Când copilaria se termină

Lumea ne tratează mult mai aspru, mai persistent, mai serios şi cu tenacitate, pe zi ce trece. Voit sau nevoit, oamenii consideră că trebuie să se întâmple ceva sau ca deja se întâmplă. Religiosii atribuie aceasta unei forţe superioare; laicii dau vina pe natură. Intr-un fel sau altul, noi suntem sub presiuni puternice, care ne obligă să ne concentrăm atenţia şi sa începem sa acţionam.

Cabala ne învaţă că există o modalitate de a optimiza şi de a accelera dezvoltarea noastră. Pentru asta trebuie să recunoaştem ceea ce se întâmplă şi să observam procesul în ansamblu. In fiecare moment, avem de ales cum să continuam să crestem. Nu este despre a fi bun sau rau, ci mai degrabă dacă progresele noastre sunt în conformitate cu programul naturii. Cu cat mai aproape suntem de program, cu atât mai repede progresam. Totul depinde de înţelegerea, priceperea şi realizarea noastră şi acordul cu algoritmul pe care natura ni-l cere.

Cum ştim noi despre asta? Astăzi, putem ajunge la această concluzie din propria noastră experienţă.

Oamenii de stiinta, psihologii şi filosofii repetă la unison că suntem dezvoltati de catre două forţe: binele şi răul. Binele ne aduce bunatate şi răul, rău. Nu avem nici o îndoială cu privire la acest lucru, deoarece fiecare dintre noi poate interpreta binele şi răul.

Impactul forţei bune se simte mai ales în copilărie atunci când suntem îngrijiţi, iubiti si protejati în timp ce suntem în creştere. Natura (sau Creatorul) trezeste o atitudine bună şi dragoste în părinţi, rude apropiate şi chiar şi în mediul mai îndepărtat faţă de copii. Nu contează dacă copilul se poarta urat sau rupe lucruri. El este scuzat ca face lucruri pentru care un adult nu ar fi iertat. Toata lumea rasfata un copil şi el foloseşte atitudinea lor buna.

De îndată ce copilul creşte, acea atitudine indulgentă si buna se opreşte brusc. De acum incolo el devine cel care trebuie să aibă grijă de sine si de ceilalti; el începe să „datoreze” altora şi este responsabil pentru acţiunile sale. Ca s-o scurtam, cererile inlocuiesc iubirea.

De ce se întâmplă acest lucru? Noi nu punem sub semnul întrebării copilaria, dar de ce natura este atât de exigentă cu maturitatea, de ce se opreste sa fie la fel buna cum a fost anterior? De ce începe să aplice o atitudine negativă faţă de noi?

Este esenţial să înţelegem că nu are nimic de-a face cu negativitatea, ci mai degrabă ca ne ofera stimulente să crestem. Dacă ne dezvoltam corect, atunci în loc sa simtim influenţele rele, simtim bunăvoinţa. Astfel, trebuie să ne dăm seama că întreaga natură, viaţa şi lumea ne tratează în concordanta cu respectul nostru fata de lume. În cazul în care lumea ne tratează problematic, înseamnă că problema este înrădăcinată în propria noastră atitudine incorecta şi dezechilibrată faţă de lume. Când ne adaptam la lume, începem să re-evaluam forţele pe care le-am considerat anterior rele in bune.

Care este motivul pentru care nu simtim că forţa negativă instiga auto-corecţia noastra? Dacă ne re-conectam cu acea forţă, viaţa ne va părea din nou la fel ca in copilarie, atunci când fiecare zi promitea sa aduca ceva bun.

Totul depinde de pregătirea şi de educaţia noastră. Dacă inca de la inceputul anilor noştri am fi crescuţi în mod corect şi instruiţi sa fim asigurati că fiind adulţi ne maturizam cu intelegerea modului corect de a interacţiona cu mediul pentru a obtine răspunsuri pozitive şi a modului corect de a interacţiona cu natura, societatea, familia şi cu noi înşine, atunci vieţile noastre ar continua perfect, fara probleme.

Dar noi nu primim indicatii corecte în copilăria noastră cu privire la varsta adulta. Este uşor să vorbim despre aceste probleme prin folosirea cuvintelor cabaliste, dar ce putem face dacă nu suntem familiarizaţi cu înţelepciunea Cabalei? Putem găsi ghidarea precisă ascultand informatiile naturii? Putem forma o atitudine corectă la tot ceea ce ne înconjoară? Omenirea se confruntă cu problema de a găsi o modalitate in a evita orice suferinţă şi încearcă să descopere cum să se raporteze la viaţă, în scopul de a experimenta cea mai mică primejdie. Chiar si acum continuam sa suferim si vom suferi chiar si mai mult, deoarece nu am găsit încă răspunsul la această întrebare.

Contradicţia dintre ceea ce vrem şi ceea ce posedam de fapt în realitate ii împinge pe adulţi sa caute în continuare. Ca rezultat, de-a lungul istoriei am dezvoltat mai multe abordari la această problemă. Baal HaSulam scrie despre ele in articolul sau „Pacea”; subliniind că, dacă am observa sincer şi realist natura, umanitatea şi viaţa, am ajunge la aceleaşi rezultate despre care înţelepciunea Cabalei ne învaţă.

Principalul lucru este sa nu fim mituiţi de egoismul nostru, ci mai degrabă să ne ridicam deasupra lui, până la un nivel obiectiv, la care nu depindem de senzaţiile, înclinaţiile şi noţiunile noastre existente. Dacă ne-ar putea ridica mai presus de noi înşine ca cercetători independenţi, am detecta unele date care sunt conţinute în Cabala.

Asta este ceea ce face înţelepciunea: ridică o persoană până la un nivel la care poate privi catre realitate, nu prin prisma ego-ului său. Dacă am putea elimina aceste „lentile” ale egoismului, am obtine cu uşurinţă înţelepciunea Cabalei. Potrivit articolului lui Baal HaSulam, „Pacea”, aceasta este cercetare ştiinţifică, cu baza experimentala, experienţială şi practica, care funcţionează pentru toată lumea, fără excepţie, şi care permite fiecăruia să descopere nevoia de a darui aproapelui sau.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 11/11/11  „Pacea”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: