Category Archives: Suferinta

Cum putem deveni poporul Israel?

Întrebare: Poporul Israel este practic foarte egoist; fiecare om considerându-se centrul universului. Ne putem aștepta la schimbări radicale pozitive la o națiune unde fiecare se concentrează pe propria persoană?

Răspuns: Acesta este motivul pentru care se spune că evreii sunt un popor încăpățânat. Nu putem face nimic în privință asta. Am fost creați în acest fel în mod intenționat, în scopul de a conduce întreagă lume și pentru a dărui lumii.

Am dat lumii atât de multe, iar acum trebuie să dăm umanității metoda de conectare și unitate integrală, noi trebuie să fim cei care fac asta, cu toate că suntem atât de individualiști și atât de departe de ea.

Întrebare: Cine sunt “noi”? De fapt, există 300 000 de evrei care trăiesc în Israel şi sunt considerați de “importanţă secundară” pentru stat, cum ar fi cei pe “jumatate evrei” și familiile lor mixte.

Răspuns: Nu ne referim la un popor pe o bază genetică, ci pe oamenii întemeiați în baza unei idei vechi de 3500 de ani și introdusă pentru prima oară de Avraam în Babilonul antic.

Întrebare: Cine este considerat poporul Israel astăzi?

Răspuns: Nu există nici o națiune astăzi. Ce numim astăzi națiunea noastră sunt oameni care au reminiscențe (Reshimot) de la generațiile anterioare și care au susținut ideea de unitate de-a lungul istoriei umane

Există oameni în care întrebarea despre sensul vieții este încă în stare latentă, dar poate să apăra la persoanele care nu au au fost niciodată în legătură cu poporul evreu. Acest lucru înseamnă că, în conformitate cu înțelepciunea Cabalei, un evreu de astăzi este cineva care simte o dorință interioară de a descoperi sensul vieții.

Dacă ne unim în conformitate cu metodă de conectare și unitate integrală, nu doar în Israel ci în întreaga lume, nu vor mai există probleme.

Întrebare: Asta înseamnă că practic toţi vor deveni evrei?

Răspuns: Așa trebuie să fie aşa, atât timp cât nu este vorba de naționalitate. Un francez, de exemplu, poate fi evreu în ideologie.

Întrebare: Eu sunt pentru ideea de vedea toţi oamenii din lume caparte a poporului Israel, dar se pare că există în Israel oameni care fac totul pentru a le nega dreptul de a se numi evrei.

Răspuns: Trebuie să stabilim un sistem diferit de absorbție conform căruia să-i putem accepta pe toți cei care doresc să vina aici. Vom examină capacitatea lor de unitate, de conectare de la egal la egal cu toată lumea, și dacă sunt de acord cu asta, acesta este un semn că sunt evrei.

Întrebare: Dar nu ne putem fundamenta politică pe asta.

Răspuns: Nu văd nicio politică specială aici. Văd o masă de oameni care se numește o națiune care este total divizată. Aceasta îmi amintește de nucile dintr-un sac care nu vor să se conecteze, și sunt ținute și conectate împreună doar de sac.

Prin urmare nu este o națiune, un stat, ci așa cum spun arabii: “o entitate sionistă temporară”.

Dacă am fi ca celelalte națiuni, conectați intern de genele noastre naturale, am fi un stat, dar nu suntem conectați în acest moment nici de gene și nici de ideologie. Așa că nu există nicio naţiune.

Nu putem trăi împreună unii cu alții, și ne unim doar atunci când suntem presați din exterior cât să devenim un sac de nuci. Cu toate acestea, este imposibil de trăit sub presiuni externe pentru o perioda lungă de timp, deoarece această aduce doar suferințe și nimic mai mult. Ceea ce trebuie, este să atingem un echilibru al forțelor.

Din webinarul de pe zahav.ru din 13.01.2016

Către o nouă lume într-un mod rezonabil

Întrebare: Ce se va întâmplă cu lumea dacă umanitatea stă fără să facă nimic, în dorul lelii?

Răspuns: Dacă stăm cu mâinile încrucișate, atunci va izbucni al treilea război mandial. Vor supraviețui puțini din populația lumii, iar un mic procent din oamenii care vor supraviețui, vor fi forțați să accepte metodă de cooperare reciprocă și corectă dintre ei, pentru a atinge o stare în care toată umanitatea se va ridica la un nou nivel de dezvoltare.

Am epuizat deja ceea ce ne-a fost dat pe Pământ privitor la nivelele mineral, vegetal și animal iar acum trebuie să ne ridicăm la nivelul de Adam (Om). Adam, similar (Domeh) cu forță superioară, este următorul nostru nivel de existența.

Vedem că suntem într-un impas în știință, cultură, relații, familie și cooperarea reciprocă dintre noi. Lumea a căzut în consumul de droguri, având senzația de inutilitate și lipsă de sens a existenței. Actuală paradigama a fost epuizată și trebuie înlocuită cu altă nouă.

Întrebare: Este într-adevăr necesar un al treilea război mondial pentru a se efectuă procesul de resetare?

Răspuns: De ce? La urmă urmei se poate realiză și fără un război. De exemplu, un copil neastâmpărat învață prin pedespese în timp ce un copil bun înțelege că este preferabil să facă totul în cel mai bun și mai rapid mod.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre aceste două posibilități, deoarece este posibil că noi să atingem etapă următoare, nu neapărat prin lovituri, așa cum ne-a obligat evoluția să facem de mii de ani, ci printr-un mod rezonabil, al unui intelect onest.

Din programul de radio “Ecoul Moscovei” din 25.11.2015

Asupra cui aterizează loviturile Creatorului?

Întrebare: Ieri ați spus că ajutorul din partea Creatorului vine sub formă problemelor, lovind în ego, totuși, când ceva îmi lovește “măgăruşul” nu mi se pare că fiind un ajutor…

Răspuns: Nu există ajutor mai mare decât acesta. La urmă urmei, sunt în dorință de a primi, în egoism, iar ceea ce funcționează cu adevărat asupra mea sunt aceste lovituri și nu o atitudine bună.

Practic, loviturile pe care mi le da Creatorul sunt o recompensă, iar munca mea constă întotdeauna doar “saă sărut băţul”. Construiesc un vas spiritual nou, schimbându-mi atitudinea față de lovituri, identificandu-mă cu ele și lăsându-mi măgăruşul în suferința. Măgărușul, lasă-l să sufere; mă îndrept către cealaltă cale și sunt nerăbdător să ader la mâna care deține calea.

Cu ajutorul loviturilor mă separ și mă eliberez de egoismul meu. Când nu am cale de scăpare și nimic nu ajută să scap de lovituri, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva este posibil să scap de băț, iar atunci nu vreau să mă indentific cu “carnea”. Aceasta este o reacție naturală: dacă suferința este de nesuportat, în primul rând consult doctorul să-mi prescrie o pastilă pentru reducerea durerii, adică vreau să scap de suferința din corpul meu.

Acesta este modul în care suferința mă ajută să renunț la egoism și să mă conectez la ceva, ce este folositor să-mi ajute tot mie. Și, uitându-mă dintr-o data din exterior la egoismul meu, descopăr că toată suferința mea este numai din cauza acestuia. Deci, durerea mă ajută să mă îndepărtez de egoism și să mă aproprii de Creator.

Așadar, loviturile sunt necesare. Dar asupra cui cad ele? Nu cad asupra mea, ci asupra dorințelor mele egoiste. Dorințele nu sunt eu. Vreau să mă identifi nu cu “corpul”, nu cu dorințele, ci cu intenția pentru dăruire, cu dorință pentru dăruire, care sunt deasupra egoismului. În felul acesta, înțeleg acum că dorință mi-a fost dată pentru ca deasupra ei să adop atitudinea și implicarea pentru dăruire.

În consecință am nevoie de lovituri. Mă ajută să fac calculul corect.

Se spune: “Slabeste urmașii, răsfață copiii”. Întreagă istorie a poporului lui Israel de când a părăsit Babilonul este o istorie umplută de suferința. Chiar și în perioadă Beit HaMikdash (Templului) au existat numeroase războaie și probleme care au condus muncă interioară, pentru clarificarea egoismului și pentru corectarea lui. Tora numește Israel “un popor încăpăţânat” (Exodul 33:3); la urmă urmei, dorințele au crescut mereu iar asta a dus la confruntări și mai puternice.

Ce putem spune despre ultimii 2000 de ani de exil, timp în care oamenii au fost urmăriți de probleme și s-au confrutat cu o cruzime, practic fără limită. Cum este posibil să comparăm asta cu o zi de boală cu temperatură ridicată? Toate acestea au venit de la Creator, binele care face bine (Psalmi 119:68), aterizând direct pe dorința egoistă, făcând posibilă detașarea de ea pentru atingerea dăruirii.

Problema este că ne identificăm cu dorință de a primi. Dacă, contrar programului și în ciudă faptului că mi-a fost impus, nu am renunțat la egoism și sunt încă conectat la acesta, trebuie să primesc lovituri în continuare.

În realitatea acest lucru nu este așa, iar când mă separ de egoism, voi opri ca bățul să se abată asupra mea. Când vine timpul să mă separ de egoism și să-l părăsesc, în aceeaşi măsură suferința mă ocolește. De regulă, bățul se abate asupra dorinței și nu asupra mea. Dacă sunt detașat de dorință, nu simt nici lovitură, din contra, mă simt mult mai bine, cu mai multă putere, sănătate și realizări.

Această este întreagă problemă. Asta este ceea ce se numește exil.

Creatorul va mari metodic loviturile peste dorințele de primire pentru ca noi să le abandonă în totalitate. În prezent toată umanitatea intră în acest proces împreună cu poporul Israel, totuși, poporul Israel trebuie să-și plătească datoriile.

Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala din 20.01.2014 Zohar

Un Măgar şi Prăjituri

Întrebare: Ce simte un cabalist când vede oameni suferind?

Răspuns: Vede că sunt în punctul de a primi o recompensă minunată. Ba chiar primesc deja acea recompensă, dar nu o pot simţi încă deoarece nu au vasele, dorinţele lor corectate.

Să presupunem că îi dau fiului meu o mie de dolari. Ştie doar că aceştia sunt bani, dar nu are idee ce reprezintă aceste “hârtii”. Le păstrează pentru un timp după care le aruncă. Dacă ar fi înţeles ce înseamnă acestea , ar fi folosit banii şi şi-ar fi cumpărat multă îngheţată, bomboane şi jucării. Dar nu ştie încă cum să transforme aceste hârtii în plăcere.

Noi suntem asemănători ba chiar mai rău. În loc să ne bucurăm simţim durere şi suferinţă. Investesc efortul meu şi în schimb primesc o cădere şi duşmănie. Ce fel de recompensă este asta? Adevărul este că noi depunem cu adevărat eforturi mari, dar nu am terminat corecţia încă pentru a primi recompensa. Deci deja am primit recompensa dar nu înţelegem asta şi nu dăm atenţie.

Imaginaţi-vă un măgar căruia i se dau prăjituri, dar nu are nevoie de ele, ci de  cereale şi apă. Nu îi place altceva deoarece apa şi cerealele pentru el sunt plăcerea cea mai mare.

Aşa şi nouă ne-au fost servite ”prăjituri”, dar mai întâi trebuie să ne corectăm pentru a ne adapta la aceste plăceri. Am primit plăcerea  dar pe moment simt suferinţă. Se întâmplă aşa pentru că ne este foame şi ne căutăm cerealele şi apa noastră. Nu înţelegem care e afacerea cu prăjiturile astea.

Mă minunez şi mă întreb: “Pentru ce am nevoie de asta?” iar ca răspuns mi se spune: “Avansează la nivelul de om şi te vei bucura de asta.”

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

A imi pasa de lume

Intrebare: Cum este veneratia pentru Creator demonstrata in munca noastra cu lumea?

Raspuns: Veneratia Creatorului este exprimata in veneratia fata de lume, pe care o putem corecta. Ar trebui sa imi fie teama daca fac sau nu totul pentru a face lumea nu doar sa scape de suferinta (desi asta e primul stadiu de veneratia) ci, de asemenea, sa vina mai aproape de Creator pe calea usoara. La urma urmei, Creatorul nu e interesat ca cineva sa sufere chiar si o clipa, iar suferinta lumii depinde doar de cum eu o voi conduce catre Creator. Sunt responsabil pentru asta. Asta ne va aparea gradual in fata noastra ca o mare misiune, o mare responsabilitate.

Lectia 5 Conventia Novosibirsk, 9.12.2012

 

 

Bucuria pentru trezirea Lumii

Creatorul este incantat ca fiintele create evolueaza, desi progresul lor este plin de probleme si griji, ca si parintii unui copil retardat ce sunt fericiti ca acesta progreseaza si devine mai intelept. El este cel care a pregatit toate aceste probleme pentru noi; El este cel care a incercat inima Faraonului.

Acesta este modul in care avansam, pana cand o persoana incepe sa simta ca se afla intr-o lume complet nefasta. La inceput, atata timp cat se afla intr-un statiu de „regresie totala”, credea ca toata lumea este buna. Acum simte ca se afla intr-o lume rea  si incepe sa caute semnificatia vietii si scopul pentru care traim.

Continua sa se dezvolte, cu ajutorul mediului, grupului si cartilor potrivite si incepe sa descopere de ce il incearca sentimente suparatoare. Rezulta ca acele sentimente negative sunt intentionate. In final, spune: „Am creat inclinatia rea”. Exista o forta superioara care se ingrijoreaza si are grija de el. Nu este numai mediul, ci ceva mult mai sublim.

Astfel invata lucruri nu numai despre el si dependenta sa de mediu, dar si de spre forta superioara, cel de-al treilea factor. Intelege ca acea forta superioara il face intentionat sa sufere, pentru a dori sa vrea sa iasa din aceasta stare.

Vede ca exista o metoda ce ii permite sa se trezeasca din visul  in care se afla toata lumea. Acum nu mai este „retardat”; accede catre recunoasterea raului si vrea sa se ridice deasupra lui, pentru a intelege de ce sufera.

Incepe sa caute motivul suferintei sale si descopera ca probabil exista o autoritate superioara. Acolo atinge corectarea si se conecteaza cu natura.

El descopera ca toate aceste probleme au fost intentionate. Acea forta superioara nu a creat raul pentru a ii produce durere si suferinta, dar atunci cand se va ridica deasupra lui, el va atinge acea forta superioara si va fi capabil sa controleze, sa inteleaga, sa simta si sa decida orice.

Totul se datoreaza faptului ca si-a folosit natura egoista intr-un mod intentionat. Atunci forta pozitiva este dezvaluita in contrast cu forta negativa. O persoana incepe sa lucreze cu aceste forte, cand este deasupra lor si devine astfel o parte din forta superioara a Creatorului. Exact cum Creatorul ne controleaza toata viata si aceasta lume prin cele doua fraie: bun si rau, de semenea, El insusi vrea  sa controleze intreaga lume, de bun si rau. El vrea ca si Creatorul sa il invete cum sa faca acest lucru.

Astfel, de la un inceput complet detasat de viata, ca un copil retardat ce creste datorita mediului egoist ce il dezvolta si il suporta , incepe sa se ridice deasupra acestui mediu, catre o dimensiune superioara. Eventual, tinde sa foloseasca tot acest mediu, natura si forta superioara in sine, sa devina asemenea Creatorului. Face toate acestea pentru a atinge forta superioara, pentru a o descoperi.

La inceput o face in mod inconstient, ca un copil retardat mintal dominat de forta superioara. Apoi, treptat, incepe sa iasa din acest stadiu, datorita fortei negative, ce releva egoismul din el. Astfel s-a dezvoltat catre un anumit nivel, pana cand si-a adresat intrebarea: Care este motivul pentru tot acest rau? Daca totul ar fi bine, nu ar mai avea intrebari.

 Nu are alta alternativa decat sa caute forta pozitiva in contrast cu forta negativa. Apoi evolueaza mai intelept, pana cand invata sa le foloseasca pe cele doua pentru a se ridica deasupra lor.

Acest intreg proces are loc sub motto-ul: „Nu exista nimeni in afara de El.” Exista o forta superioara in toate, ce ghideaza o persoana de-a lungul drumului. Prin recunoasterea, acceptarea si simtirea intregului proces , intelege ca acea forta superiora a facut pentru el, si a suferit mult mai mult decat acea persoana. Pentru ca atunci cand o persoana sufera,  Shechina sufera mai mult.

Acesta este modul prin care o persoana ajunge la iubirea Creatorului.

Din prima parte a  Daily Kabbalah Lesson 1/22/12, Shamati 1

In schimbul dezordinii, pace in fiecare casa

Intrebare:  Romania a fost scuturata de coliziuni, de mai bine de o saptamana. In Bucuresti deja se observa semne de brutalitate. Prietenii nostri de acolo sunt foarte ingrijorati. La nivel global, cum ar trebui sa interpretam suferinta prin care trece lumea in aceste momente?

 Raspuns: Trebuie doar sa diseminam materiale cu privire la unitate.  Si sunt cateva reguli in aceasta privinta:

 –          Nu ne amestecam cu nimeni;

–          Nu suntem “pentru” sau “impotriva”;

–          Ca si educatori noi ne raportam la oameni cu multa consideratie si naturalete;

 Acesta este modul in care noi abordam aceasta situatie, in concordanta cu principiul “Dragostea acopera toate pacatele”.

Este necesar sa ajungem la un consens, la reconciliere si unitate..Asta nu inseamna ca toata lumea se calmeaza si pleaca spre casele fiecaruia, deoarece in acest caz ar fi impotriva protestatarilor. Nu, noi sustinem schimbarea.  Totusi, in toata istoria, metodele de acest gen nu au avut rezultate pozitive.

 Avem exemple viabile in fata ochilor nostri: Egipt, Tunisia si alte tari. De exemplu, care a fost rostul dezordinii  spontane din Londra? Aceasta abordare nu aduce nimic bun nimanui. Iar Egipt-ul a devenit scufundat in devastari  si a ramas fara nimic. Astfel, tulburarile nu ajuta.

 De aceea trebuie sa lansam brosuri explicative, materiale despre garantia reciproca, care sa includa sfatul nostru: comunicare, mese rotunde, educatie integrala.

 Dar inainte de toate, trebuie sa descriem foarte concis situatia curenta: De ce se intampla toate acestea?

 Si facand acest lucru, nu suntem impotriva guvernului sau a altcuiva. Vorbim despre un process natural, o faza naturala a evolutiei noastre, unde lumea devine globala si interconectata.

Deci, ce ar trebui sa facem? Trebuie sa ne adaptam noilor conditii. La urma urmei, nu exista alta cale. Ideea este ca anterior ne adaptam instinctiv, iar acum trebuie sa atingem un nivel de armonie cu aceasta lume schimbata in mod constient. Acesta este un nou nivel de dezvoltare.

Apoi, trebuie sa explicam cum vom face acest lucru: prin mijloace de educare, cu ajutorul unui mediu propice, ce va convinge fiecare persoana  de necesitatea de a se uni cu ceilalti.

 Romania este o tara destul de omogena. Nu reprezinta un loc pentru diverse culturi ce convietuiesc impreuna – nu este America sau Europa unita, astfel este mult mai usor sa vorbim despre unitate. Aceasta abordare va domoli setea oamenilor, va revitaliza tara si va oferi oamenilor de munca.

Oamenii se vor ridica in constiinta lor si vor intelege ce se intampla. Vor intelege pentru ei insisi ca acesta este un lucru bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru tara si poporul lor.

 Ca un intreg, noi doar invitam pe toata lumea sa se uneasca, si nu mai mult de atat.

Nu exista “costuri” ascunse, trucuri murdare sau incercari de a face bani pe seama cuiva. Dimpotriva, lasati-i  sa faca ei tot pentru ei insisi. Sa organizeze procesul de invatare si sa construiasca un mediu in concordanta cu legile naturii, in timp ce colaboreaza cu psihologi.

Aceasta este ceea ce avem de oferit, mai ales luand in considerare ca sunt multe tari ce sunt in pragul unui conflict similar.

 Din cea de-a patra parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah1/22/12, “Introducere in Studiul celor Zece Sefiroti”

De ce aveţi nevoie de bomboane?

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Punctul Critic

Baal HaSulam, “Naţiunea”: … următorul pas după ce prezentul guvern se ruinează este acela de Nazism sau Fascism. Evident, noi încă trecem printr-o fază intermediară a dezvoltării umane. Umanitatea nu a ajuns încă la cel mai înalt nivel pe scara evoluţiei. Cine ştie sau îşi poate asuma râurile de sânge ce vor urma sa curgă înainte ca umanitatea să ajungă la nivelul dorit?

Problema cu care ne confruntăm este: cum să ajungem de la faza curentă de dezvoltare la faza altruistă? Egalitatea şi distribuţia echitabilă nu sunt doar cuvinte. Acestea trebuie sprijinite de o serioasă muncă de pregătire în educaţia maselor şi în creearea unei noi reţele sociale – una reală, nu virtuală. Aceste lucruri sunt departe de a fi evidente, iar evoluţia nu ne conduce spre ele in mod natural. De aceea este nevoie de o participare conştientă din partea noastră şi de realizarea propriului nostru rău.

Revoluţiile „neconventionale” în care oamenii vin în pieţe publice şi „preiau conducerea” nu ne vor ajuta pentru că nu mai avem de-a face cu dezvoltatea graduală a egoismului, ce sparge blocadele gruvernamentale şi ale regimurilor şi ajunge la noi frontiere. Noi ne distanţăm din ce în ce mai mult de sclavagism înspre libertate, dar această libertate este înşelătoare. De fapt, noi ne plasăm singuri într-un sistem sclavagist mai sofisticat.

Pe de altă parte, este imposibil să trecem de la un regim egoist la unul altruist prin aceeaşi schemă de rutină. Este necesară o senzaţie şi o realizare a răului, nevoia de  o schimbare a stării în ciuda naturii noastre. Asta înseamnă că trebuie să ne pregatim pentru o revoluţie interioară: să construim un mediu ca factor de influienta, sa folosim ştiinţa Cabala ca un mijloc, ca un manual de instrucţiuni, şi să formăm o piramidă astfel încât partea conducătoare, care înţelege şi simte, să conducă procesul. Noi trebuie să trecem prin diverse nivele de disperare şi neajutorare în starea noastră curentă. Nu este de ajuns doar să admitem că toate mijloacele au fost epuizate, aşa cum spun acum economiştii, pedagogii şi alţi specialişti. Dar trebuie de asemenea să fim de acord cu faptul că orice deteriorare viitoare ne va duce în colaps total.

Atunci oamenii vor putea să audă despre planul naturii, ce a pregătit pentru noi toată această cale, astfel încât astăzi, să simţim nevoia de a ne schimba noi înşine şi să găsim mijloacele de a ne transforma pe noi înşine şi să devenim opuşi a ceea ce suntem acum. Dacă oamenii vor auzi asta, vom putea să trecem prin fazele dezvoltării relativ uşor. Dar noi nu vom evita durerea până când oamenii vor putea auzi, până când vor dori să primească mesajul şi până îl vor realiza.

Cu toate astea, va fi posibil să trecem prin fazele următoare fără o reală vărsare de sânge.  Altfel, în viitor, ne aşteaptă o mare suferiţă.

Suntem în faţa unui punct crucial, un punct de bifurcaţie. Este posibil să trecem de la un regim egosit la unul atruist, la dăruire, distrubuţie echitabilă, justiţie socială şi garanţie mutuală, numai în doua feluri:

– Prin dezastre oribile. Dar dezastrele nu ne vor ajuta prin ele însele şi nu vom putea să înţelegem nimic din ele. Ele doar vor conduce spre analiză si concluzii.

– Prin diseminare, ce va permite oamenilor să înţeleagă că nu există nici o altă cale de scăpare şi că va trebui să schimbăm tendinţa.

Tu şi cu mine suntem chiar în acest punct, iar aceste stări va trebui să le realizăm chiar acum.
Din partea a 5-a a Lectiei Zilnice de Cabala 20-09-11, „Naţiunea”.

Lumea suferă din cauza mea

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Pagina 1 din 41234