Întrebare: Ieri ați spus că ajutorul din partea Creatorului vine sub formă problemelor, lovind în ego, totuși, când ceva îmi lovește “măgăruşul” nu mi se pare că fiind un ajutor…

Răspuns: Nu există ajutor mai mare decât acesta. La urmă urmei, sunt în dorință de a primi, în egoism, iar ceea ce funcționează cu adevărat asupra mea sunt aceste lovituri și nu o atitudine bună.

Practic, loviturile pe care mi le da Creatorul sunt o recompensă, iar munca mea constă întotdeauna doar “saă sărut băţul”. Construiesc un vas spiritual nou, schimbându-mi atitudinea față de lovituri, identificandu-mă cu ele și lăsându-mi măgăruşul în suferința. Măgărușul, lasă-l să sufere; mă îndrept către cealaltă cale și sunt nerăbdător să ader la mâna care deține calea.

Cu ajutorul loviturilor mă separ și mă eliberez de egoismul meu. Când nu am cale de scăpare și nimic nu ajută să scap de lovituri, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva este posibil să scap de băț, iar atunci nu vreau să mă indentific cu “carnea”. Aceasta este o reacție naturală: dacă suferința este de nesuportat, în primul rând consult doctorul să-mi prescrie o pastilă pentru reducerea durerii, adică vreau să scap de suferința din corpul meu.

Acesta este modul în care suferința mă ajută să renunț la egoism și să mă conectez la ceva, ce este folositor să-mi ajute tot mie. Și, uitându-mă dintr-o data din exterior la egoismul meu, descopăr că toată suferința mea este numai din cauza acestuia. Deci, durerea mă ajută să mă îndepărtez de egoism și să mă aproprii de Creator.

Așadar, loviturile sunt necesare. Dar asupra cui cad ele? Nu cad asupra mea, ci asupra dorințelor mele egoiste. Dorințele nu sunt eu. Vreau să mă identifi nu cu “corpul”, nu cu dorințele, ci cu intenția pentru dăruire, cu dorință pentru dăruire, care sunt deasupra egoismului. În felul acesta, înțeleg acum că dorință mi-a fost dată pentru ca deasupra ei să adop atitudinea și implicarea pentru dăruire.

În consecință am nevoie de lovituri. Mă ajută să fac calculul corect.

Se spune: “Slabeste urmașii, răsfață copiii”. Întreagă istorie a poporului lui Israel de când a părăsit Babilonul este o istorie umplută de suferința. Chiar și în perioadă Beit HaMikdash (Templului) au existat numeroase războaie și probleme care au condus muncă interioară, pentru clarificarea egoismului și pentru corectarea lui. Tora numește Israel “un popor încăpăţânat” (Exodul 33:3); la urmă urmei, dorințele au crescut mereu iar asta a dus la confruntări și mai puternice.

Ce putem spune despre ultimii 2000 de ani de exil, timp în care oamenii au fost urmăriți de probleme și s-au confrutat cu o cruzime, practic fără limită. Cum este posibil să comparăm asta cu o zi de boală cu temperatură ridicată? Toate acestea au venit de la Creator, binele care face bine (Psalmi 119:68), aterizând direct pe dorința egoistă, făcând posibilă detașarea de ea pentru atingerea dăruirii.

Problema este că ne identificăm cu dorință de a primi. Dacă, contrar programului și în ciudă faptului că mi-a fost impus, nu am renunțat la egoism și sunt încă conectat la acesta, trebuie să primesc lovituri în continuare.

În realitatea acest lucru nu este așa, iar când mă separ de egoism, voi opri ca bățul să se abată asupra mea. Când vine timpul să mă separ de egoism și să-l părăsesc, în aceeaşi măsură suferința mă ocolește. De regulă, bățul se abate asupra dorinței și nu asupra mea. Dacă sunt detașat de dorință, nu simt nici lovitură, din contra, mă simt mult mai bine, cu mai multă putere, sănătate și realizări.

Această este întreagă problemă. Asta este ceea ce se numește exil.

Creatorul va mari metodic loviturile peste dorințele de primire pentru ca noi să le abandonă în totalitate. În prezent toată umanitatea intră în acest proces împreună cu poporul Israel, totuși, poporul Israel trebuie să-și plătească datoriile.

Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala din 20.01.2014 Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Suferinta, Surse Cabaliste, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cartea Zohar este o parte importantă în studiul Cabalei, dar, în același timp, Cartea Zohar este împărțita în mai multe părți și este foarte complicata. Există trei volume care explica cele cinci cărți ale Torei (Pentateuhul).

Dincolo de asta, există  noul Zohar și alte cărți care nu sunt incluse în alte volume, cum ar fi „Secretele Literelor” (Sitrei Otiyot), Raza de Razin, și așa mai departe.

Recent, am luat contact cu o carte numită Parashat Pinchas (secțiunea săptămânală a Torei Pinchas) în limba rusă, tradusă de Efraim Bauch, și nu am găsit această carte în edițiile pe care le-ați publicat.

Deci, aceasta este totul despre Cartea Zohar? Nu toate aceste cărți atrag Lumina, chiar și care de care am spus mai sus, Raza de Razin, care vorbește despre diferitele linii din palma? Te rog spune-mi care este Carte completă a Zoharului?

Răspuns: Există mai multe versiuni, comentarii și traduceri ale Cartii Zohar. Pentru a evita confuziile, recomand doar Cartea Zohar cu Comentariul lui  Baal HaSulam sau Zohar La’am în ebraică sau versiunea care este tradusa în diferite limbi.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Un dispozitiv matematic științific face posibilă descrierea cu acuratețe și în mod adecvat a realității noastre. De exemplu, electrodinamica cuantică descrie proprietățile unui atom cu o precizie fantastica, printr-o metodă matematică.

Poate Cabala explica eficiența sistemului matematic? Mulți matematicieni și fizicieni teoreticieni cred că matematica în sine, este o realitate separată.

Răspuns: Matematica nu vorbește despre lucruri direct; pe de altă parte, aceasta este o disciplina foarte concreta. Este într-adevăr impresionant! Cu alte cuvinte, matematica este un limbaj care se potrivește la absolut toate științele.

Înțelepciunea Cabalei, în practică, de asemenea, este construita pe calculele unor  înălțimi și nivele și grade similare in clasificare cu cea a electronilor, a fotonilor, etc. În Cabala, totul este construit prin intermediul unităților de energie care se amesteca constant si sunt in contact una cu alta, conectându-se si apoi detașându-se. Ca urmare, ele creează în observatori (noi) senzația acestei lumi.

De aceea, matematica servește ca bază pentru Cabala. Pe de o parte, cuvântul „Sefira” înseamnă „a străluci”, dar pe de altă parte, poate fi tradus  „pentru a calcula.” Deci, în Cabala, la fel ca în toate celelalte discipline, totul este construit pe calcule. Este imposibil să se formuleze fără calcule.

Cabala utilizează o terminologie care pare a fi împrumutata de la psihologie, filosofie, și chiar din basme: cum ar fi o transformarea misterioasa cu ajutorul unei unde ce provine de la o baghetă magică.

De fapt, este doar o descriere convenabilă a unei transformări a unor materiale în altele, un exemplu al tranziției între diferite nivele, etc., deoarece un astfel de limbaj este mai concis și clar pentru oamenii de știința. Totuși, în cazul în care este tradus într-un limbaj matematic, o propoziție se poate transforma într-o carte mare.

Cabala nu se referă la Tora ca la o poveste obișnuita. De exemplu, în cazul în care se spune, „Moise a luat ceva și s-a dus undeva …” denotă un anumit nivel de energie la care senzație umană crește de la un nivel la altul. Schimbarea proprietăților unei persoane începe să se extindă în descrierea a ceva cu adevărat imens.

Uneori, în scopul de a rezolva o mica problemă de matematică, este necesar să se scrie o carte care prezintă problema într-un mod in care cititorii să înțeleagă care este problema si despre ce. Același lucru se aplică aici.

De aceea, în Cabala dispozitivul matematic nu este evident sau clar. Gematria (valori numerice ale literelor și cuvintelor) este o altă poveste. Atunci când un om obișnuit citește cărți care se bazează doar pe limba Gematriei, el nu va înțelege nimic, la fel cum el nu poate înțelege matematici superioare.

Din KabTV lui „Cabala si Stiinta” 10/7/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Inteleptii noştri au spus: „Studiul sfantului Zohar anulează toate tipurile de dezastre.” În cartea, Sha’arei Yisrael se afirmă: „Cuvintele și discursul sacru al Zoharului insusi  conecteaza persoana la Ein Sof, fie El binecuvântat. ”

Și Rav Yitzhak Safrin de Komarno a scris aceasta: „Dacă poporul meu m-ar auzi în timp ce merg pe urmele lui Mesia atunci când crește răul și erezia, s-ar stradui zilnic să studieze Cartea Zohar și modificările din scrierile lui rabi Nahman, anulând toate  decretele rele și atragand abundenta si lumina. ”

Cum ar putea  o carte sa scape omenirea de toate problemele sale legate de relatiile dintre oameni, ţări şi naţiuni  și fiecare individ de problemele sale  legate de sănătate, familie, copii, bani, cultură, și  comportament?

Aceasta trezește o mulțime de întrebări. Cum poate Cartea Zohar sa rezolve toate problemele noastre privind mediul neînsuflețit, vegetativ, animat și natura cu dezastrele ecologice și schimbările climatice, care au inceput sa se simta mai mult și mai mult acum?

Cabalistii din toate generatiile puncteaza în mod special Cartea Zohar ca având puterea de a organiza întreaga lume, in vederea restabilirii armoniei și pacii, pentru a ne transforma în oameni absolut diferiti care relationeaza unul cu altul binevoitor, pentru a ne elibera de orice rău,de toate războaiele.

Acesta (Zoharul)este capabil de a face pace între oameni și, de asemenea, în interiorul unei persoane însuși, în familia sa, în cadrul națiunii sale, între părți rivale, și pentru a rezolva toate conflictele interne și internaționale, precum și, de asemenea, pentru a stabili armonia.

Poate da un răspuns cu privire la întrebările unei persoane, cum ar fi: „Care este motivul pentru care traiesc” „Pentru ce sunt viu?”. Aparent aceasta este o problemă subtilă și nu vrem să recunoaștem că aceste întrebări ne macina.

Dar, de fapt,  toate problemele societății moderne deriva din problemele personale și sociale. Nu este clar pentru noi de ce suntem în viață și ce e nevoie sa realizam în viață. Cautam și urmărim ceva tot timpul, folosind pe unul sau pe altul ca exemplu, dar în principiu nimeni nu știe ce să facă.

Acest lucru e valabil pentru toată lumea. Sunt unii care încă nu înțeleg acest lucru, dar se confruntă cu aceeași problemă. In subconștient această întrebare ne macina  creierul  și ne aduce cu picioarele pe pământ.” Așa ne vom opune sa facem lucruri stupide. Noi pur și simplu încercam să fugim de această întrebare , până când  „reușim în a urma curgerea vietii de zi cu zi.”

Acest lucru înseamnă că dorim să continuăm cu totul fără schimbari, astăzi ca și ieri și  mâine ca azi, principalul lucru fiind să nu  gândim că întreaga noastră viață nu duce nicaieri , trece în zadar și nu se întâmplă nimic în afară de viața ordinara. Viața însăși este umpluta cu preocupari care nu aduc nici un beneficiu ci doar provoca rău unul altuia.

Dupa mii de ani de evolutie a omenirii, a societății și civilizației, în cele din urmă vom ajunge la un proces unic, la o piatră de hotar unica. Omenirea a început să-si puna întrebarea, „De ce sunt aici?” Această întrebare începe să se trezească în fiecare persoană și în fiecare societate. Este imposibil să o mai ascundem. Noi trebuie să descoperim  răspunsul pentru că nu suntem încă în măsură să scapam de ea.

Suntem deci destinati să luptam cu mari provocări . La urma urmei, în conformitate cu natura noastră, încă vrem să fugim de această întrebare, sa pretindem că nu există, și sa continuam să trăim la fel ca înainte. Totusi, această întrebare este trezita în fiecare persoană, „otravind viața lui”, și subconștient el va încearca să facă tot posibilul sa nu-i simta prezenta. Criza care  incepe sa se faca simtita în timpul nostru este special conceputa pentru a ne împiedica să fugim de această întrebare și ne preseaza să cautam  răspuns la ea.

Dar omenirea nu va fi capabila să găsească răspunsul la întrebare de la sine. Se va descoperi că răspunsul se găsește în noi, în cei care studiază înțelepciunea Cabalei și vor veni la noi cu cereri. Omenirea va veni la noi cu  sentimentul amar al goliciunii interioare și vor cere o soluție de la noi. Cu alte cuvinte, ei ne vor cere socoteala, vor pretinde că suferă din cauza noastră, și că noi suntem vinovati ca lucrurile sunt rele pentru ei!

Împreună cu trezirea întrebarii despre scopul vieții, oamenii vor simți că noi în mod special, avem  răspuns și se pare că-l ascundem de ei,  împiedicându-i să ajungă la o viață bună, fericită, și plenara. Și într-adevăr, este obligația noastră sa facem public răspunsul la ele și să fim liderii acestui proces. Am primit dorința de a impartasi intrebarea vietii si  raspunsul la ea din inalt.

Din Convenția  Mondiala a Zoharului, Ziua Intai – 2.5.14, Lecția 2

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să revelăm forța superioară, să descoperim intenția sa, să descoperim unde ne conduce și să vedem ce vrea?

Răspuns: Ramchal (Moșe Haim Luzzatto, un mare cabalist care a trăit în secolul XVIII în Italia), a scris că înțelepciunea Cabala este doar pentru a învăța scopul și guvernanța dorinței superioare: de ce Creatorul a făcut toate aceste creații, ce vrea El de la ele, și care va fi sfârșitul reîncarnărilor în lume.

Veți știi totul, ce se întâmplă în corpul vostru, în gânurile voastre, în dorințe, în minte și în inimă, tot ce ce se întâmplă în lume și unde duce asta. Vorbesc despre o realizare înaltă, când sunteți la acelașii nivel cu forța superioară, așa cum este scris în Hosea 3:5 ”După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce și îl vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor… ”

Descoperiți întregul program al creației, toate forțele care îl activează. și începeți să primiți dreptul de a intra în acest program și de a-l controla, în locul Creatorului. Este la fel ca un copil care crește, iar tatăl său îi înmânează afacerea sa, pentru ca copilul să continue să o conducă în locul lui.

Asta înseamnă să devi fo ființă umană, om, deoarece om în ebraică este Adam, de la cuvântul Edomeh – similar, adică similar cu Creatorul, similar cu Superiorul. Asta trebuie să atingem.

Întrebare: Această revelație influențează viața de zi cu zi a omului?

Răspuns: Desigur! Mai întâi, devii stăpân asupra a tot ce se întâmplă. Știi de ce trăiești și cum să îți aranjezi viața pentru a extrage din ea cel mai mare beneficiu.

Baal HaSulam a scris în articolul ”Învățătura Cabala și estența ei” faptul că înțelepciunea Cabala este revelarea forței de guvernare superioară în toate proprietățile și manifestările ei în lumi și este subiectul revelării omului în viitor, până la sfârșitul generațiilor.

În alte cuvinte, vei vedea toate prospectele dinainte, până la sfârșitul existenței lumii noastre, la 6000 de ani după prima revelarea a Creatorului de către Adam HaRișon, acum 5775 de ani. Veți descoperi viitorul.

Din programul de radio Israelian 103 FM din 08.08.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Lecţia nr. 1: Scara spirituală

Procesul spiritual prin care trebuie să treacă cineva

1. Această înţelepciune nu este nimic mai mult decât o secvenţă de rădăcini care se revarsă în jos, sub influenţa cauzei şi efectului, prin legi fixe, întreţesându-se pentru un scop unic şi sublim, descris ca „revelarea Divinităţii Sale, creaturilor Sale, în această lume.”
Scrierile lui Baal HaSulam, „Esenţa înţelepciunii Cabla”

2. Gândul creaţiei este de a aduce plăcere creaturile Sale şi nicio plăcere nu este percepută de creatură în timp ce este separată de Creator. Mai mult, învăţăm că Creatorul doreşte cu înfocare să locuiască în cei inferiori.
Zohar La’am – Două puncte, nr. 21

3. Este scris în Cartea Zohar: „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”. Faptul că noi nu putem să îl simţim este pentru că ne lipseşte vasul acestui simţ. Aşa cum ştim că un radio recepţionează sunetele care sunt prezente în lume, dar receptorul nu face aceste sunete ci ele sunt deja prezente în lume, înseamnă că înainte să avem acest receptor suntem incapabili să simţim (auzim) sunetele, chiar dacă ele sunt prezente în lume. Similar, înţelegem că „Nu există niciun loc în care să nu se afle El”, iar ceea ce ne trebuie este receptorul pentru a-L simţi. Receptorul se numeşte adeziune şi echivalenţă de formă, adică „voinţa de a dărui”. Atunci când obţinem acest receptor, vom putea imediat să simţim că într-adevăr „nu există niciun loc în care să nu se afle El” şi că „întreaga lume este plină de gloria Sa”.
Scrierile lui Rabaş, „Din acţiunile Tale te vom cunoaşte”, vol. 3

4. Se spune că sunt 600.000 suflete şi că fiecare dintre ele este împărţit în mai multe scântei. Trebuie să înţelegem cum este posibil ca spiritualul să fie împărţit, deoarece iniţial a fost creat un singur suflet, sufletul Adam haRişon.

În opinia mea, într-adevăr există un singur suflet în lume… Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei, ca în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat …

Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, mai întâi trupul se împarte şi se reneagă total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui.

Din acest motiv, au fost făcute în corpul fizic două discernăminte: în primul discernământ, fiecare îşi simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.

În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.

Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după cum a apărut în Adam haRişon.
Scrierile lui Baal HaSulam, “600 000 de suflete”.

5.Dacă vei merge cu legile Mele şi vei ţine poruncile mele să le îndeplineşti.” Aici, Sfântul Zohar întreabă: “De ce se spune “să le îndeplineşti”, dacă este spus deja să mergi şi să le ţii?” Şi răspunde: oricine îndeplineşte poruncile din Tora şi merge pe drumul Lui; este ca şi cum îl face pe El sus, iar Creatorul spune: este ca şi cum mă face pe Mine. Şi acesta este înţelesul “Şi le vom îndeplini” – ca şi cum voi “mă creaţi” pe Mine. Este important să înţelegem înţelesul a „oricine merge pe drumul Domnului, îl creează pe Dumnezeu.” Cum poate un asemenea gând doar să intre în mintea cuiva?

Iată, se ştie că „întreaga lume este plină de gloria Sa.” […] Totuşi Creatorul a ascuns asta pentru a o face imposibil de văzut, pentru a permite alegerea, iar asta face loc credinţei – a crede că Dumnezeu umple întreaga lume (universul) şi înconjoară întreaga lume. Numai după ce omul se angajează în Tora şi Miţvot şi ţine poruncile alegerii, numai atunci Creatorul i se revelează şi el este capabil să vadă că Creatorul conduce lumea.

Înseamnă că atunci omul este capabil să „creeze” Regele care să îl conducă, adică simte că Creatorul este cel care conduce întreaga lume, iar asta înseamnă că cineva „creează” Creatorul pentru a fi Rege asupra lui. Dar atâta timp cât nu obţine acest sentiment, Regatul Creatorului rămâne în ascundere. Şi asta este ceea ce spunem: „În acea zi Creatorul va fi Unul şi Numele Lui Unul”, adică ni se va revela gloria Regatului Său.

Aceasta este corectarea completă pe care trebuie să o atingem în această lume, iar prin asta atragem tot binele în lume, adică toată abundenţa de Sus este atrasă prin angajamentul nostru în Tora şi Miţvot, cu intenţia de a atrage binecuvântatul Său Regat asupra noastră.
Scrierile lui Rabaş, Vol. 2, Articolul 76

6. Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem animale, …

Fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.

Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi nu are decât un singur scop: Divinitatea să fie printre noi.

Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Şi acest lucru trebuie de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să obţinem acest scop măreţ.
Scrierile lui Rabaş, “Scopul societăţii – 1”

7. Este imposibil să aşteptăm momentul în care se va găsi o soluţie pentru a ne permite să începem munca Creatorului în Lişma. La fel ca în trecut, aşa este şi în viitor – fiecare slujitor al Creatorului trebuie să înceapă munca în Lo Lişma, iar de acolo să obţină Lişma. Modul obţinerii acestui nivel nu este limitat de timp, ci de limitările lui şi prin măsura în care omul îşi controlează propria inimă. Aşadar, mulţi au căzut şi vor cădea, în munca lor în Lo Lişma. […] Totuşi, recompensa lor este măreaţă, deoarece mintea omului nu poate aprecia adevăratul merit şi adevărata valoare atunci când aduce încântare Creatorului său. Chiar dacă cineva nu lucrează în această condiţie, deoarece nu merită asta, tot aduce încântarea Creatorului său.
Scrierile lui Baal HaSulam , „O poruncă”

Filed under: Congrese, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Religie, Rugaciune, Spiritualitate, Surse Cabaliste, Torah, Zohar - Un comentariu →

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, art. 40: Si stiu ca asta este complet de neacceptat in ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul, despre care ei cred ca e josnic si fara valoare, este centrul magnificei Creatii. Dar ei sunt ca un vierme nascut intr-o ridiche. El traieste acolo si crede ca toata lumea Creatorului este la fel de amara, de mica si de intunecoasa ca ridichea in care s-a nascut.

Dar de indata ce strapunge coaja ridichii si iese afara, se minuneaza si zice: Am crezut ca intreaga lume era cat ridichea in care m-am nascut, iar acum vad in fata mea o lume mareata, frumoasa si minunata!

Asta este ceea ce simţim atunci când descoperim o comoară ascunsă, care a fost întodeuan în posesia noastră, fără ca noi să ştim asta. Acum putem deschide poarta şi putem vedea ce se întâmplă dincolo de limitele acestei lumi, în care am ajuns la o alee închisă. Când descoperim ieşirea de pe ea, vedem înaintea noastră o „lume minunată, frumoasă şi uriaşă”

Întrebare: Ce vede viermele când iese dintr-o ridiche?

Răspuns: Vede soarele, florile şi cerul albastru. Imaginează-ţi ce diferenţă este, comparativ cu întunericul şi ridichea amară! Suntem la fel ca viermele, atunci când descoperim lumea infinitului, descoperim că nu există moarte, că viaţa aici este mai rea decât moaret, iar noi suntem în ea. Lumea se descoperă în faţa noastră într-o dimensiune absolut diferită. Începe să vedem lumea în dimensiunea dăruirii şi iubirii şi astfel graniţele ei sunt schimbate.

Acum percepem lumea într-o formă limitată şi posibilităţile noastre în ea sunt limitate, vieţile noastre sunt scurte. Deodată, toate aceste limitări dispar iar graniţele sunt extinse. Înainte, am exista în ego-ul nostru, şi era posibil să primim numai atât cât puteam. Dar pentru caracteristica dăruirii pe care o obţinem în loc de ego, nu există limite sau graniţe. De aceea, simţim viaţa ca eternă şi nelimitată de nimic.

Pentru asta, trebuie doar să ieşim din ridiche şi să vedem adevărata lume.

Din programul de radio Israel 103FM, 2/15/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Un comentariu →

In Tora, Leviticul 25: 6 – 7: Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care traieste cu tine, vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana.

Tot ce apartine unei persoane, vasului sau, care e alcatuit din nivelurile neanimat, vegetal, animat si vorbitorul, impartite orizontal, vertical si de jos in sus, trebuie sa fie inclus in munca lui. El trebuie sa isi pregateasca dorintele, asa incat ca ele sa fie pregatite sa fie umplute de Lumina Superioara. Un servitor, o servitoare, vite si fiare, toate sunt parti dintr-o persoana.

Cand vom ajunge in acea stare, vom vedea ca toate celelalte parti ale naturii (neanimata, vegetala si animata), pe care le simtim in exteriorul nostru, vor fi umplute cu aceeasi Lumina, si va fi clar ca nu sunt externe, ci ca toate se afla in interior. Vom descoperi ca lumea noastra exterioara si interioara, este o lume intreaga, generala. Asta inseamna ca partea mea animata si intreaga lume animata care ma inconjoara, partea mea vegetala si intreaga lume vegetala din exteriorul meu, partea neanimata din mine si intregul univers, sunt de fapt un intreg unic.

Rezulta ca singura, unica figura umana pe care o cream cand noi ne conectam complet, include toata creatia in interiorul ei, ceea ce noi simtim ca un intreg. Nu exista nicio impartire intre eu si altii. Oameni, animale, plante si natura neanimata, toate devin o dorinta unica prin care conceptul unui singur Creator este atins, cel care este singura forta din natura. Asta este simbolizat de al 7 mileniu.

Iar atitudinea Creatorului fata de asta – atingerea gandului creatiei Lui, planul, actiunea Lui, principala, initiala Lui dorinta de a crea fiinta creata in forma si imaginea Lui – este deja urmatoarele 3 milenii: al optulea, noualea si al zecelea. Apoi, este totul inchis intr-un intreg, care nu este impartit in mii de ani, iar fiinta creata intra intr-o alta dimensiune, despre care nu stim nimic. Dar ea exista, caci avem indicii despre asta in scrierile marilor cabalisti, dar nimic in plus.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 13/8/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „BaHar” (Pe muntele Sinai), art. 85: …”Şi El mi-a spus, „Tu eşti servitorul Meu, Israel, în cel care voi glorificat.” Şi mi-a spus, „Tu eşti servitorul meu” este nivelul de sclav, linia stângă, Malhut. „Israel” este nivelul de fiu, linia dreatpă, ZA. Când acestea sunt incluse ca unul, este scris, „În cel care voi fi glorificat”.

Cele două linii: linia stângă, nivelul sclavului (Malhut) şi linia dreaptă, nivelul fiului (Israel), terbuie să fie unite şi glorificate, ceea ce înseamnă revelate.

Pe de o parte trebuie să ne supunem complet şi să ne subjugăm conducătorului superior. Putem spune, desigur, că acum El ne guvernează şi că suntem total înrobiţi Lui şi nu putem să facem nimic fără El, dar aceasta este o atitudine a unui sclav rău.

Linia stângă trebuie să fie loială stăpânului prin „Vreau să fiu sclavul Lui. Vreau ca El să mă conducă intern prin dorinţele asupra cărora nu am control”. Aceasta este libertatea mea. Liberatea mea se află în a alege dacă rămân sub dominaţia Stăpânului sau dacă îl părăsesc. Aleg stăpânirea Lui pentru că nu pot să simt nicio libertate când sunt sub conducere Lui.

Mai târziu, atunci când asced mai sus, nivelul sclavului intră în nivelul fiului. Diferenţa dintre cele două este că fac totul pentru dorinţele Tatălui meu şi nu a Stăpânului meu. Acum vreau să îndeplinesc toate acţiunile Lui în mod conştient, chiar dacă El nu mă forţează să o fac. Şi, chiar dacă El nu ştie despre asta, eu lucrez fără conexiunea cu El şi sunt ca El.

Aceste două stări trebuie să fie simţite în mod clar într-o persoană, iar apoi apare a treia stare între ele, linia de mijloc, unde nu sunt nici sclav niciu fiu. Linia de mijloc nu există în natură şi este creată şi apare în conexiunea dintre linia dreaptă şi stângă, dându-i unei persoane sentimentul unei libertăţi complete. Este la fel ca un vacuum, unde prima condiţie a sclavuui nu operează, sau nu are niciun impact asupra mea, şi nici cea de a două condiţie, a fiului.

Mă pot deconecta complet de orice conexiune cu Creatorul şi pot fi independent în acţiunile mele, în dorinţe şi gânduri. Liberate completă!

Despre asta este vorba în gândul creaţiei, care îi aduce omului sentimentul de libertate care îl duce la alegerea lui de a fi acolo unde există Creatorul şi de a tânji către El. Dacă tânjesc pentru asta 10%, 15% sau 20%, mă întorc gradual către imaginea corectă, aceaşi replică şi în aceaiaşi măsură sunt numit Adam, o fiinţă umană.

Mă deconectez de Creator în linia de mijloc pentru că altfel nu am liber arbitru. Aceasta nu este iluzia libertăţii. Trebuie să simt că sunt liber total. Mai mult, acest sentiment vine împotriva unei cacofonii de tot felul de dorinţe egoiste, tentaţii şi impulsuri. Încep să crească în om mândria, invidia, dorinţa de a face orice vrea şi de a deveni stâpânul universului.

Imaginaţi-vă că sunteţi scufundaţi în apă şi la suprafaţă, în loc de o apă clară, apare deoadată tulburarea de jos şi este toată a noastră, valurile gândurilor şi dorinţelor egoiste. Exact pe acest backround începeţi să construiţi fiinţa umană în voi înşivă.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 18.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→