Întrebare: Biologii au descoperit că multe organisme vii pot lua decizii colective. De exemplu, în unele medii bacteriene, uniformitatea este obținută prin eliberarea unei substanțe chimice specifice. Ar putea fi un semn periculos că ei comunică reciproc în acest mod.

Un banc de pești recunoaște prădătorul mai repede și mai precis decât peștele individual. În timp ce persoane separate, chiar și cele mai inteligente cu un IQ ridicat, încă nu pot rezolva problemele pe care le rezolvă o echipă. Adică există manifestări clare ale minții colective.

Există însă un paradox aici: pe de o parte, natura ne dezvoltă individualitatea de-a lungul istoriei. Pe de altă parte, observăm că nu cel mai puternic supraviețuiește, ci cel mai adaptat pentru a coopera. Cum se poate rezolva acest paradox?

Răspuns: Individualitatea nu ar trebui să fie contrară integralității, reciprocității sau legăturii corecte între ele.

Există elemente separate în orice sistem. Fiecare este foarte important și perfect în felul propriu. Dar interacțiunea dintre ele trebuie calibrată astfel încât, în sentimentele, influența și în combinațiile reciproce, să simtă că sunt ghidați de interconectarea lor comună. Prin urmare, unul nu îl contrazice pe celălalt.

Pe de o parte, am dori să adunăm o echipă care ar fi formată din genii și oameni extraordinari. Pe de altă parte, trebuie să existe o interacțiune absolută, o conexiune și o integrare între ei. Altfel, ce folos au acești indivizi?

Întrebare: Deci, selecția naturală și coevoluția par să existe împreună?

Răspuns: Cert este că evoluția ne este dată de natură. Însă, odată cu evoluția, sau poate în unele moduri contrar acesteia, natura ne impune să ne unim și să devenim mai interconectați cu fiecare generație. Nu am făcut acest lucru de multe generații și, prin urmare, suferim foarte mult.

Din „Post-Coronavirus Era” de la KabTV 30/04/20

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie, Spiritualitate | Add Comment →