Noul meu articol pe Linkedin “Azi la mall, mâine la morgă”

În fiecare țară sunt multi cei care neagă Corona. Îi puteți vedea demonstrând împotriva blocării inițiate de guvern, umblând fără mască, lăudându-se cu nepăsarea și indiferența față de răul pe care îl pot provoca altora, prin infectarea lor și umplând locuri publice ca și cum ar fi 2019. Deci, ce se întâmplă dacă mai mult de un sfert de milioane de americani au murit și alții, nenumărați, suferă de complicații post corona pe care nimeni nu le poate explica, vindeca sau spune cât vor dura? Deci, dacă „libertatea de exprimare” a mea pune în pericol viața altcuiva? Într-o țară liberă, sunt liber să fac ceea ce vreau, nu?

Gresit. Suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, atât timp cât nu dăunează altora. Când vine vorba de Covid-19, un comportament iresponsabil în public nu intră în această categorie; riscă sănătatea altora și, eventual, viața lor.

Aș dori să sugerez o idee autorităților care doresc să oprească ciuma: să înceapă o campanie și să o intituleze „Azi la mall, mâine la morgă”. Înregistrați imagini ale oamenilor cu camerele de securitate în locurile publice, cum se distrează și petrec fără griji, cum ignoră măsurile de siguranță, nu poartă măști, nu păstrează distanța necesară și nu evită contactul. Două săptămâni mai târziu, treceți în revistă aceste date și verificați-le cu înregistrările de noi cazuri confirmate de Covid. Sunt sigur că rezultatele, în ciuda tuturor legilor privind confidențialitatea care protejează datele cu caracter personal, vor arăta suficiente dovezi că virusul este foarte real și că oamenii suferă consecințele acțiunilor lor.

Nu este intenția de a răzbuna un comportament neglijent, ci pur și simplu de a demonstra că pericolul este real. Acest act, oricât de rece ar părea, poate salva numeroase vieți expunând adevărul că atât de mulți oameni încearcă să nege faptul că virusul este real și este aici!

Odată ce oamenii își dau seama că există într-adevăr o problemă, că cei 270.000 de morți Covid au fost oameni adevărați care nu mai sunt alături de noi, vor fi mai deschiși să analizeze modalități de rezolvare a situației. Atunci trebuie să începem să vorbim despre responsabilitatea reciprocă, solidaritatea, interdependența și toate acele idei frumoase și adevărate care par atât de nesubstanțiale oamenilor până când interdependența îi lovește în față, deoarece ei sau cineva pe care îl iubesc au fost infectați de o persoană neglijentă.

Trebuie să realizăm și să începem să acționăm în consecință, că există o regulă de bază pentru întreaga natură: toate ființele sunt un singur sistem, o singură entitate. Așa cum nu există un organ bolnav, iar restul corpului este sănătos, nu există o persoană bolnavă, iar restul umanității să fie sănătoasă. O boală oriunde este o boală peste tot. Faptul că nu simțim acest lucru nu înseamnă că nu este adevărat; înseamnă că simțurile noastre sunt defecte, că suntem bolnavi de înstrăinare și că, pentru a vindeca restul bolilor noastre, trebuie mai întâi să vindecăm condiția înstrăinării.

Dacă lucrăm la acest lucru împreună, putem schimba realitatea. Putem învăța să ne simțim unii pe alții, să ne simțim conectivitatea și dependența reciprocă. Putem descoperi beneficiile responsabilității reciproce și solidarității, dar mai întâi trebuie să ne angajăm în comun pentru a o face. Când ne vom îmbolnăvi de izolare și singurătate, vom putea să ne vindecăm de mândria noastră fără sens și să începem să ne conectăm. Când ne-am săturat de înstrăinare, vom putea vedea că înstrăinarea este adevărata noastră boală.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →