Thrive Global a publicat noul meu articol: “Adevăratul tratament de recuperare pentru o Europă ȋn suferinţă”

Nevoia de a pune în aplicare aceste legi ale reciprocității și integrării este acum, în era coronavirusului, mai evidentă ca niciodată.

Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez, Emmanuel Macron, pleacă după conferința de presă video comună de la finalul Adunării Europene, de la sediul UE din Bruxelles, Belgia, 21 iulie 2020. John Thys / Împărtășit prin REUTERS

Nervozitatea Europei nu s-a calmat după anunțul pompos al aprobării unui fond de stimulare fără precedent, pentru reconstruirea economiilor continentului, grav afectate de pandemia de coronavirus. Reapariția accentuată a cazurilor ȋn țări precum Spania, Franța și Germania, despre care se credea că ţin COVID-19 cumva sub control, a dovedit că virusul și efectele sale devastatoare nu vor dispărea în curând. Problema nu va fi remediată prin unitatea buzunarelor Europei, ci prin unitatea inimilor oamenilor.

Infuzia de 2 trilioane de dolari în sistemul economic european a fost convenită de cei 27 de lideri ai Uniunii, ca subvenții și împrumuturi pentru țările membre cele mai afectate ale continentului. Acordul masiv, care încă așteaptă să fie ratificat de Parlamentul UE, a fost promovat ca naștere a unei noi Europe, însă condițiile fondului și planul de rambursare au ridicat sprâncenele adversarilor săi, dintr-un bloc care consideră că medicamentul este mai rău decât boala.

Societatea umană a apărut ca un sistem global integral care leagă națiuni, economii și culturi și, astfel, problemele pe care le cunosc Europa și lumea au aceeași rădăcină comună: egoismul îngust și crud.

Deși pachetul de recuperare poate părea un răspuns important la cele mai urgente nevoi europene, acordul, în cele mai bune cazuri, poate oferi doar o soluție cosmetică. De ce este așa? Pentru că, așa cum s-a exprimat în urmă cu zeci de ani când a fost creat blocul națiunilor, un meci între astfel de parteneri nu a putut da naștere niciunui rezultat bun. După cum este scris, „Dispersia celor răi este bună pentru ei și bună pentru lume.” (Mishna, Sanhedrin 71b.) Prin „răi”, înțelepții noștri au numit pe cei controlați de natura lor egoistă divizivă a beneficiului personal în detrimentul celorlalți. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană este doar o acoperire de camuflare pentru o falsă unitate și va continua să fie așa până când natura egoistă a oamenilor nu se va fi schimbat.

Dezechilibrele europene și disputele egoiste interne ale blocului nu vor permite membrilor să se conecteze din toată inima. Au inima uscată unul faţă de celălalt. Încă de la fondarea UE, membrii săi nu și-au manifestat cu adevărat grija pentru prosperitatea și stabilitatea celuilalt și nici nu au depus eforturi pentru ca generațiile viitoare să devină mai responsabile și mai atenţi unul faţă de celălalt decât generaţia noastră actuală. Astfel, atât timp cât natura egoistă a persoanei rămâne neschimbată, nu poate exista nici o schimbare autentică în societate.

Cu toate acestea, pandemia de coronavirus ne amintește constant că nu avem altă opțiune decât să ne îndreptăm într-o direcție diferită, spre o unitate mai autentică între oameni decât până acum. Societatea umană a apărut ca un sistem global integral care leagă națiuni, economii și culturi și, astfel, problemele pe care le cunosc Europa și lumea au aceeași rădăcină comună: egoismul îngust și crud.

Remediul acestor probleme poate fi găsit într-o metodă educațională, concepută special pentru a transcende problema acestui egoism, care stă la bază. Prin urmare, criza poate fi rezolvată doar printr-o abordare cuprinzătoare, care include conexiunea umană ca factor principal, pentru a permite o soluție de lungă durată a problemei. Fără relațiile umane adânc înrădăcinate în integrare și cu o adevărată preocupare pentru celălalt, toate ȋncercările bombastice de revitalizare sunt destinate eșecului.

Dacă planul UE ar fi inclus o clauză principală care să solicite educație, sau un paragraf care să solicite răspândirea de noi relații umane pe continent, sau chiar un adaos care declară intenția de a-i apropia pe cetățeni, cineva ar fi putut fi de acord că există încă o șansă că ceva s-ar putea rezolva. Dar nu există o astfel de bază în acord, nici o înclinație spre conexiune și nici o mișcare de abolire a ego-ului. Astfel, nu ne putem aștepta să iasă ceva bun din simple acțiuni tehnice, dintr-o semnătură pe un document.

Chiar dacă UE ar avea un miliard de euro în plus pentru a investi, decizia tot nu ar fi avut rezultate pozitive. Dimpotrivă, i-ar fi dus la rezistență și confruntări și mai puternice, la războaie și lupte dure și la noi focare de epidemie.

De ce este așa?

Pentru că planul de stimulare nu reușește să țină cont de echilibrul societății cu legile naturii, legi care funcționează ca un sistem integral, în care toate părțile sale, indiferent de dimensiunea și statutul lor, îndeplinesc un rol necesar și se completează reciproc pentru buna funcționare a sistemului.

Nevoia de a pune în aplicare aceste legi ale reciprocității și integrării este mai evidentă acum, în era coronavirusului, ca niciodată. Acum, natura ne ȋndrumă să realizăm falimentul sistemelor noastre egoiste din trecut și să ne ridicăm la o nouă conștiință, unificată. Chiar și un simplu gând în direcția unificării adevărate ar fi un pas mare, nu numai spre nașterea unei noi Europe, ci spre nașterea unei lumi noi.

Filed under: Coronavirus, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie | Add Comment →