A aspira la necunoscut

Este scris în Divrei Hayamim I (Cronici 1) 28:9: „Cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-L”. A cunoaşte înseamnă a fi conştient, deoarece Nefesh, dorinţa în sine, nu poate exista fără conştiinţă, fără senzaţia că există ceva clar, ceva specific în ea. Dorinţa trebuie să simtă şi să definească senzaţiile sale şi să le compare.

În colaborare cu înţelegerea senzaţiilor, o satisfacţie apare, vedeţi că persoana se străduieşte şi doreşte să servească, cu adevărat, Creatorul. Aceasta este ceea ce este în noi, ceea ce ne împinge. Vieţile noastre sunt atât de dezorientate, că ele ne ascund ceea ce facem, cu adevărat.

Acum, facem ceea ce ni se cere să facem, singura stare adevărată, adevărata lume în care ne aflăm, ne este ascunsă. Ne simţim ca o umbră a stării noastre adevărate, şi tot ceea ce facem este dirijat spre revenirea la conştientizarea acestei stări inconştiente. Dar, cu aceasta, nici lumea noastră, nici acţiunile pe care le facem nu se vor schimba; mai degrabă, le vom vedea sub o altă formă.

Persoana nu înţelege că dorinţele sale, aspiraţiile sale, tot ceea ce face din dragostea dezvoltării egoiste (nu contează cum acţionează în lumea noastră), toate acţiunile noastre sunt subordonate unui singur lucru şi sunt dirijate spre ea: dorinţa de a percepe Creatorul. Şi, până ce nu vom percepe Creatorul, sursa care ne luminează şi ne dă viaţă, nu vom avea răgaz şi ne vom simţi mereu rău. Cu alte cuvinte, sursa tuturor sentimentelor noastre negative este ascunderea Creatorului, în timp ce descoperirea Lui, ne aduce satisfacţie, extaz, ceea ce este scopul creaţiei.

Persoana aspiră să perceapă Creatorul în toate acţiunile ei, atât conştient, cât şi inconştient. Vedeţi, ca şi cum ne-am dorit şi am aspirat a ne anula ego-ul nostru, într-un fel pentru a ne conecta împreună: „Puneţi în faţa noastră toate condiţiile de existenţă pe care le putem îndeplini, atunci noi vom fi gata să Te descoperim”.

Dar, chiar dacă suntem conduşi astfel, nici dorinţele permanente nu sunt suficiente. Dar, dacă ne unim, ne conectăm, cântăm, strigăm, dansăm, învăţăm, muncim asupra conexiunii, nu contează ceea ce facem şi cât de mult ne străduim, eforturile noastre nu vor aduce roade dacă Lumina Creatorului nu le va ilumina.

Prin urmare, eforturile noastre nu ar trebui să fie spontane sau temporare. Ele trebuie să fie cristalizate  în forma corectă, cu intensitate, cu direcţie, pentru a atrage Lumina Creatorului asupra noastră. Fără influenţa luminii, natura noastră va rămâne aceeaşi natură egoistă şi vom „fierbe” şi nicio schimbare calitativă nu va avea loc în noi.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: