Category Archives: Spiritualitate

Totul numai prin rugăciune

Omul poate să obţină totul numai prin rugăciune. În acest mod trebuie să reacţioneze la tot ceea ce se întâmplă: dacă nu este nimeni în afară de Creator, atunci eu trebuie să Îi cer numai Lui şi să solicit de la El. Aceasta este singura reacţie corectă.

Noi, din contră, facem o mulţime de acţiuni inutile. Într-un final, ele tot ne vor duce la o anumită concluzie și anume că trebuie să ne întoarcem numai spre Creator, dar este o cale mult mai lungă. Dacă nu facem asta şi căutăm tot felul de trucuri şi alte mijloace, atunci nu este o altă cale decât să se adauge tot mai multă îngreunare a inimii în toate formele posibile. Acest proces va continua până când persoana va ţipa: “Te rog, salvează-mă!” Grupul atunci începe să se roage şi să ceară pentru el. Asta înseamnă că “prietenii îl salvează din închisoare”, iar el îi obligă să se roage.

Ar trebui să înţelegem în inimile noastre ca totul poate fi rezolvat numai prin rugăciune. Tot ceea ce ni se întâmplă, vine de la Creator, iar noi trebuie imediat să ne întoarcem spre El. Aşa lucrăm tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”. Nu este nimic altceva la mijloc! Acest lucru este foarte dificil de realizat, deoarece egoismul nu ne lasă să ne întoarcem spre Creator. Egoismul este “ajutorul nostru împotriva Lui”, dat nouă în mod intenţionat, pentru ca să revelăm asta deasupra tuturor formelor de separaţie. Creatorul este sursa atât pentru corecţie, cât şi pentru separare. Nu este nimeni în afară de El!

Prin asta construim un sistem interior, de asemenea, numit “Nu este nimeni în afară de El”, conectând toate părţile sparte, pentru ca să stabilim conexiunea cu Creatorul. Pentru a face asta, noi nu trebuie să facem alte acţiuni secundare. Tot ceea ce trebuie să facem este să colectăm şi să construim sistemul comun deasupra separaţiei, care se revelează tot timpul şi să raportăm totul – trecutul, prezentul şi viitorul – la Creator.1

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala 6/29/18

1 Minutul 7:00

 

“La strâmtoare: Israel plânge între cutremure şi incendii”

Between the Straits: Israel Complacent Amidst Earthquakes and Fire Kites

Cel mai mare portal de ştiri de ultimă oră din Israel a publicat articolul meu: “Israel plânge între cutremure şi incendii”

Domnul i-a spus lui Moise: “Am văzut acest popor şi iată că ei sunt un popor încăpăţânat”. Exodul 32:9 (Biblia Israelului TM)

Pompierii israeliţi care sting un foc într-un lan de grâu. (Credit: Yonatan Şindel/Flash90)

Peste o sută de zile de foc în zona sudică din Israel, în jurul fâşiei Gaza şi aproape nimănui nu îi pasă. Douăzeci de focuri izbucnesc în fiecare zi, consumând mii de metrii pătraţi de zone agricole, câmpuri şi culturi, în timp ce majoritatea populaţiei israelite rămâne nepăsătoare. De ce rămânem împăcaţi?

Şi în timp ce pământul sudic este în durere, pământul nordic tremură. Mai mult de o duzină de cutremure de diferite intensităţi au avut loc în jurul Tiberiei, cu aproximaţie pe parcursul săptămânii trecute, iar lumea rămâne indiferentă. Ce fel de semnal de alarmă avem nevoie? Ce grad pe scala Richter ne va scutura inimile? Cât de sus trebuie să se înalţe flăcările ca să ne trezim din comă?

Din punct de vedere simbolic, calendarul ebraic ne arată că noi suntem chiar “la strâmtoare” – cele trei săptămâni de probleme şi necazuri care au lovit poporul Israel, ducându-i la ruina Templului. Şi la fel cum regatul Iudeea a fost indiferent faţă de soarta lui colectivă, poporul Israel, din anul 2018, este în mare parte îngrijorat doar de interesele lui înguste.

Totuşi, lucrurile par să fie diferite în 2018. Israelul are reputaţia de a fi una dintre cele mai puternice țări din lume, atât din punct de vedere militar, diplomatic, cât şi economic. Însă, succesul nostru temporar se bazează pe o realitate îngrijorătoare: ţările teroriste din jurul nostru încă nu şi-au dat mâinile într-un efort comun de a ne distruge.

Desigur, suntem o naţiune căreia nu îi place să asculte de reflecţiile îngrijorătoare despre noi, înşine. Însă, noi suntem, de asemenea, “un popor încăpăţânat”. Ne limităm la ce avem, nepăsători faţă de lecţiile pe care le-am învăţat deja din vremurile grele ale istoriei noastre. Suntem indiferenţi la indiferenţă!

Băieţii prinşi captivi într-o peşteră din Thailanda ne îngrijorează mai mult decât să stingem focurile de la câţiva metrii distanţă de noi, iar asta indică faptul că ceva sub acoperişul naţiunii Israelite este total deteriorat. Nu putem să vedem principalul motiv al îngrijorării care este chiar sub nasul nostru.

Tora spune “Cei săraci din oraşul vostru vin primii”. Principala noastră îngrijorare ar trebui să fie față de aceia apropiaţi nouă, de la nord şi de la sud. Iar oficialii noştri aleşi ar trebui să înceapă să repare țara, în loc să depunem toate eforturile încercând să ne “reparăm” între noi.

În loc să aşteptăm ca următoare problemă să coboare de ceruri sau de sub pământ, noi trebuie să începem să ne recunoaştem soarta, văzând toate aceste lovituri ca pe nişte sunete de goarnă. Fiecare lovitură ne spune doar să ne întărim mai mult legăturile, să ne mărim grijă între noi şi să trăim sub punctul esenţial al acoperişului naţiunii, fiind “ca un singur om cu o singură inimă”.

Conform înţelepciunii Cabala, reconstruirea Templului nu este în legătură cu aşezarea cărămizilor şi înălţarea zidurilor. Este despre o conexiune solidă dintre inimile noastre. Asta trebuie să construim atât pentru noi, cât şi pentru lume. Trebuie să demonstrăm un nou nivel de grijă reciprocă şi pentru o legătură umană care, într-un final, va răspândi “lumină asupra naţiunilor”, însă trebuie să se înceapă chiar de aici, dintre noi.

 

Lumea viitoare

Întrebare: În Cabala, ce este viitoarea lume sau următoarea lume?

Răspuns: Lumea viitoare este cea pe care am s-o obţin prin studiul Cabalei. Este lumea următoare, deoarece este pe următorul nivel al percepţiei.

Cu toate acestea, este o lume reală. Trebuie doar să-mi schimb puţin calităţile, de la primire la dăruire şi am să văd o lume inversată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

 

Între o persoană și forța superioară

Grupul = 10 + umanitatea

Grupul se află între un om și forța superioară. Un om nu are nicio șansă să lucreze cu forța superioară, să primească și să îi dea acesteia, sărind peste grup. Chiar dacă pare că a fost singur acum zece ani, el tot aparține grupului, numai că i-a fost ascuns. Acum, când stă într-un grup aleatoriu – este o apariție a diferitelor oportunități de a stabili o conexiune cu Creatorul.

Grupul este tot timpul acolo. Se numește Adam (om). Grupul este întregul sistem: un zece și întreaga umanitate. Așadar, dacă o persoană vrea să ceară de la Creator pentru ea însăși, sărind peste grup, face o greșeală. Nimic serios nu va ieși din asta, la fel ca un începător. Dacă o persoană vrea cu adevărat să stabilească o conexiune cu Creatorul, ea trebuie să se alăture grupului și să reveleze Creatorul în el.

Niciodată nu vom putea să simțim nicio zonă deasupra grupului, deoarece Creatorul este în interiorul acestuia. Un grup este o structură permanentă, însă este ascunsă, iar Creatorul, care este de asemenea un element permanent, este și El ascuns. Grupul, chipurile are o manifestare fizică, așa cum vedem prietenii. Dar, în momentul în care grupul real – tărâmul spiritual, calitatea spirituală și forța superioară – ni se revelează, de asemenea și Creatorul se va revela în el. Una nu poate să existe fără cealaltă. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/29/18, lecție pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”

1 Minutul 4:30

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Frica ajută înţelegerea de sine?

Întrebare: Frica ajută înţelegerea de sine?

Răspuns: Frica este o formă a existenţei interioare foarte necesară, deoarece egoismul, care este dorinţa de a se bucura, simte doar goliciunea sau împlinirea, adică frica sau eliberarea.

Astfel, frica este cea mai naturală formă a existenţei egoiste. În lumea noastră există peste 800 de tipuri de frică. Iar noi ne studiem pe noi, înşine, prin aceste tipuri de frică.

Întrebare: Există o metodă în Cabala pentru a ne ridica deasupra fricii?

Răspuns: Desigur! Ce este cel mai important este să construim în interior măreţia Creatorului, care ne va ajuta să ne ridicăm deasupra fricii. Frica te va presa şi ajuta constant în linia stânga şi, astfel, te vei ridica deasupra ei, în linia dreaptă. Adică te avansează!

Cu alte cuvinte, ridicarea deasupra egoismului este o ridicare deasupra fricii. În fiecare moment din viaţă, o persoană se simte speriată, chiar şi fără să realizeze asta. Adică, a te simţi pe tine însuţi este conştientizarea fricii: “Ce se întâmplă cu mine? De ce probleme interioare şi exterioare trebuie să mă ascund acum, să mă izolez şi să mă salvez?”. Totul este echilibrat numai prin conştientizarea fricii.

Întrebare: Cum poate cineva să-şi echilibreze această stare inconfortabilă?

Răspuns: Se poate realiza numai dacă mă ridic deasupra mea, prin restricţie (Tzimtzum), ecran (Masach) și Lumina reflectată (Ohr Hozer).

Întrebare: Astăzi, umanitatea face foarte mulţi bani cu antidepresivele, care ne ajută să scăpăm de frici. Asta înseamnă că frica se măreşte constant pe parcursul timpului?

Răspuns: Umanitatea trece acum printr-o perioadă foarte interesantă de includere reciprocă între noi, cu ajutorul reţelelor virtuale și aşa mai departe. Iar asta va continua să crească.

O persoană va avea multe probleme, frici şi anxietăţi, deoarece prin faptul că devenim incluşi între noi, prin acest mecanism, fiecare îşi aduce frica sa celorlalţi. Făcând astfel, noi corectăm multe lucruri între noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

În ultima etapă a dezvoltării umane

Întrebare: Dacă dobândirea spirituală este individuală, atunci rezultatele conexiunii cu ceilalţi în ce mod pot influenţa faptul că nu mai este nevoie să mai trec prin ceea ce am trecut în trecut?

Răspuns: Suntem primii din ultima etapă a dezvoltării umanităţii şi trebuie să trecem prin ea, în totalitate.

Deoarece Cabala a fost închisă, ascunsă de milioanele de oameni vreme de 2000 de ani, acum noi trebuie să o reînviem şi să începem să o împrăştiem. Aşadar, noi suntem înaintaşii, pionierii în diseminarea ei.

Întrebarea este dacă s-au făcut corecţii în trecut, prin care să nu mai fie nevoie să trecem din nou? Poate fi spus că la nivelele inanimat, vegetativ şi animat, corecţiile sufletului practic sunt încheiate. Cu toate acestea, ultimul nivel, cel vorbitor, încă trebuie corectat.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/18/18

 

Râsul ne ajută să trăim

Întrebare: Este ştiut că râsul ne ajută în viaţă. Oamenii de ştiinţă cred că râsul joacă o funcţie socială importantă şi care uneşte oamenii.

Este posibil să spunem că râsul uneşte oamenii?

Răspuns: Râsul, în lumea noastră, este o expresie a satisfacţiei care poate fi egoistă – sarcastic, dispreţuitor şi în totalitate neplăcut – deoarece egoismul se manifestă pe el, însuşi, într-un mod simplu, într-o formă deghizată.

Râsul este mai mult o manifestaţie a bucuriei în egoism.

Întrebare: Care sunt rădăcinile râsului?

Răspuns: Plăcerea pentru sine. Satisfacţia de sine. De regulă, eu aş spune că tot ceea ce văd este răutăcios.

Întrebare: Există o stare mai elevată, un râs bun?

Răspuns: Râsul bun în Cabala se bazează pe înţelegerea și revelarea diferenţei faţă de Creator. Cu toate acestea, o persoană, în mod simultan, înţelege cum să iasă din asta. Aşa cum a spus Sara la naşterea lui Isac: “Creatorul m-a făcut să râd”. Este deja un grad înalt.

În acelaşi timp, este și ceva foarte bun şi vesel care se bazează pe imposibilitatea completă a unui fenomen. Prin urmare, râsul este o combinaţie a două opuse.

Bunătatea şi blândeţea pot să apară numai din rău, din ceva dăunător, din întuneric.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/17/18

 

Egoul nu poate fi distrus

Întrebare de pe Facebook: Cabala sugerează distrugerea egoului?

Răspuns: Nu. Cabala este o metodă care se ocupă cu modul în care să lucrăm corect cu egoismul, pentru a-i folosi în întregime puterea. De aceea, Cabala este numită “Înţelepciunea Cabala” (“Cabala” în ebraică înseamnă “primire”), de la cuvântul “LeKabbel” (“a primi”).

Întrebare: Deci este imposibil să distrugem egoismul?

Răspuns: Este atât imposibil, cât şi inutil.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/10/18

 

O viaţă nouă nr.1017 – O revoluţie în conştiinţă

O viaţă nouă nr.1017 – O revoluţie în conştiinţă

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

Suntem dezvoltaţi de puterea egoistă, de dorinţa de a ne bucura de orice lucru posibil. Avem nevoie de o revoluţie conştientă în natura umană, de la primirea pentru noi înşine, la dăruirea către ceilalţi. Opus încercărilor din trecut, de a schimba natura umană prin spălarea forţată a creierului, această revoluţie este bazată pe o schimbare a atitudinii unuia faţă de celălalt şi pe descoperirea astfel a forţei superioare. Această forţă superioară este găsită în natură şi are puterea să ne deschidă ochii, pentru a putea să vedem conexiunea noastră ca fiind în eternitate.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #1017 – O revoluţie în conştiinţa” 6/3/18

Pagina 4 din 332« Prima...23456...Ultima »