Comentariu: Se pare că miracolele descrise în Tora sunt împotriva legilor naturii. Acestea sunt lucruri supranaturale. Se poate despărți marea? Desigur că pot fi maree, dar nu în această măsură.

Răspunsul meu: Cu toate acestea, uneori se întâmplă ceva undeva. Nu este nevoie să trageți tot felul de explicații după ureche, ca și cum aceasta ar fi o condiție sau un incident natural. Desigur, a fost nefiresc odată, dar s-a întâmplat. Ar fi putut.

Cu toate acestea, nu mă interesează marea în sine sau modul în care un grup de evrei a mers pe fundul Mării Roșii. Sunt interesat de sensul interior a ceea ce se întâmplă. Au trecut exact granița dintre țara răului și țara binelui, dintre Egipt și țara promisă.

Prin urmare, trecerea Mării Roșii, cele zece plăgi egiptene și toate celelalte nu sunt fenomene supranaturale. Tocmai s-au întâmplat în cadrul lumii noastre la un anumit moment.

Dar în principiu, toată Tora vorbește despre cu totul altceva – despre cum se întâmplă totul în interiorul unei persoane. Tora vorbește în general doar despre lumea interioară a cuiva. Egiptul, Faraonul, Moise, deșertul și Muntele Sinai, toate acestea sunt în interiorul unei persoane, în experiențele, realizările și coborârile și ascensiunile spirituale.

Prin urmare, nu încerc să analizez toată povestea biblică și să încerc ca un regizor de teatru, să o întruchipez pe scenă.

Comentariu Dar dacă aceste acțiuni au avut loc, atunci tot ceea ce este scris acolo este și adevărat. La urma urmei, o persoană vrea să înțeleagă dacă acest lucru este adevărat sau nu.

Răspunsul meu: Nu încerc să dovedesc acest lucru coborând Tora de la nivelul ei spiritual la unul pământesc.

Întrebare: Atunci, pentru dvs. care este adevărul a ceea ce este scris acolo?

Răspuns: Faptul este că eu însumi mă pot ridica la acest grad și să-l ating, să fac eu însumi această acțiune într-un mod spiritual, în viziunea mea interioară, și nu pentru ca ea să fie întruchipată din nou în traversarea Mării Roșii atunci când apele s-au despărțit.

Întrebare: Deci, pentru dvs. un miracol este o cale de ieșire din Egipt (egoism), când o persoană depășește gândurile, dorințele sale egocentrice?

Răspuns: Exact acesta este miracolul.

Întrebare: Nu este că unele evenimente au avut loc acolo sau ar fi putut avea loc?

Răspuns: Nu contează dacă s-ar fi putut întâmpla sau nu. Pentru mine, întreaga poveste a Torei este povestea unei ascensiuni interioare, spirituale a unei persoane de la gradul de egoism la gradul de dăruire și iubire față de aproapele său.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se întâmplă cu adevărat miracole? Vi s-au întâmplat vreodată?“

Cu mine, nu. Am fost întotdeauna capabil să înțeleg și să explic orice ar fi putut părea ca un miracol la prima vedere.

Un miracol este ceva care depășește conceptele noastre clasice de zi cu zi.

Cu toate acestea, atunci când ne ridicăm la un nivel mai înalt de realizare, înțelegem că acestea sunt fenomene obișnuite, normale și naturale. Ele sunt invizibile pentru noi doar la nivelul nostru actual, iar dacă oarecum se manifestă, atunci le numim miracole.

Le considerăm miracole în momentele în care se întâmplă înainte de a ajunge la o mai bună înțelegere a sistemului în care ne aflăm și a modului în care acesta acționează asupra noastră.

Bazat pe „Stări Spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 30 noiembrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărul este întotdeauna solicitat, dar în practică este complet neacceptat de societate. Adevărul este prea complicat pentru a fi aplicat în practică, deoarece îi obligă pe toți membrii societății să fie egali, astfel încât fiecare să primească partea sa în funcție de eforturile depuse.

Aici ne confruntăm cu egoismul fiecărui individ și cu incapacitatea sa de a face ceva în beneficiul celorlalți. El este gata să facă acest lucru doar din disperare—când se așteaptă să primească în schimb și mai mult în beneficiul propriu.

Prin urmare, este imposibil să se stabilească relații umane pe baza adevărului.

Oamenii sunt toți diferiți. Unii au calități puternice, iar alții sunt puternici din punct de vedere cantitativ. Și între ei există întotdeauna tensiuni și neînțelegeri cauzate de diferențele în natura umană. Există oameni care sunt inteligenți și energici, iar alții sunt leneși și mediocri. Și, bineînțeles, cei energici și perseverenți vor deveni în cele din urmă manageri, iar masele sunt gata să rămână pasive și să îi urmeze pe lideri.

Cu toate acestea, nu trebuie să „corectăm” natura. Nu vom putea fi egali pentru că această condiție ne-a fost dată inițial. Prin urmare, trebuie să ajungem la un punct în care diferențele dintre noi să lucreze în beneficiul nostru, adică să ne ajute să ajungem la Creator și să devenim ca El.

Sub ce formă ne putem conecta unii cu alții pentru a beneficia de această conexiune și pentru a nu crește tensiunile ce duc la războaie, revoluții și conflicte la care asistăm din nou și din nou?

Trebuie să organizăm asemenea relații, astfel încât să obținem plăcere din diferențele noastre: din faptul că unul este deștept și celălalt este prost, unul este slab și celălalt este puternic, unul este norocos și celălalt ghinionist, cineva s-a născut într-o familie specială sau într-o țară specială. Nu este necesar să luptăm împotriva acestor diferențe revelate de natură, ceea ce înseamnă că ele sunt date de Creator, dar este necesar să înțelegem că, folosindu-le corect, putem obține cea mai mare corectare.

De la fiecare persoană: deopotrivă puternică și slabă, proastă și deșteaptă, norocoasă și ghinionistă, poți extrage un beneficiu comun, astfel încât toată lumea să fie fericită.

În loc să rupem natura care ne-a fost dată de la naștere, trebuie, dimpotrivă, să căutăm cum să ne conectăm unii cu alții, astfel încât fiecare să se simtă bine, nu unul în detrimentul celuilalt, ci tocmai prin folosirea diferențelor create de Creator. Dacă știm cum să folosim această creație cu toate diferențele care îi sunt inerente, vom ajunge la o stare absolut bună.

Dar cum i se poate cere unei persoane să se ridice deasupra naturii sale? Au existat deja încercări de a forța o persoană să renunțe la egoismul său, ca în Rusia, și să colectivizeze totul. Dar nu s-a întâmplat nimic și, după câteva decenii, nu a mai rămas nicio urmă a acestor experimente.

Și totuși, din partea naturii însăși, există o astfel de lege care ne obligă să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să ne unim și să ne împlinim complet unii pe alții. Întrebarea este cum să conectăm două opuse: să aducem natura noastră, care este împotriva conexiunii, la a simți aproapele ca pe noi înșine?

Ce mijloace există pentru asta? Istoria a dovedit că nici foamea, nici suferința nu pot face ca oamenii să se conecteze. Nici marxism-leninismul nu a putut apropia oamenii unii de alții. Egoismul nostru a continuat să domine oricum.

De unde putem obține puterea de a uni în mod corespunzător oamenii în practică și nu în fantezii, astfel încât toată lumea să poată păstra această conexiune și să se bucure de ea? Experiența amară a istoriei ne arată că trebuie să primim această putere de sus, iar pentru asta avem nevoie de știința Cabala.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/21, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus în repetate rânduri că nu există constrângere în spiritualitate. De ce natura pune atâta presiune asupra noastră?

Răspuns: Cert este faptul că nu vei fi târât cu forța pe calea spirituală, dar suferința va face din tine un asemenea „cotlet”, încât în cele din urmă vei ajunge singur pe această cale. Mai întâi de toate, trebuie să existe conștientizare.

Constrângerea înseamnă că nu-ți explic nimic, nu te aduc la nevoia de conștientizare, nu mă implic cu tine deloc, ci doar te forțez să faci ceva. Atunci când tu ai o dorință, iar eu am alta și îți impun dorința mea, aceasta este constrângere.

Nu există așa ceva în natură. Suferința ne forțează să ne schimbăm dorința, să ne dăm seama că este rea și să înțelegem că am nevoie de altceva. Prin urmare, se spune că nu există constrângere în natură. Dar aceasta este cea mai teribilă, cea mai dură compresie. Oare nu vedem cum suntem construiți și cum este viața noastră?

Acum intrăm într-o perioadă finală foarte dificilă, perioada lui Mashiach. „Mashiach” de la cuvântul „Limshoch” – „a trage afară”. Aceasta este perioada în care vom fi trași de la stadiul actual la următorul. Și pentru că este opusul nostru, tranziția va fi foarte dureroasă, natura ne va presa, și puternic!

Prin urmare, Cabala, care a fost ascunsă timp de milenii, este dezvăluită astăzi, pentru a ne ușura această tranziție. Ea explică natura existenței noastre în această ultimă stare finală și cum ar trebui să ne schimbăm pe noi înșine invers.

Cabala vorbește unei persoane despre scopul spre care ar trebui să se dezvolte. Iar acest scop este absolut, nu vom scăpa de el. Prin urmare, este mai bine să îl luăm în considerare.

Din „Close-Up” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este relația dintre suflet și corp?“

Trăim în corp pentru a dezvolta sufletul, până când sufletul devine independent de corp. Cu alte cuvinte, pornind de la nivelul de existență animal, dezvoltăm sufletul și ne ridicăm la nivelul existenței umane sau vorbitoare.

În timpul procesului de dezvoltare a sufletului, facem un pas în ascensiunea sufletului, apoi coborâm înapoi în corp, iar astfel de circuite de urcări și coborâri dezvoltă treptat independența și gradul sufletului nostru.

Sufletul este un sentiment în noi pe care îl corectăm și îl umplem. În timp ce lucrăm la dezvoltarea sufletului nostru, existăm separat de el, ca și cum am face un fel de mecanism și am lucra la el. Ne distanţăm de suflet și îl observăm în mod obiectiv. Mai exact, dezvoltarea sufletului este motivul pentru care avem nevoie de existența noastră fizică.

Observându-ne de departe, devenim mai obiectivi. Putem apoi urca nivelurile sufletului nostru, pentru că avem si un corp în care existăm.

Bazat pe o discuție „Prim-plan” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o rădăcină spirituală a dezastrelor naturale?

Răspuns: Desigur că există. Dar adevărul este că noi înșine le invităm. Persoana, umanitatea și dezvoltarea lor sunt cele care forțează întreaga natură să se schimbe.

Comentariu: Este ciudat pentru că aceste dezastre au existat chiar înainte de apariția omului.

Răspunsul meu: Nu contează că omul nu a existat în natură. Era în diferite stări. După cum scrie Baal HaSulam, totul se dezvoltă numai pentru persoană și există doar pentru ea. Noi suntem cauza și scopul.

Întrebare Care este scopul dezastrelor?

Răspuns: De a ne aduce un echilibru complet, absolut între noi. Dezastrele naturale nu sunt o pedeapsă, ci o forță de dezvoltare.

Comentariu: Dar în fiecare an milioane de oameni rămân fără case, zeci de mii dintre ei mor.

Răspunsul meu:  Natura nu ține cont de aceste lucruri, deoarece ele se întâmplă la nivelul existenței animale a materiei proteice, nu la nivel spiritual.

Natura minerală, vegetală, animală și umană în diferitele dezastre provocate se afectează reciproc, de jos în sus și de sus în jos. Astfel, întreaga imagine a lumii merge înainte.

Dezvoltarea dezastrelor poate fi prevenită doar prin echilibrarea relațiilor dintre oameni, pentru că ne aflăm la cel mai înalt nivel al naturii. Dacă încetăm să scoatem nivelurile animal, vegetal și mineral ale naturii din starea în care se află sub noi și dictăm echilibrul prin propriul nostru echilibru, atunci ele vor ajunge în mod natural la el.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/24/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este circumcizia în sens spiritual?

Răspuns: Circumcizia înseamnă că dorințele unei persoane trebuie să fie strict diferențiate și apoi acele dorințe care nu pot fi corectate de dragul dăruirii sunt îndepărtate de orice utilizare.

Se spune: „Tăiați-vă marginea inimii”. Inima reprezintă dorința.

Întrebare: De ce oamenii născuți în pustiu nu au fost tăiați împrejur?

Răspuns: Pentru că toate dorințele cu care lucrau acolo erau naturale. Adică, toate cele patru trepte ale luminii au influențat punctul de dorință inițială, care a apărut în noi din nimic și l-au dezvoltat de-a lungul tuturor celor patru trepte ale gravitației, (greutatea) dorinței.

Întrebare: Deci, nu au existat dorințe care, după cum spuneți, trebuiau tăiate?

Răspuns: Au fost. Dar trebuiau izolate sub influența luminii superioare și tăiate și scoase din uz.

Întrebare: În timpul călătoriei în deșert, aceste dorințe tocmai au apărut și nu fuseseră încă corectate?

Răspuns: În general, circumcizia există încă de pe vremea lui Avraam. Deci, este imposibil să spunem ceva despre ceea ce s-a întâmplat cu oamenii în timpul sclaviei egiptene și a ieșirii din Egipt.

Dar pe măsură ce se apropiau de țara lui Israel, ei au devenit din ce în ce mai preocupați să folosească doar dorințele corectate. Fără aceasta, nu poți începe să faci nimic.

Trebuie să numeri șapte zile de la naștere și să fii circumcis într-a opta. Aceasta înseamnă că atunci când începe primirea în dorințele noastre egoiste (din a opta etapă), trebuie să le folosim în mod clar doar pentru dăruire.

Întrebare: Se pare că parcursul din deșert nu este un proces de corectare, nu?

Răspuns: Deșertul este o manifestare a dorințelor și un apel treptat la Creator, o abordare treptată a calității numite țara lui Israel.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 9/27/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Paradoxul inteligenței: de ce cea mai inteligentă specie face cel mai mult rău”

Oamenii sunt cea mai inteligentă specie de pe planetă. Atunci de ce suntem și cei mai dăunători pentru noi înșine, pentru toate celelalte specii și pentru planeta pe care trăim? Cum se face că intelectul nostru superior născocește planuri care ar trebui să ne îmbunătățească situația, dar ajung mereu să o înrăutățească? Răspunsul este simplu: mințile noastre sunt grozave, dar inimile noastre sunt poluate cu atât de multă răutate încât corup modul în care gândim, iar gândurile noastre corupte creează o lume poluată și coruptă care reflectă răutatea din inimile noastre.

Fiecare plan pe care îl desenăm, îl bazăm pe eșecul planurilor anterioare, altfel nu ar fi nevoie să desenăm altele noi. Dar din moment ce nu am corectat rădăcina care provoacă toate eșecurile – inimile noastre corupte – desenăm noi planuri cu aceeași mentalitate greșită cu care am desenat-o pe cea anterioară, dar cu intenția de a „accelera” corectarea. Rezultatul prin urmare, va fi o accelerare a corupției lumii noastre.

Dacă există vreun beneficiu în planurile pe care le desenăm astăzi, acesta este că ne vor expune incompetența. Din cauza inimii noastre corupte care caută să exploateze totul și pe toată lumea, intelectul nostru elaborează planuri care nu cuprind decât distrugerea altora și promovarea noastră personală ca scop. Întrucât aceasta este natura tuturor oamenilor, în diferite măsuri, planurile noastre se ciocnesc unele de altele și distrug totul – terenul pe care stăm, plantele și animalele care ne hrănesc și, în cele din urmă, pe noi înşine. O civilizație bazată pe ego nu poate să nu provoace distrugere.

Diferența fundamentală dintre omenire și toate celelalte specii este că ele vor să supraviețuiască, în timp ce noi vrem să învingem. Acesta este motivul pentru care ne-am dezvoltat intelectul: să-i depășim și să-i înlocuim pe alții, să le negăm gloria altora, subzistența și fie să-i înrobim, fie să-i distrugem.

Deci singura modalitate de a ne salva planeta și pe noi înșine este să folosim intelectul nostru superior pentru a ne schimba inimile, astfel încât intelectul nostru să servească adevăratele noastre interese, mai degrabă decât inimile noastre egoiste. Putem face acest lucru învățând să ne gândim unul la altul, învățând să-i prețuim pe cei care sunt atenți, mai degrabă decât pe cei care se promovează doar pe ei înșiși.

Poate fi nefiresc, dar propria noastră natură în mod clar nu ne duce nicăieri. Așa că este timpul să ne punem mintea la lucru pentru ceva care ne avantajează cu adevărat.

Nu este suficient ca fiecare dintre noi să încerce să fie un om mai bun. Mediul nostru social este mai puternic decât noi și ne va determina să ne comportăm ca toți ceilalți. Pentru a reuși, trebuie să facem un efort concertat.

Nu există nimic pe care să nu-l putem realiza dacă lucrăm împreună. Chiar și natura umană încăpăţânată nu se potrivește cu puterea noastră colectivă. Dacă înțelegem importanța considerației și a empatiei nu numai pentru societatea noastră, ci și pentru viața noastră, putem muta munții din loc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem dificultăți în studierea materialului atunci când este explicată cea de-a doua restricție (Tzimtzum Bet)?

Răspuns: Pentru că prima restricție se face asupra dorinței egoiste de a primi, care este în mod natural în noi.

Iar în cazul celei de-a doua restricții, nu este foarte clar pe ce funcționează. Ea acționează asupra faptului că nu există posibilitatea de a primi, ci doar de a deveni ca și proprietatea dăruirii fără primire.

Adică, există această primă ocazie când primesc și intenția mea este de a primi de dragul Dăruitorului, pentru a-I face plăcere. Iar cea de-a doua este atunci când nu primesc, pentru că nu pot primi pentru a-L mulțumi pe El.

Întrebare: Poți da un exemplu? Să spunem că am câteva milioane de dolari și nu-i folosesc deloc, pentru că înțeleg că îi voi folosi pentru mine însumi și nu voi fi conectat cu forța superioară, iar pentru mine este important să fiu în contact cu ea. Aceasta este prima stare.

A doua stare este atunci când stabilesc că pot folosi o parte, de exemplu, 100.000 de dolari nu pentru mine însumi, ci pentru alții. Și atunci, în măsura în care folosesc această oportunitate în folosul altora, sunt conectat la Creator. Este corect?

Răspuns: Da. Dar aceasta nu este cea de-a doua restricție. Este vorba doar de utilizarea resurselor pe care le ai.

Dacă nu ai un Masach și poți doar să te închizi pentru a nu primi, atunci aceasta se numește prima restricție. Dacă, în plus, ai posibilitatea de a te împlini pe tine însuți de dragul altora, de exemplu, să primești ceva pentru cei 100.000 de dolari în scopul de a le transmite altora, dar nimic pentru tine însuți, atunci asta înseamnă deja că folosești forțele peste prima restricție.

Iar dacă nu poți realiza cea de-a doua opțiune, atunci poate că ai ocazia să te faci la fel ca ceilalți fără să primești. Dar acestea sunt concepte pur spirituale, și atunci vei deveni ca ceilalți, fără să primești.

Întrebare: Deci, poți da câteva exemple de a doua restricție în lumea noastră?

Răspuns: Da. Atunci când primești ceva de la cineva și îl transmiți altcuiva; de exemplu, dacă ai primit un milion de la cineva și ai puterea de a nu-l lua pentru tine însuți, ci de a-l da mai departe, la fel cum Bina primește de la Keter și o transmite în jos.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 11/16/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina superioară care vine la o persoană ca răspuns la eforturile sale, care o conectează și o face potrivită pentru acțiunea spirituală, se numește binecuvântare. Prin urmare, înainte de fiecare acțiune, trebuie să ajungem la o binecuvântare.

Binecuvântarea înseamnă că am atins restricțiile, ecranul și lumina reflectată și prin urmare, pot deja să primesc lumină directă și să lucrez cu ea, în măsura binecuvântării mele. Forța de dăruire pe care am dobândit-o în dorința mea de a primi se numește binecuvântare.

Prin urmare, înainte de fiecare acțiune este în primul rând necesar să ajungem la o binecuvântare: să-l binecuvântez pe Creator pentru că mi-a dat posibilitatea de a realiza o acțiune cu intenția de a dărui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/9/21, Baal HaSulam. Shamati, 121. “Ea este aidoma vaselor comerciale”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→