Vorbim foarte mult despre lucrurile pe care dorim sa le realizam, sa le atingem şi sa le dezvăluim. Dar am meritat această aspiraţie, deoarece întreaga lume are nevoie. Cum putem ajuta lumea?

Totul din jurul nostru este plin de Lumina superioara care ne pătrunde, dar noi nu simtim inca, din cauza egoismului nostru; o mare abundenta există în lume. Exista totul! Doar egoismul nostru nu ne permite sa împărtăşim cu alţii, s-o extindem într-un mod care ar face pe toată lumea fericită. Astfel, în final toată lumea suferă.

Să ne gândim la ce putem oferi lumii, cum ne imaginăm o societate corectată în care totul funcţionează deja în conformitate cu legile daruirii reciproce, dragostei şi participarii, când toti înţeleg că sunt conectati într-un sistem comun şi nu se poate ca unii sa fie fericiţi, iar altii nu.

Această interconectare se manifestă între noi într-o asa măsura încat ne comportăm în mod automat în acest fel. Descoperim că suntem un sistem integral. Ne gândim doar la reciprocitate. O persoană, care se gandeste la alţii, nu mai are nevoie de nimic altceva. Asa cum Baal HaSulam scrie, fiecare se gandeste la oricine altcineva. Sunt sigur că prietenii mei se gândesc la mine şi de aceea nu pot nici macar să ma gandesc la mine. Iar acest lucru mă obligă să ma gândesc la alţii.

Creatorul ne împinge spre acest tip de unitate, spre acest tip de societate. Sperăm să venim la acest lucru printr-o modalitate buna- prin diseminare, educaţie şi crestere, în loc de a avea suferinţă, lovituri şi diferite cataclisme şi catastrofe care ne împing spre asta.

Să ne folosim de cel mai simplu exemplu. Un oraş mic cu o populaţie de 50 de mii de persoane: Zece mii lucreaza la cea mai mare întreprindere din oraş. Chiar acum petrec doar o jumătate din ziua de lucru muncind; nu există nimic de lucrat.

Zece mii de oameni sunt în vârstă şi pensionari. Zece mii sunt copii. Şi alte douăzeci de mii de persoane sunt în domeniul serviciilor, ei lucrează în toate sistemele oraşului.

Problema este că fabrica cea mare, în care sunt zece mii de muncitori, ingineri, şi alti profesionisti, se închide. Şi pentru acest motiv, veniturile principale din oraş sunt în dubla scădere, deoarece veniturile aduse în oraş de către fabrica circulau în toate domeniile de serviciu.

Aceasta este o problemă obişnuită, care apare astăzi în multe locuri din lume.

Iar acum imaginaţi-vă, ce putem oferi populaţiei dacă am introduce sistemul nostru de crestere integrală şi educaţie.

De exemplu, putem începe cu angajaţii întreprinderilor, deoarece jumătate din ziua lor de lucru este libera. Cum putem veni la alte persoane din oras: casnicele, copiii, persoanele în vârstă şi cei care lucrează în domeniile de servicii, deoarece volumul lor de muncă, împreună cu salariile lor, este, de asemenea, diminuat?

Ce fel de schimbări s-ar întâmpla în oraş, dacă am introduce treptat noi relaţii sociale între oameni, soţi, în cadrul familiilor, intretinerii casnice, pe stradă, în parcuri, în serviciu, curăţenie, livrare, în tot orasul şi la locurile de muncă municipale?

Cum pot oamenii care creează relaţii integrale sa salveze şi sa-si reduca cheltuielile într-un mod pe care sa nu-l simta? Poate acest lucru să fie făcut?

Cum poate o dubla scadere a veniturilor principalului oraş să fie compensată într-un mod in care o persoană sa n-o simta practic atunci când o compenseaza cu noi relaţii sociale, relaţiile dintre oameni?

Imaginaţi-vă cum un oraş ca acesta trebuie să trăiască.

Trebuie să aducem toate acestea în ordine, sa le discutam şi să includem treptat toate aceste probleme într-un sistem şi sa le rezolvam, deoarece aceasta este într-adevăr o problemă. Iar astăzi deja apare în multe locuri.

Dacă suntem capabili să exprimam acest lucru într-un mod realist şi sa ne imaginam asta, împreună cu oameni de ştiinţă, sociologi, politologi cu calcule si numere, aceasta ne va aduce mai aproape de realizarea acestor idei.

Dar, fireşte, în general, nimic nu poate fi rezolvat fără creşterea integrala. Iar acesta este lucrul principal.

Mai mult decât atât, nu trebuie să uităm că nici o problemă nu poate fi rezolvată fără influenţa Luminii inconjuratoare. Noi trebuie să luam totuşi în considerare faptul că, indiferent de cum sunt întreprinderile noastre, indiferent de ideile minunate pe care oamenii mari şi minţile mari le propun – nimic nu va funcţiona fără ca noi sa speram, sa ştim şi sa lucram într-un mod care va atrage Lumina , iar apoi aceasta o va face.

Din Convenţia de la Vilnius 24/03/12, Atelier 3

Filed under: Congrese, Munca interioara | Add Comment →