Toti anii nostri multi de studiu (avem oameni care studiaza deja de 10-15 ani) sunt destinati pentru a te determina sa atingi o stare in care incepi sa lucrezi in grup si sa realizezi ca nu exista nimic altceva.

Si tot ce ati facut de-a lungul mai multor ani, a fost destinat pentru a va determina intr-un final sa intelegeti ca singurul lucru care va poate schimba si care va poate dezvalui ca tot ceea ce va doriti este chiar in fata voastra, chiar daca este ultimul pas.

De obicei dureaza mult timp sa ajungi acolo, incercand se ne covingem si incercand oarecum sa ne eschivam. Vom studia Cabala, vom face tot ce trebuie in scopul diseminarii – absolut orice – doar pentru a evita lucrul in grup.

Si chiar daca anterior am inteles ca nu exista alta solutie, inca, in ultimul moment incercam sa scapam, sa gasim motive sa nu participam la acest proces. Nu ne putem permite sa inchidem ochii, sa ne aruncam  in grup ca si in apa, si sa disparem complet in ea. Trece mult timp, luni poate chiar si ani pana cand  in cele din urma o persoana intra in grup.

Dar putem scurta aceasta perioada de timp, cu efortul nostru comun, si vom incerca sa o facem.

Perioada de timp in care a studiat, nu conteaza, nu conteaza nici cunostintele sale, daca este inteligent sau nu,  puternic sau slab, persistent, stabil sau lenes. Atunci cand intri in grup si te alaturi fortei comune din interior, „dispari” in el, si te dizolvi printre calitatile comune ale prietenilor tai in asemenea masura ca te vei integra si vei accede la toate abilitatile, si toate vor deveni ale tale.

Nu trebuie sa iti gasesti scuze, cum ar fi ca sunt inca tanar, ca nu sunt inca pregatit pentru asta, poate peste ceva timp sau la urmatorul congres. Acum! Nu trebuie sa existe alte ganduri! Nu exista nimic altceva decat acest loc si aceasta decizie pe care trebuie sa o luam.

Si actiunea este foarte simpla- incercati sa efectuati asa-zisa prima restrictie (Tzimtzum Aleph)  sa va ridicati cat de mult posibil deasupra propriului egoism; trebuie sa intelegem aceste aspecte si defecte in concordanta cu aspiratiile si intentiile noastre.

Cand intentiile si aspiratiile mele nu sunt suficient de puternice, voi simti ca ceva imi distrage atentia. Astfel ca trebuie sa ma indrept strict catre scopul esential si sa am suficienta putere sa ma directionez catre el.

Acesta este motivul pentru care noi percepem  tulburarile ca fiind date. Nu sunt foarte deranjante, nicodata nu ne suparam pe noi; din contra, de fiecare data cand apar, ne ridicam deasupra lor, si investim mai mult in noi pentru a ne apropia mai mult de ceilalti.

Principalul lucru este sa avem rabdara fata de prietenii nostri, ca si cum am avea rabdare cu copiii mici, cu copilul nostru preferat. Nu putem face nimic in legatura cu asta; egoismul nostru nu ne permite sa ne conectam cu ceilalti si ne arata ca trebuie sa ne apropiem mai mult si unde trebuie sa ne pozitionam.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, lectia 2

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca in grup | Add Comment →