Întreaga lume în concediu medical

Ridicarea măsurilor de carantină pare să ia o greutate uriașă din mintea unei persoane, îi dă voie să respire puțin și redă culoare vieții sale. Nu mai simte ca și cum ar fi pe muchie de cuțit.

Nu ar trebui să fim mulțumiți de asta? Dar, pe de altă parte, după ce am avut timp să ne oprim și să ne gândim, înțelegem că viața dinaintea coronavirusului nu era atât de lipsită de griji. Așadar, merită să ne întoarcem la cursa anterioară?

Nu ne dăm seama că dezvoltarea noastră a fost greșită. Ca societate egoistă, am trecut de la o lovitură la alta, de la o criză la alta. Nu vom ajunge niciodată la fericire în acest fel, deoarece încercăm doar să evităm loviturile, să scăpăm de probleme care ne depășesc în mod constant.

Nimeni nu se bucură de o astfel de viață, după cum se spune: „Împotriva voinței tale te naști; împotriva voinței tale vei trăi; și împotriva voinței tale vei muri.” Pur și simplu ne obișnuim cu faptul că aceasta este viața și o acceptăm ca fiind dată pentru lipsa de alegere.

Și aici vine coronavirusul, iar pentru prima dată în istorie, începem să simțim că facem parte dintr-o singură umanitate. Această lovitură ajunge la toată lumea. Este ca un singur corp uman care se răspândește pe întregul pământ: capul este în America, corpul în Anglia, o mână în Rusia, cealaltă în America de Sud și picioarele în Australia. Dintr-o dată, acest corp primește o lovitură, apoi alta și alta. Nu este vorba că mai întâi un singur loc este lovit și apoi un altul. Nu, lovește pe toată lumea deodată. Doar că toată lumea o simte diferit, la fel cum fiecare organ din corpul nostru percepe durerea în mod diferit.

Coronavirusul ne-a făcut să simțim că toți suntem conectați la un singur sistem. Și aceasta este o mare descoperire. Dintr-o dată, întreaga lume a fost zguduită nu pentru că prețurile petrolului au scăzut, un vulcan a izbucnit sau un tsunami a lovit un teren. Problema nu a afectat un sector anume. Mai degrabă, toate sistemele au încetat să funcționeze. Și nu este vina lor. S-a întâmplat din cauza factorului uman.

Omul a încetat să lucreze! Nu s-a întâmplat niciodată la o asemenea scară în întreaga lume. Omul este bolnav și nu poate lucra. Aceasta este o dovadă clară a faptului că este timpul să ne gândim la societatea umană ca la un sistem unic, în care suntem cu toții conectați, depindem unul de celălalt și trebuie să ne pese unul de celălalt. Nu mai rămâne loc pentru concurență sau viruși similari ne vor elimina din ce în ce mai mult. De aceea, coronavirusul poate fi considerat un răscumpărător al umanității. Nu este vorba despre un virus, ci despre o revelație globală a faptului că societatea umană este o comunitate integrală, conectată cu legături în toate direcțiile.

Nimeni nu se poate simti bine dacă cineva din lume se simte rău: ori ne simțim rău, ori ne simțim bine cu toții. Această percepție apare datorită coronavirusului. Rezultă că virusul nu este un dezastru, ci un remediu care va vindeca puțin omenirea, îi va corecta viziunea prin apropierea ei de adevăr.

Din „O viață nouă nr. 1232” din KabTV, 5/5/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie | Add Comment →