Fondator si Presedinte al Institutului de Educare si Cercetare in Cabala - Bnei Baruch, care este dedicat predarii si impartasirii Cabalei autentice. Profesor de Ontologie, PhD in Filozofie si Cabala si MSC in Bio-cibernetica. Tatal a trei copii si bunic a trei nepoti. Profilul intreg...
Întrebare: Cum poate cineva să depășească mândria? Există o metodă?
Răspuns: Numai în grup, atunci când te anulezi raportat la acesta. Ești zero în comparație cu prietenii tăi. Acesta este cel mai corect lucru. Nu ne putem anula în fața Creatorului pentru că nu Îl vedem și nu Îl simțim. Cea mai ușoară cale este de a face acest lucru faţă de grup.
Întrebare: Mândria se poate manifesta prin faptul că eu cred că altcineva ar trebui să se schimbe, şi nu eu? Dar de fapt eu ar trebui să mă schimb și nu, așa cum se obișnuieşte, să-i schimb pe alții.
Răspuns: Da. Dar acesta este deja un nivel diferit.
Lucrul este că eu simt lumea așa cum o simt. Prin urmare, dacă sunt mândru de ceva, înseamnă că nu privesc lumea corect. Viziunea corectă asupra lumii este atunci când eu sunt cel mai mic, zero, și am dreptul să exist numai dacă mă îndrept spre superior, către Creator.
Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 22.04.2019
Întrebare: Se pare că toată lumea vrea să învețe să citească gândurile Creatorului și toată lumea ar folosi asta în beneficiul lor. Cum poți deveni cu adevărat ca El, grijuliu și iubitor față de ceilalți? Cred că va dura o viață.
Răspuns: Poate dura toată viața ta, dar faptul este că nu poți obține nimic dacă nu îl atingi pe Creator.
Numai în măsura în care dezvăluiți calitatea Creatorului, începeți să înțelegeți calitățile lumii din jurul vostru și, astfel, ajungeți la starea de înțelegere, conștientizare și revelația a tot.
Când începeți să-l dezvăluiți pe Creator, percepțiile voastre se schimbă de la egoist la altruist și apoi deveniți cu adevărat liberi.
Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la 20.03.2019
Atingem o viață echilibrata atunci când descoperim echilibrul dintre forța de primire și forța de dăruire, fapt ce se întâmplă când dezvăluim existența forței echilibrului care există în sistemul din care facem parte. În acel moment, începem să simțim întregul sistem și nu doar pe noi înșine, ca fiind doar părți separate ale sistemului. Apoi, ne apropiem unul de celălalt într-o conexiune reciprocă, în dăruire și susținere, în așa fel încât ne pierdem individualismul și începem să simțim întregul sistem al vieții.
Apoi simțim întregul sistem, sistem ce include umanitatea cât și natura la toate nivelurile, ca fiind parte din noi. În nivelul nostru actual, cel mai bun exemplu al acestei senzații, chiar daca este din simțurile acestei lumi, este o mama în raport cu familia ei: “O mama simte că își pierde sinele în angajamentul său față de familie, simțind familia ca parte integrantă a sa”. Cu alte cuvinte, devotamentul către familie îi extinde simțurile sinelui pentru a include toți membrii familiei în sine, iar mama începe cumva să existe în sinele sau cu aceasta senzație.
Așadar, când ne de poziționam în direcția dăruirii către ceilalți, de exemplu când ne gândim la binele celorlalți decât la propriul beneficiu, depășim limitele și îngustările sinelui și ne deschidem către cei pentru care dorim să dăruim, precum o mamă care se include și se identifică cu membrii familiei ei. Cu cât este mai larg cercul societății în care ne extindem cu atât mai mult simțim natura și realitatea cercului lărgit.
Echilibrul final în viață se atinge, atunci când ne pasă de întreagă umanitate și de întreagă natură. Simțurile existentei noastre se extind cât să includă senzația întregii umanități și a întregii naturii și nu doar senzația vieții noastre scurte și trecătoare. Mai mult chiar, în felul acesta ne descoperim scopul și sensul în realitate, fiind acela de a trăi pentru întregul sistem din care facem parte și de a simții viata întregului sistem, și descoperim cum nimeni nu stă în calea nimănui, așa cum percepem greșit în prezent.
Daca începem să ne îndreptam către aceasta abordare holistica, vom putea percepe întregul sistem, fie că îl numim “natură” sau “univers”, primind reacții pozitive din direcția asta de la sistem, fiind astfel ajutați în drumul nostru.
Practic, oferind și dăruind altora, dorind să beneficiem și să ne conectam pozitiv cu toată lumea, vom simți o susținere și o vitalitate speciala, simțind cum natura, viața și întregul sistem acționează în favoarea noastră atunci când noi acționam astfel, cu dăruire.
Pentru a descoperi aceste semne. trebuie să ne înconjurăm cu un mediu propice și susținător, cu indivizi care gândesc la fel și care se susțin și se sprijină reciproc către aceasta stare de echilibru final. Învățând și căutând cum să beneficieze alții deasupra propriului nostru beneficiu, împreună cu ceilalți ce gândesc și acționează la fel, găsindu-ne astfel locul într-un asemenea mediu, vom avansa corect, către stadiul final al echilibrului în viață.
Starea de echilibru prin conexiuni pozitive intre noi și cu natura este descoperirea nivelului de om în natură ( în ebraica cuvântul om [“Adam”] înseamnă sau se traduce cu fraza “asemănător celui superior” [“Adameh le Elyon”]). Avem nevoie de un mediu potrivit cu indivizi care gândesc la fel, în special pentru ca a avea grija unul de altul trebuie să existe reciprocitate, astfel încât,cu toții să facem conexiuni pozitive și să oferim deasupra sinelui egoist. Cu timpul, integrându-ne într-o astfel de societate, realizăm în final echilibrul vieții. Mai mult chiar, eforturile unei mase critice de indivizi care se dedică unei asemenea direcții, influențează pozitiv și pe ceilalți din umanitate, chiar dacă ceilalți nu s-au trezit și poziționat într-o asemenea direcție, făcând astfel că toți ceilalți să ajungă în final la echilibrul vieții.
În final, cu toții vom dezvolta înțelegerea și discernământul unui sistem interconectat și interdependent, similar atât sinelui cât și naturii. Când vom atinge acest nivel de conștientizare, cu toții vom “intra” în natura, integrându-ne și identificându-ne cu ea, aderând naturii într-un așa fel, încât cu toții vom simți destinul și sensul fiecărui individ cât și a umanități, ca un întreg.
Întrebare: Ce înseamnă corectarea naturii egoiste a omului?
Răspuns: În măsura în care mă corectez, în lume văd numai bunătate.
Întrebare: Să presupunem că acum au murit de foame câteva milioane de oameni. Un cabalist nu vede toate acestea sau le vede diferit?
Răspuns: El simte toate acestea și simte că este de vină pentru asta, deoarece nu și-a corectat încă toate aceste proprietăți.
Întrebare: Și dacă le-a corectat, vede acest fenomen ca fiind pozitiv?
Răspuns: Nu. El își dă seama că toate acestea încă nu sunt corectate, deoarece nu poate corecta complet întregul univers. Cu toate acestea, corectează o parte.
Întrebare: Dar nu are plângeri împotriva nimănui? El își asumă toate plângerile pentru că înțelege că ceva nu a fost finalizat încă?
Răspuns: Plângerile sunt numai față de tine. Repară-te și vei repara lumea.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 13.05.2019
Înțelepciunea Cabalei este o metodă care ne permite să ajungem la percepția și simțirea celei mai înalte dimensiuni a realității, deasupra vieții fizice și a morții, în timp ce suntem în viață în această lume.
Procedând astfel, ne putem simți stările viitoare și dobândim capacitatea de a influența direct realitatea din „camera de control” a acesteia. Nu trebuie decât să obținem conexiunea cu sursa vieții noastre și, procedând astfel, ne asumăm controlul asupra propriului destin.
Cabala a fost dezvăluită pentru prima dată în urmă cu 5.781 de ani de Adam, care a scris cartea, Raziel HaMalach (Evr. „Îngerul secret”). Descrie forța ascunsă (adică „îngerul” este un anumit tip de forță spirituală) care operează realitatea noastră și care poate fi dezvăluită prin aplicarea unei anumite metode. După 20 de generații de cabaliști, Avraam a făcut următoarea dezvoltare majoră în înțelepciunea Cabalei, prin înființarea primului grup cabalist, care a devenit cunoscut sub numele de „poporul Israel”. Acesta a fost un grup care s-a adunat pe baza principiului „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Iubirea față de semeni a devenit principiul ideologic și constituția cabaliștilor. S-au unit ca o singură națiune, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de „evreii”, din cuvântul pentru unitate („Yichud”).
Într-o anumită etapă a dezvoltării sale, grupul a ajuns să arate babilonienilor vremii, care nu doreau să-l urmeze pe Avraam, nevoia de autotransformare și corectare: ridicându-se deasupra intenției egoiste de folos personal în detrimentul altora. Făcând acest lucru, ei au format poduri de unitate și iubire deasupra urii și diviziunii crescânde a timpului.
Principala ideologie a Cabalei este astfel „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”, iar metoda Cabalei este una de a atinge o astfel de unitate deasupra ego-ului uman separator. La apogeul dezvoltării unor conexiuni crescânde de iubire și conexiuni deasupra pulsiunilor noastre separatoare înnăscute, cele două capete ale universului – egoismul și altruismul, divizarea și unificarea, primirea și dăruirea – se combină într-o singură creație, și anume „primirea pentru a dărui”. Atingând un astfel de principiu în practică, implementăm formula ca noi toți să trăim armonios, fericiți și în echilibru cu natura. Mai mult, descoperim și realitatea eternă și perfectă a sufletului nostru, care există deasupra vieții fizice și a morții.
În prezent avem o singură calitate: primirea. Chiar dacă dăruim, o facem cu calculul că vrem să primim ceva în schimb. Prin adăugarea calității de a dărui deasupra calității noastre înnăscute de a primi – adică a dărui pur, fără nici o urmă de intenție egoistă rămasă în interior – atunci obținem o conexiune perfectă între noi, echilibrându-ne egoismul cu calitatea altruistă a naturii sau, cu alte cuvinte, echilibrând polul negativ al realității cu cel pozitiv.
Cabala explică modul în care natura se împarte în patru niveluri: mineral, vegetal, animal și uman. La nivelurile de mineral, vegetal și animal, natura însăși se echilibrează între a dărui și a primi, pozitiv și negativ. Cu toate acestea, la nivel uman, adică la nivelul relațiilor și atitudinilor noastre, nu avem nicio conexiune cu latura altruistă a realității. Ca atare, cu cât dorințele noastre egoiste evoluează mai mult în timp, cu atât întâlnim mai multe probleme și crize, la toate nivelurile vieții.
Cu alte cuvinte, cauza finală a problemelor vieții noastre este dizarmonia dintre altruism și egoism. Înțelepciunea Cabalei este o metodă de stabilire a echilibrului corect între aceste două calități și, prin aceasta, se realizează echilibrul personal, social și global.
De asemenea, este important să rețineți că Înţelepciunea Cabala nu este o religie, ci o știință. Acolo unde religia se bazează pe credința în una sau mai multe puteri superioare, Cabala este în schimb o metodă prin care ajungem la o revelare a puterilor superioare prin cercetare, experimentare, colectarea de feedback și, făcând acest lucru, „clătind și repetând” până când putem să confirmăm științific obținerea calității altruiste deasupra celei egoiste înnăscute a noastră. Nu implică efectuarea de ritualuri, purtarea unei îmbrăcăminţi specifice sau atribuirea unei importanțe speciale oricărui obiect fizic. Mai degrabă implică studiul și participarea într-un mediu care sprijină progresul către realizarea realității superioare. Procedând astfel, oricine poate avansa la o atitudine atât de înaltă.
Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.
Se crede că profeția a dispărut în lumea noastră. Dar de ce? Poate că există astfel de oameni printre noi, dar noi nu îi cunoaștem. Ei trăiesc liniștiți lângă noi, dar nici măcar nu bănuim că sunt profeţi.
Un profet este o persoană care are o conexiune cu Creatorul. Fie Îl aude pe Creator, fie Îl vede. Acestea sunt două tipuri de conexiuni spirituale, deoarece în spiritualitate nu există senzații tactile. Auzul este nivelul luminii Hasadim, vederea este nivelul luminii Hochma.
În lumea noastră pot exista astfel de oameni; pur și simplu ei nu se deschid altora. Dar, după cum se spune, nu poţi fi profet în propria patrie. Acest timp a trecut. Astăzi trebuie să ne ridicăm cu toții la acest nivel și să devenim profeți.
Marele cabalist Ramchal, ȋn cartea sa Calea Creatorului, scrie că toată lumea trebuie să se ridice la nivelul de profet. Trăim în această generație. Acest timp nu este atât de îndepărtat și obscur.
Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar”, Partea a 5a
Lenea, cu siguranță nu este un cuvânt negativ. Eu însumi sunt cea mai leneșă persoană din lume, luptându-mă constant să fiu puțin mai activ. Astfel trebuie să cresc importanța a ceea ce trebuie să realizez.
Natura ne-a dat calități de lenevie pentru a ne împiedica să facem mai multe acțiuni negative, adică pentru a ne împiedica să distrugem lumea, aşa încât să avem capacitatea de a o corecta.
Lenea este astfel un fenomen foarte pozitiv. Dacă ar depinde de mine, aș adăuga un pic mai multă lene pentru noi toți, astfel încât abia să fim în stare să ieșim din paturile noastre, să facem duș, să ne îmbrăcăm, să mâncăm și să mergem la muncă. Motivul este că oamenii ar face mult mai puține acte negative în lume.
În esență, este pozitiv să fim leneși oricând, dar nu atunci când ne investim energia pentru a ne conecta pozitiv în societate, pentru a ne oferi reciproc sprijin, încurajare și îngrijire, adăugând o atmosferă socială pozitivă.
Doresc astfel ca noi toți să fim un pic mai leneși, așa cum este scris în Tora, „Stai și nu face nimic, mai bine”. Înseamnă că, dacă suntem leneși atunci este mai bine decât dacă alergăm mereu, deoarece acestea din urmă ar aduce mai multă ruină lumii. Acțiunile noastre ar fi atunci mai mult orientate spre scop și realizate din necesitate.
Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.
Întrebare: Profesorul tău Rabash a scris că un erou între eroi este cineva care își transformă duşmanul în iubit, că un erou este cel care își depășește înclinația rea.
Privind alți oameni prin prisma mea egoistă, îi văd ca fiind josnici și mici, iar pe mine ca sublim. Dar dacă fac un efort, să-i văd înalţi în ochii mei, atunci voi deveni un erou. A fi erou înseamnă să îți depășești natura egoistă înnăscută?
Răspuns: Da. Un erou este cel care se cucerește pe sine. În principiu, nu avem nevoie de nimic altceva în afară de asta. Dacă ne depășim natura egoistă, atunci în această măsură vom intra pur și simplu în starea binelui general.
Faptul este că natura ne-a creat ca oameni egoişti, care judecă totul în măsura coruperii noastre. Văd întotdeauna calități negative la alții. Prin urmare, trebuie să înțeleg cumva că toate aceste calități se află în mine. Aceasta este realizarea răului.
Întrebare: Dar dacă nu ar exista alți oameni, nu aș vedea niciodată aceste calități negative în mine?
Răspuns: Da, la fel ca orice animal.
Întrebare: Adică trăiesc din ciclu în ciclu de viață, văd atribute negative la toată lumea și mă plâng de toată lumea. Și apoi, într-o anumită etapă, încep brusc să înțeleg că totul este în mine?
Răspuns: Dar o astfel de înțelegere nu este ușor de atins. Cabaliștii au dezvăluit acest lucru și ne-au scris despre asta.
Pe măsură ce le citim cărțile, începem să înțelegem că ei spun adevărul, dar noi nu-l vedem. Au dezvăluit totul în simțurile lor și l-au descris în scrierile lor, dar noi încă nu-l simțim. Prin urmare, din ceea ce citim, trebuie să trecem treptat la conștientizarea faptului că totul din natură este cu adevărat creat în acest fel și îl percepem în acest fel.
Mai întâi dobândim cunoaștere și apoi înțelegere și realizare senzorială.
Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru? Ce înseamnă asta în mine?
Răspuns: Tot ce se întâmplă în lume se întâmplă în percepția noastră. Și nu putem spune nimic despre ceea ce este în afara acesteia. Lumea este descrisă în noi.
Întrebare: Vă puteți imagina cât de mult rău se întâmplă în lume în fiecare secundă? Un cabalist simte că totul se datorează lui?
Răspuns: Nu numai asta. Dacă sapi mai adânc, toate acestea sunt eu.
Nu pot vedea nimic în afară de „eu”, dorința mea. Tot ce se întâmplă în ea este lumea pe care o înțeleg.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 13.05.2019
Baal HaSulam, „Libertatea“: Tora și Mitzvot au fost date doar pentru a purifica Israelul, pentru a dezvolta în noi sensul recunoașterii răului întipărit în noi la naștere, care este în general definit ca iubirea noastră de sine, și pentru a ajunge la binele pur, definit ca „iubire pentru alții”, care este unicul şi singurul mod de a atinge iubirea de Creator.
Oamenii nu s-ar uni niciodată unul cu celălalt, dar pentru că tânjesc după Creator și vor să-L dezvăluie, această tȃnjire îi conectează. Nimic altceva nu poate uni cu adevărat nici o mamă cu copiii ei, nici un soț cu soția sa, familia, rudele, națiunile sau umanitatea. Prin urmare, trebuie să dorim și să ne îndreptăm spre rădăcina noastră spirituală, în care ne aflăm într-o fuziune absolută, cum sunt, de exemplu, amestecurile de gaze sau lichide, din care nu rămâne altceva decât un amestec omogen. Pentru aceasta a fost dată Cabala – să ne amestece și să ne unească.
Când încercăm să ne unim, începem să înțelegem măsura în care suntem incapabili să realizăm acest lucru, iar Creatorul este perceput tocmai în măsura în care suntem conectați. Ce să faci pentru ca acest lucru să funcționeze? Nu putem face nimic! Și acest „nu putem” este natura noastră și este răul absolut, care ne face să ne simțim ȋn respingere unul faţă de celălalt, aşa cum se resping reciproc doi poli identici ai unui magnet.
Recunoașterea răului arată cine suntem din naștere, și măsura în care nu ne putem conecta pentru a deveni un întreg. Această respingere reciprocă este definită ca ego-ul nostru, iubirea noastră de sine.
Când începem să simțim forța reală a ego-ului, respingerea, ura, eșecul, lipsa trezirii unul față de celălalt, putem începe să ne imaginăm forma opusă, care este iubirea față de ceilalți.
Marele nostru profesor, Baal HaSulam, spune că aceasta este singura și unică tranziție către iubirea de Creator. Prin urmare, trebuie să ajungem la o stare în care vedem că suntem neputincioși să ne unim, o respingem cu toată puterea și nu o dorim deloc.
Este dificil să-ți imaginezi cum poți suporta un sentiment ca iubirea, dizolvarea totală ȋn ceilalţi, atunci când nu mai rămâne nimic din tine. De fapt, sentimentul că nu te poți dizolva pe deplin în ceilalți îți aduce recunoașterea a ceea ce este de fapt iubirea și conexiunea.
Cu alte cuvinte, nu putem susține conexiunea iubirii, dacă nu o atingem ca urmare a respingerii. Aceasta este singura modalitate de a realiza trecerea de la ură și incapacitatea de a ne uni spre iubire.
Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 29.12.2019
Răspuns: Adevărul este atunci când înțeleg că totul din mine este relativ: gusturi – rele – bune, dulci – amare și rațiune – adevărat – fals, adevărat – fals.
Nu există nimic absolut, cu excepția unui singur lucru. Creatorul este rădăcina noastră, calitatea dăruirii totale, iar noi creaturile suntem consecința Lui, calitatea opusă, a primirii.
Doar aceste două substanțe, dorința de a dărui și dorința de a primi, există într-o formă absolută. Orice altceva este absolut relativ.
Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 4/22/19
Întrebare: Cum poate cineva să depășească mândria? Există o metodă?
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Baal HaSulam, „
Întrebare