Singurul lucru care ne lipseste sunt ecranele anti-egoiste (Masach). Dorinta in sine nu se schimba. Doar devine revelata pentru a putea fi folosita in masura ecranului pe care il are.

Ecranul determina ce dorinta poti folosi, cat de mult, si in ce fel. De aceea, noi deja avem totul in afara ecranului – este singurul lucru de care avem nevoie!

Ecranul este forta de a-mi depasi egoismul in ciuda dorintelor egoiste, in ciuda lucrurilor care par atractive, dragalase, evidente si rationale, si confirmate de mintea mea! Si totusi vreau sa fac opusul!

Si nu numai ca fac opusul, transformand minusul in plus. Asta ar fi foarte simplu. Mai mult, nu mai sunt condus de dorinta, logica sau orice alt fel de calcul. Exista doar un singur tip de calcul pentru mine: „Aceasta este dorinta Celui de Sus!”

Nu primesc absolut nimic din asta, si nici nu doresc sa primesc ceva. Vreau sa stiu un lucru: ca asta este dorinta Celui de Sus. Acesta este „ecranul” – forta care ma indreptateste sa actionez in acest fel, peste dorinta mea, peste natura, peste egoism si toate calculele lui.

O mare placere este continuta in asta. Nu este masochism pentru ca imi place sa imi calc in picioare dorinta, ci placere, pentru ca asta ma face asemanator Celui de Sus intr-un anumit fel.

Ca si un copil care isi doreste sa fie asemanator unui adult. Este un instinct natural, pe care copii il au. Ei trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina asta, chiar daca natura ii ajuta.

Natura a dotat copilul cu marele sau dar, ajutandu-l sa creasca. Ii da dorinta sa se bucure de o astfel de presiune care il forteaza sa lucreze mult, fara sa se opreasca sa se odihneasca. Priviti cum actioneaza copii, alearga tot timpul, fac ceva tot timpul.

Aceasta este forta superioara pura, forta daruirii, forta Creatorului, care este prezent in copii mici si in orice creatura care isi doreste sa creasca. Ei fac asta impotriva dorintei lor, pentru ca natura noastra aspira la odihna! Vedem asta in toate legile fizicii: totul aspira la pauza, lipsa de miscare si stare echilibrata. Legile entropiei, conservarea energiei sunt legate de asta.

Totusi, in cazul copiilor vedem cum corpurile nu le dau pauza. Un copil este intodeauna pe fuga, doritor sa faca ceva, si este imposibil de oprit. In zilele noastre acest fenomen se numeste „hiperactivitate”, dar de fapt nu este „hiper” activitate, ci comportamentul normal pentru care crescatoarea dorinta de a se bucura este revelata in ultima generatie. Pentru o dorinta atat de dezvoltata, nu este exagerare, este normalul.

Este de mirare sa vezi ce fac copii; sunt anti-natura. Ne-am obisnuit cu imaginea in care copii nu au odihna si de asta nu ne mai miram. Dar de unde iau aceste corpuri sau dorinte forta de miscare, facandu-i sa alerge in felul asta?

Asta este imaginea obisnuita, inerenta oricarei creaturi. O mama adult, o catea sau leoaica este lenesa, somnoroasa, se intinde pe jos dormind, stand calma, dorindu-si sa se odihneasca. Si peste tot in jurul ei sut puii care se invart in jurul ei fara sa oboseasca. Aceasta este natura opusa. Iar omul se poarta exact la fel.

Aceasta dorinta le este data copiilor de sus, impotriva naturii, pentru a-i dezvolta. La fel, trebuie sa-i cerem acestei forte sa ne dezvolte spiritual!
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/24/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Lectia zilnica | Add Comment →