Întrebare: În cea de a doua zi a Convenţiei am început să simt ca şi cum toţi oamenii, toate punctele, sunt în mine şi, simţindu-i parte din mine, aş fi putut să îi iubesc ca pe mine însumi. Este corect să percep întregul grup în mine?

Răspuns: Exact aşa începem să formăm locul unde, mai târziu, devine revelată proprietatea dăruirii, numită Creator.

Întrebare: Am fost martor cum în timpul Convenţiei oamenii au fost complet devotaţi muncii. Chiar avem nevoie de asemenea acţiune externe? Nu ne distrag de fapt de la scop? Nu se referă destul de vag la adevăr?

Răspuns: Poate trebuie să distribuim munca în mod mai egal, dar nu este niciun dubiu în faptul că trebuie să ne asigurăm noi toate serviciile.

Întrebare: Să presupunem că începem să ne urâm prietenii. Cum distingem între, să zicem ura divină care ne obstrucţionează conexiunea vaselor sparte şi ura simplă, cauzată de un caracter urât sau o dizabilitate mentală?

Răspuns: Dacă, pentru a-l revela pe Creator, o persoană depune eforturi în conexiunea cu prietenii, atunci un efort comun puternic expune ura pentru obligaţia de a mă unii. Zoharul vorbeşte şi el desprea asta. Dar dacă o persoană nu depune efort în încercare de a se unii, nu va simţii ura adevărată.

Filed under: Congrese | Add Comment →