Intrebare: Congresul Mondial Zohar tocmai s-a incheiat. La congres am vazut mai bine de o mie de oameni de diferite rase si natinalitati, dintre care multi purtau stereotipuri istorice. Intr-un mod neasteptat, in aprox 20-30 de ore, toate aceste diferente au disparut, dand nastere la conexiune si iubire. Ce ne lipseste sa fim in aceasta stare in mod continuu?

Raspuns: La congres oamenii s-au simtit uniti, inspirati de importanta scopului. Totusi, au trecut 20 de ore de la intrunire, si acum abia ne amintim cum a fost acolo. Totul dispare din simturile noastre si din memorie. De ce nu putem continua in acest fel si sa fim mereu in aceasta stare?

Aceasta stare, intocmai ca si majoritatea lucrurilor din viata noastra, nu pot sa dureze mult. Inspiratia si entuziasmul unei personae pot ajunge la apogeu, dar apoi persoana se calmeaza. Este imposibil sa stai in inspiratie pentru totdeauna. Aceasta este ca urmare a legii relationarii inverse intre Lumina si dorinta. Intr-un anume moment Lumina trebuie sa creasca , in altul dorinta. Ele cresc alternativ, si prin aceasta noi avansam ca si cum am merge pe doua picioare pe linia de mijloc, care conecteaza alte doua linii, stanga si dreapta.

Aceste doua linii se unesc doar cu scopul de a inainta, si apoi de a incepe sa se miste din nou.  Noi intai ne miscam spre dreapta, unde obtinem importanta scopului, conexiunea si dorinta de a continua si de a merge. Apoi, din stanga vine greutatea din inima, ca sa avem la ce lucra si sa ne intoarcem din nou pe linia din mijloc. In acest mod noi avansam.

De aceea aceasta stare nu poate sa dureze mult. Ar fi impotriva naturii. Chiar as putea spune ca aceasta stare e mai indezirabila decat sa fii intr-o euforie constanta. O persoana ar trebui sa simta ca avanseaza, ca lucreaza, si ca trece peste o rezistenta interna, in loc sa fie constant cu capul in nori.

Munca noastra este sa simtim cu acuratete ca daruim si primim, si din nou daruim, si din nou primim. Trebuie sa simtim rezistenta, actiunile si implinirile. De aceea este atat de multa placere in munca grea si pregatirea asidua care culmineaza intro maniera atat de minunata, unde vedem rezultatele muncii noastre si ne bucuram de ce am obtinut pentru doua sau trei zile. Totusi, dupa aceasta, din nou trebuie sa ne intoarcem la starea initiala, depasind, cercetand, clarificand si corectand ce este necesar pentru a ajunge la un alt rezultat frumos.

Este deoarece, Creatorul si creatia stau in opozitie unul fata de altul, ca doua proprietati opuse: dorinta de a primi si dorinta de a da. Egalitatea intre ele este atinsa doar prin mijloace ca actiunile comune (reciproce). Avansarea este imposibila altfel. Nu putem sta in starea mica- Katnut sau Hafetz Hesed. Trebuie sa ne miscam inainte!

Postare  din Lecţia din Convenţia Zohar 11.05.10

Filed under: Congrese | Add Comment →