Category Archives: Spiritualitate

Ascensiunea în trei linii

Întrebare: Spui că sarcina noastră este de a urca deasupra egoismului, ca pe un „val”, dar să nu îl îndepărtăm. Asta înseamnă că, cu cât este mai mare egoismul, cu atât este mai mare puterea altruismului? Poate cineva să iasă din asta fără unul sau altul? Pentru că, cu cât primesc mai mult, cu atât pot să dau mai mult. Acesta este modul de a urca către vârful altruismului şi dăruirii către Creator?

Răspuns: Corect, ascensiune este obţinută în trei linii: linia stângă negativă, linia dreaptă pozitivă şi linia perfectă de mijloc. Creatorul dezvoltă linia stângă în noi, conform cu ceea ce El a spus: Am creat înclinaţia rea (linia stângă). Dar v-am dat Tora (Lumina Superioară care corectează), pe care o atrageţi în grup, adică linia dreaptă. Astfel veţi corecta şi transforma răul în bine, adică în linia de mijloc.

Care este conexiunea dintre înţelepciunea Cabala şi Tora?

Întrebare de pe Facebook: Care este conexiunea dintre înţelepciunea Cabala şi Tora? Până la urmă, Cabala este o ştiință legată de univers, de originea lui, de structura generală, de avansarea lui ca întreg şi de fiecare detaliu în particular. Cum poate să se bazeze o aşa de grandioasă ştiinţă pe poveşti şi parabole religioase?

Răspuns: Într-adevăr, nu există nicio conexiune între Tora şi interpretarea obişnuită a Torei. De fapt, Cabala este ascunsă cu adevărat, este partea secretă a Torei, pentru că omul nu poate să o reveleze prin propriile calităţi.

Dar atunci când o descoperă, el vede că Tora îi schimbă simţurile şi îl duce către perceperea lumii superioare, sistemul de guvernare al lumii noastre, pentru a schimba omul şi prin el să ne schimbe lumea şi nu doar să facă anumite acţiuni materiale. Despre asta vorbeşte Tora.

Tora este împărţită într-o parte internă (Cabala) şi o parte externă, care vorbeşte despre împlinirea unor convenţii şi acţiuni acceptate, care alcătuiesc „iudaismul practic”.

Din emisiuena de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” din 27.03.2017

De ce un barbat are nevoie de o femeie?

Întrebare: De ce are un bărbat are atât de mult nevoie de o femeie pentru dezvoltarea sa spirituală?

Răspuns: Pe de o parte, o femeie îl ajută, iar pe de altă parte, îl completează. Un bărbat este numit „o jumătate de trup” pentru că, fără partea feminină, el este practic o jumătate.

Femeia nu este o jumătate, însă în mod special el este. Prin urmare, el trebuie să-și completeze natura egoistă printr-o femeie în măsura necesară pentru a se înălța și a se dezvolta din punct de vedere spiritual.

Acest lucru nu este necesar pentru o femeie, deoarece aceasta, prin ea însăși, este deja pregătită pentru dezvoltarea spirituală.

Dacă un barbat dorește să obțină spiritualitatea, trebuie să se căsătorească, însă femeia nu trebuie să se căsătorească, pentru că nu depinde de ea. Dar, în același timp, ea trebuie să aspire să aibă o familie.

A fi într-o familie, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, este cea mai bună situație prin care un cabalist poate să crească. Pentru o femeie, este așa cum se dovedește, în timp ce un bărbat trebuie să aibă o familie.

Din Lectia de Cabala in limba rusa 4/12/16

Ce vrea Creatorul de la noi?

Întrebare: Există forme superioare de conștiință?

Răspuns: Acestea sunt singurele forme care se află acolo. În lumea noastră, conștiința este subordonată unei dorințe egoiste mici și servește numai dorința. Conștiința superioară este aceea care servește Creatorul. Această conștiință izvorăște din dobândirea Creatorului, din asemănarea cu El, din lucrul împreună cu El.

Întrebare: Cum putem înțelege ce vrea Creatorul de la noi?

Răspuns: Creatorul vrea să fim ca El, deci trebuie să învățam metoda care revelează Creatorul. În măsura în care o învățam, noi Îl vom dobândi și ne vom asemăna cu El.

Întrebare: Asta înseamnă că atâta vreme cât noi nu dobândim Creatorul, nu vom putea să înțelegem ce vrea?

Răspuns: Creatorul vrea că tu să te bucuri.

Din lectia de Cabala din limba rusa 1/15/17

 

“Ca să se culce în haina lui”

Tora, Deuteronom 24:12 – 24:13: Dacă omul este sărac, să nu va culcați acoperindu-vă cu lucrul luat drept garanție de la el. La apusul soarelui să-i dați înapoi garanția ca să se culce în haină lui

Hainele, îmbrăcămintea sufletului, este o restricție, un ecran (Masach) și Lumina care se Reîntoarce în care primești sufletul. Fără haină nu-l poți simți în interiorul tău.

Bogatul și săracul sunt doi Partzufim, superior și inferior. Împlinirea săracului (inferiorului) depinde de bogat (superior) care este obligat să dea totul inferiorului pentru împlinirea sufletului. Asta înseamnă “să dai înapoi garanția”.

Dacă superiorul are un ecran pe care trebuie să-l transfere inferiorului, el nu are dreptul să întârzie, în special noaptea, deoarece altfel inferiorul se va afla în întuneric fără mijloacele de a face față întunericului, adică în dorința egoistă. Superiorul trebuie să aibă grijă de el, deoarece el are ecranul pe care îl poate transfera inferiorului. Acest ecran este numit haină.

Este scris “La apusul soarelui să-i dați înapoi garanția ca să se culce în haină lui”, cu alte cuvinte, ca el să aibă protecție împotriva egoismului.

Din punct de vedere material, poate fi interpretat ca fiind o persoană care trebuie să doarmă îmbrăcat în haine. Într-adevăr, chiar și conform Torei, tu trebuie să te schimbi pe timpul nopții într-un anumit adăpost, de exemplu, sub o pătură, deoarece ca și rădăcinile și ramurile, fără haine tu ești ca și gol.

Din punct de vedere spiritual, “gol” este o stare interioară atunci când îți pierzi haina și, astfel, Lumina Interioară, iar sufletul dispare imediat din tine. Tu devii mâncare pentru Klipot (dorințele impure). Toate dorințele tale se schimbă imediat în unele egoiste.

Prin urmare, tu te poți dezbrăca numai pentru a intra în Mikva (o piscină pentru abluție) pentru a te curata de dorințele egoiste și să te îmbraci din nou, adică să obții din nou ecranul anti-egoist, deoarece corpul este egoism, iar haină peste el este ecranul.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/31/16

Ziua Ierusalimului

Cinci zeci de ani au trecut de la eliberarea Ierusalimului. Atunci de ce orașul este încă “în lanțuri”?

Chiar și la 50 de ani de la eiberarea Ierusalimului, totuși este așa cum a fost tot timpul, centrul lumii. Există o tensiune între Israel și Turcia, de la chemarea lui Erdagan la musulmani, pentru a vizită moscheea Al-Aqsa în mase, pentru a sprijini lupta palestinienilor și a nu permite Ierusalimului să devină capitala statului evreiesc.

Sugestia președintelui american, Donald Trump, de a muta ambasada Americană din Tel Aviv în Ierusalim, ar putea submina deja scuturatul simț al siguranței chiar și mai mult. Orașul, care este sfânt celor trei religii și în a cui inimă este localizat Zidul Plângerii, a fost și încă este o dispută teritorială.

Există aceia care consideră victoria câștigată în cele Șase Zile de Război că fiind faza finală a reîntoarcerii acasă a națiunii Israel și există aceia care o văd ca pe începutul unei tragedii politice a Statului Israel.

Totuși, în momentul adevărului, am fost cu toții profund mișcați și cu ochii plini de lacrimi când toată lumea a simțit o mare ușurare atunci când am primit dovada că, într-adevăr, ne putem proteja, ceea ce a fost un dubiu până la război.

Numai când simțim o amenințare din afară noi devenim un pic mai apropiați între noi; uităm de toate diferențele noastre și căutăm un adăpost care ne poate uni, ca o turmă de oi care scapă de lup. Însă, așa este formată o națiune. În modul acesta este primit un vis din cenușă; nu așa ar trebui să se comporte un popor ales.

Nimic nu este rezolvat prin mânuirea unei baghete magice. Experiența noastră practică dovedește că nicio decizie politică, nicio viață sub presiunea constantă nu poate fi remediul pentru națiunea Israel.

Situația insuportabilă în care trăim astăzi, sub presiunile nesfârșite din interior și din afara granițelor statului, inclusiv creșterea anti-semitismului, ne pune în fața faptului că soluția este în altă parte. Se află în acțiunile exterioare în timp ce societatea este profund divizată, însă, întâi de toate, în corecția relațiilor dintre noi.

Nu vom putea să stabilim un sistem sănătos al relațiilor reciproce ca națiune sau un stat, decât dacă vindecăm întâi conexiunile reciproce dintre noi. Aceasta este legea naturii care lucrează asupra națiuni Israel; “Iubeste-ți aproapele că pe tine însuți” este prima lege. Numai după ce o îndeplinim, vom putea să ajungem la pace cu toți dușmanii noștri din afară.

 

Gânduri şi sentimente

Întrebare: În ce se simte Creatorul? În minte, în gând, în senzaţii sau în dorinţe?

Răspuns: În senzaţii.

Întrebare: Unde este punctul în care simt că eu exist? Şi acest punct este, de asemenea, un gând?

Răspuns: Nu. Gândul este la un nivel mult inferior senzaţiilor. A simţi este punctul cel mai important care caracterizează o anumită dorinţă. Dorinţa de a mă ridica deasupra eu-ului meu şi a mă conecta cu Creatorul, îl aduce pe om la faptul că începe să simtă gândul creaţiei care este al Creatorului, în raport cu el însuşi şi se conectează cu El.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 15.01.2017

Shavuot: Despre dăruire și primire

Shavuot este dăruirea Torei care s-a întins vreme de milenii. Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? De ce ne întoarcem tot timpul la asta? Câtă vreme putem să primim Tora?

Poporul evreu este făurit în focarul Sinai. Fulgere străluceau deasupra, chiar în vârf, într-un nor negru, tunetele vuiau, iar noi priveam speriați în afara taberei. Crăpătura pieirii a fost auzită pretutindeni. Muntele emitea fum și un tremur când am venit la poalele lui. Iar Moise a mers în vârf la strigătul Creatorului.

Sau Tora descrie nu această inagine de Hallywood, ci ceva mult mai serios? Lucrul care se întâmplă în noi astăzi. Poate că norul a căzut pe inimă? Poate a fost muntele urii, care era peste noi cu fum și foc? Poate că pasiunile tunau și ardeau în noi, făcându-ne să tremurăm în profunzimea naturii noastre?

Tora nu este o poveste despre evenimentele din trecut, din contră, ea descrie momentul în care viitorul nostru a fost decis. Pentru prima dată s-a cerut de la noi toți un răspuns clar: suntem pregătiți să acceptăm garanția reciprocă precum o Lege a vieții? Până la urmă, exact asta este Tora – o instrucțiune a modului în care devenim garantori în mod reciproc.

De atunci principală lecție este dată din generație în generație: Tora care ne-a fost dată cândva trebuie să o primim din nou și din nou. Trebuie să o primim la muntele urii (Sina), sub vuietul furtunii care urlă în interior. Acceptând această Lege, am trăit împreună pe pământul nostru, respingând-o, ne-am împrăștiat printre alte națiuni.

Lucrul surprinzător în era modernă este că țara Israel ne-a fost “dată”, la fel precum Tora, de asemenea, ne așteaptă să o primim. De la proclamarea independenței au trecut aproape 70 de ani. Cu jumătate de secol în urmă am unit Ierusalimul. Totuși, asta încă nu este o garanție, nu este națiunea unită “ca un singur om cu o singură inima”. Da, fizic am “ieșit din Egipt”, ne-am reîntors acasă, însă interior încă nu am trecut prin Sinai și, prin urmare, riscăm să ne pierdem șansa.

Statul modern al Israelului este o fereastră istorică a oportunităților. Și cel mai important este că nu este deschisă doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. La urmă urmei, astăzi întreaga omenire se transformă într-un butoi de pulbere. Iar alegerea noastră va fi decisivă pentru acest lucru.

Medicație la cerere

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o strigare pentru acțiune. Este lumionoasă, plină de albeață, însă nu este simplu. Dacă ar fi fost suficient să ne ținem de mâini și să zâmbim unul la celălalt, am fi construit un “oraș grădină” cu multă vreme în urmă ca toată lumea să îl admire.

Totuși, nu este așa. Ni s-a dat un pământ și oportunitatea de a trăi pe el precum frații, iar noi, în schimb, ezităm, ne certăm și ne bem sângele unul altuia și încercam într-un fel să ne rezolvăm problemele doar în măsura în care apăr.

Soarta ne-a prezentat șansa unică pentru unitate, iar noi nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă. Ne ciocnim unul de celălalt, oamenii sunt sufocați de indiferență, aprinși de furie și asurziți de focul de artilerie al urii, însă noi pretindem că totul este în regulă, că nimic nu este greșit. Ne putem continua viața în modul acesta. Avem o asemenea experiență a dezastrelor din urma noastră, încât aparent nu ne putem plânge.

Totuși, acesta este numai un răgaz! De fapt, noi, încet, dar sigur, devenim presați de muntele propriei noastre uri. Nu ne uităm în afara taberei, însă, cu toate acestea, acest munte atârnă asupra noastră chiar acum.

În mod natural, atunci când nu observăm asta, nu avem nevoie de Tora. Fulgerele strălucesc undeva, de undeva noi ne simțim inima, iar inima uneori bubuie “sub capotă”, însă noi suntem pe pământul nostru, nu într-un anumit deșert. Corect?

Nu, noi suntem acolo unde este inima noastră. Suntem în deșertul relațiilor goale și lipsite de suflet. Dacă, dintr-o dată, am descoperi cum egoismul ne rupe în bucăți, dacă încercam să ne conectăm în ceva integral și să stăm în fața unei rupturi interioare de neînvins, atunci avem nevoie de ajutor.

Reiese că ieșirea <<normală>> din Egipt nu este finalul. Principala provocare este înaintea noastră. Toate drumurile duc la munte. La poalele acestuia, în sfârșit, realizând problema și recunoașterea bolii, noi înțelegem și luăm medicamentul. Am fost în această “farmacie” și mai înainte, însă nu am știut că suntem bolnavi. De aceea, dăruirea Torei și primirea ei nu este același lucru.

Elixir sau otravă?

Tora este un medicament menit numai pentru “folosirea interioară”, pentru conexiunea dintre noi. Toate problemele noastre, exilele, distrugerile Templelor, mersul la întâmplare și persecutările au fost provocate de ura nefondată, care ne-a făcut străini și distanți unul față de celălalt.

Tora ne permite să devenim din nou apropiați, “sa ieșim de sub foc”. Totuși, dacă o folosim numai în exterior, fără străduința uniunii dintre toți oamenii, “elixirul vieții” se transformă într-o “otravă mortală”.

Acestea nu sunt deloc metafore, ci termeni preciși pe care i-au folosit înțelepții noștrii. Noi nici măcar nu înțelegem dauna pe care ne-o provocăm nouă înșine, neutilizând Tora sau prin folosirea ei cu scopul corect. Uneori noi chiar ne mândrim de “curățenia” noastră, deși în realitate noi suntem în propria murdărie până la urechi. Marile sectoare din țară există în “lumi paralele”, aproape fără să se atingă între ele. Unii din ei trăiesc pe socoteala restului populației și chiar se opun acesteia sub pretextul “dreptății”.

Orice ne divide în mod direct sau sub coperta unor cuvinte frumoase și corecte, este o otravă mortală. Macină pe toată lumea.

Dacă ne ridicăm privirea deasupra grijilor zilnice, vom vedea cât de departe ne-am împrăștiat între noi. Noi nu mai suntem doar separați, ne încântă să lovim, să umilim și să călcăm în picioare. Fiecare vrea să aibă mai mult succes, să fie mai bogat, mai deștept și mai sus decât ceilalți. Acest lucru este evident, în mod special, în media, unde viciile societății sunt vizibile ca în palmă. Nimeni nu mai este surprins de nimic și nimănui nu-i mai este rușine.

Nu este cea mai plăcută priveliște, însă totul se destrămă: hoinărim prin deșertul naturii umane și ea se ridică înaintea noastră precum un munte. “Au intrat în pustia Sinai și și-au așezat tabăra în pustie, înaintea muntelui”. (Tora, Exodul, 19:2)

Acum avem oportunitatea să primim ajutor, o instrucțiune, o forță care ne va aduce împreună, așa încât să construim relațiile sănătoase în societate și să trăim fericiți în țara noastră. Acesta este momentul prezent al dezvoltării: fie ne maturizăm noi înșine și începem să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor neînțelegerilor sau necazurile maturizării ne vor forța să facem asta. În esență, aceasta este situația în care orice copil se regăsește de îndată ce încetează să mai fie un bebeluș.

Remediu pentru totdeauna

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi înșine, și pentru lume, este să ne unim la muntele urii, muntele dubiilor noastre și să-l revelăm pe Moise din interiorul nostru, puterea care ne trage (Mosheh) în Sus. Aceasta funcționează tot timpul, dacă suntem împreună.

Apoi vom înțelege că nu anumiți refugiați din Egiptul antic sunt cei care au campat în deșert, pentru a primi cel mai important dar din viață, ci fiecare din noi, indiferent unde trăiește, de ce naționalitate și de ce religie aparține și care stă la poalele muntelui. Aici este numai o singură naționalitate – omul, iar inima este una pentru toți.

Tora, într-adevăr, este cea mai puternică uneltă pe care încă nu știm s-o folosim. O persoană nu poate ajunge la ea singură, iar noi nu suntem pregătiți să o facem împreună. Ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii. Noi trebuie doar să ne obișnuim cu faptul că ea nu lucrează într-o persoană separată, ci între noi.

La urmă urmei, Tora este menită să corecteze conexiunea unei persoane cu mediul, în orice moment și la orice nivel al dezvoltării tehnice. Nu poate fi înlocuită cu cele mai noi mijloace de comunicare. Tot ceea ce avem nu va funcționa corect fără ea. Numai o relație pozitivă ne va permite să stabilim fundația solidă a viitorului nostru.

 

Empatia unui cabalist

Întrebare: Spui că îţi este mult mai uşor să predai lecţii studenţilor veterani, care au fost cu tine câteva zeci de ani, decât noilor veniţi. Care este motivul?

Răspuns: Avem un vocabular comun, o cunoaştere generală şi anumite senzaţii. Există o comunalitate a unor anumite caracteristici şi expresii, de aceea le este mai uşor.

Pot să spun o frază, chiar fără să o termin, iar ei înţeleg ceea ce am vrut să le transmit. Cu ascultătorii întâmplători sau începători, care sunt foarte diferiţi, desigur că este mai dificil.

Întrebare: În timpul unei lecţii, Cabalistul vorbeşte exact despre lucrurile pe care le experimentează?

Răspuns: Nu poate să facă altvel. De exemplu, pot să vorbesc despre lucruri pe care trebuie să le cumpăr de la supermarket, lapte, carne şi pâine, şi să nu empatizez cu nimeni legat de asta. Dar dacă spun ceva de Cabala, la orice nivel, atunci trebuie să empatizez cu mine însumi şi să trec acest lucru celor care le transmit asta.

Întrebare: Când vorbeşti despre lucruri din lumea noastră, sau diferite trenduri ale dezvoltării noastre, le experimentezi şi pe acestea?

Răspuns: Da. Dacă, să spunem, vorbesc despre ieşirea din criză, atunci o experimentez în interior, nu în forma în care apare oamenilor, dar în toate problemele şi calităţile ei interioare. Simt de ce avem nevoie de toate aceste corectări, exact aşa cum ne sunt prezentate.

Întrebare: Cum este posibil să fii în toate stările în acelaşi timp? De exemplu, acum deschidem o carte şi începem să citim „Libertatea”. Cum poţi să experimentezi stările care sunt descrise acolo?

Răspuns: Tu nu experimentezi stările descrise în carte, atunci când o citeşti?
Să presupunem că vorbim despre corectarea lumi, cum trece de la neoliberalism şi democraţie la o stare complet nouă, de guvernare responsabilă pe care o reprezintă Trump. Eu experimentez foarte puternic asta în mine.

Cu toate că, în principiu, nu mă priveşte fizic, geografic şi social, văd ce forţe produc asemenea schimbări în lume, de unde vine acest trend şi cum penetrează lumea, în alte cuvinte văd rădăcina tuturor problemelor.

Mă afectează mult mai mult decât pe un om obişnuit, pentru că văd mişcarea către corectarea lumii.

Întrebare: Care este locul în care simţi empatie?

Răspuns: În dorinţă. Dorinţa nu se află în corpul uman. Simţim consecinţa dorinţelor noastre în puls, tensiunea arterială şi alţi parametri, dar acestea sunt doar simptome externe.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 29.01.2017

De ce să se unească egoiştii?

Întrebare: De ce să se unească egoiştii? Până la urma, asta este originea răului.

Răspuns: În niciun caz unim egoiştii. Unim numai oamenii care au un punct în inimă, în grupuri mici. Aceştia sunt oameni care sunt gata să caute menirea vieţii şi să îşi sacrifice timpul şi eforturile pentru a o găsi, pentru că fără să înţeleagă menirea vieţii nu se simt bine.

Atragem astfel de oameni, creăm mici cercuri cu ei numite „grupuri de zece” şi le dăm metoda care îi ajută să se anuleze în grupurile de zece şi să se unească într-un asemenea mod încât vor începe să îl simtă pe Creator între ei.

Grupul de zece este un senzor, un nou simţ spiritual, în care ei pot să simtă caracteristicile dăruirii şi iubirii, adică Creatorul.

Nu forţăm pe nimeni altcineva. Singurul lucru pe care îl vrem este să le spunem că întreaga noastră problemă şi cea a lumii este lipsa unităţii.

Nu vorbim cu ei despre lumea superioară şi despre puterea superioară, pur şi simplu le explicăm că trebuie să se organizeze în mod corect, iar după aceea lumea va deveni mai bună. Altfel, oamenii din lume vor începe să se anuleze între ei.

Încercăm să creăm grupuri de zece din oamenii care sunt interesaţi în descoperierea şi cunoaşterea menirii vieţii şi obţinerea acesteia. Şi adunăm restul oamenilor şi îi învăţăm treptat cum să caute şi să găsească în fiecare zi condiţii bune în aceste comunităţi. Nimic mai mult, pentru că în ei încă nu s-a născut o dorinţă spirituală.

Aceia în care a apărut deja o dorinţă spirituală, adică deja simt punctul în inimă, ar trebui să vină la noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 18.12.2016

Pagina 4 din 266« Prima...23456...Ultima »