Pe cine ridicăm: „Stăpâni” sau muncitori?

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: