“COVID-19 şi antisemitismul: o conexiune nevăzută” (Times Of Israel)

“The Times of Israel” a publicat noul meu articol “COVID-19 şi antisemitismul: o conexiune nevăzută

Boala Coronavirus 2019 sau COVID-19, ca orice criză din istorie de la începutul poporului evreu, va aprinde un val de antisemitism. Deja o putem vedea înmugurind pe rețelele de socializare, în mijloacele de comunicare tradiționale, în graffiti și în agresiunea de pe străzi. Oamenii nu știu de ce urăsc evreii, așa că se agață de orice pretext pentru a-și arăta ura înnăscută faţă de această națiune enigmatică, națiune ai căror oamenii li se pare că încearcă să controleze lumea, în timp ce, în realitate mulți evrei nu au nici cea mai mică empatie față de propriul popor sau de propria națiune-stat.

Nu există un motiv rațional la antisemiţi; ura lor este irațională.

Oricare ar fi motivul pe care l-ar aduce, opusul său a fost deja folosit ca pretext pentru a urî evreii la fel de mult. Când două motive opuse explică același fenomen, înseamnă că niciunul nu este corect. Când vine vorba de antisemitism, există un proces în trei etape de dezvăluire a acestuia: în primul rând există o ură latentă și subconștientă, apoi există un declanșator sub forma unor crize, iar în final evreii sunt acuzați că le-au provocat.

Evreii nu știu de ce oamenii îi urăsc. Nu au comis niciuna dintre acuzațiile contradictorii pe care antisemitii le aruncă. Și pentru că antisemiţii îi urăsc dintr-un motiv diferit de cel pe care îl articulează, respingerea acestuia nu atenuează ura.

Adevăratul motiv al urii faţă de evrei este înrădăcinat în trecut, în Babilonul antic, leagănul civilizației. În acel moment, Abraham, din care a ieșit iudaismul, creștinismul și islamul, era profund tulburat de tensiunile sociale tot mai mari pe care le observase în rândul poporului său, babilonienii. După o cercetare profundă, el și-a dat seama că toţi deveneau din ce în ce mai egocentrici și i-a chemat să se ridice peste această tendință și să restabilească unitatea.

Nu toţi l-au ascultat pe Avraam. El a fost izgonit din Babilon și a rătăcit spre țara Canaanului. Pe parcurs, el a explicat constatările sale și a invitat oamenii să se alăture grupului său. Singura condiție pe care o ceruse era acordul cu principiul unității mai presus de toate diferențele.

Grupul lui Avraam a crescut și a prosperat.

La poalele Muntelui. Sinai, ei s-au angajat să fie „ca un singur om cu o singură inimă” și au fost declarați oficial o națiune: „națiunea lui Israel”. La acel eveniment li s-a atribuit și împărtășirea acestei unități cu restul lumii, așa cum intenționase Avraam să o facă la început. Acesta a fost sensul misiunii lui Israel de a fi „o lumină pentru națiuni”.

Între timp, oamenii care au rămas în Babilon și nu l-au urmat pe Avraam s-au aruncat într-un egoism fără limite și au dezvoltat resentimente față de cei care au urmat acea „altă” idee – de unitate mai presus de toate diferențele. Acest „punct” antic este rădăcina urii pe care acum o numim antisemitism.

În orice non-evreu care urăște evreii sau orice evreu căruia nu-i place poporul său, există o luptă inconștientă între aceste două abordări: Babilonianul „”eu” primul” sau evreul „”noi” întȃi de toate”. Lupta care se desfășoară în interiorul lor este motivul pentru care evreii sunt acuzați atât de des de egoism și parțialitate față de propriul popor, deoarece lumea îi judecă după un standard moral mult mai înalt decât judecă orice altă națiune.

Dar chiar și moralitatea evreiască perfectă și lipsa absolută de egoism nu vor dizolva ura faţă de evrei.

Evreii au devenit o națiune numai după ce s-au angajat din toată inima să fie „ca un singur om cu o singură inimă”. La declararea naționalității, evreilor li s-a dat sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni”, și anume de a împărtăși cu națiunile lumii calea de a atinge unitatea. Această sarcină a coincis cu aspirația inițială a lui Avraam de a împărtăși ideea sa de unitate cu toți camarazii săi babilonieni.

Mai ales astăzi, dacă evreii își îndeplinesc sarcina, aceasta va pune capăt resentimentelor pe care le simt descendenții babilonienilor care nu l-au urmat pe Avraam, față de urmașii lui. S-ar desființa antisemitismul.

Acum, în zilele de COVID-19, lumea simte mai mult ca niciodată că suntem cu toții într-o barcă, că există o gaură în barcă și nimeni nu știe ce anume o provoacă sau cum să o înlăture. Ei dau vina pe evrei pentru asta, ca întotdeauna, și alcătuiesc nenumărate teorii ale conspirației care să justifice această atitudine. Dar, într-adevăr, vina este numai a evreilor că nu dau un exemplu de unitate peste diferențele dintre oameni. Aceasta este tot ce are nevoie lumea pentru a depăși coronavirusul sau orice altă situație care pândește în întunericul.viitorului.

Dacă rasa umană ar fi unită, nu ar fi nicio problemă să depășim orice criză. Responsabilitatea reciprocă este cea mai cerută marfă în aceste zile și nimeni nu va putea pompa resursa respectivă până când evreii nu vor arăta calea, prin a da un exemplu.

Prin urmare, singurul lucru pe care evreii trebuie să-l facă astăzi este să se unească între ei pentru a da un exemplu de unitate pentru restul lumii. Iar când lumea se va uni, toate necazurile vor dispărea.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: