Category Archives: Spiritualitate

Prieteni, am nevoie de voi!

Alegerea este cel mai important lucru din viața noastră. Alegem, cântărim și comparăm constant un lucru cu altul, fie conștient sau inconștient, schimbându-ne abordarea, sistemul nostru de evaluare, punctele de vedere și prioritățile. Întreaga noastră viață este alegerea celei mai bune opțiuni, în funcție de câteva criterii determinate de ceea ce este mai important pentru noi acum. Verificăm în permanență ce avem de pierdut în urma alegerii noastre și cât de mult vom câștiga datorita acesteia.

Este posibil ca soluția pe care am ales-o să nu fie foarte plăcută, dar este atât de important încât trebuie să mergem pe aceasta. Toată viața noastră funcționăm ca cel mai complex computer, care procesează o mulțime de date pentru a face calculul corect. Desigur, fiecare dintre noi ar dori să facă alegerea corectă, care să ne permită să determinăm cu încredere cea mai bună situație care câștigă, dintre toți indicatorii și să evităm cele mai grave situații fără nicio umbră de îndoială, fără să alegem una în detrimentul celeilalte și regretând oportunitățile ratate.

Doar credința permite luarea unei astfel de alegeri, adică sentimentul forței dăruiriii și iubirii, care este ceva dincolo de voința noastră de a primi. Problema este însă că nu simțim această forță a dăruirii, deci cum putem dobândi o astfel de credință numită „lucrul acela”? Și chiar dacă o dobândim, la gradul următor, credința trece deja în sfera egoistă și devine „șarpele”.

Trebuie să depășesc acest egoism în creștere și apoi voi ajunge din nou la credință, deja într-un nou grad. De fiecare dată, forța sfințeniei trece peste egoism și astfel mă ridic tot timpul, ca și cum aș merge pe două picioare, dreptul și stângul. Linia din stânga crește doar dacă am ridicat-o corect pe cea dreaptă.

Ar trebui să ne sprijinim întotdeauna pe „acel lucru” și nu pe „șarpe”, adică pe credință, pe ceva care pare scăzut și lipsit de importanță pentru egoismul nostru și să-l ridicăm în Sus. Aceasta este întreaga muncă a unei persoane: acel lucru cade constant și trebuie să îl ridicăm. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, nu am fi în stare să avansăm și să ne apropiem de Creator. De fiecare dată când ridic acel lucru, credința, mai fac un mic pas înainte.

Imediat ce părăsesc acel lucru, acesta cade imediat și se transformă într-un șarpe. Este ajutor de Sus faptul că „acel lucru” cade, fiindcă, altfel, nu aș putea avansa. Dacă mă bazez pe cunoștințele mele, adică fac o alegere egoistă, atunci nu am nicio dificultate.

„Acel lucru”  este ceea ce mă direcționează către Creator. Dacă îl mențin, ca cel mai important lucru, atunci pas cu pas mă apropii de calitatea dăruirii, grad după grad. Mediul este „acel lucru”, dacă este mai important pentru mine decât eu însumi. Apoi, prin mediu, mă ridic spre Creator. Prin urmare, acest grad se numește Moise, pentru că atrage (Moshech) oamenii. (Minutul 0:15)

Lumina este dezvăluită numai dacă există o barieră înaintea ei. S-ar părea că spațiul exterior ar trebui să fie cel mai luminos, deoarece nimic nu ascunde lumina acolo. Totuși, tocmai pentru că nu există nicio barieră pentru lumină, ea nu poate fi văzută. Cosmosul este absolut negru. Cu toate acestea, dacă punem un ecran înaintea razelor Soarelui, atunci veți vedea că există lumină.

Tot ce ne lipsește este ecranul! Lumina nu poate străluci dacă nu există bariere în drumul ei. Prin urmare, dacă dorim ca lumina să fie dezvăluită în noi, ar trebui să facem un ecran pentru ea. O persoană nu poate deveni un ecran pentru lumină. Cu toate acestea, dacă ne unim în grupul de zece, deasupra egoismului nostru, în ciuda faptului că fiecare dintre noi este plin de mândrie și nu dorește conexiunea cu ceilalți, ridicăm importanța conexiunii și chiar mai sus decât aceasta, importanța Creatorului pe care vrem să o dezvăluim.

Vrem să simțim Creatorul înăuntrul unității noastre interne, la fel de real așa cum ne simțim fiecare, reciproc, acum. Împreună, realizăm un astfel de sandwich: dorința noastră de a primi este în partea de jos și unitatea, ecranul, disponibilitatea noastră de a ne conecta în ciuda egoismului nostru, este în partea de sus. Apoi, lumina superioară este dezvăluită pe acest ecran și devine vizibilă pentru noi.

O persoană nu poate construi un astfel de ecran din egoismul său personal, fiindcă acest lucru este posibil numai prin conectarea cu prietenii. (Minutul 24:10)

A ajuta un prieten înseamnă a crește importanța spiritualității, importanța conexiunii, a-i oferi „acel lucru”. Nimeni nu o poate face singur. Dacă cineva poate face asta singur, nu este o lucrare spirituală reală, ci doar pregătirea pentru aceasta.

De fiecare dată, această lucrare devine din ce în ce mai dificilă. La urma urmei, acum călătoresc peste „acel lucru”, pe care l-am ridicat în timpul dinainte. Linia stângă crește din ce în ce mai sus, în detrimentul celei drepte, în detrimentul succeselor mele din trecut. Trebuie să încep totul din nou, ca și cum aș fi într-un loc nou, într-o țară nouă, într-o limbă nouă, cu o nouă înțelegere și o percepție nouă. Acesta este un nou grad! În fiecare zi, o persoană este parcă născută din nou.

Este imposibil să faci acest lucru singur. Este o greșeală uriașă să cred că, închizându-mă în interior, în munca mea interioară personală, este posibil să fac clarificări mai profunde, mai intime. Este o prostie! Este nevoie de mulți ani pentru ca o persoană să înțeleagă că în acest fel el se învârte doar în același loc, ca un cățel care își urmărește coada.

Doar prin includerea de fiecare dată în grup, chiar dacă este format din începători, vom ajunge la stări din ce în ce mai ridicate. Chiar dacă prietenii sunt mai jos decât tine, prin încorporarea în ei, urci la gradul următor. Este posibil să ridicați „acel lucru” doar cu ajutorul prietenilor, împreună. Prieteni, am nevoie de voi! Ajutaţi-mă! (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Unda sinusoidală spirituală

În scrisorile și articolele sale, Baal HaSulam explică stările de ascensiune și de coborâre din spiritualitate, care sunt inevitabile.

Muncind în această lume nu ne gândim practic niciodată că ar trebui să existe o alternare a stărilor în care avem succes și a celor în care nu avem succes. Întotdeauna ne străduim să avansăm.

În lumea spirituală, nu se întâmplă la fel. Când intrăm serios în procesul, spiritual începem să înțelegem că trebuie să luăm în considerare atât urcările, cât și coborârile. Mai mult, că aceste stări alternează, iar coborârile nu sunt mai puțin importante decât urcările, de aceea ar trebui să tratăm coborârile cu seriozitate și, de preferat, în același fel cum tratăm urcările.

Baal HaSulam scrie în „Scrisoarea 25” că o coborâre, care are ca scop o urcare ulterioară, este considerată o urcare și nu o coborâre. Așa stau lucrurile în realitate.

Într-adevăr, pe calea îndeplinirii scopului creației apare o creștere a egoismului (linia albastră din desen) peste care construim partea altruistă (linia roșie). Apoi se adaugă un nou egoism, pe care îl acoperim din nou. Acesta este modul nostru de avansare: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Acest proces este inevitabil.

De aceea, trebuie să dăm aceeași importanță coborârilor ca și urcărilor. La început, egoismul crește în noi și, apoi, peste el, construim o urcare spirituală – anti-egoismul, acoperind egoismul cu o calitate opusă lui.

Așadar, succesiunea urcări – coborâri are loc în conformitate cu anumite faze: 1 – 2, apoi 3 – 4, șamd, iar urcarea este imposibilă fără o coborâre.

Astfel, avem posibilitatea de a descrie acest proces ca pe o undă spirituală sinusoidală: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Cu cât este mai mare coborârea, cu atât este mai mare urcarea corespunzătoare ei. Cele două faze sunt legate împreună în acest fel: 1 -2, 1 -2.

În munca spirituală, totul începe din coborâre, din noapte, din întuneric. Așa cum este scris în Biblie: „Și a fost seară și a fost dimineață – o zi.”

Din lecția de cabala în limba rusă 3/31/19

Sufletul este cunoașterea lumii superioare

Sufletul este cunoașterea lumii superioare, iar dacă sufletul ar putea crește fără cunoaștere, aceasta i-ar dăuna. De aceea, sufletului i se oferă posibilitatea de a acționa doar în măsura cunoașterii dobândite.

În lumea noastră, pot apăsa pe butoanele unui anumit dispozitiv, să folosesc diverse motoare și, în același timp, să fiu o amenințare pentru mine și pentru alte persoane, prin aceea că pot apăsa butonul de activare al unei bombe atomice.

Acest lucru este imposibil în lumea spirituală. Acolo, pot apăsa orice „butoane” și pot lansa sistemele spirituale de interacțiune între oameni doar în măsura în care înțeleg ceea ce fac. Sunt total conectat la această acțiune; sunt în ea și deasupra ei. Și doar în măsura în care înțeleg toate acestea, pot decide orice. Dar nimic altceva.

Lumea spirituală diferă de lumea noastră prin aceea că, în lumea noastră, o persoană poate efectua acțiuni urâte, inconștiente, fără să înțeleagă ceea ce face. În practică, așa acționăm cu toții, deoarece lumea spirituală este ascunsă, iar consecințele a ceea ce facem sunt ascunse de noi.

Fac ceva și iese ce iese. Prin urmare, marcăm timpul și suntem foarte limitați în acțiunile noastre, care nu au o dezvoltare corespunzătoare, pentru că nu le vedem, nu le simțim.

Dar, după trecerea în lumea spirituală, ne simțim complet diferiți. Vedem rezultatele acțiunilor noastre și dacă suntem de acord pe deplin cu ele, atunci începem să le implementăm.

O persoană începe să acționeze în funcție de cunoștințele dobândite și sufletul său crește. Sufletul este cunoașterea lumii superioare. Crescând, sufletul are ocazia să acționeze în măsura a tot mai multe cunoștințe dobândite. Rezultatul este dezvoltarea sufletului.

Deci, forța copilului crește treptat, în funcție de amploarea cunoștințelor acumulate. La urma urmei, dacă ar fi primit putere înainte de cunoaștere, şi-ar fi făcut rău sieşi.

Nu există așa ceva în lumea spirituală. Acolo, avem ocazia să acționăm numai în măsura cunoașterii pe care o dobândim.

Prin urmare, astăzi, oricât de greu am încerca, nu vom avea ocazia să acționăm în lumea spirituală, deoarece încă nu avem cunoștințe despre aceasta. Însă, de îndată ce cineva va primi unele cunoștințe despre lumea spirituală, în măsura acestei cunoașteri, va putea acționa. Această cunoaștere va garanta că nu vom acționa greşit.

Din lecția de Cabala în limba rusă 6/06/19

Avansarea prin gelozie

Întrebare: Baal HaSulam a scris: „Cel care poate așteapta până mâine, va obține salvarea sa peste ani”. Cum pot să-mi dezvolt aspirația către Cel de Sus în momentul de față și să nu aștept până mâine?

Răspuns: Depinde de cât de gelos ești pe prietenii tăi. Trebuie să simți că ești gelos pe faptul că ei se mișcă mai repede și mai cu succes decât tine. Aceasta este problemă!

Această abordare este recomandată și profesorilor. De exemplu, în fiecare zi stau în fața studenților mei. Le doresc totodată să obțină totul repede și eu trebuie să fiu invidios pe ei, altfel voi fi incapabil să învăț de la ei. Și eu trebuie să învăț de la Creator prin ei.

Gelozia pozitivă, bună, este calitatea principală care ne avansează. Eu nu gândesc ca ei să avanseze mai încet, ci eu să mă mișc mai repede. În acest fel ne ajutăm unul pe altul. Această gelozie trebuie dezvoltată. Este necesar anume ca tu să arăți celuilalt că înțelegi mai mult, cât de deștept ești, cum depui mult mai mult efort. Ajută-i în felul acesta.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 21/04/19

 

Evoluţia Dorintelor, Partea a 12-a

La ce ne conduce Cabala?

Vorbind fara ocolişuri, natura fiecăruia este să folosească viața tuturor creaturilor din lume pentru propriul său beneficiu. Tot ceea ce o persoană dă aproapelui său se face doar în mod forțat, prin constrângere. (Baal HaSulam, „Pacea în lume”)

Întrebare:  Baal HaSulam scrie că fiecare îl folosește pe celălalt în moduri diferite. Doar aproximativ 10% dintre oameni au o orientare altruistă. Dar totuși, după cum subliniază Baal HaSulam, sunt altruiști în mod egoist, pentru propriul lor bine.

La ce vrea Cabala să ne conducă?

Răspuns: În primul rând, Cabala ne învață care este natura noastră: suntem absolut egoiști, la toate nivelurile. Dar nu trebuie să ne corectăm la nivelurile de mineral, animal și vegetal, deoarece nu suntem în stare să facem acest lucru.

Trebuie să ne corectăm doar la nivel uman, adică în societate. Trebuie să creăm o societate în care să fim conectați armonios între noi, să ne înlocuim reciproc, să ne sprijinim reciproc.

Doar într-o rețea de conexiune între fiecare dintre noi, în comunicarea corectă între noi, putem să ne ridicăm deasupra egoismului. Și atunci toate celelalte niveluri de egoism – mineral, animal și vegetal – se vor alătura și ele, nivelului uman.

Din KabTV  “Bazele Cabalei” 12/3/18

Cabala – sfaturi rapide – 24/3/19

Întrebare: Există vreo diferență între o intenție declarată cu voce tare și una nerostită?

Răspuns: Nu există nici o diferență.

Întrebare: După afirmațiile dv, în final oamenii vor deveni independenți, ca Însuși Creatorul. Nu este cumva aceasta doar o frază frumoasă?

Răspuns: Nu. Forța superioară există; aceasta este Creatorul. Există și o forță inferioară, creată de El. Omul trebuie să devină egal cu Creatorul, în funcție de parametrii pe care și-i însușește.

Întrebare: Cum ne putem da seama dacă o dorință aparține Creatorului sau unei persoane?

Răspuns: Dorința Creatorului este formată din natură, în întregimea ei, de fapt omul nu are nici o dorință. Există doar dorința Creatorului. Dacă ai putea renunța la tine, însuți, ți-ai da seama că ai doar dorința Creatorului.

Întrebare: Cum putem interpreta expresia: „Să nu ai încredere în tine până în ziua morții tale” (Pirkei Avot 2:4)? Ce înseamnă „în tine”? Este vorba despre egoismul tău?

Răspuns: Da, în egoismul tău. Să nu te încrezi niciodată în forțele tale proprii.

Dintr-o lecție virtuală, 24/03/19

Evoluţia Dorinţelor, Partea a11a

Obstacol către Unitate

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei) Punctul 12: „Un nebun sălbatic va fi transformat în om” (Iov 11:12), pentru că atunci când cineva iese din sânul Creației, este complet murdar și slab, însemnând o mare iubire de sine care este imprimată în el şi a cărei mișcare se învârte doar în jurul său, fără o cât de maruntă dăruire către ceilalți.”

Întrebare:  Persoana se naște inițial egoistă. După cum am înțeles, în Cabala, este necesară corectarea percepției egocentrice?

Răspuns:  Acesta este un egoism specific. Are nevoie de corectare.

Nu este vorba despre egoismul animal atunci când toată lumea vrea instinctiv să ia o anumită postură, să facă un fel de calcul, astfel încât să-i fie bine. Acesta este un egoism natural, nu este nevoie să-l combatem.

Dorințele noastre naturale (mâncare, sex, familie etc.) nu sunt considerate egoiste, deloc. Oamenii doar cred că este egoism și că ar trebui să lupți cu el. Nu, asta este greșit. Trebuie să luptăm doar cu egoismul care refuză unitatea noastră, refuză să fim împreună cu ceilalți într-o stare de prietenie, conexiune și iubire.

Prin urmare, forțele de opoziție care apar atunci când o persoană încearcă să interacționeze cumva cu alte persoane sunt egoismul real.

Întrebare:  Să te bucuri în detrimentul altuia, să foloseşti pe cineva – este și acesta egoism?

Răspuns:  Desigur, deoarece acestea sunt și forțele care ne împiedică să ne unim cu ceilalți.

Din KabTV „Bazele Cabalei”,12/3/18

Evoluţia Dorinţelor, Partea a 10-a

Ce determină intențiile?

Întrebare: Societatea ne controlează dorințele. Ea determină cu ce vor fi ele împlinite. Doar forța superioară poate schimba intențiile?

Răspuns:  Intențiile sunt, de asemenea, determinate de societate. Dar dacă o persoană dorește să își schimbe intențiile, contrare societății în care se află, fiindcă persoana nu vrea să rămână în ele, ci vrea să se ridice deasupra ei, atunci practic nu are nicio oportunitate.

Prin urmare, fie cineva trebuie să depășească limitele acestei societăți, să se îndepărteze fizic de influența sa, fie să atragă influența unei alte puteri, superioare, asupra propriei persoane. Atunci cineva se poate schimba pe sine. În caz contrar, o persoană va eșua.

Din KabTV “Bazele Cabalei,” 12/3/18

Să nu ratăm!

Din Prefața lui Chaim Vital la Shaar Akdamot: „Recolta a trecut, este sfârșitul verii, dar nu am ajuns la eliberare. Nu a existat niciun remediu pentru bolile noastre, nici un leac pentru rănile noastre, pentru distrugerea Templului nostru, de la care astăzi sunt deja 1.504 de ani. Și speranța ne-a părăsit, fiul lui David încă nu a venit. Dar se spune că fiecare generație care nu construiește Templul în zilele sale, este de parcă îl distruge. Și am decis să studiez și să aflu de ce ne-a târât pedeapsa noastră, exilul și mântuirea nu au venit încă … ”

Pe vremea lui Avraam, poporul lui Israel s-a format ca un grup de ucenici. Avraam l-a întrebat pe Creator:„De unde să știu că o voi moșteni” [misiunea noastră și voi realiza o corectare comună] ”?](Geneza 15; 8) Ce a răspuns Creatorul? Este scris: „Și I-a spus lui Abram: Să știți cu siguranță că sămânța voastră va fi un străin într-o țară care nu este a lor și le va sluji și ei vor suferi patru sute de ani.” (Shamati # 86)

Apoi, Abraham și-a dat seama că o persoană trebuie să se alăture unei uriașe dorințe egoiste, care se numește „exil”. Acesta a fost un exil egiptean, sclavia către Faraon, dar vorbim despre starea internă a acestui grup. Exilul a fost zguduitor pentru că dorințele egiptenilor, adică reticența de a se uni, au pătruns între evrei, între aspirația către unitate (yichud) și i-au înstrăinat unul de celălalt și de Creator.

În exil, au absorbit toate gândurile și intențiile egoiste ale celorlalți oameni și au devenit gata pentru eliberare, pentru corectarea dorinței de a se bucura. Prin urmare, după cele zece plăgi, au putut părăsi Egiptul.

Era imposibil să plece fără plăgi, pentru că deja le plăcea să fie în egoism, așa cum facem noi acum.Vor veni și la noi zece plăgi. Acestea sunt lovituri către Faraon, care trăiește în interiorul fiecărei persoane și al tuturor, împreună, pentru a ne ajuta să rupem rândurile și să îl părăsim. Dorința egoistă care ne separă se numește Faraon.

Când ne despărțim de dorința de a ne bucura pentru binele propriu, putem trece la următoarea etapă de corectare și vom primi Tora. Ne angajăm să fim în garanție reciprocă (Arvut) și unitate și să vrem să primim forța care ne va conecta. Deoarece această putere vine, obținem o metodă care conține lumina de reformare și începem să o folosim.

Timp de patruzeci de ani ne corectăm să dăruim de dragul dăruirii. După aceasta, începe deja corectarea în interiorul dorinței de a primi de dragul dăruirii. Dorința de a primi de dragul dăruirii nu mai este un deșert, ci o „Țară a Israelului”. Adică începem să ne construim pe noi, înșine: construim Primul Templu și apoi Al doilea. După distrugerea ambelor temple, cineva trebuie să aștepte până când toate dorințele cad și se sparg, iar apoi cineva poate începe să le corecteze în ordine.

Procesul de corectare începe din perioada lui Ari și după. Prin urmare, în secolul al XVI-lea, un suflet atât de înalt ca Ari s-a arătat în lume și a transferat metoda corectării către noi..

Chaim Vital a fost studentul lui Ari; a notat tot ce a învățat de la profesorul său și ne-a transmis aceste cărți. S-a așezat și a plâns că timpul a trecut, dar nu a existat nicio corectare, Mesia ben David nu a venit.

De ce nu a venit? Din cauza faptului că oamenii nu erau pregătiți pentru asta, adică nu aveau nevoie de corectări. Conform regulii, „nu există nicio constrângere în spiritualitate”, lumina superioară nu poate veni și să înceapă să ne corecteze fără dorința noastră. Trebuie să o inițiem cu rugăciunea, munca și eforturile noastre extraordinare și să dezvăluim nevoia de corectare și fapte bune.

Adică trebuie să încercăm să ne corectăm pe noi, înșine și să fim siguri că nu putem face acest lucru și apoi să cerem ajutorul. Iar ca rezultat al eforturilor noastre, vom înțelege ce să solicităm. Cât timp acest lucru nu este stabilit, Mesia – lumina corectoare – nu va veni.

Au trecut cinci sute de ani de pe vremea lui Ari, când va veni corectarea? Baal Shem Tov l-a întrebat pe Mesia când va veni, în sfârșit. Iar Mesia a răspuns: „Când izvoarele mele se varsă”, adică atunci când înțelepciunea Cabala este revelată.

Aceasta este ceea ce trebuie să facem. Lumina nu poate veni și să înceapă să corecteze dorințele, dacă oamenii nu doresc corectarea și nu știu de ce trăiesc. Nu le pasă de sensul vieții; împlinirea lor cu ceva de dimineață până seara și de seară până dimineața, este cel mai important lucru pentru ei.

Așa că trec o sută, două sute de ani și nu se schimbă nimic, dar între timp distrugem lumea. Situația se agravează din ce în ce mai mult, deoarece lumina intră din ce în ce mai mult în dorință, numai că noi nu o simțim. Aceasta se numește calea suferinței, cursul natural al dezvoltării (Beito). Cu toate acestea, unele corectări apar, dar din cauza loviturilor, pentru o lungă perioadă de timp, fără consimțământul celui slab și a cererii lui.

Am avut ocazia după Ari să ne trezim și să ne terminăm corectarea, chiar și atunci în secolul al XVI-lea. Parcă am ratat această șansă. Principalul lucru este să nu-l pierdem acum: să dezvăluim lumii metodei de corectare și să o implementăm.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 7/30/19, Lecția despre subiectul „Tishaa BeAv (9 de Av)”

 

Scurte sfaturi în Cabala – 4/7/19

Întrebare:  Cum plătim pentru calitatea dăruirii și descoperirea Creatorului?

Răspuns:  Plătim cu răbdare și cu o foarte mare sârguință, ceea ce nu este ușor. Nu există nimic în întreaga lume care să fie dat, în mod liber, cu atât mai mult împlinirea spirituală, descoperirea lumii superioare.

Principalul lucru este intenția în cadrul unui grup. Dacă voi creați un grup și îl direcționați să rezoneze corect cu lumea superioară, veți începe imediat să îl simți.

Întrebare:  Ce se află la baza unei cereri atunci când un grup de zece se întoarce spre Creator? Este o deficiență sau este tot măreția Creatorului?

Răspuns:  Este măreția Creatorului, care te va atrage înainte, direct către scop.

Dintr-o lecție virtuală, 04/07/19