresați și anxioși. Nesiguranța cu privire la viitor provoacă îngrijorare, iar singurul lucru care pare sigur este că nu putem avea încredere în nimeni și nu avem nicio idee ce ne va aduce ziua de mâine. Există un vinovat în spatele fricilor și anxietăților noastre: suntem ostili și ne urâm unul pe celălalt, iar acolo unde nu există iubire, există frică, și încă multă!

Nu numai oamenilor le este frică. Găsim frica la animalele de companie, la animale și chiar la plante, deși nu o etichetăm ca atare. Frica ne face un mare serviciu: este o santinelă care ne avertizează că vom cădea în capcane periculoase, un mecanism de protecție pe care îl folosesc toate ființele vii.

Pare rezonabil să credem că progresul ar fi trebuit să ne facă mai încrezători. Se pare că tehnologia ne poate proteja mai bine decât dacă am trăi în peșteri. Cu toate acestea, dezvoltarea a adus cu ea o mulțime de pericole nefamiliare, cărora nu avem idee cum să le facem față.

În trecut, necunoscutele erau la fel de formidabile, dacă nu mai mari și cu adevărat existențiale. Pentru oamenii cavernelor de exemplu, să se aventureze afară din peșteră însemna să fie vulnerabili la atacurile prădătorilor. Cu toate acestea, frica nu a provocat panică, deoarece oamenii știau pericolele și cum să se protejeze de ele. Astăzi, nenumărate elemente și factori afectează viața noastră şi a celor dragi și nu le putem cunoaște pe toate, nu le putem vedea venind și nu știm cum să le depășim. Desigur, acest lucru ne pune într-o stare de presiune și anxietate constantă.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât devenim mai egoişti. De fapt, aproximativ de la începutul secolului am atins un asemenea nivel de egoism încât sociologii vorbesc despre o „epidemie de narcisism”.

Pe măsură ce devenim din ce în ce mai sofisticați și din ce în ce mai narcisiști, dezvoltăm sisteme din ce în ce mai complicate, care ne lasă neputincioși și neîncrezători în ele și unii în ceilalți. Pentru că nu ne place sau nu avem încredere unul în celălalt, ridicăm scuturi de protecție care ne sporesc izolarea, înstrăinarea și prin urmare teama.

Dacă vrem să ne simțim în siguranță, nu trebuie să lucrăm direct la creșterea încrederii noastre. Dimpotrivă, ar trebui să lăsăm deoparte preocuparea excesivă față de noi înșine și să ne concentrăm pe dezvoltarea grijii față de ceilalți, deoarece lipsa acesteia este motivul fricii noastre.

Un sentiment de securitate nu vine din lupta împotriva urii; vine din străduința pentru conexiune, din grija faţă de ceilalţi. Singura răutate care există este în inimile noastre. Leacul ei nu este să o smulgem din rădăcină, ci să insuflăm considerație și în cele din urmă bunătate.

O persoană preocupată de grijă pentru ceilalți nu se teme de nimic. A avea grijă de ceilalți este cel mai mare dar pe care îl puteți primi. Dacă putem construi o societate bazată pe considerație și grijă, aceasta va fi o societate de oameni încrezători și fericiți, deoarece nu există frică în prezența iubirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Statele vor fi obligate să intre într-o uniune de popoare în care fiecare, chiar și cel mai mic stat ar putea aștepta securitatea și drepturile sale nu de la propriile forțe, ci doar de la o astfel de mare uniune de popoare (Immanuel Kant).

Întrebare: Este pacea posibilă nu din forțele proprii, ci dintr-o alianță comună?

Răspuns: Lumea poate fi doar așa. Unul, este nimic. Unul în lume este egal cu zero. Doar interacțiunea dintre astfel de unități, care în general sunt zerouri, poate da tuturor sentimentul de valoare de sine. Nu el însuși, ci asocierea lui cu ceilalți este ceea ce ei creează între ei.

În același timp, toate zerourile par să se adune împreună și se dovedește a fi nu zero, ci mai degrabă ceva mare, pentru că fiecare se anulează și se adună cu ceilalți, dând totul din sine și absorbind totul de la ceilalţi.

Doar împărtășind, doar investindu-se pe sine în ceilalți și pe alții în ei înșiși, ajung într-o stare în care fiecare are valoare. Pentru că în unire fiecare dintre ei își poate dezvălui individualitatea.

Acest proces ar trebui să aibă loc la toate nivelurile.

KabTV “Cabala Expres” 3/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 7/4/22

Economia SUA, aflată în dificultate, strică anul acesta sărbătorile Zilei Independenței. Grătarul tradițional devine mult mai scump, iar călătoria cu mașina devine un lux datorită prețurilor record la benzină care au crescut cu aproape 56% față de anul trecut.

Nu e de mirare că spiritul de vacanță este atenuat. Americanii reduc cheltuielile, deoarece inflația din SUA atinge un nou maxim din ultimii 40 de ani. Potrivit datelor oficiale, prețurile de consum au crescut cu 8,6% luna trecută, comparativ cu 12 luni înainte. Economia Statelor Unite s-a contractat cu 1,6% în primul trimestru al anului 2022, iar piața de capital a încheiat cele mai proaste șase luni din cel puțin ultimii 50 de ani.

Pe de o parte, economia fluctuează întotdeauna între urcușuri și coborâșuri. Pe de altă parte, americanii de astăzi nu mai pot trăi în aceleași condiții în care trăiau cândva. Acceptă mulți imigranți în țară și desfășoară multe programe pe care sistemul lor financiar nu le poate susține.

Nu sunt economist și cu siguranță nu am înțelegerea asupra economiei americane pe care o au experții, dar se pare că America nu ia în considerare toate datele globale.

Situația este mai complexă decât dacă ar fi doar o problemă economică. Economia în sine reflectă modul în care oamenii relaționează unii cu alții, iar aceste relații au nevoie de îngrijire și corectare. Este o greșeală să crezi că lumea va putea funcționa pe o bază de „afaceri ca de obicei”, calitatea interconexiunilor dintre oameni fiind cea care stabilizează sistemele sociale și economice.

Americanii continuă să se comporte așa cum au făcut-o întotdeauna, cu toate acestea câștigă din ce în ce mai puțin sau chiar pierd teren, deoarece nu reușesc să ia în considerare faptul că oamenii se schimbă continuu, că societatea umană se schimbă și că este imperativ să se adapteze și să-şi îmbunătățească relațiile în consecință: dezvoltarea socială trebuie adaptată la legile lumii globale interdependente, altfel America va rămâne din ce în ce mai în urmă.

În timp ce economia SUA este încă mai importantă și mai mare decât cea a Chinei și a restului lumii, dacă America își pierde puterea în mod semnificativ, aceasta va afecta întreaga lume. În acel moment, toți vom înțelege în sfârșit că suntem blocați într-un sistem integral, un sistem interdependent. Când fiecare națiune și individ din cadrul națiunii vede clar că răul adus altuia, fie direct, fie indirect, dăunează, vom fi vigilenți și gata să comunicăm și să cooperăm în mod corespunzător unul cu celălalt.

Este încă posibil ca America să conducă omenirea pe calea cea bună. Țara nu mai este atât de puternică pe cât pare fie ei înșiși sau lumii – pentru că o țară este puternică când știe să se controleze, luând în considerare și echilibrând nevoile tuturor, iar americanilor încă le lipsește această abilitate – dar America încă este considerată o națiune importantă.

Fie ca cea de-a 246-a Zi a Independenței să dezvăluie Americii legăturile sale strânse cu alte națiuni și popoare. Independența descrie nu numai starea unei națiuni libere și eliberate care are un guvern independent și nu se află sub stăpânire străină, ci mai degrabă, independența este o stare în care națiunea însăși poate determina și alege ce să facă în continuare pentru a-și consolida relațiile cu celelalte. țări – descrie capacitatea de a-și percepe interdependența. Căci numai în cadrul relațiilor strânse dintre țări prosperitatea și înflorirea vor prevala.

În lumea globală în care fiecare națiune este conectată la alta, vremea vechilor noțiuni despre independența națiunilor individuale a luat sfârșit. Vedem asta astăzi cu Rusia și în curând o vom vedea cu China. Dacă America va învăța să se conecteze cu restul lumii în relații bune, va avea succes în general. Va putea stabili legi pozitive în societate care vor fi transmise tuturor și își va reveni treptat din problemele socioeconomice. Independență fericită, America!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este capabil creierul să traducă o asemenea avalanșă de frecvențe pe care le percepe  cu diversele simțuri: frecvențele luminii, frecvențele sunetului, percepțiile noastre specifice asupra lumii? Cum producem această avalanșă, din fluxul general de informații?

Răspuns: Toate simţurile noastre sunt doar conductoare, nimic mai mult. Acestea sunt terminații nervoase care se presupune că sunt implicate și au un fel de influență în interior. De fapt, nu primesc nimic din exterior.

O astfel de inervație ne este dată astfel încât să ne simțim pe noi înșine și să creăm această imagine în noi înșine. În practică, suntem destinatarii finali ai informațiilor pe care le primim din exterior. Aceste informații există peste tot în jurul nostru. Și fiecare își formează o imagine a lor în sine însuşi.

Această imagine ar fi creată de ochii, urechile și cele cinci simțuri ale noastre. De fapt, este creată din informațiile pe care le primim. Înfățișăm o imagine a lumii în noi înşine.

Ni se pare că această lume este în afară și se presupune că simțurile noastre primesc toate informațiile din exterior. Acesta este un lucru atât de înșelător! În viitor, omenirea va descoperi acest lucru complet.

KabTV “Prim-plan. Hologramă” 7/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o țară precum Thailanda, care pare să fie locuită de oameni cu foarte puțin egoism, este constant atacată de natură?

Răspuns: Acesta este un subiect foarte dificil, care ne este complet de neînțeles, pentru că are legătură cu originile sufletelor.

Faptul este că există legături între suflete, care se împletesc din Babilonul antic, de unde a apărut toată civilizația umană. Prin urmare, din geografia actuală nu putem spune deloc ce se întâmplă. Bieții thailandezi sau nefericiții japonezi, cine sunt ei de fapt? Ce relație au ei cu întreaga umanitate, cu egoismul, cu suferinţa?

Nu înțelegem asta. Dar conform legii dorinței spirituale generale, așa-numitul vas, părțile cele mai subtile, cele mai receptive sunt primele care primesc lovituri.

Practic, unde simt durerea fizică? De fapt în capul meu, deși se pare că o simt în picior. Dar dacă deconectați piciorul de cap, atunci piciorul nu va simți această durere pentru că aceasta se simte tocmai pentru că trece prin creier.

Există o astfel de conexiune internă între noi, încât dacă ceva despre care credem că este bun se întâmplă într-o parte a lumii, atunci ceva rău poate avea ca rezultat o altă parte și invers, sau aceste părți sunt oarecum împărțite între ele.

Acest lucru este similar cu modul în care crește un făt în mamă și cu modul în care părți complet diferite ale corpului său se dezvoltă aparent fără nicio legătură între ele. De fapt, se întâmplă conform unui program intern strict, dar pe care pur și simplu nu îl cunoaştem.

Cu toate acestea, poate fi dezvăluit, dar pentru aceasta trebuie să cunoașteți exact harta sufletului, părțile sale și interconexiunile lor. Și asta este lumea întreagă.

KabTV “Prim-plan. Ramura Sakura” 5/15/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Astăzi există multe teorii și studii care spun că nu suntem singura civilizație din univers, că au existat civilizații mai avansate.

Răspunsul meu: Acest lucru ne calmează când începem să ne gândim: „Ce se va întâmpla după noi? Vor mai fi dinozauri sau altceva?”

Nu pot să-mi imaginez evoluția inversă pentru că totul merge mereu înainte. Nu se poate întoarce în niciun fel, acest lucru nu se întâmplă în natură.

Chiar dacă ne întoarcem înapoi ca urmare a războaielor sau a unor dezastre naturale, aceasta nu este totuși o întoarcere în urmă. Egoismul este în continuă dezvoltare.

KabTV “Prim-plan. Viitorul umanităţii” 7/17/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→