Category Archives: Spiritualitate

Câte nume are Creatorul?

Întrebare: Ce înseamnă „Numele Creatorului”, câte denumiri are Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce există în Univers sunt denumirile Creatorului, pentru că tot ceea ce experimentăm noi vine de la El. Dacă vorbim despre culori, sunete, forme, etc., toate sunt manifestări ale Creatorului.

Întrebare: Atunci de ce este scris în cărțile de Cabala că, Creatorul are 72 de nume?

Răspuns: Asta este altceva. Este în funcție de disponibilitatea dorinței tale de a fi similar cu Creatorul. În proporție de această similaritate, poți începe să-L simți. Cea mai mare simțire a Creatorului este exprimată în 72 de nume, care reprezintă manifestarea Sa generală la un nivel înalt.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21/01/18

Iubire pentru iubire

Întrebare: Iubirea este cel mai puternic sentiment pentru care merită să trăiești. Ce crezi despre ea?

Răspuns: Sunt de acord. Ea satisface omul pentru o vreme.

Întrebare: Asta înseamnă că iubirea nu poate fi un etern înțeles al vieții?

Răspuns: Sigur că nu. Se sfârșește viața se sfârșește și iubirea. Hormonii se schimbă și obiectul iubirii se schimbă. Fiecare om poate avea multe astfel de iubiri nebune pe parcursul vieții.

Întrebare: Este iubirea cea mai mare plăcere, deasupra puterii, a banilor, etc?

Răspuns: Depinde de om. Unor oameni le plac banii, pentru alții iubirea pentru iubire este mai importantă, o iubire din hormoni, cum ar fi muzica, etc. Este vorba de nevoia interioară a omului.

Întrebare: Omul vrea mai mult să fie iubit decât să iubească?

Răspuns: În lumea noastră, satisfacerea nevoilor hormonale este numită iubire. Totul începe și se sfârșește în interiorul omului. Nu este vorba despre cineva din exterior. Dacă am vreun fel de nevoie hormonală în relația cu acesta din exterior, atunci sunt atras de el, iar dacă nu am această nevoie, atunci nu sunt atras.

De aceea, iubirea la nivelul corporal nu are nimic de-a face cu Spiritualitatea. În Cabala, cea mai mare plăcere este iubirea pentru Creator.

Întrebare: Dacă, după Cabala, sensul vieții este obținerea iubirii pentru ceilalți, înseamnă că rostul vieții este iubirea?

Răspuns: Nu. Rostul vieții este obținerea rădăcinii iubirii tale adevărate, adică obținerea Făcătorului tău. Și asta înseamnă obținerea adevăratei iubiri pentru ceilalți și, de la iubirea pentru ceilalți, la iubirea pentru Creator.

A iubi pe Creator înseamnă să te bucuri de faptul că El te umple.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 28/01/18

Un suflet similar cu sistemul creaţiei

Sufletul comun, care a fost unul şi conectat, a fost divizat după spargere în multe părţi; noi trebuie să adunăm şi să conectăm aceste părţi pentru a revela Creatorul prin ele.

Diferenţa dintre vasul original şi cel reconstruit după spargere este aceea că spargerea a revelat calităţi noi care anterior nu erau aparente. Datorită lor, sufletul s-a spart şi prin corecţia lor se revelează calităţi în plus ale Luminii, opuse acestor dorinţe sparte. Şi, în acest mod, noi analizăm internalitatea Creatorului, care a creat acest suflet şi pe care îl corectează cu Lumina Lui.

Dacă nu ar fi fost spargerea şi corecţia, noi nu am fi simţit nimic mai mult decât a simţit primul om, Adam, înainte de păcat, adică doar o stare de micime (Katnut) Nefesh/Ruach de Ruach. Şi după spargere şi corecţie noi revelăm Lumina completă de NRNHY, adică noi aderăm la Creatorul Însuşi, ajungem la echivalență de formă cu El, adică îi înţelegem căile şi înţelepciunea întipărită în creaţie.

Aşadar, este imposibil să evităm spargerea şi corecţia. Sfârşitul corecţiei este un punct inclus iniţial în planul creaţiei.

Sufletul trebuie să se corecteze conform cu întregul sistem al creaţiei, care include în el toate lumile lui Adam Kadmon şi ABYA. Sufletul este cea mai interioară parte a întregului sistem al creaţiei, ceea ce înseamnă că, prin corecţia noastră, trebuie să obţină aceeaşi formă ca toate lumile superioare, care conţin trei părţi: cap-corp-extremităţi (Rosh-Toch-Sof) și, apoi, cele trei linii şi un număr mare de forme complexe.

După ce se conectează împreună, diferenţele nu dispar, deoarece “iubirea acoperă toate păcatele”. Sufletul corectat ține în el tot egoismul, toate aceste dorinţe şi contradicţii imense. Tot ceea ce a existat anterior este păstrat, nimic nu este şters. Chiar, din contră, manifestările negative ne ajută să revelăm Lumină, avantajul a ceea ce este revelat din întuneric.

Este o muncă mare înainte noastră; până la urmă, Adam nu a avut cap, corp şi extremităţi – a fost, pur şi simplu, un corp poziţionat pe un nivel care a fost umplut cu Lumina Hassadim. El a fost născut circumcis ca un înger, în starea de micime (Katnut). Un bebeluş nu are inteligenţă şi nu poate sta în picioare, ci poate doar să stea culcat, adică are capul pe acelaşi nivel ca şi corpul.

Şi noi trebuie să punem acest suflet stricat pe picioarele sale, în poziţia dreaptă a unei persoane. Aşadar, în munca noastră, noi selectăm părţile sufletului care aparţin de cap şi de corp şi clarificăm rolul fiecăreia. Toate părţile sufletului după spargere sunt deja pregătite pentru corecţie, dar noi trebuie să invităm Lumina superioară și, astfel, să aflăm locaţiile spargerii, pe care aceasta să le corecteze.

Aceia care vor fi atraşi de munca spirituală vor fi numiţi capul lui Adam, sufletul comun. Şi restul sunt părţile corpului său. De aceea, Israel, adică “aceia care tânjesc direct spre Creator” sunt numiţi “capul meu” (Li-Rosh).

Aleşi să lucrăm fără nicio recompensă

Oamenii virtuoşi sunt aceia care lucrează pe trei linii, sunt în capul sufletului şi pot face analize şi corecţii, prin transmiterea Luminii prin ei înşişi, către dorinţele stricate, pentru ca ele să devină corectate, adică conectate şi alăturate lui, astfel creându-se un Partzuf complet.

Noi trebuie să fim de acord și, astfel, să fim oameni virtuoşi, deoarece nu este constrângere în spiritualitate. Aşadar, noi vom primi lovituri de sus, până ne vom da consimţământul pentru a face această muncă şi ar trebui să fim de acord din întreaga inimă. Prin lovituri, începem să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru noi şi, prin urmare, suntem de acord.

A fi un mare preot (Cohen) înseamnă să nu primeşti nicio recompensa pentru muncă: el corectează întreaga lume şi îi aduce pe toţi mai aproape de Creator aşa încât toată lumea este conectată cu El şi împlinită de Lumina infinitului, iar el nu primeşte nimic pentru asta. Asta se numeşte munca marelui preot, Cohen.

Cohenul nu are pământ, nici proprietate, ci numai munca pură pentru Creator, din care nimic nu rămâne pentru el. Recompensa lui este numai în a avea putere pentru muncă, pentru a continua să muncească şi să aducă încântare Creatorului. Asta este dăruirea pură !

Fiecare persoană din lume, în care Creatorul a trezit o scânteie spirituală, aparţine de oamenii virtuoşi şi trebuie să lucreze pentru corecţia lumii. Mulţumită faptului că noi ne conectăm între noi şi ajungem la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ajungem la iubirea pentru Creator şi trebuie să tragem omenirea după noi. Asta este misiunea noastră; până la urmă, am primit o dorinţă pentru această muncă şi nu este altă alegere – trebuie să realizăm această dorinţă.

Lumea este divizată în aceia cărora Creatorul le-a dat această dorinţă şi aceia cărora El nu le-a dat-o. De ce ne este dată nouă această dorinţă, nu ştim. Va deveni clar mai târziu, dar nu va fi important, deoarece toţi cei care îşi împlinesc misiunea lor sunt absolut egali – totul se rotunjeşte într-un cerc şi fiecare atinge toate gradele în sus, până la cel mai înalt strămoş al nostru, Moise. 1

Din a treia parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/9/18, scrierile lui Baal HaSulam, “Garantia reciprocă”, punctul 28

1 Minutul 3:30

 

Trambulina pentru dăruirea fără interes

Ceea ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele şi nu simţim nevoia pentru Creator. El nu este inclus în niciuna din dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţa din această lume, noi nu găsim nicio nevoie pentru ajutorul de la Creator.

Încercăm să construim întreaga lume, toate sistemele sale, societatea şi mediul înconjurător, doar prin puterea egoismului nostru. Încercăm să punem stăpânire pe natură ca să ne fie mai confortabil şi să punem totul în serviciul nostru. Acesta este modul în care ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge în direcţia complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este pentru a profita de El. Oamenii au încercat să obţină sprijinul forţelor naturii, cum ar fi soarele şi lună. Dacă există o putere chiar şi mai mare, atunci ar fi bine s-o aducem în serviciul nostru, pentru propriul beneficiu.

Totuşi, când vorbim despre nevoia de ajutor de la Creator, asta înseamnă ceva complet diferit. Nu este ca şi cum vine Creatorul şi ne furnizează umplerile plăcute egoiste, senzaţiile bune şi o viaţă confortabilă. Toate presupusele practici “spirituale” care oferă unei persoane sentimentul că este separată de grija de sine, sunt de asemenea îndreptate spre a se simţi mai bine şi mult mai confortabil, liberă de ingreunarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de folosire egoistă a tuturor forțelor naturii, care includ și forța superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică în faptul că cere o anumită cantitate de răbdare din partea cuiva faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să încerci să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, ascultând cu atenţie la vocea ta interioară. În acest mod persoana va începe gradual să descopere că se gândeşte constant la sine : că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul care mi-a fost promis, care ar trebui să mă umple ?

Există necesităţi naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe drumul spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte în noi aceste întrebări şi cereri, până când obosim să ne gândim la noi înşine. Vom dispărea din cauza imposibilităţii de realizare a planurilor noastre egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea, dacă ne direcţionam gândurile spre direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – Creatorul.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi începem deja să descoperim că împlinirea poate veni numai din grija faţă de aproape, faţă de prieteni. Aceasta este dăruire de dragul primirii, însă este totuşi un mare progres spre spiritualitate. Disperaţi să ne umplem de cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, “eu, eu, eu!”, noi începem să simţim că este o oportunitate să ne umplem dacă ne gândim la prieteni sau la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate aceasta să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape ?

Aceasta este dăruire egoistă, dar eu totuşi ies parţial din mine şi încep să mă includ în ceilalţi. În orice caz, mă gândesc la ce au nevoie, pentru a le oferi şi, prin asta, să mă umplu pe mine. Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă muncă : toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singurul mod în care se pot împlini pe ei înşişi. Subconştient, încă ne gândim la noi înşine, dar noi deja am înţeles că fără prieteni nu vom fi împliniţi. De asemenea, nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine, deoarece dăruirea ne bucură.

Vedem că aceasta este singura noastră şansă pentru succes. Dacă, în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă de ceilalţi tot timpul, atunci eu voi fi împlinit prin această grijă. Asta se numeşte “dăruire de dragul primirii”. Salvarea mea faţă de propriile mele probleme este în gândurile faţă de Creator: ele mă deconectează de neliniştea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii.

În acest mod, începem să simţim oportunitatea de a ne ridica deasupra raţiunii şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă, încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură. Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă ca, Creatorul să aibă grijă de ei, aducându-i spre un tip de dăruire pură, adică dăruire de dragul dăruirii.

Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire pură diferă de dăruirea egoistă din lumea corporală, în timp ce, aceasta din urmă, nu poate fi numită deloc dăruire, deoarece încă vine din dorinţa de a primi mai mult, deşi printr-o rută alternativă.

Așa că, după o mare dezamăgire, putem trece la dăruirea de dragul dăruirii, asigurându-ne că este imposibil să fim împliniţi prin mijloacele primirii. În acest mod vrem să scăpăm de aceste dorinţe și să punem capăt acestei abordări faţă de viaţă. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe tema: “Descoperim nevoie pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru Congresul “Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 18:00

 

Dobândirea spirituală a femeilor

Întrebare: Bărbaţii trec prin reîncarnarea sufletelor. Dar în ceea ce priveşte femeile? O femeie are un suflet etern sau doar se stinge şi asta e?

Răspuns: Nu este nicio deferență între bărbaţi şi femei. Mai mult de atât, dacă o femeie este capabilă să-şi depăşească egoismul şi să înceapă să se conecteze cu alte femei, într-un sprijin reciproc, ele pot depăşi bărbaţii în dobândirea lor spirituală.

Aş spune că, Creatorul iubeşte femeile mai mult decât pe bărbaţi.

Din lecţia de Cabala în rusă 1/14/18

Societatea care va curge în întreaga lume

„Va avea toate formele de guvernare a unui stat. În acest mod, chiar dacă în cadrul acestei instituţii va fi întreaga lume, iar forţa brută de guvernare va fi revocată, nimic nu va trebui să se schimbe, atât în guvernare, cât şi în muncă.” – Baal HaSulam, „Ultima generaţie”

O organizaţie altruistă se dezvoltă testând tot felul de metode, gradual explorând cum să lucreze într-un mod mai corect. Nu contează dacă include zece oameni sau zece mii de oameni. În ambele cazuri o asemenea societate este unită ca un singur organism.

Cantitatea nu devine calitate şi vice versa – zecele este tot timpul un zece. Mai mult de atât, dacă sunt zece mii în jurul acestui zece, ei sunt consideraţi tot acelaşi zece.

Aşadar, zece oameni care sunt în dobândirea lumii superioare, dacă acceptă asupra lor managementul societăţii, toţi ceilalţi pot veni lent să se alăture acestei mici organizaţii, supunându-se legilor lor.

Acesta este un proces cumulativ gradual care va conduce la „întreaga lume va curge în cadrul acesteia, iar puterea forţei brute va dispărea în mod complet.”

Întrebare: Baal HaSulam scrie: „nimic nu va trebui să se schimbe, atât în guvernare cât şi în muncă”. Asta înseamnă că forma de conducere va rămâne neschimbată?

Răspuns: Dacă toate sistemele se afla într-un acord absolut între ele şi sistemul general compus din ele este similar cu zece Sefirot, care păstrează constant legile de bază, sistemele nu se schimbă. Cantitatea nu devine calitate – doar micile sisteme, conectându-se la cel general, obţin aceeaşi calitate.

Întrebare: Asta înseamnă că sistemul va funcţiona pe acelaşi principiu şi că în jurul acestuia se vor produce doar schimbări cantitative?

Răspuns: Nu vor fi schimbări cantitative. Chiar dacă zece mii de oameni lucrează în această organizaţie, ei vor simţi că sunt zece mii, deoarece unificarea absoarbe totul.

Întrebare: Mică organizaţie altruistă se va schimba după ce zecele începe să se schimbe?

Răspuns: Nu, doar se va extinde, va revela, explica şi îşi va promova activităţile sale.

Din emisiunea de pe KabTV „Ultima generaţie” 10/30/17

 

În sprijinul inteligenţei artificiale

Întrebare: Cum se simt Cabaliştii faţă de ştiinţă şi tehnologie?

Răspuns: Cabaliştii privesc ştiinţa şi tehnologia şi tot ceea ce înaintează lumea într-un mod favorabil, ca o modalitate față de care oamenii ajung să vadă cât mai repede că aceasta nu ne oferă nimic.

Întrebare: Cu alte cuvinte, susţineţi roboţii şi inteligenţa artificială?

Răspuns: Da, să lăsăm ca totul în jurul nostru să fie artificial: doctorii, avocaţii, etc. Asta este exact ceea ce va ajuta oamenii să înţeleagă în ce stă adevăratul lor scop și ce ar trebui să facă ei, de fapt, în această lume.

Din lecţia de Cabala în rusă 1/7/18

 

Ce se întâmplă după trecerea Machsom-ului?

Întrebare: Ce se întâmplă cu cineva când trece Machsom-ul?

Răspuns: Se dizolvă în ceilalţi. Rămâne în corpul fizic, însă iese din esenţa egoistă interioară şi începe să crească în esenţa spirituală.

Întrebare: Îşi pierde frica pentru sine?

Răspuns: Frica apare în cădere şi dispare în măsura în care se ridică, deoarece aderă din nou la Creator. Asta se întâmplă din nou şi din nou. Starea de deconectare față de Creator este numită cădere, iar starea de adeziune cu Creatorul este numită urcare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/31/17

Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?

Întrebare: Care este înţelesul principiului Cabalist: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”. Pare să fie aşa de corporal …

Răspuns: Omul este egoist. Doar egoul lucrează în interiorul nostru, el ne împinge întâi să facem totul pentru noi înşine. Şi apoi acelaşi egoism, realizând că cea mai bună aplicare a sa este în dăruirea pentru ceilalţi, ne conduce să facem totul de dragul altora.

Rezultă în orice caz că: „Dacă nu eu, atunci cine?”. Cum altcumva pot să fiu conectat cu toţi ceilalţi pentru a le dărui, să lucrez în beneficiul lor, dacă nu prin egoismul meu? Nimic nou nu se petrece, se schimbă doar tehnica de aplicare a egoului.

Mai mult, munca pentru ceilalţi nu se face de dragul unui individ, ci de dragul întregului sistem; când voi înţelege că este ceva universal, voi începe să mă implic în el şi, prin urmare, prezentul şi viitorul meu depind numai de măsura implicării mele în acest sistem.

Aici, totul se petrece în mod diferit de felul în care ni se spune în lumea noastră: „Haideţi să trăim împreună şi să punem totul într-un singur vas”, în timp ce fiecare se gândeşte cum să smulgă din el orice iese din el, cu o consecinţă mică. Studiind Cabala, noi revelam sistemul naturii şi înţelegem că existăm în el într-un mod complet, într-un mod interconectat.

Aşadar, dăruind sistemului universal, îmi dau mie însumi şi fac asta în cel mai bun mod posibil, etern şi perfect. Dacă eu, aparent, iau ceva pentru mine, asta merge împotriva sistemului şi văd că îmi fac rău mie însumi. Rezultă că egoismul lucrează în ambele direcţii: bună şi rea.

„Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” este cea mai sănătoasă atitudine, deoarece omul ştie că trebuie să facă şi să câştige ceva. Întrebarea este legată doar de cum îşi foloseşte egoismul. De aceea, Cabala, în ebraică, înseamnă „ştiinţa primirii”. Explică în ce mod să primim tot binele, dreptatea, eternitatea şi perfecţiunea care există în lume.

Întrebare: Cum combinăm abordările: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” şi „Nu este nimeni în afară de El”? Acţionăm în mod consecutiv sau simultan?

Răspuns: Trebuie să acţionăm simultan, deoarece noi toţi suntem într-un singur sistem, în care Creatorul este activat de cererea unei persoane, iar persoana este activată de Creator. Rezultă că noi suntem parteneri, dar din diferite direcţii ale creaţiei: noi ne naştem de jos, iar Creatorul este de Sus, iar sistemul de conexiuni dintre noi se numeşte „lumi”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/3/17

De ce depinde durata de viață a unui om?

Întrebare: Ce determină speranța de viață la diferiți oameni?

Răspuns: Contează? Este într-adevăr un dar să trăiești mult?

Merită să trăiești, atâta timp cât poți rezolva problemele serioase pentru care ți s-a dat viață. Și, de îndată ce această posibilitate se scurge și exiști doar pentru a-ți servi corpul animalic, atunci nu mai merită să trăiești. Dar, nu noi dispunem asta; prin urmare, este interzisă reducerea speranței de viață sub absolut orice formă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 31/12/17

Pagina 4 din 320« Prima...23456...Ultima »