Category Archives: Zohar

Secretul educării copiilor

Cabala despre Educaţie

Cabala vine în ajutorul rezolvării crizei de astăzi a educației și parentale

Copiii vor dori întotdeauna să fie ca adulții. Deci, dacă vrem ca ei să se comporte diferit, ar trebui să învățăm mai întâi să o facem noi înșine.

Încă din primele zile ale vieții unui copil, încercăm să-i învățăm arta comunicării. Ne dorim ca copiii să „se joace frumos”, așa că le organizăm sărbători și zile de naștere. Ne preocupă cum să le maximizăm timpul liber și cheltuim resurse considerabile pentru jocuri educaționale și manuale de antrenament pentru ei. Ne bucurăm când alți adulți pot aprecia inteligența și bunele maniere ale copiilor noștri. Dar uităm adesea că aproape în fiecare zi, când copiii sunt la școală, trebuie să susțină examenul „pentru supraviețuire” în rândul colegilor lor.

Adulții sunt întotdeauna gata să întâlnească copiii la jumătatea drumului, să-i ierte și să-i compătimească, în timp ce în relațiile lor trebuie să lupte cu „foc și sabie” pentru drepturile lor: să ceară și să cedeze, să atace și să se apere, să se obișnuiască cu ostilitatea semenilor lor față de ei. Și în ciuda a cât de mult efort depunem pentru a crea o oază pentru fericirea și prosperitatea copilului, viața lui reală se petrece în afara casei noastre.

Acolo, în lumea mare, un copil trebuie să învețe imediat să se joace după reguli diferite. El poate vedea că succesul și prosperitatea sunt câștigate cu o minciună, intrigă și forță brută. Dar noi înșine am scris aceste reguli. Fără să ținem cont de asta, obișnuim copiii cu o politică de standarde duble. Fiecare părinte are aproximativ aceleași gânduri: „Sunt gata să fac totul pentru ca copiiilor mei să le meargă bine. Și nu doar să le meargă bine, ci mai bine decât atora.”

Cu această gândire „mai bine decât atora” tăiem încet, dar constant, creanga pe care stăm. La început copiii vor adopta subconștient și apoi conștient regulile jocului. Lumea este împărțită în „noi” și „ei” și dacă „ei” stau în calea intereselor noastre, ei devin imediat un „duşman”, în afara legii „noastre”. Inutil să spunem că putem vedea rezultate dezastruoase ale unei astfel de perspective în viața de zi cu zi.

Există o alternativă? Cabala susține că da, există, și în acest fel, vor fi luate în considerare interesele tuturor. Aceasta înseamnă că indiferent de apartenența la un anumit grup de oameni din motive sociale, naționale, religioase și de altă natură, fiecărei persoane i se garantează respectul pentru interesele sale vitale. Aceasta va deveni nu doar litera de lege, scrisă în constituție, ci și aspirația interioară a majorității oamenilor.

Acest lucru este posibil cu condiția ca toată lumea, fără excepție, să respecte regula „orice urăști, nu-i face prietenului tău”. Pur și simplu respectând această regulă, viața s-ar schimba literalmente, în bine, chiar în fața ochilor noștri.

Iar copiii? Copiii vor dori întotdeauna să fie ca adulții. Dacă noi, adulții, începem să ne comportăm în alt fel, copiii ne vor imita imediat. În grădinițe, școli și pe stradă vor apărea noi jocuri în care copiii vor învăța unii de la alții să trăiască într-o lume a binelui. Prin urmare, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri este să începem cu a ne educa noi înşine.

“Părăsind Israelul” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Părăsind Israelul

Rezultatele alegerilor israeliene au avut un efect secundar interesant: israelieni nemulțumiți, probabil din partea stângă a hărții politice, au început să exploreze posibilitatea „de a părăsi” Israelul. Au creat grupuri pe Facebook cu titluri precum „Părăsind țara împreună” unde dezbat unde să meargă.

Aparent, există mai mult decât o discuție pe această temă. În această dimineață, Autoritatea pentru Populație și Imigrare din Israel a publicat o actualizare (în ebraică) a anunțului său conform căruia „din cauza cererii mari de reînnoire a pașapoartelor, cetățenii israelieni care dețin un pașaport străin vor avea voie să părăsească țara cu pașaportul străin”.

Pe de o parte, cred că este bine ca oamenii să nu fie indiferenți. Pe de altă parte, nu cred că un fenomen de părăsire a patriei, „părăsirea” ei din cauza nemulțumirii cu privire la alegerea majorității poporului într-o alegere liberă și democratică, există oriunde în afara Israelului. Dar Israelul este într-adevăr o țară liberă; dacă vor să renunțe să mai trăiască aici, nu am nicio obiecție.

Poate că este o trăsătură evreiască, o încăpățânare caracteristică ce-i face pe oameni să simtă că dacă lucrurile nu merg în sensul dorit de ei, vor pleca. În același timp, acest fenomen nu există când se întâmplă contrariul, când Stânga câștigă alegerile.

Un alt fenomen interesant, care poate să nu fie exclusiv al israelienilor, este critica aspră la adresa patriei în timp ce locuiește acolo și lipsa criticii atunci când trăiești în străinătate. Este evident clar când vedem cum israelienii critică guvernul, poliția, sistemul de justiție, sistemul de educație și practic fiecare instituție la care te poți gândi când trăiești în Israel, în timp ce laudă acele instituții când aceeași persoană israeliană s-a mutat în străinătate.

Pot să înțeleg de ce oamenii din stânga pleacă atunci când lucrurile nu merg cum vor ei. În general, dreapta se străduiește să unească societatea israeliană, în timp ce stânga se străduiește să o controleze. Când oamenii înclinați spre stânga nu dețin controlul, le este foarte greu să rămână aici. Dacă renunță la orice speranță de a recăpăta controlul, renunță. Acesta este momentul în care pleacă.

Din perspectiva lumii, cred că este mai bine așa, pentru că dacă evreii nu vor să se unească este mai bine pentru ei și mai bine pentru lume că nu sunt împreună și nu în Israel. Ura dintre stânga și dreapta în Israel este atât de profundă încât pare imposibil să o depăşim.

Cu toate acestea, ura dintre noi este exact ceea ce ar trebui să învingem. Dacă o folosim corect şi ne ridicăm deasupra ei și ne unim, vom deveni o națiune model, un simbol al unității pe care lumea o va îmbrățișa. Totuși, cine dintre noi înțelege asta? Foarte, foarte puțini din păcate.

Înainte de a înțelege că ura este dată nu pentru ea însăși, ci ca bază pentru construirea unei unități mai puternice deasupra ei, nu vom putea să construim puntea dintre noi. După cum vedem deja, nici măcar nu vom putea împărți aceeași țară.

Cu toate acestea, nici statul Israel, nici evreii de peste ocean nu vor putea să-și rezolve problemele înainte să realizăm că trebuie să transcendem ura dintre noi. Nu poate exista iubire fără ură, deoarece ura este motivul pentru a cultiva iubirea. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Aceasta este formula pentru pace, formula pentru unitate și singurul principiu care ar trebui să ne ghideze acțiunile.

Pentru a înțelege ce este scris în Zohar

222Zoharul ne vorbește despre ceea ce se întâmplă în lumea spirituală, despre acțiunile de dăruire ale creației; prin urmare, nu îl putem înțelege din moment ce încă nu suntem capabili să efectuăm astfel de acțiuni!

Suntem în dorinţa noastră egoistă și știm doar cum să primim împlinire și plăcere și cum să acționăm pentru a obține această plăcere. Iar acțiunile despre care vorbește Zoharul par a fi descrise într-un limbaj de neînțeles, ca un cod secret, ca și cum ar fi vorba despre ceva ireal: fie în limbajul Cabalei, în termeni de Sefirot, Parțufim, al lumilor, fie ca un fel de alegorie în care soarele, luna, munții, oamenii și animalele se comportă ca într-un basm.

Niciunul dintre noi nu îl înțelegem și nici nu îl simțim, pentru că nu suntem în calitatea (natura) dăruirii, ci suntem în calitatea (natura) primirii.

Dacă ar fi să primim calitățile spirituale superioare ale dăruirii și iubirii în loc de calitățile noastre egoiste pământești, am înțelege imediat ce ne spune Zoharul și odată cu citirea lui, am dezvălui lumea superioară. Mai mult, nu va fi ca într-un roman de aventuri, ca într-o fantezie, ci mai degrabă o realitate!

Cu toate acestea, deoarece încă nu există calități spirituale în mine, ceea ce este descris în Zohar este ireal. De aceea citirea Zoharului se numește „Segula”, o tehnică specială! Ce este asta?

Citim și încercăm să chemăm asupra noastră forțe din acea lume, nivelul despre care se vorbește în Carte. Chiar dacă nu înțeleg textul, dar vreau să mă schimb și vreau să-l simt, acesta „luminează” asupra mea cu o „lumină care întoarce la sursă” (Ohr Makif, sau lumina înconjurătoare).

Această forță acționează asupra mea și va dezvălui noi calități în mine, ale dăruirii, despre care este scris în Zohar. La urma urmei, este scris în întregime în natura dăruirii, nu a primirii și se poate înțelege ce este scris acolo numai prin natura dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/29/10Shamati “Pentru a înțelege cuvintele Sfântului Zohar

“Cât de bine luptă Israelul împotriva terorismului?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cât de bine luptă Israelul împotriva terorismului?

După un atac terorist din timpul Zilei Independenței Israelului din acest an, în care oamenii au fost doborâti și uciși de doi teroriști, a existat un sentiment general de teamă în întreaga țară și l-a determinat pe unul dintre studenții mei să mă întrebe dacă va exista vreodată un soluție la problemele Israelului cu arabii.

Există o soluție, dar este posibilă cu condiția ca poporul Israel să se potrivească cu Țara lui Israel în sens spiritual. Atunci am simți cu adevărat că suntem proprietarii acestui loc și ne-am simți protejați de sus și nimeni nu ne-ar putea atinge.

Depinde doar de conexiunea din poporul Israel. Oricât de greu ar fi să auzi, nu există altă cale. Este o condiție care este stabilită în natură.

Condiția este că trebuie să ne conectăm pozitiv, așa cum este scris, „ca un singur om cu o singură inimă”. Obținând o astfel de conexiune, nu am rezolva doar terorismul și actele fizice de violență, dar oamenii nu ar mai avea nici măcar un gând negativ despre Israel. De asemenea, dacă nu reușim să aderăm la această condiție, atunci nu avem protecție.

Deși s-ar putea părea că ar trebui să ne ridicăm împotriva instigării care generează terorism, și anume glorificarea terorismului și a actelor de teroare în diferite societăți, ceea ce avem cu adevărat nevoie este să pătrundem propriile minți și inimi. Dacă ne unim, și ne unim în minte și inimă, atunci nu avem nevoie să luptăm împotriva terorismului. Trebuie doar să fim uniți unul cu celălalt, iar unitatea noastră ar atrage forța spirituală superioară. Atragerea acestei forțe în viața noastră ar ridica un acoperământ de pace asupra tuturor, dând tuturor un sentiment de victorie.

Deocamdată, forțele de securitate ale Israelului lucrează zi și noapte cu devotament timp de câțiva ani doar pentru ca oamenii din Israel să poată trăi în pace. Cu toate acestea, consolidarea securității Israelului nu este o soluție pe termen lung în dezvoltarea unui adevărat sentiment de securitate pentru poporul Israel. Vom trăi în atmosfera pe care o creăm doar atunci când suntem uniți și în care ne unim pentru a dezvălui unitatea ca mântuire a umanității – de care este foarte nevoie astăzi. Fără să ne unim, nu vom rezolva nimic și ne putem aștepta ca terorismul și alte fenomene negative față de noi să continue să se intensifice.

Bazat pe videoclipul „ Soluţia pentru Terorism în Israel” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografia „Terorea lovește civilii israelieni în sudul Israelului” de către Forțele de Apărare Israelului pe Flickr.

“Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian

Comun odinioară doar în Universitățile din SUA și din Europa, instituțiile de învățământ superior israeliene au devenit acum locul unei confruntări politice intense. Imaginile cu demonstrații aprinse – unele dintre ele devenind violente – în care steaguri palestiniene sunt arborate în fața steagurilor israeliene, sunt obișnuite în campusurile israeliene. Declarații de susținere pentru teroriști și cântece de incitare precum „Moarte Israelului” răsună din ce în ce mai frecvent. Deci, ce așteptăm? Ori începem să ne îndreptăm spre unitatea evreiască, ori în curând nu va mai fi pământ pe care să plângem.

Comemorarea Zilei Nakba, ziua pe care arabii o numesc „catastrofă” marchează ziua independenței Israelului. Debutul său de săptămâna trecută a inițiat proteste larg răspândite împotriva existenței Israelului. Ciocnirile fizice dintre studenții evrei și arabi arată că situația de pe teritoriul israelian se deteriorează. În instituții de învățământ superior prestigioase, precum Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea Tel Aviv, există tensiuni tot mai mari între demonstranții care susțin cauza palestiniană și activiștii pro-Israel.

Studenții evrei îşi fac griji pentru siguranța lor, se simt amenințați și se tem că situația ar putea escalada în atacuri teroriste în campus. Ei văd că atât autoritățile, cât și administratorii universităților închid ochii față de antisemitismul din campus pe motivul libertății de exprimare.

Tot ceea ce facem în contextul apropierii dintre evrei și arabi, facem greșit. Nimic din ce am făcut nu a adus vreun bine și nici nu va aduce vreun bine. Din păcate, nu învățăm din greșelile noastre. Deci, încercăm din nou și din nou să aducem evreii și arabii mai aproape împreună prin toate mijloacele posibile: în universități, în locul de muncă și în tot ceea ce avem la dispoziție. În cele din urmă, devine mai clar că doar pregătim muniție reală pentru a ne împușca în picioare.

Opinii radicale care tânjesc să șteargă Israelul de pe hartă se ascund sub fațada dezbaterilor „intelectuale”. Problema este pur și simplu că evreii și arabii nu reușesc să trăiască împreună în armonie pe teritoriul israelian, punct. Judecând după circumstanțele actuale, se poate ajunge la un punct în care ni se va interzice ca evrei să intrăm în propria noastră capitală Ierusalim, până când în cele din urmă nu vom mai avea loc în Țara lui Israel pe care să-l numim al nostru.

Nicio persoană arabă care simte că acest pământ le aparține nu poate sprijini statul Israel. Îi înțeleg. Ei își vor folosi locurile în Congresul israelian, pozițiile lor ministeriale în guvern și toate celelalte mijloace posibile pentru a ne împinge în mare. Nu cred că există vreo intenție reală de conviețuire, chiar dacă acest lucru nu este declarat deschis acum. Noi ca evrei, trebuie să începem să deschidem ochii și să realizăm că ne putem baza doar pe noi înșine, pe capacitatea noastră de a ne uni pentru a ne asigura locul în Israel.

Problema este că nu suntem suficient de idealiști și în schimb, ne gândim doar cum să ne slujim pe noi înșine în detrimentul celorlalți. Nu ne ridicăm deasupra egoului individual privat. Arabii își dau seama că asta ne slăbește și profită de situaţie. În schimb, ei înțeleg că succesul lor depinde de cât de conectați sunt, de cât de puternici sunt împreună și prin urmare, reușesc în toate.

Nu mă înţelegeţi greşit. Și eu vreau ca populația arabă să se descurce bine și să ducă o viață liniștită, normală, dar pământul pentru pace nu va fi niciodată soluția. În schimb, trebuie să creăm condițiile pentru a împărți populația în două popoare și să lămurim clar că țara lui Israel aparține poporului Israel. Cât timp vom continua dezbaterile noastre nesfârșite și când vom realiza că așa trebuie să fie? Problema este că până atunci, poate fi prea târziu.

Dar pentru a trăi în țara lui Israel trebuie să câștigăm acest drept, altfel ar fi bine să renunțăm la țară. Putem triumfa asupra oricărei amenințări și putem birui doar atunci când folosim ajutorul care se găsește în spiritul nostru special evreiesc.

Astăzi, situaţia este opusă; nu ne îndeplinim rolul. Avem o societate fragmentată, cu tot felul de grupuri care provin din țări diferite, dar fără o viziune comună. Această abordare în șah poate funcționa în America, care nu este amenințată existențial, dar pentru Israel ar putea însemna o condamnare la moarte. Pur și simplu, Israelul va supraviețui și va prospera în măsura în care evreii sunt legați împreună prin relații bune, reciprocitate și grijă reciprocă. Cu cât ne îndreptăm mai devreme în această direcție, cu atât mai bine.

 

“Cum poate cineva să abuzeze un copil?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cum poate cineva să abuzeze un copil?

În ultimele săptămâni, în Israel, au existat mai multe cazuri de copii și bebeluși abuzați de profesorii și îngrijitorii lor de grădiniță. Este un fenomen care a zguduit mulți oameni.

Într-adevăr, cum este posibil să abuzezi de copii și bebeluși fără apărare?

Tora vorbește despre stări și mai rele pe care le-ar putea ajunge omenirea, unde mamele milostive și-ar mânca propriii copii.

Dezvoltarea noastră este marcată de egoismul nostru în continuă creștere, care a devenit exagerat în epoca noastră. Ego-ul, adică dorința de a se bucura în detrimentul celorlalți, a atins proporții atât de mari încât cazurile oribile de abuz asupra copiilor apar din ce în ce mai mult cu cât devenim mai egoiști și detașați unul de celălalt.

Există, totuși, o metodă numită „înțelepciunea Cabalei”, care ne poate învăța cum să construim o societate care funcționează corect, în care învățăm cum funcționează egoismul nostru și cum să ne ridicăm deasupra lui pentru a dezvolta conexiuni pozitive unul cu altul.

Odată cu învățarea și implementarea unei astfel de metode, am putea ajunge într-o stare în care să simțim copiii altora nu numai ca ai noștri, ci chiar mai aproape decât îi simțim pe propriii noștri copii.

De ce ne-am simți așa? Pentru că printr-o atitudine pozitivă unul față de celălalt – și unul față de copiii celuilalt – am deveni apropiați de forța pozitivă a naturii care există în conexiunile noastre. Atitudinile noastre pozitive ne-ar permite să ne conectăm la forța pozitivă care există în natură, iar o astfel de conexiune ne-ar împlini cu o senzație de împlinire mult mai mare decât ceea ce simțim în prezent.

Trebuie să începem să descoperim cum forța pozitivă a naturii locuiește în conexiunile dintre toți oamenii și avem capacitatea de a dezvălui și de a ne conecta la această forță. Făcând acest lucru, putem să simțim iubire față de copiii și bebelușii altora, dincolo de a-i simți chiar ca pe proprii noștri copii.

Tocmai acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită la scară de masă în epoca noastră: fără înțelepciunea a cum să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste, în timp ce ego-urile noastre cresc constant, am ajunge să ne mâncăm de vii.

Bazat pe videoclipul „Cum ar putea cineva să abuzeze un copil sau un bebeluş?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Nu nesocotiţi umorul” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinNu nesocotiţi umorul

Cum ne afectează umorul starea de spirit? De ce râd oamenii de ceilalți? Cum poate umorul să îmbunătățească relațiile?

Când cineva vorbește despre ceva cu umor, putem empatiza cu situația. Ei pot vorbi despre situații foarte grave, dar când sunt spuse cu umor, le putem privi dintr-o perspectivă mai ușoară sau surprinzătoare. Acest lucru ia mult din gravitatea situațiilor și nu numai că ne face să ne simțim mai bine, dar ne ajută să le facem față, ceea ce ar fi fost foarte dificil, dacă nu imposibil fără umor.

Umorul bun se bazează pe inteligență, pe a face legături surprinzătoare între elemente și a le privi dintr-un punct de vedere nou și curios.

Este bine cunoscut faptul că râsul are multe beneficii fizice. Iată câteva dintre ele, prin amabilitatea ‎Clinicii Mayo: Râsul stimulează inima, plămânii și mușchii și crește eliberarea de endorfine (calmante naturale). Creează o senzație bună, relaxată și reduce unele dintre simptomele fizice ale stresului. Râsul întărește chiar și sistemul imunitar.

Râsul are, de asemenea, multe beneficii emoționale: ne crește satisfacția generală față de viață, ne face mai ușor să facem față situațiilor dificile și cel mai important, ne îmbunătățește conexiunile cu alți oameni. Când râzi copios cu o persoană, nu te poți lupta cu ea.

Există un alt beneficiu al umorului: dacă este folosit corect, ne poate pregăti să învățăm lucruri noi cu ușurință. Acest lucru este valabil mai ales pentru lucrurile care sunt dificil de acceptat sau de tratat din punct de vedere emoțional.‎

Există și alte tipuri de umor. Unii oameni râd de greșelile pe care le găsesc la alții. În acest caz, omul nu are niciun beneficiu. Îi înjosește pe ceilalți și îi face pe batjocoritori să se simtă superiori victimelor lor. Un astfel de umor nu face altceva decât să umfle ego-ul celui care intimidează.‎

Este foarte dureros când alții își bat joc de greșelile noastre. Nu doare gluma, nici defectul în sine, ci ridicolul altora. În schimb, atunci când cineva ne arată că ne place așa cum suntem, atunci a râde de noi înșine împreună cu el ne poate apropia și ne poate adânci conexiunea.

‎În fruntea listei se află umorul de sine. Oamenii încrezători pot glumi despre ei înșiși, pot vorbi despre slăbiciunile lor, îndemnurile pe care nu le pot controla și așa mai departe. Acest lucru îi face mai accesibili și îi apropie de alți oameni. De asemenea, le permite altor oameni să-și împărtășească propriile sentimente.‎

Într-o perioadă în care lumea devine din ce în ce mai conectată și suntem mai dependenți unul de celălalt decât oricând, buna dispoziție este o necesitate. Trebuie să fim suficient de încrezători pentru a râde nu numai de slăbiciunile noastre, ci și de însăși natura noastră – egoismul nostru.

Dacă putem să ne batem joc de tot ceea ce ne împiedică să lucrăm cu alții, să construim încredere și să-i înțelegem pe alții, asta ne va ajuta să ne recunoaștem adevărata natură. Dacă putem râde despre asta cu alți oameni, asta ne va apropia și va stimula o dorință comună de schimbare astfel încât să ne putem conecta.‎

Într-adevăr, ar trebui să luăm umorul foarte în serios; poate fi un instrument vital pentru a ne scoate din narcisism și izolare la conexiune și prietenie.‎

“Ar putea fi mult mai multă lumină în Israel” (Times Of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: Ar putea fi mult mai multă lumină în Israel

Pe cuțitul pentru tăierea Halei de Sabat al lui Baal HaSulam – rabinul cabalist Yehuda Ashlag – erau gravate cuvintele „Statul Israel”. Deși Ziua Independenței Statului Israel nu are un fundal cabalist, înființarea Statului Israel a fost de mare importanță pentru Baal HaSulam.

În ochii cabaliştilor, restabilirea Statului Israel în ţara lui Israel a fost un mare pas şi o piatră de temelie spre împlinirea viziunii eterne iudaice. La două mii de ani de la distrugerea Templului, când ura nefondată a izbucnit printre evrei și am fost împrăștiați în toate colțurile lumii, am întemeiat în sfârșit din nou un stat care să ne conștientizeze rolul de națiune israeliană: să fim „o lumină pentru națiuni” – un model al căii corecte pentru întreaga omenire.

Sionismul lui Baal HaSulam nu a fost sionismul pe care îl cunoaștem și nu a susținut niciun partid sau altul. S-a concentrat pe scopul realizării planului creației, un plan în care evreii joacă un rol central și semnificativ. De la o Zi a Independenței la alta, Baal HaSulam a încercat să navigheze cu busola și să ghideze poporul evreu prin scrierile sale pentru a-și îndeplini destinul spiritual.

Ziua Independenței are de asemenea o mare importanță personală pentru mine. Datorită înființării Statului Israel, am reușit să emigrez în Israel. Și împărtășesc aspirațiile lui Baal HaSulam pentru stabilirea unui popor exemplar pe pământul israelian. Să fim uniți ca un singur om într-o singură inimă spre acest scop. Căci numai așa se vor putea ridica între noi forțe mari și pozitive, forțe superioare pe care le vom răspândi tuturor națiunilor lumii din forța unității noastre ca Israel.

Recent, am fost încântat să aud că 90% dintre israelieni au spus într-un nou sondaj că sunt mândri că sunt evrei. Fără o asemenea mândrie națională este imposibil să mergi înainte. Cu toate acestea, ar trebui să simțim această mândrie atât ca o recompensă, cât și ca o obligație.

În timp ce suntem răsplătiți cu rolul înalt care ne așteaptă, cu distincția de a fi o verigă specială în lanțul umanității, aceasta vine cu obligația de a continua pe cale, pentru că suntem doar la mijloc și trebuie să ajungem la capăt. . Destinația noastră este să ajungem la starea de garanție reciprocă dintre noi și apoi să transmitem întregii lumi puterea care vine din unitatea noastră.

Avem o muncă grea și semnificativă de realizat, iar națiunile lumii simt acest lucru în conținutul rețelei globale interne care ne conectează pe toți. An de an, oamenii pun din ce în ce mai multă presiune asupra noastră pentru a ne împinge și a ne forța să ne îndeplinim destinul. Uneori, oamenii lumii se raportează la noi în mod negativ sub formă de declarații antisemite, iar uneori relaționează pozitiv sub forma expresiilor de apreciere și a dorinței de cooperare. Dar fie dintr-o parte sau alta, lumea ne îndreaptă către un punct clar: că Israelul trebuie să fie un popor unic, drept în fața lui Dumnezeu, un popor direct conectat și aliniat cu revelarea Forței Supreme.

Luând în considerare partea mai întunecată a sondajului recent care a fost admiterea că aproximativ 33% dintre respondenți, tineri cu vârsta cuprinsă între 24 și 34 de ani, au declarat că se gândesc să părăsească Israelul. Stresul intens și presiunea, pericolul și amenințarea și cel mai important, lipsa de a prevedea un viitor pozitiv sunt cele care împuternicesc aceste gânduri de a părăsi Israelul. Toate provin din lipsa de cunoaștere și apreciere a rolului nostru indispensabil ca popor, a destinului nostru ca națiune și a responsabilității noastre față de aproximativ nouă miliarde de oameni din lume.

Atât generațiile tinere, cât și cele mai vechi – de fapt toți, fără excepție – trebuie să treacă printr-un proces de maturizare. Simpla înțelegere a rolului nostru așa cum este predat de Baal HaSulam în scrierile sale – o continuare directă a mesajului unui lanț lung de cabaliști care se întinde până la nașterea poporului nostru – va neutraliza deja disprețul latent pe care unii dintre noi îl pot simți față de rolul nostru. Această percepție mai profundă ne va înălța și ne va clarifica cum să construim între noi și mai târziu în lume o societate reformată.

Micul secret al evreilor

65Întrebare: Descoperirea Cărții Zohar și faptul că o studiem indică faptul că în umanitate a început un nou ciclu de dezvoltare?

Răspuns: Conform Cabalei, de la sfârșitul secolului XX omenirea a intrat într-o perioadă specială în care este obligată să schimbe paradigma dezvoltării de la primire la dăruire. Trebuie să punem în aplicare pe deplin principiul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Totuși, nu avem nici puterea, nici dorința pentru asta. Ne ghidăm doar de nevoia de a evita suferința. Dacă, împreună cu aceasta, deschidem Cartea Zohar, atunci o persoană se va putea schimba atât de mult încât, în timp ce se află în lumea noastră, se va simți ca și cum ar fi în paradis.

Astăzi, există multe comentarii și explicații despre această carte disponibile în fiecare limbă. Există aproximativ două milioane de oameni în întreaga lume care studiază în sistemul centrelor internaționale de educație KabU. Prin urmare, avem experiența de a explica tuturor esența Cărții Zohar.

În trecut, ni s-a promis un viitor luminos și chiar îl vom putea implementa pentru că există o forță în natură care ne poate schimba. Comuniștii nu știau asta, dar evreii îl aveau ca micul lor secret. Astăzi le spun tuturor despre asta.

A venit vremea când omenirea trebuie să realizeze că trebuie să se schimbe, altfel nu are viitor. Prin urmare, Cartea Zohar este acum revelată și o putem folosi. Sunt sigur că toți vom fi fericiți.

Din emisiunea KabTV „Prim-plan – gena altruismului” 19.09.2010

“Viitorul nostru este astăzi” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinViitorul nostru este astăzi

Timpul pe care îl petrecem cu noi înșine este de obicei prilejul unei introspecții profunde. La ce ne gândim când suntem singuri, a fost întrebarea pe care un nou studiu a încercat să o exploreze. Un studiu cuprinzător recent pe această temă a constatat că, atunci când o persoană este singură, el sau ea se gândește la trecut sau la viitor, în timp ce cu un prieten sau chiar cu un grup de oameni, el sau ea este concentrat pe prezent.

O nouă cercetare efectuată de Departamentul de Psihologie de la Universitatea Bar-Ilan din Israel a constatat că avem tendința de a evada în trecut sau de a fantazai despre viitor atunci când suntem singuri. Motivul este simplu: nu avem control asupra mediului nostru. Prin urmare, putem călători în orice moment și să sărim înainte și înapoi între gânduri despre trecut și fantezii despre viitor.

De îndată ce oamenii ne înconjoară, chiar dacă le simțim doar influența asupra noastră, suntem imediat conectați la prezent, la aici și acum. Chiar și fără a spune un cuvânt, oamenii din jurul nostru ridică întrebări fundamentale în interiorul nostru.

Momentul prezent aduce cu el o întrebare profundă despre gustul vieții. Trebuie să te confrunți pe loc cu ceea ce trebuie să faci pentru a-ți schimba viața. Este timpul nostru pentru libera alegere. De aceea, prezentul este cel mai dificil moment și preferăm să rătăcim în trecut sau în viitor.

Este o problemă complexă să perseverezi și să înduri această fracțiune de secundă. Putem reuși dacă ținem cont de scopul creației, care este să descoperim și să ne agăţăm de dătătorul de viață. Descoperim Creatorul, puterea supremă a naturii și absorbim calitățile Sale bune și binefăcătoare.

Prezentul se reînnoiește în fiecare clipă. Prin urmare, avem nevoie de un mediu care să ne ghideze în mod corespunzător, care să ne ajute să clarificăm întrebările esențiale despre viaţă și să nu pierdem o clipă divagând în tărâmurile trecutului sau în ispitele viitorului.

Dacă alegem un mediu bun, care este conștient de scopul creației, avem ocazia să ne confruntăm cu întrebări ca acestea în fiecare moment: Pentru ce trăim? Încotro vrem să mergem? Și cum putem folosi corect momentul prezent?

Dacă renunțăm la stăpânirea momentului prezent, vom continua să fim cufundați în ceea ce a fost sau va fi. Dar dacă urmărim căutarea adevăratului sens al vieții cu toată puterea noastră și folosim libertatea de a ne agăța de Forța Superioară, vom folosi atât trecutul cât și viitorul cu înțelepciune pentru a justifica acțiunile Forței Naturii prin tot ceea ce am parcurs până acum și pentru a câștiga încredere și speranţă în viitor. Deci, de ce ar trebui să ne facem griji pentru ziua de mâine dacă ne bazăm pe Forța Superioară în momentul prezent?

Când dezvoltăm o viziune spirituală asupra realității, nu ne mai percepem viața ca pe un fenomen uman temporar pe pământ, ci ne ridicăm deasupra trecerii timpului; descoperim că timpul există doar pentru ca noi să ne setăm corect butoanele percepţiei.