Category Archives: Surse Cabaliste

Oaspete de onoare – Abraham

Un Parțuf se construiește începând cu Keter. Keter, Hochma, Bina—acestea sunt calitățile care vin de sus. Noi trebuie să le reproducem în interiorul nostru, în conexiunea dintre noi, cu alte cuvinte, nu în fiecare dintre noi, ci în grupul de zece.

Prin urmare, construcția unui Parțuf începe cu Sefira Hesed, cu calitatea lui Abraham. Aceasta înseamnă că tot grupul de zece lucrează în calitatea lui Abraham, pentru ca prietenii să se conecteze reciproc prin această calitate.

Ea trebuie să domnească în noi, să înceapă să ne conducă către înțelegerea și simțirea faptului că puterea lui Abraham, Hesed (mila), se îmbracă în noi. Abraham, cel despre care vorbește Tora, este o forță a naturii.

Un Parțuf începe exact aici, adică în senzația sufletului nostru. În timpul săptămânii de Sukot vom începe să implementăm în noi calitățile tuturor Sefirot: Hesed, Gevura, Tiferet, Nețach, Hod, Yesod, și Malchut. Apoi ele se vor manifesta în noi și vor începe să trăiască. Adică, vom simți această structură spirituală, o atmosferă specială care ne conectează și pornind de la ea vom revela toate elementele și forțele noi ale lumii spirituale.

Ușpizin reprezintă invitația unui oaspete, a unei forțe noi, în grup. Ea apare atunci când facem eforturi să ne conectăm și dorim ca această forță să se reveleze între noi, ca punct de început al sufletului nostru. Se știe că o astfel de forță, lumina Hochma, nu poate străluci în mod constant în noi, ci picură, strop cu strop, intermitent, pic, pic, pic.  .

Pentru a primi această lumină, trebuie să pregătim un spațiu larg între noi, adică o conexiune în lumina Hassadim, în care fiecare să fie pregătit să se deschidă pentru a se apropia de ceilalți. Lumina  Hochma poate străluci doar în hainele luminii Hassadim. Iar lumina Hassadim (milă) este numită “largă,” așa cum este scris, “inimă largă” și “mână lată.”

Lumina Hochma se numește Ușpizin, un oaspete care vine și se îmbracă în lumina Hassadim. Și dacă nu există lumină Hassadim, atunci lumina Hochma nu poate să vină și să se îmbrace în noi.

Vorbim despre zece prieteni care doresc să simtă spiritualitatea. Aceștia trebuie să se unească în dăruire reciprocă, pentru a se relaționa între ei “cu o inimă mare și o mână largă,” iar aceasta se numește calitatea lui Abraham. Dacă își organizează o astfel de conexiune unii cu alții, atunci forța lui Abraham se îmbracă în grup, fiind prima senzație a dezvăluirii unei forțe superioare, a lumii superioare, a Creatorului.

Nu ne permitem nici un fel de critică la adresa prietenilor, nici un fel de verificare și astfel construim baza acestui Kli numit Abraham, Hesed, în interiorul căruia simțim prima revelație spirituală. Lumina  Hochma începe să se desfășoare în interiorul luminii Hassadim pe care am creat-o.

Principalul lucru este să nu facem nici un fel de calcule, să căutăm o conexiune bună și să încercăm din toată inima să-I tratăm pe prieteni ca fiindu-ne egali, să ne gândim doar cum putem să ne răscumpărăm față de ei. Aceasta înseamnă că încerc să pregătesc pentru ei un loc al dezvăluirii Creatorului, astfel încât El să se deschidă în fiecare dintre ei și astfel fac un act de milă pentru ei.

Nu poate exista nimic negativ în calitatea lui Hesed (milă). Ea este mai presus de orice clarificări și critică, fiind iubirea simplă pentru vecinul tău, o atitudine de bunătate pură.

Trebuie să facem eforturi consistente pentru a menține o astfel de atitudine, Hesed, pentru că ea este baza Kli-ului spiritual, condiția existenței în spațiul spiritual. Ca atare, Abraham este numit tatăl popoarelor. Toți oamenii spirituali, adică toți cei care vor să se apropie de Creator, trebuie să-și însușească această calitate.
[271811]
Din lecția zilnică de cabala 10/3/20, “Sukot”

Sukkot – Începutul construirii sufletului

Sărbătoarea Sukkot simbolizează începutul construirii sufletului. Sufletul începe de la calitatea Creatorului, calitatea lui Avraam, care se numește Hesed, dăruire, o inimă deschisă, tot ceea ce are ca scop iubirea pentru ființele create în beneficiul acestora.

Evident, este imposibil ca scopul creației să fie atins în această formă, deoarece calitatea lui Avraam nu are încă calitatea creației, dorința de a primi, care trebuie să fie prezentă în tot acest proces. La urma urmei, pentru asta a fost concepută.

Trebuie să ne corectăm pe noi înșine, deoarece scopul creației este de a aduce o persoană la gradul de Creator, la adeziune și echivalență cu El. Calitatea lui Avraam nu este suficientă pentru aceasta; trebuie să-i adăugăm substanța creației, dorința de a primi.

Calitatea lui Avraam, Hesed, umple întregul spațiu creat de către Creator. Creatorul dorește să vadă toate ființele create acolo, conectate între ele în iubire și unitate împreună cu El. Cu toate acestea, nu există încă nicio creație acolo. Creația apare abia după nașterea lui Isaac, dorința de a primi care se alătură calității de dăruire a lui Avraam.

Avraam și Isaac sunt opuși unul față de celălalt. Rezultatul combinării lor nu este, de asemenea, suficient pentru a atinge scopul creației și adeziunea completă cu Creatorul, dar este totuși un pas mare care se apropie de aceasta. Acest lucru se datorează în principal sacrificării lui Isaac, acțiunea principală efectuată asupra acestei calități, asupra dorinței de a primi, căreia îi este dedicată a doua zi de Sukkot.

Patriarhii, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Aaron, Iosif și David nu sunt oameni, ci sunt principalele calități spirituale care există în sistemul creat de către Creator prin care ne putem corecta sufletele.

Totuși, fiecare persoană trebuie să treacă prin toate aceste schimbări în interiorul său: mai întâi să se anuleze complet în fața calității Hesed, apoi să trezească puțin o atitudine critică pentru a permite dorinței de a primi să se dezvăluie. Apoi începe să combine calitatea lui Avraam, Hesed, cu calitatea lui Isaac, Gevura, prin credință deasupra rațiunii.

Aceasta înseamnă că ne folosim dorința de a primi doar pentru a institui asupra sa controlul dorinței de a dărui. Numai în această formă ne permitem să lucrăm cu egoismul nostru. Când o corectăm în acest fel, linia de mijloc, Iacov, va ieși din ea.

Cum ne asigurăm că linia de stânga în grupul de zece se supune celei de dreapta? Toată lumea își înclină capul și îi lasă pe ceilalți să fie mai sus. Concurăm prin cine se anulează cel mai mult. Cel care va fi cel mai mic va câștiga cel mai mult și se va ridica cel mai sus. Aceasta este o competiție în care își folosesc mai mult dorința de a primi pentru a dărui.

Din lecția zilnică de Cabala 4/10/20, „Sukkot

“Eu şi cu Învăţătorul meu”

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 9/22/20

Într-o seară rece și ploioasă din februarie 1979, în timp ce făceam obişnuita adȃncire în cărțile despre Cabala împreună cu prietenul meu Chaim Malka, mi-am dat seama că era fără speranță. „Chaim”, am spus, „vom găsi un profesor chiar acum”. Ne-am urcat în mașină și am plecat spre Bnei Brak, un oraș ortodox în care auzisem că oamenii studiază Cabala. În timp ce ploaia se revărsa pe parbriz, conduceam aproape orbește, cu vizibilitate zero. Dar am fost îndemnat din interior; trebuia să continui să merg.

Odată ajuns în oraș, habar n-aveam unde să mergem. Deodată, am văzut un bărbat care stătea pe trotuar și aștepta să traverseze strada. Pe ploaie, el era singurul din jur. Am coborȃt geamul și am strigat către el, prin ploaie: „Unde se studiază Cabala aici?!”

Omul m-a privit nonșalant și mi-a spus: „Întoarce-te la stânga și mergi spre livadă. La capătul străzii veți vedea o casă, vizavi de ea; acolo se studiază Cabala „.

În acea casă de lângă livadă, l-am întâlnit pe profesorul meu, Rav Baruch Shalom HaLevi Ashlag (RABASH), primul fiu și succesor al lui Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag, cel mai mare cabalist din secolul al XX-lea, care era cunoscut sub numele de Baal HaSulam (autorul Sulam) după comentariul Sulam (Scara) la Cartea Zohar.

În următorii doisprezece ani, am servit ca asistent personal al lui RABASH și am devenit primul său discipol. Am studiat cu el trei ore dimineața și două ore seara, împreună cu toți ceilalți. Am studiat și cu el în timp ce eram singuri, în timp ce îl însoţeam în ieșirile sale zilnice la plajă sau în parc. Am învățat cu el în fiecare sfârșit de săptămână, când am petrecut weekend-urile unul în compania celuilalt și am studiat cu el când a fost spitalizat cȃte o lună, de două ori. I-am pus toate întrebările pe care le-am putut avea despre spiritualitate, fie în timpul lecțiilor sau în timp ce conduceam, sau cu orice altă ocazie. L-am întrebat pentru că trebuia să știu. Știam că el este ultimul dintre mohicani, veriga finală dintr-o descendență care se întoarce în urmă cu milenii și știam că va trebui să mențin acea învățătură. Am înregistrat fiecare lecție și am notat cuvintele sale. Am absorbit de la el tot ce am putut, sensul exterior și interior al cuvintelor, astfel încât să le pot transmite când va veni timpul.

După câțiva ani, când RABASH mi-a spus că am nevoie de prieteni cu care să practic munca spirituală, i-am adus patruzeci de studenți. Pentru ei, el a început să scrie eseurile neprețuite despre progresul cuiva, de la o persoană obișnuită la un cabalist – cel care cunoaște cele mai adȃnci subtilități ale naturii umane și relația acestuia cu Creatorul.

Eseurile lui RABASH au pregătit calea nu numai pentru studenții săi, ci pentru noi toți, fiecare persoană. Acum aceste eseuri sunt un far care arată calea pentru oricine dorește să obțină spiritualitate. Ele ne învață cum să ne raportăm unii la alții și cum să ne raportăm la sentimentele și stările pe care le descoperim în noi, pe parcurs. RABASH, la fel ca tatăl său, în felul său, a fost un pionier, un deschizător de drumuri, al curajului nesfârșit, al compasiunii și al iubirii pentru umanitate.

După moartea sa din 1991, oamenii m-au rugat să încep să predau. RABASH mă încurajase să predau în timp ce eram încă cu el, așa că, atunci când oamenii se apropiau de mine, am consimțit și am format un grup de studiu pe care l-am numit Bnei Baruch (fiii lui Baruch). Într-adevăr, am aspirat atunci și aspirăm și acum să merităm numele de a fi copiii spirituali ai învățătorului meu.

Astăzi, când comemorăm cea de-a 29-a aniversare a trecerii sale, sper că vom continua să merităm numele Bnei Baruch, să mergem pe calea sa, de iubire și unitate și să răspândim înțelepciunea autentică a Cabalei în toată lumea, fiecărui suflet însetat.

„Și odată ce am căpătat o îmbrăcăminte de iubire, scântei de dragoste încep să strălucească în mine, inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei și mi se pare că ochii mei văd prietenii, urechile mele le aud vocile, gura le vorbește, mâinile se îmbrățișează, iar picioarele dansează în cerc, în iubire și bucurie, împreună cu ei. Și îmi depășesc limitele corporale și uit distanța mare dintre prietenii mei și mine … și mi se pare că nu există nicio realitate în lume în afară de prietenii mei și de mine. După aceea, chiar și eu sunt anulat și scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau și declar că nu există altă realitate în lume decât prietenii”. (RABASH, Scrisoarea nr. 8).

Să fii demn de numele „Fiii lui Baruch”

Astăzi este o zi specială în memoria profesorului meu, Rabash, aniversarea plecării sale (Yahrzeit). Dar, de fapt, această zi nu poate fi numită specială pentru că suntem întotdeauna în legătură cu Rabash, cu spiritul său înalt, calea sa.

Nu este obișnuit printre cabaliști, ca oamenii obișnuiți, să ne întristăm pentru decedat, pentru că trupul său nu mai este lângă noi. La urma urmei, el este legat de noi chiar mai mult decât în ​​timpul vieții corpului fizic pentru că suntem plini de spiritul său și zi de zi încercăm să ne lipim de cuvintele sale, de mesajul său, de sufletul său.

De aceea, rămâne doar să mulțumim Creatorului pentru că ne-a trimis un astfel de suflet, care a devenit ghidul nostru pe calea spirituală, ne conduce și ne îndrumă. Prin Rabash, Creatorul ne umple și ne gestionează.

În primul rând, bineînțeles, ar trebui să fim recunoscători Creatorului și, după El, acestui mare suflet Rabash pentru eforturile sale de a construi grupul cabalistic Bnei Baruch pentru a ne transmite toată înțelepciunea Cabalei și metoda de corectare cu ajutorul căruia putem realiza fuziunea cu Creatorul.

De aceea am numit grupul nostru Bnei Baruch (Fiii lui Baruch) în cinstea lui Baruch Shalom HaLevi Ashlag. Să sperăm că vom putea să justificăm numele pe care l-am luat și să-i implementăm metodologia până la scopul creării.

Cabaliștii de obicei nu sărbătoresc ziua pomenirii, așa cum este obișnuit, pentru a comemora decedatul în această zi și pentru a se aduna la mormântul său. Înțelegem că o persoană nu este acolo unde este îngropat corpul său. Gândurile noastre sunt direcționate într-o cu totul altă direcție.

Baal HaSulam a spus că nu contează pentru el unde va fi îngropat sacul său de oase, deoarece sufletul nu este legat de rămășițele materiale. Vrem să ne lipim de sufletul lui Rabash și de aceea acordăm o asemenea importanță zilei memoriei sale, deoarece aceasta este o ocazie, o oportunitate specială, de a ne apropia și mai mult de spiritul său și de a avansa în continuare în drumul său către Creator.

Desigur, sărbătorim această zi specială a amintirii lui Rabash, dar o asociem mai mult cu calea spirituală pe care a pavat-o.

Am ales acest nume Bnei Baruch pentru grupul nostru cabalistic, deoarece Baruch Shalom HaLevi Ashlag este tatăl nostru spiritual, ceea ce înseamnă că suntem fiii lui. Prin urmare, nu aveam nicio îndoială că ar trebui să fim numiți Fii ai lui Baruch. Speram că putem fi demni de acest nume.

Am fost cu profesorul meu timp de doisprezece ani și m-am simțit ca un copil mic care crește lângă un adult. Mi s-a părut uriaș și am încercat să-l țin tot timpul de mână ca un copil ce se agață de un tată. Prin urmare, nu a trebuit să caut acest nume; mi-a venit natural, de la sine.

Centrul nostru este situat pe strada numită după Rabash. Petach Tikva are acum o stradă numită după el, iar clădirea centrului Bnei Baruch se află pe această stradă. În fiecare zi îi studiem articolele, metodologia și obținem totul de la el. Este clar că Baal HaSulam stă în spatele lui Rabash, dar este extrem de înalt, ca un spațiu nesfârșit. Și Rabash este mai aproape de noi. El este ca un tată pentru noi.

Baal HaSulam este urmat de Baal Shem Tov, apoi de Ari și apoi de rabinul Shimon, autorul cărții Zohar. Prin acest lanț, primim toate sursele noastre pentru studierea Cabalei. Rabash și Baal HaSulam sunt doi oameni pe care ni i-a dat Creatorul, astfel încât să ne putem apropia de El.

Sunt recunoscător discipolilor mei pentru faptul că au primit de la Creator dorința de a accepta acest material, de a se lega de scopul creației și de a încerca să-l atingă. Mulțumesc!

Din lecția zilnică de Cabală 22/9/20, „Ziua Memorială pentru Rav Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabash)”

La aniversarea plecării lui ARI

Suntem onorați că am avut un asemenea profesor, pe Baal HaSulam care a fost următoarea întrupare a sufletului marelui Ari. Se spune că Ari a fost Mesia ben Yosef, adică a conectat pentru noi întreaga Cabala anterioară cu starea actuală a sfârșitului corecției, cu generarea erei lui Mesia.

Prin urmare, imediat ce a fost dezvăluită Cabala de către Ari, cabaliștii au părăsit toate celelalte curente din Cabala și au acceptat metoda lui. Acest lucru nu s-a datorat faptului că metoda Ari a fost mai pe înțeles sau că s-a ridicat deasupra altora în înțelegerea sa, ci din cauza legăturii sufletului său cu sfârșitul corecției.

Sufletul lui Ari este legat direct de sfârșitul corecției și, prin urmare, prin el și învățăturile sale putem stabili și o legătură cu starea finală corectată și o realizăm corect noi înșine, cu toții împreună și fiecare dintre noi în parte.

Baal HaSulam scrie în „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot”: „Nu aveți o generație fără unii ca Avraam, Ițhac și Iacov.” Într-adevăr, acel om evlavios, Rav [învățătorul, marele] Isaac Luria [ARI], s-a tulburat și ne-a oferit cea mai completă măsură. El a făcut minunat mai mult decât predecesorii săi și, dacă aș avea o limbă care să laude, aș lăuda ziua aceea când înțelepciunea lui a apărut aproape ca ziua în care Tora a fost dată lui Israel”.

Într-adevăr, nu suntem în măsură să măsurăm cât de sus era Ari, întrucât un sugar nu poate măsura acțiunile adulților. Dar tot ceea ce avem astăzi a venit de la Ari, iar prin sufletul său, primim cel mai mare impact și cele mai mari corectări. Baal HaSulam și Rabaș stau în spatele lui Ari în acest lanț.

Ari însuși nu a scris nicio singură carte – toate au fost scrise de studenții săi. Unele dintre însemnări au fost ascunse în mormântul său, iar altele au fost păstrate în secret într-un cufăr și, astfel, au ajuns la vremea noastră. Desigur, în toat această muncă, a fost o forță și un proiect mai mari.

Altfel, cum ar fi posibil ca o dorință mai înaltă să se trezească brusc într-un comerciant, cum a fost Ari, care călătorea între Egipt, Israel și Damasc și care s-a ocupat de comerț și să-l forțeze să se stabilească în Israel și să se dedice Cabalei.

Toate informațiile despre Ari sunt foarte inexacte: în Safed (Țfat) există două sinagogi numite după el și nu este clar din care a făcut parte. Totul este foarte vag, ca și cum nu am vorbi despre o persoană. Nu există informații despre familia sa, soția, copiii, dacă a avut urmași. Nimic nu este clar. Desigur, nimeni nu are libertatea de alegere și tot ceea ce s-a întâmplat cu Ari a fost dictat de Sus, de către Creator.

Înainte de Ari, doar câțiva indivizi aleși se angajau în secret în Cabala. Dar după el, Cabala a ieșit din ascundere. Viața lui Ari în Safed nu a fost ușoară datorită numeroșilor adversari ai Cabalei. Până în final, el a început să dezvăluie Cabala și să organizeze grupuri.

El a fost ajutat de faptul că Ramak, rabinul Moșe Cordovero, care avea o mare autoritate în Safed, a intervenit pentru el și a înțeles că metoda Ari provine de la o înțelegere adevărată și profundă.

Ari este unic prin faptul că a dezvăluit știința Cabala într-un mod complet nou. El a fost cel care a introdus concepte precum cele zece Sfirot, Lumina directă și reflectată, Malhut, Masah și care a determinat cu exactitate structura Lumilor și a Parțufim. Toate acestea sunt descrise în cartea Pomul Vieții, scrisă de Haim Vital din cuvintele profesorului său.

Haim Vital a studiat cu Ari doar un an și jumătate înainte de moartea profesorului său. Și în acest an și jumătate a reușit să obțină cunoștințe suficiente pentru douăzeci de cărți. Au fost necesare încă trei generații pentru a colecta și tipări aceste cărți. Este evident că există un fel de Forță Superioară peste cea umană în spatele tuturor acestor lucruri.

După Ari, Cabala a fost dezvăluită pentru că a adus lumii o forță spirituală specială. Și pe lângă asta, învățăturile sale au început încet să se răspândească. Nu contează că a predat doar într-un oraș mic ca Safed. Această forță spirituală, pe care a adus-o mai aproape de lumea noastră prin sufletul său, a început să fie simțită peste tot în lume.

Datorită acestui fapt, a apărut în Rusia un cabalist precum Baal Șem Tov, care a continuat activitatea lui Ari și a început să vorbească despre aceleași concepte: Lumi, Sfirot, Parțufim. În Hasidism este obișnuit să numim astfel învățăturile lui Baal Șem Tov, dar, în esență, temelia a fost pusă de învățăturile lui Ari.

Baal HaSulam a scris că el a fost următoarea întrupare a sufletului lui Ari, adică a avut o legătură directă cu el și a fost capabil să înțeleagă direct tot ceea ce Ari a obținut. Următoarea reîncarnare a sufletului este ca o moștenire a întregii împliniri spirituale a tatălui, care a fost transmisă fiului.

Baal HaSulam scrie în „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot”: „Nu există suficiente cuvinte pentru a măsura lucrarea sa sfântă în favoarea noastră. Ușile către obținere erau încuiate și bătute în cuie, iar el a venit și le-a deschis pentru noi”. Restricție, Masah, Lumină Reflectată, Ari le descrie nu numai modul în care Lumina se răspândește de Sus în jos, ci dezvoltarea specifică a dorinței, etapele ei de îngroșare, conexiunea acestui proces la puterea ecranului. Prin urmare, el aparține generației corecției și este considerat Mașiah (Mesia) Ben Yosef, după care începe corectarea lui Malhut însăși, epoca lui Mașiah Ben David.

Poate chiar înainte de Ari, cabaliștii au atins aceleași înălțimi, dar nu au primit o înțelegere explicită sub formă de conexiune între Lumini, Kelim și ecrane (masahim). Înțelegerea lor a venit ca o revelație de Sus și nu din propriile lor Kelim, permițându-le să construiască lumea prin înțelegerea lor. Prin urmare, după Ari și nu numai, toată lumea poate studia Cabala și poate înțelege treptat ceea ce i s-a dezvăluit.

Fără a explica cum lucrează dorința cu Masah-ul și cu Lumina Reflectată, este imposibil să implementăm corectarea. Prin urmare, cabaliștii dinainte de Ari au făcut doar pregătirea pentru corectare, în timp ce Ari a dezvăluit munca de jos în Sus și ne-a dezvăluit metoda de corecție, Cabala practică.

Ziua plecării unui cabalist este ziua ascensiunii sale. Prin urmare, în această zi vrem să fim conectați cu Ari, cu sufletul și tehnica sa într-un mod special, chiar mai mult decât înainte și, sărbătorim ziua memoriei sale. De fapt, aceasta este o zi veselă, deoarece sufletul său s-a împlinit și s-a ridicat la un nivel superior. Prin urmare, cabaliștii nu se întristează niciodată pentru cei plecați.

 

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 4/08/20 ”Ziua memorială ARI”

Mișcare după sursele originale

Întrebare: Baal HaSulam, în Introducerea la studiul celor zece Sefirot, scrie că numai în timp ce citim sursa originală, Lumina care corectează acționează asupra noastră. Și cum să atragem lumina în timpul unui atelier dacă nu citim nimic?

Răspuns: Tot timpul, mergem după sursa originală conform articolelor din Rabash, Baal HaSulam sau Ari.

Luăm de acolo cele mai vii pasaje pentru a ne agita, a ne ciocni și a ne oferi conceptul de contradicții și, pe baza acestor materiale, să studiem mai bine ceea ce dobândim.

În niciun caz nu învățăm altceva decât sursele originale; împreună aflăm ce este scris în ele și le trecem prin noi. Astfel, se realizează o mulțime de acțiuni interne.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”  1/1/20

„Astfel, Miriam a fost ținută în afara taberei”

Tora, Numeri, 12:15 – 12:16: Şi a şezut Mariam închisă afară din tabără şapte zile şi poporul n-a plecat la drum până s-a curăţit Mariam. După aceasta a pornit poporul de la Haşerot şi a poposit în pustiul Paran

Întrebare: Miriam este o imagine feminină foarte puternică în Tora. Ce reprezintă Miriam în om?

Răspuns: Moise și Aaron sunt două părți ale înaintării către Creator. Miriam este partea cea mai de jos, Malhut, care conectează pe Moise cu Aaron.

Ea continuă lanțul profetelor care vin din Babilon (Sara, Rebeca, Lea și Rahela) și este imaginea lor colectivă. Acum ea însoțește toată tabăra lui Israel, adică, toată înaintarea omului către Creator. Când această calitate nu mai este cerută, ea moare.

Dacă este scris în Tora că un om din tabără este bolnav, înseamnă că el suferă o corectare spirituală și este necesar să aștepte până când se termină. Este imposibil să avanseze fără asta. Nu poți înainta, fiindcă ai calitățile bolnave. Miriam reprezintă calitatea comună, dorința comună. Desigur că, dacă ea se simte bolnavă de lepră, ea trebuie corectată. Numai după asta este posibil să se înainteze.

Nu s-a întâmplat niciodată ca poporul să lase bolnavul în deșert. Înaintarea este bazată pe faptul că tu revelezi constant calități egoiste, le corectezi și mergi mai departe.

Întrebare: De se roagă Moise tot timpul și pentru popor și pentru Miriam?

Răspuns: El face mereu ceea ce dorește Creatorul.

Adevărul este că Moise este cel mai înalt punct din inimă care trage omul către corectarea completă, către alipirea cu Creatorul. Moise, în această calitate îndeplinește constant dorințele interioare ale Creatorului.

Uite cum joacă ei! Creatorul amenință în permanență poporul și Moise îl apără, fiindcă Moise și Creatorul sunt ca un întreg și toți ceilalți sunt acele calități care trebuie corectate.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne” 25/03/2015

 

“Dacă o fată fecioară este logodită”

Tora, Deuteronomul: 22:23 – 22:24: Dacă o fată fecioară este logodită, iar un bărbat o întâlnește în cetate și se culcă cu ea, să îi aduceți împreună la porțile cetății și să-i ucideți cu pietre pe amândoi: pe fată s-o condamnați pentru că nu a strigăt în cetate, iar pe bărbat fiindcă a necinstit-o pe soția semenului său. Să nimiciți astfel răul din mijlocul vostru.

Acesta este un exemplu al modului în care acțiunile omului nu corespund cu intenția și dorința lui. Ele nu se potrivesc între ele și, prin urmare, corecția se poate face numai prin renunțare. Asemenea dorințe moarte nu au continuitate în spiritualitate și, prin urmare, aceste dorințe trebuie să “moară”. Moartea, de regulă, se petrece prin aruncarea cu pietre, deoarece dorințele cad în Lev HaEven (inimă de piatră).

Întrebare: Ce înseamnă că intenția decide să se conecteze cu o asemenea dorință?

Răspuns: Unui om i se pare că dacă lucrează cu această dorință, el va putea să se apropie puțin de Creator. Crede că poate face această acțiune, însă, de fapt, el nu poate.

De exemplu, primește o oportunitate să facă aceeași acțiune, iar el vrea să o facă de dragul dăruirii, de dragul continuării avansării spre iubirea pentru Creator, în extinderea vasului său spiritual, însă se pare că acest lucru este greșit.

În lumea noastră asta se exprimă într-o așa imagine carnală, însă, în lumea spirituală, totul se petrece într-un mod complet diferit.

Este scris: aruncați cu pietre în fată și în bărbat. Deoarece amândoi se află sub o influență exterioară, nu este doar responsabilitatea lui, ci și a ei pentru evenimentul care se petrece. Adică dorința ce se află printre alte dorințe trebuie, de asemenea, să se corecteze.

Asta este despre ZON a lumii Atzilut, Zeir Anpin și Malchut care se conectează împreună și, prin urmare, aici sunt posibile și rezistență și înțelegere. Cetatea în care se conectează înseamnă lumea Atzilut.

Aici sunt foarte multe subtilități. Întâi, totul se petrece deasupra Parsa, care este reprezentată prin zidul cetății care o înconjoară. Simbolizează influența societății înconjurătoare, de care aparțin fata, părinții ei și acest bărbat. Astfel nu se ia în considerare o corecție personală, ci una publică. Prin urmare, ei merită o pedeapsă mai aspră.

În Tora sunt foarte multe condiții asemănătoare, iar asta este natural, deoarece este vorba de corecția intențiilor noastre. Dorințele rămân la fel.

Singura noastră dorință este divizată în 613 părți. Fiecare din aceste 613 dorințe private are propria intenție egoistă, care trebuie să fie corectată spre una altruistă, de dragul altora și prin ceilalți, pentru Creator. Acest lucru, în principiu, este munca noastră spirituală. Tora vorbește numai despre asta și de nimic altceva.

Un bărbat simbolizează intenția, iar femeia – dorința. Combinația corectă dintre părțile bărbătești și femeiești, cu acțiunea corectă de dăruire, duce la naștearea următorului nivel spiritual.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/5/16

“Să-l pună să plătească o sută de șecheli de argint”

Tora, Deuteronomul 22:19: Să-l pună să plătească o sută de șecheli de argint și să-i dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare israelite. Ea va rămâne soția lui, iar el nu va putea s-o izgonească toată viață lui.

O persoană vrea să “se căsătorească”, vrea să-și dezvolte dorința, să-și vadă vlăstarii, toate felurile de împliniri și plăceri. Și, dintr-o dată, înțelege că nu poate face nimic. Nu poate urma această cale și să depășească această dorință. Nu este a lui și îi este complet străină.

Vrea să se bucure de viață, iar această dorință îl cheamă spre altceva, indicând că trebuie să înainteze spre Creator, să renunțe la plăcerile și planurile sale. Nu vrea o asemenea dorință, o asemenea soție. Totuși, trebuie să corecteze exact această dorință care se manifestă în el într-un asemenea mod egoist. Mai târziu va trebui să se reîntoarcă la ea și să o corecteze.

Touși, acum se ridică și intră în contact cu următorul nivel, deși a plătit o sută de șecheli de argint pentru el, adică a primit o pedeapsă decentă în fața tuturor, o asemenea rușine, diferite frici și ură.

Astfel el s-a conectat la următorul nivel superior și fără această renunțare nu ar putea ca, pur și simplu, să-și ia dorința și să înceapă să o corecteze. o condiție necesară pentru ca să poată să aibă grijă de ea și să o corecteze este fuga de corecție.

Nu ai unde să fugi! Prin urmare, noi vedem cum omenirea începe încet să fie împinsă spre condiții dificile, iar noi, din partea noastră, dezvoltăm metoda noastră din ce în ce mai mult, să o facem mai apropiată de omenire, diseminand și, cu siguranță, ne vom întâlni cu ei undeva. Aceasta este legea dezvoltării noastre.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/5/16

Corpul şi sufletul din punctul de vedere al vechilor filozofi şi Cabala

Comentariu: Aşa cum se ştie, mulţi filozofi şi Cabalişti au menţionat demult că vechii Greci au vizitat Iudeea şi au învăţat de la Cabalişti. De exemplu, marele antic grec, filozoful şi matematicianul Pitagora, a scris: „Sufletul nu moare niciodată, ci trece în linişte să locuiască în altcineva. Toate lucrurile se schimbă, nimic nu piere. Sufletul trece încoace şi încolo, ocupând acum acest corp, apoi altul… La fel cum ceara este ştanţată în anumite figuri, apoi este topită, apoi este ştanţată din nou în alte figuri, şi totuşi este întotdeauna aceeaşi ceară, la fel şi Sufletul începe întotdeauna la fel, totuşi poartă diferite forme în diferite momente.”

Răspunsul meu: Este vorba de reîncarnare. Nu pot să spun că a înţeles corect ce înseamnă un suflet. Dar ceea ce a spus este corect.

Învăţătorul meu obişnuia să spună că un corp uman este ca o cămaşă pe care o schimbi, dar sufletul rămâne acelaşi.

Comentariu: Socrate a scris: „Aşa cum nu ar trebui să încerci să vindeci ochii fără cap sau capul fără corp, la fel nu ar trebui să tratezi corpul fără suflet.”

Răspunsul meu: În Cabala, prin corp se înţelege dorinţa. Corpul nostru fizic nu este luat în calcul, nu este nimic mai mult decât un animal.

Comentariu: Aristotel a spus: „Prietenia înseamnă un singur suflet care locuieşte în două corpuri.”

Răspunsul meu: Este spus foarte frumos. Prietenul meu şi cu mine suntem un singur întreg, suntem separaţi doar de corpurile animale.

În Cabala, un prieten înseamnă cineva care îmi este partener în munca spirituală. Iar tot ceea ce vreau să leg de Creator, îi dărui lui, iar el îmi dăruie mie şi împreună facem exerciţii cum să devenim similari Creatorului. Apoi, între noi se formează un câmp reciproc de dăruire şi iubire, în care este revelat Creatorul.

Din emisiunea de pe Kab TV „O discuţie legată de suflet” din 30.03.2017