Category Archives: Suferinta

Efortul vine de jos iar senzatia — de sus

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Locul unde pacatosii se retrag

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

O problemă pentru a te ajuta

Întrebare: Cum pot de fapt să schimb dorinţa care se trezeşte în mine, în dăruire?

Răspuns: Să presupunem că sunt încontinuu îngrijorat de ceva, până dimineaţa. Această dorinţă nesatisfăcută a dat naştere unui gând pe care eu trebuie să îl calmez. Sunt chinuit de această problemă, cufundat în ea şi sunt în căutarea unui mod de a o rezolva.

Am primit toate acestea de Sus. Dacă problema mea se referă la ceva care este extrem de necesar, atunci am să-l rezolv fără să acord prea multă atenţie la lucru cu intenţia. Mai întâi de toate am să îmi furnizez toate necesitatile vitale. Este scris despre acest lucru, Fără pâine nu există nici o Tora.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este ceva care este extrem de necesar, în cazul în care aceasta nu este ceva de ce am nevoie la nivel animal sau corporal, atunci am să încerc să transfer acest gând formatului potrivit. L-am primit de la Creator şi asta a fost pentru ca eu să construiesc reacţia corectă faţă de el. Este ajutor impotriva Creatorului. Este împotriva scopului dar, în acelaşi timp, mă ajută să reacţionez în mod corect şi, împingându-mă eu însumi în afară, mă pot îndrepta spre scop.

Scopul meu este de adeziunea cu Creatorul. Creatorul este bun si face bine şi nu există nimeni altcineva în afară de El. El îmi trimite toate problemele si grijile pentru a mă ajuta. Prin urmare, deasupra griji mele, ca în cazul în care îmi fac o imagine în oglindă a acesteia, mă întorc la El, care este bun şi face bine.

Trebuie să ajung la senzatia ca problema mea este un ajutor pentru a-mi permite să înţeleg atitudinea Creatorului faţă de mine, care este opusă senzaţiilor care se trezesc în mine. În acest fel construiesc imaginea Creatorului. Având o atitudine atentă şi corectă, voi fi capabil de a identifica de ce o anumită grijă sau problemă îmi este trimisă tocmai în această formă. Voi vedea o matrice inversă a acesteia, sub formă de Cel care este bun si face bine, şi care a gravat-o în mine.

În virtutea acestei inversiuni, mă voi sui la gradul de om drept şi îl voi justifica pe Creator în anumite privinţe. Şi, făcând asta, o voi lua pe drumul cel bun. Cel mai important lucru este să continuăm, fără a adormi în timpul oricărei stări pe fondul oricăror forme negative pe care Creatorul mi le trimite.

Pot reacţiona pentru a le corecta la fiecare secundă, doar dacă mă dotez cu sprijinul mediului. Fără el, eforturile mele sunt episodice, dar cu acesta eu sunt în mod constant în buclă. Grupul determină în întregime viteza avansării mele

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/11, Scrieriel lui Rabash

Creatorul, Faraonul și eu între ei

Întrebare: Care este diferența între realizarea răului, despre care vorbesc Cabaliștii, adică lipsa de dorință de unire cu alții și răul pe care îl simte o persoană normală, în lumea noastră?

Răspuns: Pentru a atinge senzația spirituală a răului, trebuie să faci o muncă imensă , pentru că răul spiritual devine revelat numai după Machsom (barieră). Mai jos de ea, nu există înclinația rea. În acest moment nu există ego în tine, la fel ca într-un gândac mic!

Această înclinație rea este forța care se opune deschis Creatorului; este Faraonul! Devine revelat atunci când vrei să te unești, cu toate puterile tale, cu Creatorul și celelalte suflete, dar descoperi că în realitate asta îți repugnă și o urăști. Faraonul stă împotriva Creatorului; înclinația rea împotriva binelui.

Sunt ambele înăuntrul tău și sunt revelate numai una împotriva celeilalte! Nu poate exista una fără cealaltă.

Pe de altă parte, faptul că tu acum treci prin senzații rele, în timp ce îți dorești să avansezi spiritual, asta nu înseamnă o realizare spirituală a răului. Sunt mulți oameni în lume care se simt chiar mai rău. Poate ți se pare că este o supărare spirituală, pentru că nu simți lumea spirituală și nu o înțelegi, dar de fapt, toate astea au loc încă înăuntrul egoismului.

Desigur, nu mai este egoismul normal al consumatorului, ci suferința datorită inabilității de unire cu alții, repulsia și lipsa dorinței chiar de a gândii la asta, lipsa dorinței de corectare proprie. Pentru moment, spiritualitatea pare ceva atractiv egoismului vostru. Este deja un timp al pregătirii pentru intrarea în lumea spirituală, dar pentru moment nu aveți noțiunile spirituale corecte. Nimic din asta nu este spiritualitate. Spiritualitatea poate fi numai pentru, sau împotriva Creatorului Însuși, pentru binele Lui sau pentru al meu. Dar trebuie să fiu împotriva Lui!

Spiritualitatea este fie Faraonul fie Creatorul. Sunt în mijloc, între ei, în Klipat Noga, unde aleg: bine sau rău, pentru Creator sau împotriva Lui.

Nu este nimic mai mult decât asta! Lumea pe care o vedem noi acum în jurul nostru nu există în spiritualitate. Realitatea este ireală; trăim într-o lume imaginară. Nivelele mineral, vegetal, animal și uman din această lume, există de fapt numai înăuntrul dorinței noastre egoiste.

De ce este această lume imaginară? Pentru că nu are nicio conexiune cu Creatorul! Trăiește datorită unei mici scântei de Lumina care, cumva, o însuflețește. De aceea nu există bine sau rău aici.

Senzația răului pe care îl simți, se datorează numai lipsei împlinirii egoiste, animale. Toate gândurile tale înălțătoare, dorințele, fanteziile și visele, sunt capriciile dezvoltării tale, egoul supradimensionat care cere, indiferent ce vrea și te forțează să suferi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/23/10, “Pacea în lume

Nu vreau nimic altceva decat Lumina!

Toti suntem rezultatul Luminii si de aceea trebuie sa o obtinem. Cele mai puternice dorinte, rugaciuni si cereri ale noastre sunt indreptate catre Lumina.

Subconstient vrem doar asta si de fapt, toata viata noastra tot asta vrem. Toate celelalte impliniri si surse ale placerii cum ar fi mancarea, imbracamintea, masini noi si orice altceva, toate vin de la lumina! Noi le percepem doar intr-o anumita forma, ca si un fel de placere, cum ar fi masina sau copilul sau familia, caldura, odihna, un peisaj frumos si asa mai departe. Totusi, de fapt, acolo este doar Lumina, care descrie toate aceste obiecte pentru mine si eu doar asta simt.

De aceea, oamenii vor inceta treptat sa fie interesati doar de aceste lucruri si in schimb vor incerca sa gaseasca sursa lor, Lumina insasi si nu derivatele sale. Nu imi mai doresc un anumit tip de masina, pentru ca de fapt ce imi ofera? Imi ofera placere. Totusi, de fapt doresc aceasta placere in forma ei pura, fara acea masina. De ce am nevoie de bucata asta de metal? De fapt ma multumeste doar cand o conduc iar cand nu conduc nu simt placerea. Deci cand am obosit de condus, sta doar in fata casei. Si eu inca caut placerea!

In timp ce treceam prin evolutia noastra istorica, in mod constant aspiram sa gasim lucruri care sunt mai subtile si elusive. De aceea totul in lume astazi este intr-o masura mai mica; cantitatea devine calitate. Noi suntem la fel: in loc sa investigam lumea corporala, incepem sa ne dorim realizarea spirituala.

Oamenii nu inteleg inca, dar numarul sinuciderilor si actelor teroriste, cresterea consumului de droguri si a ratei divorturilor, toate arata o lipsa enorma de implinire. Este atat de mare incat, in fapt, omul este in imposibiltatea de a implini ceva in viata sa. Si acesta este semnul nevoii omului pentru Lumina insasi, mai mult decat de orice alte substitute pe care Lumina ni le arata.
Din programul  “Kabbalah pentru incepatori” din 12/08/10

De ce să luptăm cu o îmbrăţişare blândă?

Întrebare: De ce a pus Creatorul la cale o asemenea glumă crudă: Nu a fost nicio picătură de ploaie de foarte mult timp, ceea ce a dus la un incendiu oribil dar de îndată ce oamenii l-au stins, făcând eforturi profunde, în chiar ziua următoare a căzut o ploaie puternică , interferând cu programul agricol? Dacă Creatorul controlează totul, de ce nu a trimis El ploaia mai devreme?

Răspuns: Pe aceaşi temă, ai putea întreba: De ce a produs El incendiul? De fapt, care ar fi scopul producerii unui incendiu şi apoi trimiterii ploii pentru a-l opri imediat? Dacă iubesc pe cineva, nu îl voi bate ca apoi să fiu drăguţ cu el.

În mod clar, totul vine de la Creator. De îndată ce avioanele au stins incendiul, ploaia a început imediat şi asta s-a întâmplat în scopul de a ne învăţa ceva.

Creatorul a provocat incendiul şi tot El l-a stins, în timp ce noi trebuie să învăţăm din asta şi să tragem concluzii. Suntem în interiorul unui sistem guvernat de Lumina Superioară şi nimic nu poate ieşi din puterea ei, aşa cum este scris, Inimile ministers şi a regilor sunt complet în mâinile Creatorului.

Toată natură este Creatorul şi nu există nicio libertate de alegere acolo. Libertatea noastră stă numai în atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă.

În loc să percepi Lumina Superioară care vine sub formă de cruzime (Gvurot), ca un incendiu devorator, o vei simţii ca iubire caldă. Asta depinde numai de atitudine: O iubeşti sau o urăşti?

Imaginează-ţi că persoana pe care o urăşti cel mai mult din lume, te îmbrăţişează acum. Te vei transforma în gheaţă, oripilat de această îmbrăţişare. Şi acum, gândeşte-te cât de diferit ar fi dacă îmbrăţişezi persoana iubită.

Singurul lucru care vine la noi de la Creator este iubire şi Lumină, dar noi nu o simţim şi nu o putem accepta. De sus există întodeauna Lumina care vine la noi, dorind să împlinească dorinţa comuncă a întregii lumi şi întregului univers. Lumina, metodic, face să avanseze această dorinţă către scop, la echivalenţa de formă cu ea însăşi.

Dacă creaţia de jos se organizează într-o manieră corespunzătoarea, atunci ea va simţii o atitudine bună de Sus. Şi dacă nu, atunci va simţii reversul.

Totul depinde numai de tine! Nimic nu se schimbă de Sus. Chiar şi atunci când spunem că putem schimba ceva cu o rugăciune, că putem ridica MAN şi primi un răspuns de Sus, MAD care ne aduce Lumina şi ne întoarce la Sursă şi ne schimbă, nimic din acestea nu afectează influenţa Luminii Superioare nici măcar un pic. Lumina vine constant către creaţie, conducând-o către scopul final.

Toate schimbările au loc numai relativ la senzaţia noastră. Nu contează ce, trenul se mişcă înainte şi nimic nu îl poate opri sau încetini.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”

Haideţi să sperăm pentru ce este mai bine

Singurul lucru care poate ajuta lumea împotriva tuturor dezastrelor şi problemelor, este o conexiune puternică, o cooperare, participare şi atenţie a fiecăruia. Astea este partea pe care lumea o poate împlinii. Iar oamenii din toată lumea care sunt asociaţi cu Isra-El (direct către Creator) trebuie să îşi adauge la asta intenţia lor. Munca noastră este în intenţie.

Conectând intenţia noastră, vom ridica toate aceste acţiuni, toate dorinţele comune, la nivelul dăruirii, înapoi la Creator. Şi atunci vom echilibra toate aceste forţe ale naturii care cad asupra noastră astăzi.

În realitate, aceste forţe sunt bune: Toate dezastrele, incendiile şi uraganele nu sunt altceva decât o Lumină puternică care vine asupra noastră. Dar noi nu o putem primi corect şi de asta ea duce la dezastre. Dacă Lumina Hochma (Înţelepciune), nu este primită înăuntrul Luminii Hassadim (Milă), ea se schimbă în patru plăgi. Lumina Hochma fără Lumina Hassadim se numeşte sabie (cuţit).

Creatorul revelează întotdeauna o Lumină imensă. El se descoperă conform unei formule speciale: El nu vrea şi nu poate să se oprească. El nu va purta încălţările noastre, deoarece El are deja un program complet de la începutul la sfârşitul creaţiei.

Prima stare (iniţială) şi cea de a treia stare (finală) sunt deja unite împreună şi de aceea programul funcţionează: Lumina se descoperă din ce în ce mai puternic, în fiecare moment. Şi, conform acestui lucru, dacă nu începem să lucrăm la o mai mare similaritate cu El tot timpul, dezastrele vor continua.

Ele se vor întâmpla la toate nivelele. Mai întâi, ele au început la acest nivel; acestea sunt loviturile pe care le vedem acum. Sunt ca prima plagă Egipteană, sângele. Şi apoi, doar aşteptaţi, toate celelalte plăgi vor veni: broaştele, lice şi aşa mai departe. Să sperăm că nu va trebuie să o avem şi pe ultima, cea mai îngrozitoare, moartea primului născut.

Întreaga lume trebuie să se conecteze şi să se ajute unul pe celălat, lăsând deoparte toate ostilităţile şi disputele copilăreşti. Iar aceia care au un punct în inimă şi sunt numiţi Israel, trebuie să adauge la asta ecranul lor şi Lumina Reflectată, adică intenţia de dăruire.

Şi apoi toată lumea se va uni împreună şi va obţine echivalenţa cu natura, revelându-l pe Creator pentru toţi! Fiecare individ, conform nivelului şi gradului său de participare, va descoperi lumea spirituală.

Din partea a patra Lecţia zilnică de Cabala12/3/10, Discurs special despre tragedia din nordul Israelului

O furtuna imprejurul Creatorului

In cazul in care Partzuf Superioara vrea sa dea ceva celui inferior, se reduce ca o mama care are grija de un copil. Ea face mancare de adult pentru ea, iar pentru copil ea face mancare speciala, incalzita la o temperatura specificaListe.Read phonetically.

Aceste actiuni suplimentare, care sunt realizate printr-un mecanism special de conexiune dintre Cel Superior cu cel inferior, sunt numite „Searot” (par). Ea vine de la cuvantul Soer (furtunoasa) sau Saara (o furtuna).

Cel de Sus a vrut sa dea celui de jos tot ceea ce El are! Dar El a trebuit sa se restranga si sa dea celui mai mic doar un pic in functie de nivelul lui, atat cat poate el primi. Cel de Sus trebuie sa se asigure ca cel mai mic.va beneficia de implinire.

Aceasta restrictie sau forta cu care Cel de Sus Insusi retine, este numit „Searot” (par), care are un sunet similar cu modul in care se dezlantuie totul (Soer) in El din cauza asta.

Acum imaginati-va doar modul in care Creatorul sufera si se infurie! Dorinta lui de a darui este enorma. El doreste sa ne dea toate cele ale corectiei infinite (Gmar Tikkun)!

Dar El se uita la noi si vede ca nu exista nimic pentru a da nimanui. Nimeni nu vrea sa primeasca nimic. Cat de mare este suferinta de a privi la copii care sunt aproape morti de foame, avand in acelasi timp posibilitatea de a-i ajuta, avand capacitatea de a vindeca toate durerile noastre si de a ne umple cu bunatate, in timp ce noi nu vrem! Suntem incapabili de a accepta ceva de la El.

Ecourile acestei furtuni, pe care Cel de Sus  le foloseste pentru a se abtine, fortele impure, Klipot, incep sa ne influenteze, incercand sa ne trezeasca si ne forteaza sa actionam. Ni se pare ca suntem influentati de fortele raului, dar se trezesc numai la gradul in care nu reusim sa avansam, scazand in dezvoltarea noastra si nelasand Lumina sa ne implineasca.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/6/10, Talmud Eser SefirotListen

Unde-i placerea?

Intrebare: De ce coborarile sunt mai impresionante decat urcarile?

Raspuns: Deoarece suntem egoisti. Am fost creati din dorinta de a ne bucura, care experimenteaza placerea sau suferinta. Nu exista mijloc intre ele, si deci chiar cand sunt intr-o stare neutra unde si placerea si suferinta lipsesc, ma simt rau. Imi lipseste placerea. Intotdeauna cer pozitivul; zero nu imi ajunge.

Acesta este motivul pentru care persoana este nesatisfacuta. Are casa, servici, mancare din plin, dar totusi ceva lipseste. Ori iarba e mai verde la vecini ori viata este lipsita de sens.

Dorinta noastra egoista nu este satisfacuta cu ce are. Ca rezultat suferim din cauza lipsei de completare, iar aceasta completare trebuie sa cresca la fel cum ne creste si egoismul.

In plus, sursa noastra este Creatorul, care ne-a creat. El este unicul, singurul si de neinlocuit iar  fiecare din noi simte asta. Deci cum putem gasi implinirea pentru cineva care este atat de unic?

De aici reiese ca noi niciodata nu putem gasi satisfactia, nici prin placere nici prin auto-realizare. Aceasta este natura egoismului. Cea mai mica coborare este de ajuns pentru ca tot eroismul sa ni risipeasca intr-o clipa. Am fi de acord cu orice doar sa nu ne mai simtim goi pe dinauntru!

Dorinta pentru placere depinde in intregime de Lumina. Atat timp cat primeste Lumina, este plin de energie, chiar daca nu intelege de unde vine acea energie. Dar pe masura ce Lumina se distanteaza, se simte neajutorat si ar fi de acord cu orice doar ca sa schimbe cumva situatia.

Priveste lumea: exista terorism, crime, hotie si minciuni. Pare ca daca ii dai fiecarei persoane ceea ce doreste nimeni nu ar face ceva rau. Deci a cui e vina? Este a Creatorului, care nu ni se reveleaza si deci ne arata lucruri rele. Tot ce ramane este sa tragem cocluzia potrivita din cele de mai sus.
Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 11/16/10, Introducere la  Zohar

Paseste cu grija deasupra golului negru

Întrebare: De unde vine suferinţa? Din cauza mea, prin lipsa echivalenţei cu Creatorul sau El ne-o trimite?

Răspuns: În mod sigur, toată suferinţa este trimisă de către Creator, deoarece nu este nimeni în afara de El. Umanitatea suferă pe calea evoluţiei sale şi suferinţa este destinată dezvoltării creaturilo la nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor, astfel încât acestea să ajungă la nevoia ce împlinire corectă. La sfârşit, într-un fel sau altul, toată lumea simte o nevoie datorită lipsei unei stări existenţiale bună, împlinită.

Toate acestea sunt necesare pentru a completa imaginea, prin corectarea spargerii. De fapt, totul se datorează lipsei unităţii sau absenţei Luminii în vas. De îndată ce începem să corectăm Kli-ul, Creatorul ni se descoperă şi apoi, urmând nivelul vorbitor, toate celelalte nivele urcă, ieşind libere din neînţelegeri şi probleme.

Suntem antrenaţi de suferinţa trimisă de Sus până când începem să ne corectăm. Şi nu este nimeni pe care să dăm vina pentru asta, decât pe programul creaţiei. De ce, atunci, trebuie să suferim pe calea iubirii? De fapt, la început, voinţa de a primi (dorinţa) trebuie să simtă că este goală şi numai atunci va experimenta împlinirea. Aici apare o întrebare: Dacă Creatorul mi-a pregătit plăcere eternă, inseamnă că mai întâi trebuie să simt o suferintă eternă? În acest caz, prefer mai degrabă să rămân un animal.

Totuşi, în realitate, noi începem încet şi avansăm în etape, timp după timp, corectând şi umplând cu Lumină noi straturi ale dorinţei noastre. Niciunul dintre noi nu ar putea să suporte sentimentul golului negru infinit. Ne este data porţia exactă pe care o putem suporta, mergând înainte încet şi cu grijă. Asta…… este necesar deoarece noi nu putem să luăm totul dintr-o dată. Spargerea ni se relevă picătură cu picătură, conform capacităţii noastre.

Din lectia 10/22/10, Articolele lui Rabash

Pagina 3 din 512345