Category Archives: Spiritualitate

Unirea de dragul unirii

Întrebare: Există o lege conform căreia omul aflată în mulțime este sub influența ei. El începe să-și piardă controlul pe sine și își poate pierde cu ușurință „eu-ul”. Dar de ce, când mă aflu într-un grup de oameni care doresc să se unească și să atingă un nou nivel de realizare, această lege nu pare să se aplice?

Răspuns: Deoarece egoismul nu vă împinge să vă uniți, trebuie să acționați împotriva acestuia! Și intri în mulțime cu egoismul tău și îl realizezi ca toți ceilalți. Este foarte simplu, foarte ușor.

Orice persoană care se alătură unei mulțimi devine ca ea. Își găsește justificare pentru egoismul său, se simte mare, grozav, ca mulțimea. Este foarte dificil, aproape imposibil, să fii într-o mulțime și să nu i te supui.

Comentariu: Dar petrec mult timp printre oamenii care vor să se unească de dragul unității. Și nu mă influențează.

Răspunsul meu: Aceasta nu este o mulțime! Mulțimea este o gălăgie egoistă care decide să-și combine impulsurile egoiste individuale pentru un câștig și mai mare. Și așa merge, rupe, lovește și dezlănțuie. Îți afectează egoismul și începi să te comporti ca ei. Mulțimea te atrage către ea.

Iar când vrei să te unesti de dragul unității, este cu totul altă chestiune! Faci parte dintr-un grup care lucrează pentru a se ridica deasupra ego-ului său, pentru a-l anula, pentru a-i nega natura animală. Aici se lucrează mult. Un străin nici măcar nu va ști ce faci.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 25.09.2020

Cine încalcă legea garanției reciproce?

Întrebare: Baal HaSulam scrie că numai după ce societatea dorește să obțină o stare integrală, devine autosuficientă și independentă din punct de vedere economic, oamenii pot deveni garanți unii pentru alții. Deci, fiecare trebuie să aibă mai întâi materialul minim necesar?

Răspuns: Cu siguranță. Nici nu se pune problema. Dar de fapt este posibil să se realizeze o stare materială ideală dacă, în același timp, avem o stare de reciprocitate.

Comentariu: În plus, Baal HaSulam adaugă că atunci când societatea celor care doresc să obțină garanția reciprocă este influențată de oameni iresponsabili, iubitori de sine, asigurarea nevoilor necesare nu poate fi garantată. Chiar dacă o singură persoană încă se îngrijește de sine, toți ceilalți nu vor putea ajunge la garanție reciprocă.

Răspunsul meu: Firește pentru că integritatea este încălcată.

Întrebare: Dar cum se poate ca într-o societate în care tuturor le pasă unul de celălalt, o persoană încetează să mai facă asta?

Răspuns: În principiu, acest lucru este teoretic imposibil și cu atât mai mult în practică. Deoarece toată lumea va începe să se influențeze reciproc, pur și simplu nu va fi loc pentru o astfel de persoană. El nu va putea rămâne așa, deoarece sub influența mediului va fi obligat să lucreze pentru alții în mod voluntar, conștient.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 21.08.2020

Cel din mine

Comentariu: Există durere în lume. După cum tot spui, această pandemie nu este sfârșitul ei. ONU a acceptat deja că am pierdut această luptă cu peste un milion de morți și peste 30 de milioane de infectați și că trebuie să ne unim. Dar cum? Cum ne putem uni? Deodată Karabakh! Națiune pe națiune! Se revarsă o astfel de ură care nu exista înainte. Ce se întâmplă în Belarus ?! Ce se întâmplă în America ?!

Răspunsul meu: Lumea, desigur, a coborât …

Întrebare: Dar Israelul? Guvernul nu poate lua decizii de bază. Se pare că nu am fost băgați în apartamente, în camere, virusul nu ne-a speriat.

Răspuns: Pretențiile reciproce sunt cele mai puternice.

Întrebare: Este uluitor! Ce fel de natură este aceasta ?! Cum putem lucra cu el?

Răspuns: Aceasta este următoarea stare a egoismului. Faptul că acord din ce în ce mai puțină atenție consecințelor care ar fi amenințate. Sunt amenințat, alții sunt amenințați, nu contează, nu îl simt. Ce pot sa fac?

Întrebare: O persoană nu are nicio responsabilitate. Ar trebui să existe o schimbare de minte sau o schimbare de inimă?

Răspuns: „Ceea ce mintea nu face, face timpul”, spune Biblia.

Încercăm să grăbim acest proces al revelației răului. Pentru ce? Pentru ca omenirea să-și spună ego-ul: „Gata! Nu mă mai stăpânești! Mă despart de tine! Aceasta ești tu, și eu sunt eu. ”

Ce pot face pentru a realiza că mă ghidează tot timpul? Mă trezesc dimineața și simt că mă îndrumă: „Ridică-te, du-te acolo, fă asta, așează-te așa, așa …” Îmi comandă tot timpul.

Întrebare: Ar trebui să recunosc că sunt sclavul ei?

Răspuns: Nu recunosc. Încep să înțeleg acest lucru și încep să mă răzvrătesc pentru că văd că, în principiu, nu pregătește nimic bun pentru mine.

Trebuie să ne ridicăm deasupra, astfel încât natura noastră pământească să nu ne ghideze. Nu mai putem continua să trăim așa.

Întrebare: Putem vorbi despre egoism și om, despre faptul că egoismul ne transformă, ne împinge, ne învârte și, în principiu, ne împinge în prăpastie. Poate o persoană obișnuită să raționeze așa sau nu?

Răspuns: Dacă îi explicați toate acestea tot timpul, el va putea vedea în cele din urmă, pe de o parte, explicația și, pe de altă parte, loviturile sorții.

Explicațiile trebuie să fie întotdeauna în fața ochilor lui. Și nu le-a văzut, nu le-a citit sau altceva. Dar vine timpul, primește lovituri și apoi vede brusc. Sau începe să caute frenetic: „Ce să fac ?! Cum scap de problema ?! ” Și apoi începe să vadă, să asculte.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de KabTV 20.01.2020

Adaptorul dintre noi şi Creator

Cineva trebuie să schimbe cât mai multe dintre gândurile și dorințele sale deasupra limitelor, pentru a le atribui Creatorului, pentru a se lipi de forța superioară. Acest lucru se poate face prin intermediul grupului de zece, care servește ca un adaptor de conectare, care mă ajută să fiu în adeziune cu Creatorul.

Dacă stabilim corect grupul de zece, vom vedea forța superioară prin el, vom putea să o înțelegem și să ne adaptăm din ce în ce mai mult la ea, adică să ne adaptăm și mai mult dorințele și gândurile la conexiunea noastră și astfel vă apropiați de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Cum să te iubeşti pe tine însuţi?

Întrebare: Se crede că dacă nu te iubești pe tine, nimeni nu te va iubi. O opinie mai puțin discutată este să iubești pe ceilalți, trebuie să te iubești pe tine însuți. Și o opinie chiar mai puțin discutată, dar poate mai valoroasă: pentru a te iubi pe tine, trebuie mai întâi să iubești pe ceilalți.

Cum să te iubești?

Răspuns: Există o singură cale: încercați să faceți oamenilor ceea ce ei doresc sau ceea ce este cu adevărat important pentru ei. Arată oamenilor cum să găsească fericirea. Aceasta va fi fericirea voastră și fericirea tuturor; o persoană nu se poate deconecta de la ceilalți. Este nevoie să vă asigurați că arătând sau atrăgând oamenii spre fericire, vă vedeți fericirea în asta.

Întrebare: Adică să iubești pe alții, neatent la tine însuţi?

Răspuns: Da. Din aceasta veți înțelege că aceasta este iubirea de sine.

KabTV “Cabala Express” 11/6/20

Lumea în care opusul este adevărat

Exist în dorința mea, adică senzații și minte, minte și inimă. În interiorul lor, trăiesc și simt realitatea numită „această lume” și în ea se află universul, galaxiile, planetele, stelele, globul și umanitatea.

Dar, în afară de asta, trebuie să-mi imaginez că există o graniță a acestei senzații, urmată de o altă percepție, nu în raport cu forța egoistă în care trag totul spre mine, ci relativ la dăruire, atunci când mă îndepărtez de mine.

Aceasta este lumea inversă în care totul este opus: în loc de ură – iubire, în loc de a primi – dăruire, în loc de atracție – respingere. Trăim în acea altă lume, nu pentru a ne face bine  noua înșine, ci pentru a face bine celorlalți și pentru aceasta facem toate acțiunile.

Este ca și cum aș merge în spațiu într-un costum spațial. Ceea ce este în interiorul costumului este propria mea lume mică. Dar în afara ei este o lume foarte diferită pe care nu o cunosc. Nu mi se permite să fiu acolo în modul egoist în care mă aflu acum.

Dar dacă îmi pot adapta simțurile și mintea la condițiile acelei lumi, pot trăi acolo. Și acesta este ceea ce trebuie să facem: schimbarea utilizării inimii și a minții noastre de la egoista la in beneficiul altora. Și făcând acest lucru, îmi neutralizez „eu-ul” și nu mai am nevoie de un costum spațial special, nu trebuie să mă protejez.

La urma urmei, dacă nu acționez în beneficiul meu, ci doar în beneficiul altora, atunci nu trebuie să mă izolez de ei. Nu mă pot răni; dimpotrivă, pot folosi tot ceea ce este în afara acestui costum în beneficiul tuturor.

Trebuie să încercăm să ne imaginăm această diferență între a fi „în interiorul rațiunii”, adică a minții și inimii noastre egoiste actuale și „deasupra rațiunii”, în dăruire. În acest fel, vom începe treptat să ne apropiem de granița dintre „în interiorul rațiunii” și „deasupra rațiunii”, trecerea de la lumea materială la lumea spirituală.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 25.11.2020, „Munca cu credința deasupra rațiunii”

Două guvernări: Cerul și Pământul

Există două guvernări în lume: cerească și pământească. Una acționează din partea naturii, avansând programul evoluției așa cum este planificat: „în timp util”, conducându-i pe fiecare și pe toți împreună într-o stare predeterminată. Drept urmare, cele două forțe – binele și răul – trebuie să se unească, să se completeze reciproc și să ne reveleze pe deplin Creatorul.

Forța superioară a creat binele și răul și le-a imprimat în creație. Iar acum trebuie să se unească pentru a-l dezvălui pe Creator în cadrul acestei unități. Acesta este planul guvernării cerești și lumea îl va îndeplini cu siguranță; nu este niciun dubiu în această privință.

Natura ne va împinge brutal spre această corectare. Dinozauri dispăruți, erupții vulcanice, valuri de tsunami, războaie, toate acestea dovedesc că natura avansează programul cerului fără nici o milă, indiferent de faptul că provoacă suferință egoismului nostru.

Dar omul, cea mai dezvoltată parte a naturii, are oportunitatea de a se familiariza cu acest proces, cu programul creației și scopul său, și de a devenii asistentul Creatorului în implementarea acestuia. În acest caz, el va fi numit „om”.

Dacă o persoană preia controlul și se străduiește să devină asemenea Creatorului, accelerează dezvoltarea și reduce suferința. Dar el încearcă nu pentru binele propriu, ci doar pentru a susține programul creației și să demonstreze tuturor dreptatea Creatorului, să-L justifice în toate.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala, 11/18/20, „Conectarea lumii în ultima generație”

Munca în inimă

Rugăciunea se numește munca în inimă, deoarece mintea opune rezistenţă și trebuie să merg împotriva ei. Adică îi cer Creatorului ceva la care întreaga mea natură se împotrivește; de aceea fiecare rugăciune necesită o muncă specială în inimă pentru că vreau să merg împotriva minții și rațiunii mele, care îmi dovedesc contrariul.

Oricum, nu vreau să înțeleg cu mintea mea că merită să lucrez pentru Creator. Vreau să lucrez doar cu credință deasupra rațiunii.

Este interesant cum funcționează, deoarece simt că totul din mine se opune: nu vreau conexiune, studiu, acțiuni altruiste, diseminare și conexiune cu prietenii. Nu vreau să folosesc niciun mijloc care să mă poată apropia de Creator.

Această împotrivire interioară devine din ce în ce mai explicită în fiecare zi, dar de fiecare dată trebuie să acționez exact în sens opus. Văd această reticență în mine și știu exact unde este în egoismul meu, dar în exterior trebuie să fac exact opusul.

Nu există nimic care să mă atragă la asta și să mă oblige, nimeni nu mă forțează, dar eu însumi încerc să găsesc puterea de a face ceva de dragul dăruirii deasupra rațiunii mele. Așa se face trecerea de la rațiune la deasupra rațiunii, deasupra dorinței. Aceasta este trecerea de la lumea corporală la lumea spirituală. Întreaga lume spirituală este construită deasupra rațiunii, deasupra dorinței mele normale.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 22.11.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

De unde să obțineți energia pentru a dărui?

Întrebare: În articolul „Pacea”, Baal HaSulam scrie că „ Providența Sa ne-a poruncit să respectăm cu toată puterea noastră Mitzva dăruirii către alții, cu mare precizie, în așa fel încât niciun membru dintre noi să nu muncească mai puțin decât măsura necesară pentru a asigura fericirea societății și reușita acesteia. Iar atâta timp cât nu o executăm pe deplin, natura nu va înceta să ne pedepsească și să se răzbune. ”

Unde poate cineva să găsească energia necesară pentru a îndeplini legea dăruirii?

Răspuns: Doar în societate.

Întrebare: Se pare că există un plan superior care controlează cât de mult dăruiesc și cât de mult primesc, nu doar fizic, ci în comunicarea cu alte persoane. În ce fel pot adăuga?

Răspuns: În atitudinea ta față de ceilalți. O persoană are ceea ce este necesar și suficient. Natura ne-a oferit totul mult mai mult decât animalelor care petrec ore în fiecare zi căutând hrană. Avem nevoie doar de interacțiunea corectă dintre noi și ceilalți pentru a atinge cel mai înalt obiectiv.

Întrebare: Deci, a dărui societății înseamnă să alergi și să faci ceva pentru ea?

Răspuns: Nu. Omul este cel mai nenorocos element al naturii. El trebuie să aibă întotdeauna grijă de cum să-și asigure necesarul. Nici unul dintre animale nu lucrează atât de mult pentru vizuina lor, mâncare sau de dragul urmașilor. Totul este mult mai simplu pentru ele. Omul este o creatură înrobită de natură.

Uită-te la felul în care trăim. O persoană crește până la vârsta de 20 de ani. El este întotdeauna obligat, obligat și obligat. El nu face nimic pentru el însuși. Doar i se pare că da.

Chiar și atunci când capătă niște abilități și crede că se dezvoltă vizitând muzee, teatre, discoteci și orice altceva mai există, îi este impus de societate. Acestea nu sunt dorințele sale interioare personale, ci ceea ce a primit de la alții și este obligat să le îndeplinească.

Întrebare: Ce vor face oamenii în societatea integrată despre care scrii atât de mult?

Răspuns: În această societate viitoare, o persoană, prin conexiunea sa integrală corectă cu ceilalți, va experimenta următorul nivel al naturii și se va ridica la acesta tot timpul.

Pentru el, fiecare zi, fiecare minut va fi realizarea armoniei superioare, perfecțiunea cea mai înaltă. În principiu, aceasta este ceea ce este menit să ne umple. Așa am fost creați, dar nu simțim încă acest lucru.

O persoană va explora ceea ce îi lipsește pentru fericirea completă și o va primi.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 21.08.2020

“Fântâna tinereţii veşnice” (Medium)

Noul meu articol “Fântâna tinereţii veşnice” a apărut în Medium.

De-a lungul secolelor, au fost create nenumărate metode și tratamente, care pretind că opresc sau diminuează procesul de îmbătrânire, deoarece oamenii experimentează schimbări fiziologice profunde, psihologice și sociale asociate cu îmbătrânirea. Oamenii de știință israelieni susțin că au găsit secretul căutării și a mentinerii tinereţii pentru totdeauna. Chiar dacă acest lucru se dovedește a fi posibil, nu înseamnă nimic fără a explora subiectul de la un nivel mai profund, unul care răspunde la cea mai importantă întrebare dintre toate: „Pentru ce trăiesc?”

Cercetările științifice de la Universitatea Tel Aviv și Centrul Medical Shamir din Israel au plasat un grup de persoane sănătoase în vârstă de 64 de ani în camere hiperbarice și le-au furnizat sesiuni de niveluri ridicate de oxigen timp de trei luni. Oamenii de știință responsabili pentru experiment susțin că terapia a întârziat procesul de îmbătrânire, l-a „inversat” și a transformat performanța acelor indivizi la niveluri similare cu a persoanelor cu 25 de ani mai tinere.

Îmbătrânirea sperie și frământă majoritatea oamenilor. Întrucât procesul natural de îmbătrânire aduce fără încetare o persoană din ce în ce mai aproape de sfârșitul vieții și de necunoscut, poate implica și angoasă. Bătrânețea și moartea nu sunt neapărat un lucru plăcut, dar tot ce se întâmplă în natură are un scop și un beneficiu clar, pe care s-ar putea să nu le realizăm. Așadar, nu ar fi recomandat să încerci să manipulezi sau să schimbi orice stare naturală.

Este mult mai înțelept pentru noi să mergem mână în mână cu procesul natural de îmbătrânire și să învățăm să ne adaptăm confortabil la situația noastră, în loc să luptăm artificial cu fenomenele naturale de îmbătrânire. Oamenii îmbătrânesc; se întâmplă natural. Întrebarea este dacă noi, ca societate, ne comportăm corect cu oamenii de-a lungul întregului proces al ciclului de viață. Trebuie să examinăm: „ Sunt vârstnicii ocupați și simt că societatea are nevoie de ei?” Într-adevăr, o societate sănătoasă ar trebui să considere contribuțiile lor ca fiind importante!

Dacă nu aș avea programul meu zilnic de predare, aș ieși fericit și aş curăța strada. Aș aduna prieteni care locuiesc în cartierul meu și le-aş cere să facă curățenie cu mine în jurul clădirilor. De ce nu? Este sănătos să te miști afară, să respiri aer curat, să faci un efort fizic și să fii în compania celorlalți. La terminarea acestei activități comune m-aș așeza împreună cu prietenii mei pe banca cartierului și aş bea cafea. Orice lider al comunității care se respectă, poate oferi o astfel de activitate socială și multe altele, rezidenților săi în vârstă. Cetățenii noștri în vârstă au o experiență și înțelepciune de o viață, pe care să le împărtășească în calitate de mentori și să-i ajute pe cei care tocmai își încep drumul.

Și dacă exemplul de curățenie pare cuiva ca fiind nevrednic sau nedemn, problema se află în interiorul persoanei însăși. Este important să instruiți toți membrii societății să aibă grijă de mediu și să servească comunitatea. Din acest principiu este mai clar că societatea trebuie educată în mod corespunzător pentru a respecta și aprecia bătrânețea, pentru a-i oferi un loc, pentru a-i dedica gândurile. Atitudinea corectă a societății ar trebui să fie aceea de a descoperi cât de mult are nevoie de persoanele în vârstă. Întrebați-i pe copii, ei înțeleg bine acest lucru, deoarece această premisă este construită în mod natural în ei.

Bunicii, părinții și copiii ar trebui să mențină legături de conexiune, care curg din generație în generație, dând naștere unui spirit de tinerețe în rândul vârstnicilor din familie. Bătrânii înțeleg deja că cineva ar trebui să accepte viața așa cum vine și învață cum să se străduiască să fie mai presus de toate grijile și să proiecteze astfel de atitudini către nepoți. Cei mici primesc atât de multe cadouri neprețuite de la bunici, un exemplu de iubire care este necondiționată, căldură simplă, fără calcule.

Pe scurt, îmbătrânirea nu ar trebui să fie o perspectivă înfricoșătoare. În loc să ne gândim că nu mai avem altceva cu care să contribuim, anii de aur ar trebui să deschidă o mulțime de oportunități pentru realizări noi, atunci când ne dăm seama că cel mai important aspect al unei vieți bogate și semnificative se găsește în conexiunea umană. Tocmai întrebările: „Care este sensul vieții?” și „De ce trăiesc?” sunt porțile către o lume nemărginit mai bună.

Știind că răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în relațiile noastre umane, în conexiunea noastră și în acțiuni care au un beneficiu de durată pentru ceilalți, transcendem viața noastră corporală. Înțelegem că există un mecanism colosal, care ne înconjoară viața și lumea, care depășește existența în corpul nostru fizic temporar. Această estimare ne pregătește în profunzime pentru a intra în lumea largă, eternă, la un nivel superior al existenței, dincolo de limitele timpului și spațiului.