Lecția 4 – Iubirea Prietenilor

Iubirea prietenilor ca o condiție pentru ascensiunea spirituală

1.„Şi omul l-a întrebat spunând: ‘Ce cauţi’? înseamnă “Cum te pot ajuta?”. Şi el a spus: “Îmi caut fraţii”. Prin a fi „împreună cu fraţii mei”, înţelegem că, fiind într-un grup în care există iubirea de prieteni, voi fi capabil să identific traseul care mă duce către casa Creatorului.
Acest traseu este numit “calea dăruirii”, şi acesta este un mod diferit de cel al naturii noastre. Pentru a fi capabili să îl dobândim, nu există o altă cale decât iubirea de prieteni, prin care fiecare îşi poate ajuta prietenul.
Rabaş – Iubirea pentru prieteni

2.Am stabilit pentru voi conduite prin care puteţi să vă menţineţi şi să nu vă întoarceţi din drum. Și cea mai importantă este adeziunea de prieteni.
Eu vă promit sincer că această iubire este posibilă. Prin urmare, permiteți-mi să vă reamintesc valabilitatea iubirii de prieteni, pentru că de asta depinde existenţa noastră, şi prin asta este măsurat succesul nostru viitor.
Prin urmare, schimbaţi-vă toate angajamentele imaginare și setaţi inimile voastre să se gândească la ganduri si la elaborarea unor tactici adecvate pentru a vă conecta cu adevărat inimile voastre ca unul, astfel încât cuvintele, „Iubiți prieteni ca pe voi înşivă,” va ajunge literalmente la voi, și veți fie curățaţi de gândul de iubire care va acoperii toate păcatele. Testați-mă în asta, și începeţi să vă conectaţi cu adevărat, şi apoi veţi vedea,  „,palatul va gusta”.
Baal HaSulam, Scrisoarea 47

3.Atunci când câţiva prieteni se adună împreună, fiecare are doar o mică parte a puterii sale, este mai bine să iasă din iubirea de sine, dar ei nu au suficientă putere şi importanţa dăruirii, pentru a deveni independenţi şi fără ajutor din afară. De aceea, toţi aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt. Cel puţin în teorie, împreună ei vor avea puterea să Iubească Creatorul, totuşi ei sunt incapabili să o facă în practică. Totuşi, alăturându-se fiecare societăţii şi anulându-se în faţa societăţii, ei creează un singur corp. Dacă, să spunem, corpul este făcut din zece oameni, acest corp are de zece ori mai multă putere decât unul singur.

Asta în condiţiile în care atunci când se adună, fiecare se va gândi că acum se alătură pentru scopul anulării iubirii de sine, adică să nu se mai gândească la cum să se împlinească pe el însuşi ci să se gândească cât mai mult posibil la iubirea pentru prieteni. Numai în acest fel poate cineva să primească voinţa şi nevoia care este necesară pentru obţinerea noului atribut, numit voinţa de a primi. Astfel, de la Iubirea de Prieteni, omul este capabil să ajungă la Iubirea pentru Creator, adică dorinţa de a dărui mulţumire Creatorului. Înseamnă că aceasta este singura cale prin care cineva poate câştiga înţelegerea faptului că dăruirea este foarte importantă şi necesară, şi că o poate obţine numai prin iubirea pentru prieteni.
Scrierile lui Rabaş, Vol 1, Privind Iubirea pentru prieteni

4.Este vorba de timpul în care începem să mergem înainte către scopul nostru sacru, ca nişte bărbaţi puternici. Se ştie că drumul pavat care duce către scop este iubirea pentru prieteni, prin care omul trece la iubirea pentru Creator. Iar în problema iubirii, se face prin „Cumpără-ţi un prieten”. În alte cuvinte, prin acţiuni, cineva cumpără inima prietenului. Şi chiar dacă vede că inima prietenului este ca o piatră, asta nu este o scuză. Dacă simte că este potrivit pentru a-i fi prieten în muncă, atunci trebuie să îl cumpere prin acţiuni. Fiecare dar pe care îl face prietenului este ca un glonte care face o gaură într-o piatră. Şi cu toate că primul glonte doar zgârie un pic piatra, atunci când cel de a-l doilea loveşte face deja o crestătură, iar al treilea face o incizie. Iar prin gloanţele care lovesc în mod repetat piatra, incizia devine o fereastră în inima de piatră a prietenului, unde se adună toate darurile. Şi fiecare dar devine o scânteie a iubirii, până când toate scânteile se acumulează în fereastră inimii de piatră şi devin o flacără.
Diferenţa dintre o scânteie şi flacără este că acolo unde este iubire, este o deschizătură, adică o deschidere către toţi oamenii către care focul iubirii arde în el. Iar focul iubirii arde toate păcatele pe care le întâlneşte omul de-a lungul drumului.
Scrierile lui Rabaş, Vol 2, Scrisoare nr. 40

5.Și ar trebui să întrebați, „Ce se poate face dacă el simte că are o inimă de piatră față de prietenul lui?” …
Sfatul este foarte simplu: natura focului este că, atunci când freci două pietre una de alta, un incendiu începe …
Apoi, prin purtarea inimilor, chiar a celor mai puternice, fiecare va scoate căldură din pereții inimii lui, iar căldura va aprinde scântei de dragoste până când se va forma îmbrăcăminte de iubire. Apoi, ambele vor fi acoperite de o singură pătură, ceea ce înseamnă o singură iubire va înconjura și învălui pe cei doi, așa cum se știe că Dvekut [adeziune] unește două într-un întreg.
Și atunci când unul începe să simtă iubirea prietenului său, bucuria și plăcerea începe imediat să se trezească în el, pentru că regula este că o noutate distrează. Iubirea prietenul lui pentru el este un lucru nou pentru el, pentru că el întotdeauna a știut că el a fost singurul care s-a îngrijit de propriul său bine. Dar în clipa în care el descoperă că prietenului său îi pasă de el, se evocă în el o bucurie nemăsurată, iar el nu mai poate avea grijă de el însuși, deoarece omul poate trudi numai în cazul în care simte plăcere. Si din moment ce el a început să se simtă plăcere în îngrijirea prietenul său, el nu poate gândi în mod natural la el însuși.
Scrierile lui Rabaș, Vol. 2, Scrisoarea nr. 40

6.Înțelepciunea și înțelegerea în modul de a servi Creatorul vin prin unirea dintre noi, în Iubirea de prieteni … pentru a fi conectați unul cu celălalt în iubire și într-o singură inimă, și pentru a servi Creatorul în unitate … și trebuie să ne unim unul cu celălalt, și să fim blocați în inima celuilalt, și să devenim „un singur mănunchi”, pentru a servi Creatorului, cu toată inima.
Maoir VaȘemeș (Lumină și Soare), ”Secretele Roș Hașanah”

7.”Creatorul este unul și Israel este unul”, și, prin urmare, ele sunt lipite de Creator, pentru că este plăcut să fie în adeziune una cu cealaltă, și când va fi asta? Când Israel este asamblat și respectat în unitate perfectă, el este considerat ca fiind unul, și Creatorul locuiește printre ei, care este Unul. Acesta este înțelesul versetului, „și sunt respectate”, și anume că sunteți în adeziune unul cu celălalt și prinși unul de celălalt, apoi, cu ajutorul Creatorului, veți fi în adeziune unul cu celălalt și  Creatorul va locui printre voi, adică, „sunteți cu toții în viață”, atunci când sunteți uniți ca unul. Astfel, este bine și plăcut să fiți în adeziune unul cu celălalt, iar Creatorul locuiește în mijlocul lor ca unul.
Moșe Chaim Ephraim, Drapelul deasupra Câmpului Ephraim, Parașat VaEtchanan

Filed under: Congrese | Add Comment →