Nu vă temeți să primiți plăcere

Întrebare: În exemplul cu gazda și oaspetele, gazda oferă oaspetelui bunătăți, iar oaspetele refuză să ia. Face o restricție asupra dorinței de a primi. Mai târziu, după ce oaspetele experimentează plăcerea, devine dependent de ea. Cum putem evita să fim dependenți de plăceri?

Răspuns: Este vorba despre a primi în lumea Nekudim, în lumea care a avut loc spargerea stării.

Să spunem că mi-ai dat ceva foarte gustos și dulce. Știu ce este, așa că fac o restricție asupra acestei tratații și construiesc o intenție. Este ca și cum ți-am dat înapoi. Ți-am refuzat tratația de multe ori și ți-am explicat că nu mă simt comfortabil acceptând mâncărurile tale, că nu mi-e foame. Tu începi să mă convingi și mai puternic spunând că ai copt această prăjitură special pentru mine și dacă nu o încerc, te vei supăra.

Acum, tu ești cel care îmi cere mie să-i fac o favoare. Când vine vorba să-ți fac ție o favoare în loc să primesc plăcere pentru propriul meu bine, cedez și mănânc o bucată de prăjitură. Cred cu adevărat că o fac pentru tine. Îți arăt cât de încântat sunt astfel încât tu să nu ai îndoieli că în timp ce mă bucur de prăjitura de la tine, fac asta ca să te mulțumesc.

Dintr-o dată, simt o plăcere care este de o mie de ori mai mare decât ce m-aș fi așteptat vreodată de la o bucată de prăjitură, ceva incredibil, dincolo de Kelim-ul  meu, de vasele mele, de abilitățile mele. Nu te mai văd pe tine în spatele acestui lucru. Tot ceea ce simt este o plăcere copleșitoare.

În acest punct, nu este vorba despre o simplă relație la nivelul de a da și de a primi (nivelul 1); este mai degrabă relația dintre Creator și o persoană la nivelul intenției (nivelul 2).

Când devin egal Creatorului în intențiile mele (egale) și încep să-I dau Lui, încep să-L simt și să mă ridic la nivelul Lui. Această stare este deasupra oricărei plăceri sau suferințe. Este dincole de orice! Este o senzație a gândului creației înainte de a fi creată.

Se dovedește că este o plăcere inerentă atât de mare în această experiență la care nu mă așteptam și căreia pur și simplu nu-i pot rezista. Acum, trebuie să-ți plătesc cumva pentru această bucată de prăjitură.

Asta se numește spargerea mea. Toate intențiile mele de a-ți dărui ție în loc să mă desfăt pe mine însumi, toate planurile mele de a evita să fiu un oaspete dispar. Devin doar un sclav al plăcerii care mă umple.

De la acel punct încolo, un nou tip de plăcere pe care o primim de la simțirea Creatorului construiește sistemele lumilor: Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya.

Drept rezultat, când începem auto-corectarea în cadrul sistemului lumilor, devenim egali Creatorlui deoarece corectarea noastră include plăcerea care vine nu de la Lumină per se, ci de la simțul nostru de egalitate cu El la nivelul lui Adam – om.

Nivelul la care noi existam și construiam relații cu ceilalți cu aceste calcule (tu îmi dai mie și eu îți dau ție), ca un oaspete politicos cu gazda, reprezintă pur și simplu plăceri animate la nivelul animat. Respingând ceva pentru că simțim că nu este corect să-l luăm sau pentru că suntem jenați să-l acceptăm, la fel ca politețea insistentă a gazdei, sunt relații umane obișnuite. Ele sunt asociate cu nivelul nostru actual și nu este nimic nobil în asta. Nu există niciun fel de dăruire în ele.

Vrei să-mi faci o plăcere pentru că ții la mine. Vreau să-ți întorc plăcerea pentru că nu vreau să simt că sunt partea care primește. Am mândria mea și rușinea mea și nu-mi pot permite să accept tratațiile tale. Trebuie să le resping.

O gazdă care cunoaște și înțelege psihologia umană acționează astfel încât nu numai că mă va convinge să-i accept tratațiile dar și să mă simt fericit pentru că, făcând asta, îi fac o favoare. Dar toate astea se află în cadrul interacțiunilor umane obișnuite. La al doilea nivel, creăm o nouă relație, nu între doi oameni ci între mine și Creator, când trebuie să te echivalezi cu plăcerea primită de la El.

Imediat ce mă unesc cu Creatorul, primesc plăceri care nu există în această lume și nici nu sunt prezente în Lumina care ne-a creat, din moment ce aceste plăceri vin de la nivelul Creatorului și din înțelegerea noastră că Îi suntem asemănători Lui. Deci aici are loc spargerea, structura noului sistem. Numai urcând de jos până la vârf putem crea dorințe și intenții care ne fac cu adevărat asemănători Lui. Și apoi, orice sentiment de jenă și rușine se transformă în glorie și bucurie.

Întrebare: Putem deveni dependenți de plăceri la acest nivel?

Răspuns: Este imposibil. Sistemul este construit astfel încât în timp ce urcăm nu putem fi distruși. Este făcut astfel pentru ca în momentul în care nu suntem pregătiți să primim plăceri în mod corect, el nu ni se va revela.

Plăcerea vine de la o senzație de înțelegere și conșientizare, de la sentimentul de eternitate și perfecțiune, de la tot ceea ce tu dezvălui, în tot ceea ce tu exiști deja.

Terbuie să fii gata pentru asta. Întreaga scară, de jos până sus, este construită conform celor trei linii care ne conduc. De aceea sistemul este astfel făcut încât să ne pregătească să ajungem la această stare.

De la Congresul din Stockholm Bucurie prin Unitate, Prima zi, 30.08.2013, Lecția a doua

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: