Copiii universului, partea a noua

Suntem extrem de limitați. Noi studiem întregul univers și pe noi înșine cu ajutorul celor cinci simțuri, calculând cât putem câștiga sau pierde.
Acest fapt ne limitează dramatic, deoarece nu ne permite să trecem dincolo de noi și să vedem ce se află în afară. În fapt, trecem totul prin sistemul nostru intern, decizând astfel ce ne face să ne simțim bine și ce rău, atâta tot.

Drept rezultat, rămân multe fenomene pe care nu le vedem, multe forțe pe care nu le distingem, atât din universul nostru, cât și din universurile paralele, doar din cauză că nu ne interesează și nu ne afectează eul, dorința noastră de a primi plăcere.

Dacă aș putea identifica legătura dintre un fenomen și succesul meu, l-aș studia cu siguranță și aș descoperi noi fenomene. Dar eu nu văd nici o legătură, sunt orb la orice fenomen.

Totul se datorează faptului că nu posed o a doua forță, aceea a dăruirii. Sunt alcătuit în întregime din forța primirii.

Comentariu: Există însă fenomene în care putem decela conexiunile, dar nu le putem defini. De exemplu, ne dorim foarte mult să știm mai multe despre dezastrele naturale, să le putem prezice, să ne putem proteja în fața lor. Acest lucru ar fi benefic, dar noi continuăm să rămânem lipsiți de apărare în fața uraganelor, a cutremurelor, etc.

Răspuns: Desigur că există fenomene despre care doar presupunem că există, dar ele sunt precum materia neagră. Ne închipuim că există și că sunt legate de noi, dar nu le putem identifica. Ele presupun cercetarea la un nivel diferit.

Eu, pe de altă parte, vorbesc despre o carență fundamentală în percepția noastră, despre faptul că nu ne stă în putere să înțelegem nimic, nici teoretic și nici ipotetic.

Dacă ne însușim forța dăruirii, forța de a ieși din noi înșine și dacă am putea da la o parte limitările motivațiilor și dorințelor noastre egoiste, am studia obiectiv ceea ce se găsește în afara noastră. Am studia totul cu o minte și o inimă externe.

Atunci am putea revela lumi întregi, completând imaginea distorsionată și incompletă pe care o vedem astăzi.

Acum trăim ca într-o bulă care este atrasă spre interior și se prăbușește înăuntrul său. Vedem, simțim, studiem doar ceea ce este perceput de gravitația egoistă. Acolo există și universul nostru, care ni se pare infinit de mare, în această bulă mică a percepției noastre.

Până când nu vom dobândi cea de-a doua forță, care ne va permite să evadăm dintre limitele calităților noastre, nu vom descoperi ce se găsește în afară.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed