Să sperăm că în virtutea eforturilor noastre vom îndulci Gevurot, evenimentele severe care apar astăzi în lume şi care ne cer să le depăşim. Trebuie să ne gândim la asta şi să facem eforturi.

Va începe curând un mare congres în Amerca de Nord, unde vom încerca să exercităm o influenţă pozitivă asupra lumii prin unitatea noastră puternică. Este foarte important să avem o abordare corectă. O influenţă pozitivă nu înseamnă că vom elimina evenimentele rele. Nu le putem elimina sau corecta. Mai degrabă, trebuie să avem grijă să ne asigurăm că oamenii avansează spre dăruirea reciprocă, spre interconectare. Apoi, ca rezultat al acestei interconectări, pământul se va calma şi el, toate problemele şi revoluţiile se vor rezolva, etc.

Nu mergeţi împotriva naturii, încercând să preveniţi dezastrele. Este o rugăciune incorectă şi nu se va rezolva în acest fel. În loc de asta, întoarceţi-va la cauza problemelor, la sursa întămplărilor din natură. Problema este înăuntrul nostru şi de aceea trebuie să ne corectăm propriile stări. Asta este tot ce trebuie făcut.

Trebuie să ne unim cât mai mult posibil şi să ne dorim ca unitatea noastră să fie mijlocul prin care întreaga lumea să avanseze către acelaşi lucru. Apoi totul se va calma imediat, inclusiv ceea ce se petrece chiar acum, la fel ca şi necazurile care ne aşteaptă în viitor pentru a ne incita să obţinem corecţia.

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele mă îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce schimbarile in mai bine sunt insotite de suferinta?

Raspuns: Suferinta este orice senzatie care ma scoate din starea prezenta spre urmatoarea. Sa presupunem ca chiar in acest moment sunt in stadiu comfortabil. Daca materia si esenta mea este sa ma bucur si toate dorintele mele sunt implinite, atunci nu am nici o sansa sa merg mai departe. Doar senzatia de lipsa ma impinge inspre sursa implinirii. Cand vreau sa beau, vin mai aproape de sticla. Cand vreau sa dorm, merg inspre pat si asa mai departe. Daca nu am nici o dorinta, inseamna ca nu exista nici o miscare sau dezvoltare.

Deci ce fel de suferinta trebuie sa simt pentru a avansa? Pentru o persoana descurcareata sau energica, o foarte mica cantitate de suferinta ii este suficienta pentru a o impinge mai departe pentru a rezolva problema. Lenesii vor suferi mai departe, dar va fi greu pentru ei sa plece de unde se afla. Nebunii simt durerea, dar nu inteleg de unde vine si de ce. Ei stau si plang, dar nu se pot misca de unde sunt.

Suferimta apare de asemenea in forme diferite. De exemplu, o pozitie incomfortabila ma face sa stau diferit, ceea ce este de asemenea un fel de a suferi. „Suferinta” este absenta totala, absoluta a comfortului. Suferinta – inseamnand o dorinta goala in plus – nu este trezita in persoana, deci ea nu se va misca sau dezvolta.

Forta Superioara ne-a creat absolut opusi ei astfel incat vom dori treptat sa ii devenim egali. Este imposibil pana cand simtim ca suntem opusi acestei forte in vreun fel. Ne miscam intotdeauna doar in relatie cu Creatorul, doar in relatie cu aceasta forta. Nu conteaza ce facem sau simtim in viata, la sfarsit simtim doar atitudinea noastra fata de Creator sau opozitia fata de El.

Daca doar realizam asta si ramanem constant atenti, atunci vom inainta cu pasi mici fara opriri, intotdeauna fiind inspirati si experimentand o aventura placuta. Trebuie doar sa intelegem ca totul in interior este trezit de catre Creator. In fiecare secunda, constant, nu conteaza ceea ce simt, trebuie sa conectez totul la El. Asta ma va impinge mai departe spre El fara incetare si nu va mai fi nevoie de nimic altceva!

La sfarsit intreaga mea viata va fi miscarea corecta spre scopul perfect, etern, spre unitatea care exista cu adevarat. Sa fim prosti sau lenesi; De fapt, in mod deliberat am fost creati in acest fel. Fiecare din noi „fierbem” pe interior propria problema care in mod deliberat a fost creata de Creator, pentru a o rezolva impreuna.

Daca cream mediul potrivit sau societatea in jurul nostru care sa ne tina impreuna, atunci in fiecare secunda ne vom simti comfortabil in doze mici, suficient cat sa ne faca sa avansam.
Din Lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot de fapt să schimb dorinţa care se trezeşte în mine, în dăruire?

Răspuns: Să presupunem că sunt încontinuu îngrijorat de ceva, până dimineaţa. Această dorinţă nesatisfăcută a dat naştere unui gând pe care eu trebuie să îl calmez. Sunt chinuit de această problemă, cufundat în ea şi sunt în căutarea unui mod de a o rezolva.

Am primit toate acestea de Sus. Dacă problema mea se referă la ceva care este extrem de necesar, atunci am să-l rezolv fără să acord prea multă atenţie la lucru cu intenţia. Mai întâi de toate am să îmi furnizez toate necesitatile vitale. Este scris despre acest lucru, Fără pâine nu există nici o Tora.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este ceva care este extrem de necesar, în cazul în care aceasta nu este ceva de ce am nevoie la nivel animal sau corporal, atunci am să încerc să transfer acest gând formatului potrivit. L-am primit de la Creator şi asta a fost pentru ca eu să construiesc reacţia corectă faţă de el. Este ajutor impotriva Creatorului. Este împotriva scopului dar, în acelaşi timp, mă ajută să reacţionez în mod corect şi, împingându-mă eu însumi în afară, mă pot îndrepta spre scop.

Scopul meu este de adeziunea cu Creatorul. Creatorul este bun si face bine şi nu există nimeni altcineva în afară de El. El îmi trimite toate problemele si grijile pentru a mă ajuta. Prin urmare, deasupra griji mele, ca în cazul în care îmi fac o imagine în oglindă a acesteia, mă întorc la El, care este bun şi face bine.

Trebuie să ajung la senzatia ca problema mea este un ajutor pentru a-mi permite să înţeleg atitudinea Creatorului faţă de mine, care este opusă senzaţiilor care se trezesc în mine. În acest fel construiesc imaginea Creatorului. Având o atitudine atentă şi corectă, voi fi capabil de a identifica de ce o anumită grijă sau problemă îmi este trimisă tocmai în această formă. Voi vedea o matrice inversă a acesteia, sub formă de Cel care este bun si face bine, şi care a gravat-o în mine.

În virtutea acestei inversiuni, mă voi sui la gradul de om drept şi îl voi justifica pe Creator în anumite privinţe. Şi, făcând asta, o voi lua pe drumul cel bun. Cel mai important lucru este să continuăm, fără a adormi în timpul oricărei stări pe fondul oricăror forme negative pe care Creatorul mi le trimite.

Pot reacţiona pentru a le corecta la fiecare secundă, doar dacă mă dotez cu sprijinul mediului. Fără el, eforturile mele sunt episodice, dar cu acesta eu sunt în mod constant în buclă. Grupul determină în întregime viteza avansării mele

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența între realizarea răului, despre care vorbesc Cabaliștii, adică lipsa de dorință de unire cu alții și răul pe care îl simte o persoană normală, în lumea noastră?

Răspuns: Pentru a atinge senzația spirituală a răului, trebuie să faci o muncă imensă , pentru că răul spiritual devine revelat numai după Machsom (barieră). Mai jos de ea, nu există înclinația rea. În acest moment nu există ego în tine, la fel ca într-un gândac mic!

Această înclinație rea este forța care se opune deschis Creatorului; este Faraonul! Devine revelat atunci când vrei să te unești, cu toate puterile tale, cu Creatorul și celelalte suflete, dar descoperi că în realitate asta îți repugnă și o urăști. Faraonul stă împotriva Creatorului; înclinația rea împotriva binelui.

Sunt ambele înăuntrul tău și sunt revelate numai una împotriva celeilalte! Nu poate exista una fără cealaltă.

Pe de altă parte, faptul că tu acum treci prin senzații rele, în timp ce îți dorești să avansezi spiritual, asta nu înseamnă o realizare spirituală a răului. Sunt mulți oameni în lume care se simt chiar mai rău. Poate ți se pare că este o supărare spirituală, pentru că nu simți lumea spirituală și nu o înțelegi, dar de fapt, toate astea au loc încă înăuntrul egoismului.

Desigur, nu mai este egoismul normal al consumatorului, ci suferința datorită inabilității de unire cu alții, repulsia și lipsa dorinței chiar de a gândii la asta, lipsa dorinței de corectare proprie. Pentru moment, spiritualitatea pare ceva atractiv egoismului vostru. Este deja un timp al pregătirii pentru intrarea în lumea spirituală, dar pentru moment nu aveți noțiunile spirituale corecte. Nimic din asta nu este spiritualitate. Spiritualitatea poate fi numai pentru, sau împotriva Creatorului Însuși, pentru binele Lui sau pentru al meu. Dar trebuie să fiu împotriva Lui!

Spiritualitatea este fie Faraonul fie Creatorul. Sunt în mijloc, între ei, în Klipat Noga, unde aleg: bine sau rău, pentru Creator sau împotriva Lui.

Nu este nimic mai mult decât asta! Lumea pe care o vedem noi acum în jurul nostru nu există în spiritualitate. Realitatea este ireală; trăim într-o lume imaginară. Nivelele mineral, vegetal, animal și uman din această lume, există de fapt numai înăuntrul dorinței noastre egoiste.

De ce este această lume imaginară? Pentru că nu are nicio conexiune cu Creatorul! Trăiește datorită unei mici scântei de Lumina care, cumva, o însuflețește. De aceea nu există bine sau rău aici.

Senzația răului pe care îl simți, se datorează numai lipsei împlinirii egoiste, animale. Toate gândurile tale înălțătoare, dorințele, fanteziile și visele, sunt capriciile dezvoltării tale, egoul supradimensionat care cere, indiferent ce vrea și te forțează să suferi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/23/10, “Pacea în lume

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Toti suntem rezultatul Luminii si de aceea trebuie sa o obtinem. Cele mai puternice dorinte, rugaciuni si cereri ale noastre sunt indreptate catre Lumina.

Subconstient vrem doar asta si de fapt, toata viata noastra tot asta vrem. Toate celelalte impliniri si surse ale placerii cum ar fi mancarea, imbracamintea, masini noi si orice altceva, toate vin de la lumina! Noi le percepem doar intr-o anumita forma, ca si un fel de placere, cum ar fi masina sau copilul sau familia, caldura, odihna, un peisaj frumos si asa mai departe. Totusi, de fapt, acolo este doar Lumina, care descrie toate aceste obiecte pentru mine si eu doar asta simt.

De aceea, oamenii vor inceta treptat sa fie interesati doar de aceste lucruri si in schimb vor incerca sa gaseasca sursa lor, Lumina insasi si nu derivatele sale. Nu imi mai doresc un anumit tip de masina, pentru ca de fapt ce imi ofera? Imi ofera placere. Totusi, de fapt doresc aceasta placere in forma ei pura, fara acea masina. De ce am nevoie de bucata asta de metal? De fapt ma multumeste doar cand o conduc iar cand nu conduc nu simt placerea. Deci cand am obosit de condus, sta doar in fata casei. Si eu inca caut placerea!

In timp ce treceam prin evolutia noastra istorica, in mod constant aspiram sa gasim lucruri care sunt mai subtile si elusive. De aceea totul in lume astazi este intr-o masura mai mica; cantitatea devine calitate. Noi suntem la fel: in loc sa investigam lumea corporala, incepem sa ne dorim realizarea spirituala.

Oamenii nu inteleg inca, dar numarul sinuciderilor si actelor teroriste, cresterea consumului de droguri si a ratei divorturilor, toate arata o lipsa enorma de implinire. Este atat de mare incat, in fapt, omul este in imposibiltatea de a implini ceva in viata sa. Si acesta este semnul nevoii omului pentru Lumina insasi, mai mult decat de orice alte substitute pe care Lumina ni le arata.
Din programul  “Kabbalah pentru incepatori” din 12/08/10

Filed under: Egoism, Istorie, Lectia zilnica, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a pus Creatorul la cale o asemenea glumă crudă: Nu a fost nicio picătură de ploaie de foarte mult timp, ceea ce a dus la un incendiu oribil dar de îndată ce oamenii l-au stins, făcând eforturi profunde, în chiar ziua următoare a căzut o ploaie puternică , interferând cu programul agricol? Dacă Creatorul controlează totul, de ce nu a trimis El ploaia mai devreme?

Răspuns: Pe aceaşi temă, ai putea întreba: De ce a produs El incendiul? De fapt, care ar fi scopul producerii unui incendiu şi apoi trimiterii ploii pentru a-l opri imediat? Dacă iubesc pe cineva, nu îl voi bate ca apoi să fiu drăguţ cu el.

În mod clar, totul vine de la Creator. De îndată ce avioanele au stins incendiul, ploaia a început imediat şi asta s-a întâmplat în scopul de a ne învăţa ceva.

Creatorul a provocat incendiul şi tot El l-a stins, în timp ce noi trebuie să învăţăm din asta şi să tragem concluzii. Suntem în interiorul unui sistem guvernat de Lumina Superioară şi nimic nu poate ieşi din puterea ei, aşa cum este scris, Inimile ministers şi a regilor sunt complet în mâinile Creatorului.

Toată natură este Creatorul şi nu există nicio libertate de alegere acolo. Libertatea noastră stă numai în atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă.

În loc să percepi Lumina Superioară care vine sub formă de cruzime (Gvurot), ca un incendiu devorator, o vei simţii ca iubire caldă. Asta depinde numai de atitudine: O iubeşti sau o urăşti?

Imaginează-ţi că persoana pe care o urăşti cel mai mult din lume, te îmbrăţişează acum. Te vei transforma în gheaţă, oripilat de această îmbrăţişare. Şi acum, gândeşte-te cât de diferit ar fi dacă îmbrăţişezi persoana iubită.

Singurul lucru care vine la noi de la Creator este iubire şi Lumină, dar noi nu o simţim şi nu o putem accepta. De sus există întodeauna Lumina care vine la noi, dorind să împlinească dorinţa comuncă a întregii lumi şi întregului univers. Lumina, metodic, face să avanseze această dorinţă către scop, la echivalenţa de formă cu ea însăşi.

Dacă creaţia de jos se organizează într-o manieră corespunzătoarea, atunci ea va simţii o atitudine bună de Sus. Şi dacă nu, atunci va simţii reversul.

Totul depinde numai de tine! Nimic nu se schimbă de Sus. Chiar şi atunci când spunem că putem schimba ceva cu o rugăciune, că putem ridica MAN şi primi un răspuns de Sus, MAD care ne aduce Lumina şi ne întoarce la Sursă şi ne schimbă, nimic din acestea nu afectează influenţa Luminii Superioare nici măcar un pic. Lumina vine constant către creaţie, conducând-o către scopul final.

Toate schimbările au loc numai relativ la senzaţia noastră. Nu contează ce, trenul se mişcă înainte şi nimic nu îl poate opri sau încetini.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Suferinta - Niciun comentariu→

Singurul lucru care poate ajuta lumea împotriva tuturor dezastrelor şi problemelor, este o conexiune puternică, o cooperare, participare şi atenţie a fiecăruia. Astea este partea pe care lumea o poate împlinii. Iar oamenii din toată lumea care sunt asociaţi cu Isra-El (direct către Creator) trebuie să îşi adauge la asta intenţia lor. Munca noastră este în intenţie.

Conectând intenţia noastră, vom ridica toate aceste acţiuni, toate dorinţele comune, la nivelul dăruirii, înapoi la Creator. Şi atunci vom echilibra toate aceste forţe ale naturii care cad asupra noastră astăzi.

În realitate, aceste forţe sunt bune: Toate dezastrele, incendiile şi uraganele nu sunt altceva decât o Lumină puternică care vine asupra noastră. Dar noi nu o putem primi corect şi de asta ea duce la dezastre. Dacă Lumina Hochma (Înţelepciune), nu este primită înăuntrul Luminii Hassadim (Milă), ea se schimbă în patru plăgi. Lumina Hochma fără Lumina Hassadim se numeşte sabie (cuţit).

Creatorul revelează întotdeauna o Lumină imensă. El se descoperă conform unei formule speciale: El nu vrea şi nu poate să se oprească. El nu va purta încălţările noastre, deoarece El are deja un program complet de la începutul la sfârşitul creaţiei.

Prima stare (iniţială) şi cea de a treia stare (finală) sunt deja unite împreună şi de aceea programul funcţionează: Lumina se descoperă din ce în ce mai puternic, în fiecare moment. Şi, conform acestui lucru, dacă nu începem să lucrăm la o mai mare similaritate cu El tot timpul, dezastrele vor continua.

Ele se vor întâmpla la toate nivelele. Mai întâi, ele au început la acest nivel; acestea sunt loviturile pe care le vedem acum. Sunt ca prima plagă Egipteană, sângele. Şi apoi, doar aşteptaţi, toate celelalte plăgi vor veni: broaştele, lice şi aşa mai departe. Să sperăm că nu va trebuie să o avem şi pe ultima, cea mai îngrozitoare, moartea primului născut.

Întreaga lume trebuie să se conecteze şi să se ajute unul pe celălat, lăsând deoparte toate ostilităţile şi disputele copilăreşti. Iar aceia care au un punct în inimă şi sunt numiţi Israel, trebuie să adauge la asta ecranul lor şi Lumina Reflectată, adică intenţia de dăruire.

Şi apoi toată lumea se va uni împreună şi va obţine echivalenţa cu natura, revelându-l pe Creator pentru toţi! Fiecare individ, conform nivelului şi gradului său de participare, va descoperi lumea spirituală.

Din partea a patra Lecţia zilnică de Cabala12/3/10, Discurs special despre tragedia din nordul Israelului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→