Category Archives: Spiritualitate

Sortarea dorințelor

Întrebare: Cum putem să înțelegem ce dorințe putem corecta acum și ce dorințe vom putea corecta mai târziu? Cum să nu pierdem timpul pe ceva ce nu putem schimba?

Răspuns: Într-adevăr, există asemenea dorințe pe care încă nu putem să le corectăm. Dar nu este important. Le putem sorta dacă suntem într-un grup.

Până la urmă, în grup, eu lucrez la măreția dăruirii, la măreția conexiunii. Asta este numită măreția Creatorului, deoarece Creatorul, Însuși nu există – există calitățile conexiunii, dăruirii și iubirii.

Atunci când sunt într-un grup și lucrez la aceste calități, eu sortez dorințele și gândurile care apar în mine și lucrez cu ele.

Întrebare: Ce este mai corect: să mă concentrez pe sortarea dorințelor prietenilor din grup sau să le ofer oportunitatea să mă ajute să-mi sortez dorințele?

Răspuns: Cel mai corect fel este atunci când eu, fiind într-un grup, primesc de la prietenii mei gândurile și dorințele lor, iar eu devin ajutorul lor complet, aliatul și chiar sclavul lor. Astfel, sunt gata să-i ajut în tot, pentru a-și realiza dorințele și gândurile.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/14/19

Viață nouă #1134 – Anarhismul natural

Viață nouă #1134 – Anarhismul natural

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leșed -Harel

Rezumat

Fiecare creatură este egoistă prin natura ei și nu vrea să fie restricționată. Dorința de a fi regele lumii este realizabilă numai dacă fiecare își găsește locul unic în sistemul global prin care beneficiază de toată lumea. Pentru a fi cu adevărat liberă, omenirea trebuie să descopere rețeaua de forțe naturale și legile sale finale. Când toți vom avea grijă de binele tuturor, ne vom simți cu toții ca fiind fiecare regele lumii și vom depăși toate restricțiile.

Din KabTv „Viață nouă”-#1134 – Anarhismul natural

 Video: Play Now | Download  Audio: Play Now | Download

Două forţe, emanând de la Creator

Întrebare:  Există două forțe: puterea primirii și puterea dăruirii, puterea răului și a binelui. Dacă totul este Creatorul, atunci cine este cel care percepe aceste două forțe?

Răspuns:  Omul se dezvoltă în proprietatea sa naturală, pe care o numim egoism. Creatorul  ne-o dă. El ne-a creat cu această calitate. Deci se spune: „Am creat egoismul.”

Acum trebuie să transformăm această proprietate în opusul ei, în dăruire și iubire. De unde provine calitatea altruismului? Provine, de asemenea, de la Creator. Egoismul se dezvoltă în noi chiar dacă nu îl cerem Creatorului, dar altruismul se dezvoltă în noi doar dacă insistăm asupra lui.

Munca noastră este peste egoismul pe care Creatorul îl dezvoltă constant în noi, pentru ca să-I cerem în mod constant, prin intermediul grupului, ca El să echilibreze egoismul cu altruismul. Vom merge apoi ca pe două picioare, înțelegând și simțind întregul univers, toate lumile, dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Astfel, ambele forțe provin de la Creator. Una dintre ele este puterea Creatorului, puterea dăruirii și iubirii. Iar a doua, generată de El din nimic, este puterea egoistă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 4/7/19

Încearcă să vezi cât este de frumoasă Lumea Superioară

Întrebare de pe Facebook: Vorbești despre munca spirituală, dar cum știm că valorile schimbate vor fi mai bune decât cele anterioare?

Răspuns: Adevărul este că toate valorile pe care le avem astăzi sunt construite pe insignifianța senzațiilor noastre, pe insignifianța lumii noastre, pe faptul că fugim de toate problemele noastre tot timpul și noi ne luptăm cu diferite dificultăți.

Într-o stare diferită, la următorul nivel de percepție a realității, este o existență complet diferită, în plus și nu în minus. Prin urmare, valorile care sunt în dăruire, în iubire și în împlinire. În lumea noastră, totul este invers.

Cartea Zohar spune: „Încearcă să vezi cât este de frumoasă lumea superioară”.

De pe KabTV: „Răspunsuri la întrebările de pe Facebook”, 3/10/19

În cușca egoismului nostru

Întrebare: Un om, spre deosebire de animal, poate vedea ceva plăcere în viitor, poate să-și calculeze pașii și să ajungă la el renunțând la plăcerile din fazele intermediare.

De ce, cu un intelect așa uriaș, el nu poate calcula rațional starea de echilibru cu natura? De ce eșuează permenent în toate încercările lui raționale de a construi o societate echilibrată?

Răspuns: Fiindcă el este în interiorul naturii lui egoiste. Nu poate calcula nimic.

Comparându-și egoismul în ceva cu altceva, ceea ce câștigă sau ceea ce pierde el mai mult, omul se află totuși în interiorul egoismului său. El nu este liber. El nu are a doua măsură de libertate. Ceea ce el consideră libertate este iluzia de a sta sub influența unei forțe de constrângere externe.

Întrebare: Nu poate să calculeze: „dacă îmi folosesc egoismul o să mă simt rău”?

Răspuns: Acesta este modul în care încercăm totdeauna să fugim de necazuri. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Fug permenent de loviturile egoiste, un băț în partea asta, un băț în partea cealaltă și, uite așa, mă învârt de dimineață până seara.

Uite ce se întâmplă pe străzi, în autobuze, în metrou, în birouri, peste tot. Uită-te la acest mușuroi de oameni! Unde putem vorbi de libertate?

Nu există niciun fel de libertate. Pot să aleg în orice moment, dintre toate posibilitățile, starea cea mai confortabilă, după cum mi se pare mie. Atât.

Aleg din ceea ce mi-a fost dat, dar sunt permanent limitat. Creatorul strălucește deasupra mea prin starea corectată, dar eu nu sunt încă corectat. Firește că nu înțeleg deloc influența Lui asupra mea. Unde mă conduce? Ce vrea de la mine în fiecare moment? Nu știu. Atunci, ce fel de libertate de voință poate exista?

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12/05/19

Blitz de sfaturi Cabaliste – 3/31/19

Întrebare: Este posibil să accelerăm atingerea lumii superioare, fără să așteptam 20 de ani și să ieșim mai devreme la Lumină?

Răspuns: Cu siguranță; se poate întâmpla chiar astăzi! Depinde de tine, de abilitatea ta de a te raporta la lume, la Creator, în mod corect.

Întrebare: Cum pot să înțeleg că mă aflu pe calea care duce la Creator?

Răspuns: Este în conformitate cu nivelul unității cu prietenii tăi.

Întrebare: De ce anumiți oameni, care sunt implicați în înțelepciunea Cabala, suferă în lumea fizică precum oamenii obișnuiți? Ar putea ca ei să simtă altfel?

Răspuns: Nu. De ce să nu sufere? Dacă o persoană care a început să studieze înțelepciunea Cabala ar înceta imediat să sufere și dacă ceva bani i-au fost transferați în contul său bancar, cu bucurie s-ar implica în munca spirituală, dar nu ar mai fi muncă spirituală.

Întrebare: Este posibil să se ceară egoism material adițional dacă cineva nu are o dorință să-și facă o familie sau să lucreze?

Răspuns: Nu. De ce să ceri egoism material adițional? Este posibil să se ceară caracteristici spirituale adiționale. Trebuie doar să te strădui să mergi înainte.

Întrebare: Dacă toate posibilitățile din lume sunt regăsite în mine, rezultă că totul depinde doar de mine?

Răspuns: Cu siguranță; totul depinde doar de tine. Creatorul face totul, dar numai în conformitate cu instrucțiunile unei persoane, așa că nu pot fi plângeri împotriva Creatorului. Vei primi ceea ce ceri.

Întrebare: Care este mecanismul care te ajută să determini cantitatea de informație pe care o dai?

Răspuns: În general, eu simt ce informație este necesară pentru studenții mei. Mai mult de atât, acesta este de asemenea un nivel comun, fundalul general. Ceea ce vreau să spun, este că dacă astăzi dintr-o dată ai veni la lecție și te regăsești în acest grup, eu nu am să mă refer la tine, ci la acei oameni care sunt aici de nu mai puțin de doi ani. Pentru mine ei sunt consumatorii.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/31/19

Umblă cu toiagul și șarpele!

Când pentru mine scade importanța spiritualității, este ca și cum toiagul îmi cade din mâini și se transformă într-un șarpe. Dar aceste două stări sunt legate, fiindcă nu ne putem ridica fără să coborâm. „Dumnezeu a făcut pe unul opus celuilalt.” Toiagul mă ține sus și șarpele mă trage în jos.

Dacă spiritualitatea îmi scade în importanţă și o ridic, înseamnă că merg cu toiagul. Natura toiagului este de așa natură încât cade constant și de fiecare dată trebuie să îl ridic. Toiagul cade, îl ridic; cade din nou, îl ridic din nou, cu ajutorul grupului de zece și al luminii reformatoare. La început, studiem acest lucru doar teoretic, dar mai târziu se transformă în muncă practică. Încep să lucrez cu aceste forțe, simt cum grupul de zece îmi dă energie, dorință și sprijin prin atragerea luminii superioare și dezvăluirea Creatorului.

În interiorul grupului  apare o astfel de compresiune, puternică, încât forța dăruirii este revelată în el. Prin această presiune, stoarcem tot egoismul din noi, înșine, care curge în afară. Acolo rămâne un vas gol, deja fără dorințe egoiste, umplut cu lumina Hassadim. (Minutul 52:40)

Dacă cineva m-a umilit, pur și simplu m-a scuipat în fața tuturor, ce ar trebui să fac? Dacă acest lucru se întâmplă în viața obișnuită, cu oameni din afară, fără nicio legătură cu munca interioară, trebuie să reacționez așa cum este obișnuit în această lume, la fel ca toți ceilalți: mă apăr, mă plâng, adică acționați în funcție de situație. În lumea externă, trebuie să arăt ca toată lumea și să nu par un ciudat.

Cu toate acestea, dacă un astfel de conflict are loc cu un prieten și prietenul mă insultă brusc, atunci trebuie să accept totul. Nu este loc pentru calcule. Calculul aici este invers: tot ceea ce fac prietenii este în beneficiul meu.

Creatorul ne arată mai clar acțiunile Lui și trebuie să devenim mai delicaţi și mai sensibili, pentru a înțelege de unde vine totul. (Minutul 56:30)

Este scris: „Oricine este mândru, spune Creatorul:„El și eu nu putem să locuim sub același acoperiş”. Mândru înseamnă cel care crede că are propriile gânduri, propriile sale dorințe și acțiuni, că are cel puțin ceva care este al lui. A crede că am chiar un grăunte de ceva, care îmi aparține personal, este deja mândrie.

Toată munca noastră este în a ne anula complet pe noi, înșine, astfel încât să nu mai existe nimeni în afară de Creator. Din acest zero absolut, trebuie să ne coborâm și mai departe, până la negativul infinit, astfel că toată lucrarea care este necesară după anularea noastră completă va fi făcută nu de noi, ci de Creator, conform cererii noastre.

Se dovedește că de la plus 100% din egoism, coborâm la zero și apoi, mai departe, la minus 100% din egoism. În acest fel, dezvăluim dorința potrivită, vasul în care Creatorul se îmbracă și începe să acționeze. Aceasta se numește revelația Creatorului pentru ființele create în această lume.

Trebuie să lucrăm cu dorința noastră de a ne bucura de dragul dăruirii, adică de a folosi egoismul la maxim. Făcându-ne munca, ne creștem egoismul de 620 ori și atingem o dorință corectată, care este de 620 de ori mai mare decât cea inițială.

Ne coborâm egoismul tot timpul, acesta erupe iarăși și crește și mai mult, de fiecare dată. Lumina care ne cuprinde la gradul următor nu face decât să ne umfle ego-ul. Prin munca noastră, lumina infinitului intră în noi de dragul dăruirii, dar cădem imediat și vrem să primim această lumină pentru binele nostru. Astfel, lumina aruncă micul nostru egoism până la gradul de lumină, care ne va umple de dragul dăruirii și, eventual, va fi primită în mod egoist.

Următorul grad egoist vine din lumina pe care am atras-o de dragul dăruirii, dar apoi am căzut și am vrut să o am pentru mine. Aceasta este toiagul și șarpele: importanța dăruirii cade în ochii mei și trebuie să o ridic din ce in ce mai sus. Așa urcăm! Prin urmare, atingem de 620 de ori mai multă putere. De 620 de ori mai mare este gradul luminii, de la Malchut la Hochma.

Este ca și cum ne umflăm dorința de a ne bucura cu lumina superioară cu o pompă și se extinde de 620 de ori. Numai noi putem face acest lucru, pentru că ne aflăm în două stări opuse: pentru binele nostru și de dragul dăruirii. Creatorul nu ne poate da acest lucru deja pregătit, fiindcă acest lucru poate fi obținut numai lucrând la corectarea noastră, prin Tora și Porunci. Prin urmare, este scris: „Nu există un om neprihănit pe pământ, care să facă binele și nu va păcătui.” Cum altfel poate fi capabil să devină un și mai mare drept, dacă nu prin faptul că lumina superioară a intrat în dorința de dăruire și a transformat-o în primire egoistă? (Minutul 1:04:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Viaţa nouă #1132 – Ce este special în iubirea faţă de ceilalți

Viaţa nouă #1132 – Ce este special în iubirea faţă de ceilalti
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Yael Leshed-Harel

Iubirea se construieşte prin concesii reciproce. Desigur, inima mea este plină de îngrijorare pentru mine, însumi. A face un loc în inima mea pentru a avea grijă de ceilalți se numește iubire. De exemplu, când soții promit să-și acorde sprijin reciproc, fiecare, în inimile lor și împreună, pot construi linia de mijloc între ei. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă ambii își fixează scopul spiritual reciproc și, anume, divinitatea sau forța superioară deasupra propriei dorințe individuale, egoiste, de a primi și a se bucura.

[Din KabTV “ Viaţa nouă #1132 – Ce este special în iubirea faţă de ceilalti” 7/2/19

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Viitorul deja există

Întrebare: Spui că viitorul depinde de noi, dar destinul nostru este predeterminat. Cum să înțelegem asta?

Răspuns: Adevărul este că noi toți trebuie să obținem starea de corectare finală. Este deja predeterminat. Mai mult, noi deja existăm în ea.

Acum trebuie să înțelegem acest viitor și să ne aducem pe noi înșine mai aproape de el. Cum facem asta – pe calea rapidă sau pe calea lentă, luptăm noi înșine pentru a înainta sau ne împinge Natura – depinde de noi. Dar viitorul deja există.

Aceasta este starea în care eram înainte de spargerea vasului sufletului nostru comun, iar acum trebuie să ajungem înapoi la această stare. Nu vom fugi de ea, vom fi obligați să ne luăm fiecare celulă sau punctele noastre, tu, eu și toți ceilalți.

Dar calea prin care ajungem la acest viitor predeterminat nu există, ea depinde tocmai de noi. Depinde de noi cât de repede vom reuși să atingem acest obiectiv, cât de repede îl putem obține, cât de confortabil va fi drumul nostru.

Trebuie obligatoriu să ajungem la sfârșitul său predeterminat, în care toate părțile sufletului se vor topi într-un singur sistem comun, într-un întreg, iar Creatorul îl va umple la infinit cu Lumina Superioară. Trebuie să ajungem la această stare.

Întrebare: Spui adesea că există o informație spirituală în om, Reșimot. Există cu adevărat în noi?

Răspuns: Există în om Reșimot, adică o înregistrare a tuturor stărilor prin care omul trebuie să treacă de la început și până la sfârșit. Dar, omul determină cum le va trece: repede sau încet, confortabil sau prin lovituri.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 28/04/19

Prieteni, am nevoie de voi!

Alegerea este cel mai important lucru din viața noastră. Alegem, cântărim și comparăm constant un lucru cu altul, fie conștient sau inconștient, schimbându-ne abordarea, sistemul nostru de evaluare, punctele de vedere și prioritățile. Întreaga noastră viață este alegerea celei mai bune opțiuni, în funcție de câteva criterii determinate de ceea ce este mai important pentru noi acum. Verificăm în permanență ce avem de pierdut în urma alegerii noastre și cât de mult vom câștiga datorita acesteia.

Este posibil ca soluția pe care am ales-o să nu fie foarte plăcută, dar este atât de important încât trebuie să mergem pe aceasta. Toată viața noastră funcționăm ca cel mai complex computer, care procesează o mulțime de date pentru a face calculul corect. Desigur, fiecare dintre noi ar dori să facă alegerea corectă, care să ne permită să determinăm cu încredere cea mai bună situație care câștigă, dintre toți indicatorii și să evităm cele mai grave situații fără nicio umbră de îndoială, fără să alegem una în detrimentul celeilalte și regretând oportunitățile ratate.

Doar credința permite luarea unei astfel de alegeri, adică sentimentul forței dăruiriii și iubirii, care este ceva dincolo de voința noastră de a primi. Problema este însă că nu simțim această forță a dăruirii, deci cum putem dobândi o astfel de credință numită „lucrul acela”? Și chiar dacă o dobândim, la gradul următor, credința trece deja în sfera egoistă și devine „șarpele”.

Trebuie să depășesc acest egoism în creștere și apoi voi ajunge din nou la credință, deja într-un nou grad. De fiecare dată, forța sfințeniei trece peste egoism și astfel mă ridic tot timpul, ca și cum aș merge pe două picioare, dreptul și stângul. Linia din stânga crește doar dacă am ridicat-o corect pe cea dreaptă.

Ar trebui să ne sprijinim întotdeauna pe „acel lucru” și nu pe „șarpe”, adică pe credință, pe ceva care pare scăzut și lipsit de importanță pentru egoismul nostru și să-l ridicăm în Sus. Aceasta este întreaga muncă a unei persoane: acel lucru cade constant și trebuie să îl ridicăm. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, nu am fi în stare să avansăm și să ne apropiem de Creator. De fiecare dată când ridic acel lucru, credința, mai fac un mic pas înainte.

Imediat ce părăsesc acel lucru, acesta cade imediat și se transformă într-un șarpe. Este ajutor de Sus faptul că „acel lucru” cade, fiindcă, altfel, nu aș putea avansa. Dacă mă bazez pe cunoștințele mele, adică fac o alegere egoistă, atunci nu am nicio dificultate.

„Acel lucru”  este ceea ce mă direcționează către Creator. Dacă îl mențin, ca cel mai important lucru, atunci pas cu pas mă apropii de calitatea dăruirii, grad după grad. Mediul este „acel lucru”, dacă este mai important pentru mine decât eu însumi. Apoi, prin mediu, mă ridic spre Creator. Prin urmare, acest grad se numește Moise, pentru că atrage (Moshech) oamenii. (Minutul 0:15)

Lumina este dezvăluită numai dacă există o barieră înaintea ei. S-ar părea că spațiul exterior ar trebui să fie cel mai luminos, deoarece nimic nu ascunde lumina acolo. Totuși, tocmai pentru că nu există nicio barieră pentru lumină, ea nu poate fi văzută. Cosmosul este absolut negru. Cu toate acestea, dacă punem un ecran înaintea razelor Soarelui, atunci veți vedea că există lumină.

Tot ce ne lipsește este ecranul! Lumina nu poate străluci dacă nu există bariere în drumul ei. Prin urmare, dacă dorim ca lumina să fie dezvăluită în noi, ar trebui să facem un ecran pentru ea. O persoană nu poate deveni un ecran pentru lumină. Cu toate acestea, dacă ne unim în grupul de zece, deasupra egoismului nostru, în ciuda faptului că fiecare dintre noi este plin de mândrie și nu dorește conexiunea cu ceilalți, ridicăm importanța conexiunii și chiar mai sus decât aceasta, importanța Creatorului pe care vrem să o dezvăluim.

Vrem să simțim Creatorul înăuntrul unității noastre interne, la fel de real așa cum ne simțim fiecare, reciproc, acum. Împreună, realizăm un astfel de sandwich: dorința noastră de a primi este în partea de jos și unitatea, ecranul, disponibilitatea noastră de a ne conecta în ciuda egoismului nostru, este în partea de sus. Apoi, lumina superioară este dezvăluită pe acest ecran și devine vizibilă pentru noi.

O persoană nu poate construi un astfel de ecran din egoismul său personal, fiindcă acest lucru este posibil numai prin conectarea cu prietenii. (Minutul 24:10)

A ajuta un prieten înseamnă a crește importanța spiritualității, importanța conexiunii, a-i oferi „acel lucru”. Nimeni nu o poate face singur. Dacă cineva poate face asta singur, nu este o lucrare spirituală reală, ci doar pregătirea pentru aceasta.

De fiecare dată, această lucrare devine din ce în ce mai dificilă. La urma urmei, acum călătoresc peste „acel lucru”, pe care l-am ridicat în timpul dinainte. Linia stângă crește din ce în ce mai sus, în detrimentul celei drepte, în detrimentul succeselor mele din trecut. Trebuie să încep totul din nou, ca și cum aș fi într-un loc nou, într-o țară nouă, într-o limbă nouă, cu o nouă înțelegere și o percepție nouă. Acesta este un nou grad! În fiecare zi, o persoană este parcă născută din nou.

Este imposibil să faci acest lucru singur. Este o greșeală uriașă să cred că, închizându-mă în interior, în munca mea interioară personală, este posibil să fac clarificări mai profunde, mai intime. Este o prostie! Este nevoie de mulți ani pentru ca o persoană să înțeleagă că în acest fel el se învârte doar în același loc, ca un cățel care își urmărește coada.

Doar prin includerea de fiecare dată în grup, chiar dacă este format din începători, vom ajunge la stări din ce în ce mai ridicate. Chiar dacă prietenii sunt mai jos decât tine, prin încorporarea în ei, urci la gradul următor. Este posibil să ridicați „acel lucru” doar cu ajutorul prietenilor, împreună. Prieteni, am nevoie de voi! Ajutaţi-mă! (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”