Category Archives: Suferinta

Punctul Critic

Baal HaSulam, “Naţiunea”: … următorul pas după ce prezentul guvern se ruinează este acela de Nazism sau Fascism. Evident, noi încă trecem printr-o fază intermediară a dezvoltării umane. Umanitatea nu a ajuns încă la cel mai înalt nivel pe scara evoluţiei. Cine ştie sau îşi poate asuma râurile de sânge ce vor urma sa curgă înainte ca umanitatea să ajungă la nivelul dorit?

Problema cu care ne confruntăm este: cum să ajungem de la faza curentă de dezvoltare la faza altruistă? Egalitatea şi distribuţia echitabilă nu sunt doar cuvinte. Acestea trebuie sprijinite de o serioasă muncă de pregătire în educaţia maselor şi în creearea unei noi reţele sociale – una reală, nu virtuală. Aceste lucruri sunt departe de a fi evidente, iar evoluţia nu ne conduce spre ele in mod natural. De aceea este nevoie de o participare conştientă din partea noastră şi de realizarea propriului nostru rău.

Revoluţiile „neconventionale” în care oamenii vin în pieţe publice şi „preiau conducerea” nu ne vor ajuta pentru că nu mai avem de-a face cu dezvoltatea graduală a egoismului, ce sparge blocadele gruvernamentale şi ale regimurilor şi ajunge la noi frontiere. Noi ne distanţăm din ce în ce mai mult de sclavagism înspre libertate, dar această libertate este înşelătoare. De fapt, noi ne plasăm singuri într-un sistem sclavagist mai sofisticat.

Pe de altă parte, este imposibil să trecem de la un regim egoist la unul altruist prin aceeaşi schemă de rutină. Este necesară o senzaţie şi o realizare a răului, nevoia de  o schimbare a stării în ciuda naturii noastre. Asta înseamnă că trebuie să ne pregatim pentru o revoluţie interioară: să construim un mediu ca factor de influienta, sa folosim ştiinţa Cabala ca un mijloc, ca un manual de instrucţiuni, şi să formăm o piramidă astfel încât partea conducătoare, care înţelege şi simte, să conducă procesul. Noi trebuie să trecem prin diverse nivele de disperare şi neajutorare în starea noastră curentă. Nu este de ajuns doar să admitem că toate mijloacele au fost epuizate, aşa cum spun acum economiştii, pedagogii şi alţi specialişti. Dar trebuie de asemenea să fim de acord cu faptul că orice deteriorare viitoare ne va duce în colaps total.

Atunci oamenii vor putea să audă despre planul naturii, ce a pregătit pentru noi toată această cale, astfel încât astăzi, să simţim nevoia de a ne schimba noi înşine şi să găsim mijloacele de a ne transforma pe noi înşine şi să devenim opuşi a ceea ce suntem acum. Dacă oamenii vor auzi asta, vom putea să trecem prin fazele dezvoltării relativ uşor. Dar noi nu vom evita durerea până când oamenii vor putea auzi, până când vor dori să primească mesajul şi până îl vor realiza.

Cu toate astea, va fi posibil să trecem prin fazele următoare fără o reală vărsare de sânge.  Altfel, în viitor, ne aşteaptă o mare suferiţă.

Suntem în faţa unui punct crucial, un punct de bifurcaţie. Este posibil să trecem de la un regim egosit la unul atruist, la dăruire, distrubuţie echitabilă, justiţie socială şi garanţie mutuală, numai în doua feluri:

– Prin dezastre oribile. Dar dezastrele nu ne vor ajuta prin ele însele şi nu vom putea să înţelegem nimic din ele. Ele doar vor conduce spre analiză si concluzii.

– Prin diseminare, ce va permite oamenilor să înţeleagă că nu există nici o altă cale de scăpare şi că va trebui să schimbăm tendinţa.

Tu şi cu mine suntem chiar în acest punct, iar aceste stări va trebui să le realizăm chiar acum.
Din partea a 5-a a Lectiei Zilnice de Cabala 20-09-11, „Naţiunea”.

Lumea suferă din cauza mea

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Scăpând de presiunea dezvoltării

Întrebare: Oamenii pot înţelege nevoia de a face concesiuni unul altuia, dar cum poţi tu să-i explici unei persoane obişnuite despre Lumina de Corecţie?

Răspuns: Lumina este calitatea dăruirii, forţa superioară prezentă în natura, care ne face să avansăm, ne dă viaţă, ne corectează şi ne duce mai departe. De-a lungul mileniilor de existenţă umană pe pământ (fără a considera milioanele de ani de dezvoltare ale regnelor mineral, vegetal şi animal), noi ne-am dezvoltat coercitiv, prin acţiunea forţei ascunse în interiorul naturii. Există un program clar în interiorul ei, un motor care acţionează după program, stabilind toată mişcarea creaţiei şi cauzându-i dezvoltarea.

Oamenii de ştiinţă dezvăluie că, în urmă cu 15 miliarde de ani, universul nostru a început să se dezvolte ca rezultat al Big Bang. Asta înseamnă că universul conţine o forţă de dezvoltare. Acum, această forţă continuă să ne dezvolte mai departe prin ceea ce se numeşte „cursul natural al istoriei”, numit de noi Beito.

Dar, noi avem posibilitatea de dezvoltare „mai rapidă ca timpul”, pe drumul Ahishena, nu prin acţiunea dură a naturii, care ne împinge spre dezvoltare cu „o mână forte”, prin „judecată şi restricţie”, ci prin trezirea „milei” asupra noastră, după cum e scris: „aşa cum El este milostiv, şi tu trebuie să devii milostiv”.

Asta înseamnă că eu trezesc în natură forţele binelui. Dacă sunt de acord cu dezvoltarea şi o doresc şi aspir eu însumi către acelaşi scop, trezind dorinţa în interiorul meu mai înainte ca natura să înceapă să facă presiune asupra mea, atunci am să mă simt bine şi comfortabil! Voi merita înţelegerea şi voi scurta drumul. În esenţă, asta avem de făcut!

Trebuie să alergăm înainte noi înşine, ca un şoarece care fuge de pisică. Când omul devine mai înţelept, el înţelege că presiunea dezvoltării îl pune în mişcare. Pe de altă parte, sunt oameni care încă nu au observat sau nu au simţit această presiune care îi aleargă. Adică nu s-a apropiat îndeajuns de ei şi nu le trezeşte mari suferinţe.

Imaginează-ţi că alergi pe o şosea şi un buldozer uriaş te urmăreşte, gata să te strivească. Nu ai unde să te fereşti. De o parte şi de alta sunt clădiri care se întind pe mulţi kilometri, şi tu alergi pe drumul dintre ele în timp ce buldozerul se roteşte mai departe în spatele tau. Este o imagine uimitoare… Nu vrei ca să te strivească de asfalt, nu?

Mulţi oameni deja simt că sunt în această stare, în timp ce alţii nu simt încă. Poate că tu te simţi bine acum, ca omul care cade de la etajul zece şi la etajul opt îi spune vecinului de la fereastră, „până acum totul e în regulă”. Tot atât de „în regulă” e şi lumea astăzi, dar încă nu înţelege.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

O gramada de suferinta, un singur motiv

Intrebare:  Predau intr-o scoala medicala si observ durerea oamenilor din jurul meu. Cum le pot alina aceasta durere?

Raspuns: Toate tipurile de suferinta vin doar din faptul ca nu suntem in armonie cu forta comuna a naturii; nu ne aflam intr-o stare de  daruire reciproca. Fiecare persoana primeste lovituri in concordanta cu radacina sufletului sau si a  starii generale a locului  sau in sistemul comun.

Unii oameni nu simt nici loviturile nici crizele. Se pare ca acestea trec pe langa ei. Altii traiesc intr-o teama constanta.

Oamenii sunt diferiti: Unii ating corectii spirituale si isi eleveaza sufletele, in timp ce altii traiesc in momentul prezent fara sa se gandeasca in legatura cu viitorul. Fiecare persoana traieste in concordanta cu nivelul dezvoltarii sale. Abia acum o masa larga de oameni incepe sa vina spre corectie.

Exista o cauza a suferintei: nepotrivirea cu forta comuna a naturii. Acesta e motivul pentru care solutia vine astfel. Exista doar o lege: ehivalenta de forma.

Din Lectia 7, Conventia WE 4/3/2011

Problemele Faraonului

Întrebare: Atunci când o persoană încearcă să iasă din Egipt, adică din iubirea de sine, primeşte lovituri pe care le poate depăşi numai cerându-i ajutor Creatorului. Dar pe lângă asta mai există şi egoismul material, corporal, care primeşte lovituri la nivelul său, cum sunt probleme cu familia, sănătatea, venitul, etc. Cum trebuie să ne referim la aceste probleme?

Răspuns: Orice tip de problemă apare în viaţa mea, în primul şi în primul rând trebuie să o văd ca un deranjament care vine de la Creator. Chiar dacă sunt în durere, trebuie să mă ridic deasupra perturbaţiei prin credinţă deasupra raţiunii. În ciuda a tot, ştiu că trebuie să fac calcule deasupra problemei şi nu sub greutatea ei. Trebuie să stau în contact cu cel care a trimis-o, cu Creatorul.

Cât despre acţiunile responsabile, pe tărâmul acestei lumi, trebuie să rezvolv toate aceste probleme prin metodele comun acceptate. Atunci când vine vorba de bancă, muncă, familie şi sănătate, trebuie să am grijă de tot, la fel ca oricare persoană care trăieşte în lumea noastră.

Astfel, relativ la probleme, îţi construieşti o atitudinea cu două feţe:

–          în primul rând, ele vin de la Creator şi ai de a face numai cu El. Vrei să ai aceste probleme pentru că ele îţi dau oportunitatea de a de ridică deasupra cunoaşterii şi a sta în contact cu Creatorul. Atunci corectezi în mod corect problemele şi chiar începi să le respecţi şi să le iubeşti. De fapt, oricât de mult te-ar deranja, oricât sare ţi-ar turna pe răni şi oricât de distrugătoare ar fi, sunt exact ceea ce te ajută să te ridici deasupra lor.

–          În al doilea rând, rezolvi problemele care apar în modurile care sunt obişnuite în lumea materială.

Ambele dimensiuni trebuie să fie prezente în atitudinea ta. Atribui problemele Creatorului şi, în acelaşi timp vrei să lucrezi cu ele. Nu îl aruncăm pe Faraon afară din viaţa noastră, ci ne bucurăm de necazurile lui. De fapt, numai prin ele îl putem respinge şi ne putem separa de el, urcând astfel din ce în ce mai sus.

Faraonul este miezul meu cel mai preţios, inima mea, cel mai sensibil punct, copilul meu, cel mai important şi cea mai fină legătură din mine.

Întrebare: Dar Faraonul rezistă unirii prietenilor. Ce au problemele materiale de a face cu asta?

Răspuns: Ele te distrag, de asemenea, de la munca interioară. Nu este un accident faptul că mulţi Cabalişti au experimentat probleme materiale. Creatorul în mod deliberat i-a îmbolnăvit şi i-a făcut să fie dispreţuiţi de oamenii din jur. A fost pentur a le da un loc în care să se poată depăşi.

La sfârşitul zilei, toate acestea sunt rezultatul îngreunării inimii Faraonului. Dorinţa devine gradual revelată în interiorul tău şi în conformitatea cu asta tu experimentezi diferite probleme, atât în ceilalţi cât şi în tine însuţi.

Întrebare: Trebuie să cer ajutor în aceste cazuri? De fapt, Creatorul ne ajută într-un singur aspect – unificarea.

Răspuns: Este corect şi problemele te împiedică să faci asta. Atunci când eşti bolnar, îţi este dificil să te concentrezi pe iubirea prietenilor. Mai degrabă, uiţi de tot de asta. Şi asta înseamnă că trebuie să ceri ajutor. Nu este nimeni în afară de El. Totul vine de la Creator, dar se petrece pe diferite canale.

Trebuie să îţi atingi scopul, dar corpul tău, micul tău măgar este bolnav şi nu poate să te ducă. Deci, ce trebuie să faci? Să îl laşi să moară? Dar ai nevoie de el pe drum.

De ce percepem această lume separat de lumea spirituală? Chiar şi micile probleme ne pot fi de ajutor dacă lucrăm cu ele în mod curent. Nu contează ce ni se întâmplă, este important să ne amintim că totul vine de la o singură Sursă, până când ajungem să simţim cu adevărat că suntem în exilul spiritual.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Shamati

Nu poţi să adormi şi să te trezeşti la sfârşitul corecţiei

Întrebare: Din câte înţeleg, Creatorul se joacă un joc cu noi şi acest joc are un anume scop. Dar fiecare joc se termină şi asta înseamnă că acest joc se va termina în aproximativ 200 de ani. Este adevărat?

Răspuns: De fapt, eu sper să se termine mai devreme. Vă spun cu toată încredere că îl putem completa în câţiva ani. Nu sunt obstacole.

Continuare întrebării: Dacă acest joc se va termina şi vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem oricum, adică ne vom corecta sufletul, atunci care este diferenţa între liniile stânga şi dreapta? Şi ce se va întâmpla dacă vom alege calea liniei stângi?

Răspuns: Scopul creaţiei este pentru fiecare dintre noi, cu fiecare dintre noi fiind un mic punct din Kli-ul comun sau dorinţa comună, de a obţine perfecţiunea, adică acelaşi tip de unitate cu celelalte punct ale acestui Kli ca aceea dintre celulele unui organism sănătos, perfect.

Pentru a obţine acest scop, trebuie să înţelegem, să simţim şi obţinem acest sistem uriaş comun, pentru că noi, în esenţă, suntem un singur organism în care suntem cu toţi uniţi unul cu celălalat. Chiar şi corpul nostru fizic funcţionează fiind pătruns de un anumit câmp informaţional. Nu este doar un sistem limfatic, un sistem cardivascular, un sistem nervos, ş.a.m.d, ci un anumit sistem comun informaţional. De aceea, îmi este imposibil să iau un somnifer şi să adorm sau să mă congelez pentru următorii 200 de ani, după care cineva să mă trezească şi eu să fiu la sfârşitul corecţiei. Este imposibil!

Trebuie să îmi dezvolt mintea şi inima, abilitatea mea de a înţelege, realiza şi obţine. Într-un interval de o oră nu pot să introduc într-un copil cunoştinţele pe care el trebuie să le obţină în 20 de ani de studiu. Şi exact în acelaşi fel, nu putem învăţa dintr-odată o persoană care a crescut în junglă timp de câteva decenii. Avem exemple în acest caz.

În alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să urmeze propria calea de dezvoltare, ridicându-se gradual şi în mod persistent. Singura diferenţă este dacă va fi mânată de un bâţ sau va înainta mânată de propria dorinţa.

Trebuie să trecem prin anumite faze de corecţie şi fiecare dintre noi trebuie să treacă prin ele una după alta. Şi, cu fiecare pas, sunt ca un copil care este forţat de părinţii lui să citească un cuvânt, după care încă unul, şi aşa mai departe. Sufăr enorm pentru că sunt forţat să studiez, până când înţeleg că trebuie până la urmă sa fac asta.

Dar daca sunt deştept, atunci înţeleg că îmi pot dezvolta dorinţa de a citii. De exemplu, atunci cânt mă uit la un prieten care deja a învăţat să citească, începe să îmi fie ruşine de inabilitatea mea şi încep să îmi doresc să îl prind din urmă. Apoi nu mai am nevoie de cineva să mă scuture şi avansez eu însumi.

Asta este diferenţa între liniile stânga şi dreapta – calea suferinţei, când loviturile vina asupra ta din toate direcţiile şi calea dulce, unde eşti în mediul corect, care trezeşte sentimentul de invidie din tine. Te uiţi la ei şi îi invidiezi pentru că ei au ceva ce tu nu ai. Şi această forţă te mişcă.

Din lecţia a treia de la Congresul  WE! din 4/1/11

Obstacole folositoare

Pe drum, revelăm numeroase defecte şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, este o chestiune complet diferită dacă sunt în stare să le acept cu înţelegerea dată de pregătirea mea şi de suportul primit de la mediu. În acest fel, voi vedea defectele ca un fel de exerciţiu. Şi un exerciţiu nu mai este un lucru rău.

Atunci când întâmpin o problemă, nu mă mai panichez, simţindu-mă slab şi confuz. Din contra, ştiu că această problemă a apărut pentru ca eu să o depăşesc şi să primesc o recompensă. Nu mă înşală şi nu mă face să mă abat de la calea mea către bine.

Totul stă în pregătire, care mă face pe mine să văd totul mai degrabă ca o şansă pentru avansare, decât ca o avalanşă de probleme de care vrem să scăpăm sau chiar să ne punem capăt vieţii.

Îndreptarea către scop decide totul. Dacă sunt într-un mediu care mă îngrijeşte, atunci el îmi spală creierul şi îmi explică că toate defectele sunt revelate ca exerciţii pentru cineva care doreşte să crească. Atunci eu le folosesc pentru a avansa. Mai mult, sunt bucuros cand defectele, problemele, devin revelate.

Şi invers, fără o educaţie corectă, fără sprijinul şi ajutorul mediului, nu mă pot corecta astfel încât să schimb fiecare problemă într-o trambulină pentru a sări înainte. În loc de asta, sunt întotdeauna scufundat în rău.

Din această privinţă umanitatea este pusă în faţa liberei alegeri: Cum să accept tot ce devine revelat pe cale? Dacă aş recunoaşte problemele în avans, dacă aş pregăti un mediu pentru mine şi dorinţa de a avansa înainte, atunci defectele sunt revelate cu blândeţe. Deja eu le înţeleg, sunt gata pentru ele şi le accept ca semn al avansării.

Întrebare: De ce defecte vorbeşti? Despre realizarea răului înăuntrul cuiva sau despre tsunami şi alte dezastre naturale?

Răspuns: Dacă te pregăteşti, nu mai ai nevoie de un tsunami. Defectele nu vor mai fi probleme pentru tine, ci provocări. Nu vor mai fi probleme de nerezolvat, ci sarcini. Similar, un copil harnic nu are nevoie de măsuri stricte. Îl putem lăsa să rezolve un Lego sau puzzle, etc. Nu îi facem viaţa dificilă ci îi dăm exerciţii care îi plac. Chiar dacă îl fac să transpire puţin, ele îi dau totuşi plăcere.

Uită-te la rădăcină dacă vrei să rezolvi necazurile lumii

Să sperăm că în virtutea eforturilor noastre vom îndulci Gevurot, evenimentele severe care apar astăzi în lume şi care ne cer să le depăşim. Trebuie să ne gândim la asta şi să facem eforturi.

Va începe curând un mare congres în Amerca de Nord, unde vom încerca să exercităm o influenţă pozitivă asupra lumii prin unitatea noastră puternică. Este foarte important să avem o abordare corectă. O influenţă pozitivă nu înseamnă că vom elimina evenimentele rele. Nu le putem elimina sau corecta. Mai degrabă, trebuie să avem grijă să ne asigurăm că oamenii avansează spre dăruirea reciprocă, spre interconectare. Apoi, ca rezultat al acestei interconectări, pământul se va calma şi el, toate problemele şi revoluţiile se vor rezolva, etc.

Nu mergeţi împotriva naturii, încercând să preveniţi dezastrele. Este o rugăciune incorectă şi nu se va rezolva în acest fel. În loc de asta, întoarceţi-va la cauza problemelor, la sursa întămplărilor din natură. Problema este înăuntrul nostru şi de aceea trebuie să ne corectăm propriile stări. Asta este tot ce trebuie făcut.

Trebuie să ne unim cât mai mult posibil şi să ne dorim ca unitatea noastră să fie mijlocul prin care întreaga lumea să avanseze către acelaşi lucru. Apoi totul se va calma imediat, inclusiv ceea ce se petrece chiar acum, la fel ca şi necazurile care ne aşteaptă în viitor pentru a ne incita să obţinem corecţia.

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11, Talmud Eser Sefirot

Lumea este rotundă

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Indrazneste sa fii mai departe impins usor

Intrebare: De ce schimbarile in mai bine sunt insotite de suferinta?

Raspuns: Suferinta este orice senzatie care ma scoate din starea prezenta spre urmatoarea. Sa presupunem ca chiar in acest moment sunt in stadiu comfortabil. Daca materia si esenta mea este sa ma bucur si toate dorintele mele sunt implinite, atunci nu am nici o sansa sa merg mai departe. Doar senzatia de lipsa ma impinge inspre sursa implinirii. Cand vreau sa beau, vin mai aproape de sticla. Cand vreau sa dorm, merg inspre pat si asa mai departe. Daca nu am nici o dorinta, inseamna ca nu exista nici o miscare sau dezvoltare.

Deci ce fel de suferinta trebuie sa simt pentru a avansa? Pentru o persoana descurcareata sau energica, o foarte mica cantitate de suferinta ii este suficienta pentru a o impinge mai departe pentru a rezolva problema. Lenesii vor suferi mai departe, dar va fi greu pentru ei sa plece de unde se afla. Nebunii simt durerea, dar nu inteleg de unde vine si de ce. Ei stau si plang, dar nu se pot misca de unde sunt.

Suferimta apare de asemenea in forme diferite. De exemplu, o pozitie incomfortabila ma face sa stau diferit, ceea ce este de asemenea un fel de a suferi. „Suferinta” este absenta totala, absoluta a comfortului. Suferinta – inseamnand o dorinta goala in plus – nu este trezita in persoana, deci ea nu se va misca sau dezvolta.

Forta Superioara ne-a creat absolut opusi ei astfel incat vom dori treptat sa ii devenim egali. Este imposibil pana cand simtim ca suntem opusi acestei forte in vreun fel. Ne miscam intotdeauna doar in relatie cu Creatorul, doar in relatie cu aceasta forta. Nu conteaza ce facem sau simtim in viata, la sfarsit simtim doar atitudinea noastra fata de Creator sau opozitia fata de El.

Daca doar realizam asta si ramanem constant atenti, atunci vom inainta cu pasi mici fara opriri, intotdeauna fiind inspirati si experimentand o aventura placuta. Trebuie doar sa intelegem ca totul in interior este trezit de catre Creator. In fiecare secunda, constant, nu conteaza ceea ce simt, trebuie sa conectez totul la El. Asta ma va impinge mai departe spre El fara incetare si nu va mai fi nevoie de nimic altceva!

La sfarsit intreaga mea viata va fi miscarea corecta spre scopul perfect, etern, spre unitatea care exista cu adevarat. Sa fim prosti sau lenesi; De fapt, in mod deliberat am fost creati in acest fel. Fiecare din noi „fierbem” pe interior propria problema care in mod deliberat a fost creata de Creator, pentru a o rezolva impreuna.

Daca cream mediul potrivit sau societatea in jurul nostru care sa ne tina impreuna, atunci in fiecare secunda ne vom simti comfortabil in doze mici, suficient cat sa ne faca sa avansam.
Din Lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash